236 matches
-
și slăbiciunile potentaților epocii. Și au sfîrșit prin a dirija totul după bunul lor plac, "impunînd majoritatea subiectelor lor cotidiene conversațiilor și discursurilor"306. Balzac deja compara puterea lor cu aceea a conducătorilor Statelor: "A fi ziarist înseamnă a fi proconsul în republica literelor. Cine poate spune orice, ajunge să poată face orice! Maxima îi aparține lui Napoleon și se înțelege de la sine"307. O dată cu ei, s-a extins stăpînirea opiniei asupra societăților