112 matches
-
de noi, pas cu pas, ca un detectiv îndărătnic, și ne însoțește, de altfel, până la Malbork (spectaculoasă misiune redacțională, dar și costisitoare, nimic de zis!). A fost foarte dornic de comunicare până să vină vorba despre subiectul sensibil al simpatiilor procomuniste în Franța. Spre deosebire de RFI-st, Annie ascultă calm, zâmbește uneori și îmi dă dreptate printr-o abia perceptibilă mișcare a capului. Îmi spune că nu vrea să intre în detalii, discuția pe această temă nu e deloc simplă și liniară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trei ediții în timpul vieții autorului (1928, 1933 și 1936). Pentru a se putea tipări cea de-a IV-a ediție (1972) a fost necesar să se scoată din conținutul ei o serie de paragrafe în care autorul critica anumite orientări procomuniste și atrăgea atenția asupra pericolelor pe care comunismul le prezenta pentru țara noastră. S-a apreciat atunci că, chiar în această formă, publicarea volumului repunea în circulație numele lui G. G. Antonescu și una din operele sale. 17 bis. G.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și să accepte un guvern comunist. 6 martie 1945 - Se instalează guvernul prosovietic (Frontul Național Democrat) condus de Petru Groza (avocat, doctor în filozofie, unul dintre cei mai bogați oameni din România acelui timp și președinte al unui mic partid procomunist numit Partidul Plugarilor). 23 martie 1945 - Legea nr. 187, lege agrară prin care se confiscă proprietățile mai mari de 50 de hectare și se redistribuie către țărani (cărora, la rândul lor, le vor fi confiscate prin colectivizarea începută în 1949
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sora mamei lui Ion Cioaba, despre care Ion Iliescu afirmă în interviu că "începuse să simpatizeze cu comunismul". Observăm că, de fapt, aceasta participase la brigăzile Kominterniste, organizate de sovietici și expediate în Spania, pentru a-i susține pe republicanii procomuniști împotriva lui Franco, în cursul războiului Civil. Prin Ana Pauker și Dej, Mărită Iliescu, mama cu care Iliescu se afișa la recepțiile oficiale, obține posturi importante în comerțul exterior. Unde știm bine cine lucra pe atunci: însuși Ion Cioaba a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
să lovitură de stat, împotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului în Chile. La fel de tipice au fost toate "puciurile militare", derulate în anii '50 și ''60 în statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, că Operațiunea "Diabolo", din 1954, contra președintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori "Lovitură de cocaină" din Bolivia din 1982, contra președintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de ași ai operațiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister. Cît despre revoluții, menționam două asemenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
sumele din țară. După opinia mai multor membri ai comunității românești din Toronto (o comunitate de cca 4000), „domnul Corneliu DimaDrăgan a fost asasinat de un membru al Gărzii de Fier, ca răzbunare a faptului că scria (în «Tricolorul») articole procomuniste”. Vorbe!... El nu era ideolog. Dacă identitatea asasinului e exactă, atunci motivul asasinării e că era pregătit (făcuse greșeala să avertizeze) sau chiar a început să publice liste cu legionarii răspîndiți în Canada și S.U.A. Le descoperise - țin minte că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
presa românească, în întregime aservită regimului. La proces sunt prezenți toți anchetorii, cei de la Malmaison și cei de la Interne, iar în timpul dezbaterilor au apărut pe fotoliile rezervate: Ana Pauker, Avram Bunaciu, Teohari Georgescu și o serie de gazetari străini, toți procomuniști. Publicul format din muncitori aduși anume pentru spectacol și aleși dintre cei mai fideli de la toate marile întreprinderi din București. Erau organizați să reacționeze comandat contra inculpaților, de o serie de mici dirijori, care comandau strigarea lozincilor. Astfel la introducerea
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
românească. Din 1946, îndeosebi după câștigarea alegerilor, fenomenul colaboraționismului istoriografic se accentuează extraordinar, mai ales pentru că puterea comunistă cultiva oportunismul la toate nivelurile. în plus, începe o politică culturală de propagare a marxismului și sovietismului. Acum se înființează instituțiile culturale procomuniste care vor impune proletcultismul, realismul socialist și materialismul istoric sovietizant: Editura Cartea Rusă (având o rețea națională de librării - 1945), Analele Româno-Sovietice (1946), Institutul de Studii Româno-Sovietice (cu filiale în Cluj-Napoca, Iași, Timișoara și Târgu-Mureș - 1947), Muzeul Româno-Rus (cu filiale
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Paris. Dacă în 1945, când a apărut primul său număr, publicau în Cahiers France-Roumanie Eugen Ionescu, Ilarie Voronca, Basil Munteanu, Tristan Tzara, Mihai Șora, Claude Sernet sau Mario Roques, după 1946 a început să capete o tot mai pronunțată orientare procomunistă, cei menționați fiind înlocuiți cu autori ca Zaharia Stancu, Mihail Sadoveanu, Al. Sahia. în acest sens, alegerile din noiembrie 1946 erau prezentate ca fiind „rezultatul voinței românilor”, în timp ce guvernul Petru Groza dovedise că „intenționa să protejeze proprietatea privată”. într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
germani: „pentru ei (sașii și șvabii) nu exista alt loc decât lagărele”. Faptul că etnicii germani i-au sprijinit sau nu pe naziști în timpul războiului a contat foarte puțin în campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat în armata română nu au putut scăpa de vină, fiind de asemenea deportați. Dincolo de acestea, orice urmă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din 1973, acțiune care amenința să distrugă destinderea. Deși Egiptul, înainte de Sadat, a fost cel mai mare beneficiar al ajutorului sovietic în Orientul Mijlociu, sovieticii au avut, de asemenea, acțiuni de succes în stabilirea unor relații strânse cu Yemenul de Sud (procomunist), precum și cu guvernele naționaliste ale Algeriei și Irakului. Asistența sovietică indirectă pentru partea palestiniană a conflictului israelo-palestinian a inclus și un suport permanent pentru Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) - condusă de Yasser Arafat. Din 1973, CIA a colaborat cu guvernul
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
în Ucraina, l-au ales comandantul lor. (La începutul Revoluției Ruse, soldații își alegeau comandanții). Autoritățile militare locale l-au sfătuit pe Vasilevski să refuze demnitatea acordată de foștii camarazi datorită luptelor grele care se duceau în Ucraina între forțele procomuniste și cele proindependentiste ale Radei Centrale. Vasilevski a ascultat acest sfat și a devenit instructor militar în uezdul său natal, Kineșma. În septembrie 1918, Vasilevskia a renunțat și la această ultimă functie militară și a devenit învățător în Regiunea Tula
Alexandr Vasilevski () [Corola-website/Science/307133_a_308462]
-
și întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat în toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietică a acceptat ca Transilvania de Nord să revină României, cu condiția instaurării la București a unui guvern procomunist. Administrația civilă română a revenit în Transilvania abia în martie 1945, după formarea guvernului condus de Petru Groza. În decursul Conferinței de Pace de la Paris, guvernul Ungariei a urmărit să păstreze o parte a teritoriului primit prin Dictatul de la Viena
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
Iași, activează în calitate de preot slujitor (1945), apoi Mare Eclesiarh la Catedrala Mitropolitană din Iași și Exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. La începutul anului 1947 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a retras rangul de arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și submina superiorul
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
arhimandrit, din cauza poziției sale procomuniste. Decizia Sfântului Sinod este publicată în periodicul oficial al Patriarhiei Române, revista "Biserica Ortodoxă Română", nr. 1-3 din ianuarie-martie 1947. Raportul spune că s-a asociat cu arhiereul-vicar Justinian Marina, prelat perceput de asemenea ca procomunist, care-și submina superiorul, mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei, prin atacuri în presa cotidiană. Autoritățile comuniste au organizat în paralel scoaterea lui Irineu Mihălcescu din scaunul de mitropolit și înlocuirea sa cu Justinian Marina, fapt care a facilitat ascensiunea lui
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
Lattimore și alți membri al Institutului pentru relații pacifice. Așa cum se mai făcuse până atunci, învățații care erau asociați cu Lattimore (așa numita "China Hands"), au fost acuzați de "pierderea Chinei", și deși au fost găsite câteva dovezi ale atitudinilor procomuniste, nu a fost găsit nicio dovadă serioasă care să susțină acuzațiile lui McCarran conform căreia Lattimore ar fi fost "un instrument conștient și funcțional al conspirației sovietice". Lattimore a fost acuzat pentru mărturie mincinoasă în legătură cu propria persoană în declarațiile din fața
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
care și-a îndreptat atenția asupra bibliotecilor din străinătate ale Departamentului de Stat. Cataloagele acestor biblioteci au fost cercetate pentru a găsi autori pe care McCarthy îi considera nepotriviți. McCarthy a prezentat subcomisiei și presei o listă a autorilor presupuși procomuniști. Cedând în fața presiunilor, Departamentul de Stat a ordonat bibliotecilor sale din străinătate să îndepărteze cărțile care erau "materiale ale oricărei persoane controversate, comuniste sau simpatizanți ai comuniștilor, etc]]". Unele dintre biblioteci au procedat la distrugerea prin ardere a titlurilor interzise
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
1944, Comitetul Polonez de Eliberare Națională (Polski Komitet Wyzwolenia Narodowego), sprijinit de sovietici, a emis un decret prin care acceptă că Ordinul Vîrtuți Militari să fie cea mai înaltă decorație a Armatei I poloneze din cadrul Armatei Roșii și a mișcări procomuniste de rezistență Armia Ludowa. Deși decretul Comitetului Polonez de Eliberare Națională (PKWN) era bazat pe legea Seimului din 1933, dreptul exclusiv pentru decorarea soldaților era asigurat Radei Naționale de Stat (Krajowa Radă Narodowa - corpul legiuitor al guvernării comuniste poloneze formate
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
traversând teritoriile controlate de cetnicii lui Mihailović. Britanicii au interceptat transmisiunile criptate germane prin se confirma inacțiunea cetnicilor. Deși numeroase circumstanțe, întâmplări și motivații rămân neclare, rapoartele misiunilor britanice în Iugoslavia au dus la creșterea interesului Aliaților occidentali față de partizanii procomuniști iugoslavi și a intensității acțiunilor aeriene aliate în regiune. În septembrie 1943, ca urmare a cererii formulate de Winston Churchill, generalul Fitzroy Maclean a fost parașutat în Iugoslavia și devenit ofițerul de legătură al britanicilor pe lângă cartierul general al lui
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
1943, ca urmare a cererii formulate de Winston Churchill, generalul Fitzroy Maclean a fost parașutat în Iugoslavia și devenit ofițerul de legătură al britanicilor pe lângă cartierul general al lui Tito de la Drvar. În timp ce aprovizionarea cetnicilor a fost redusă drastic, partizanii procomuniști au primit grosul proviziilor asigurate de Aliați. După încheierea Conferinței de la Teheran din 1943, partizanii iugoslavi au căpătat recunoaștere oficială ca forța legitimă de eliberare recunoscută de Aliați. Prin urmare, a fost înființată „Forța aeriană balcanică a RAF”, aflată sub
Partizanii iugoslavi () [Corola-website/Science/311594_a_312923]
-
având cinci frați. S-a căsătorit cu fata unui avocat bucovinean, fost comandant legionar și a avut un copil. După 23 august 1944 a început să cocheteze cu comuniștii și se pare că s-a înscris într-o asociație studențească procomunistă, precum și în Partidul Muncitoresc Român. Una dintre victimele sale și-l amintește ca pe un ""bărbat frumos, ieșit din comun ... cu părul castaniu spre blond ... când se încrunta, te înspăimanta ... corpul bine proporționat părea corpul unui atlet de performanță. Când
Eugen Țurcanu () [Corola-website/Science/311225_a_312554]
-
133”. După înfrângerea Iugoslaviei de către forțele Axei din 1941, țara s-a dezintegrat. În Croația exista o puternică mișcare profascistă, ustașii, dar în restul teritoriului au apărut două mișcări de rezistență: cetnicii monarhiști conduși de Draža Mihailović și partizanii iugoslavi procomuniști conduși de Josip Broz Tito. SOE a sprijinit la început guvernul în exil iugoslav și prin acesta pe cetnici. În scurtă vreme a devenit însă evident că cetnicii sunt mai puțin eficienți decât partizanii comuniști, mai mult chiar, au apărut
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
-l depășească SOE pentru a ajuta mișcarea de rezistență din Polonia. SOE a ajutat guvernul polonez în exil să trimită agenți și echipamente pentru Armia Krajowa. SOE a avut prea puține contacte, sau nu a avut deloc contacte cu formațiunile procomuniste ale Armia Ludowa. În timpul Insurecției din Varșovia, au fost trimise mari cantități de arme și muniții în Polonia, cu uriașe costuri din punct de vedere al numărului de piloți aliați și avioane pierduți în luptă. În 1943, a fist parașutată
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
îi asigura Italiei controlul asupra Mării Adriatice, fiind împlinirea primei faze a politicii fasciste de constituire a "Mare Nostrum". Ustașii s-au dovedit aliați extrem de folositori italienilor și germanilor, fiind o forță importantă de luptă împotriva cetnicilor și partizanilor iugoslavi procomuniști. În 1940, Italia a atacat Egiptul sub control britanic, dar a fost rapid respinsă spre bazele de plecare din Libia de contraatacurile forțelor Commonwealthului. Germanii au trimis în Africa de nord în sprijinul italienilor unitățile militare cunoscute ca Afrika Korps
Regatul Italiei (1861-1946) () [Corola-website/Science/310881_a_312210]
-
reconstrucția Europei de Vest. La sfârșitul războiului, Uniunea Sovietică ocupase cea mai mare parte a Europei Centrale și Răsăritene și a Balcanilor. În toate țările ocupate de sovetici, cu excepția Austriei, URSS-ul a acordat un ajutor activ regimurilor de stânga procomuniste, venite la putere cu ajutorul Armatei Roșii. De asemenea, la sfârșitul războiului, Uniunea Sovietică a reocupat și încorporat statele baltice. Germania a fost împărțită în patru zone de ocupație, coordonate de Consiliul Aliat de Control. Zonele americană, britanică și franceză au
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]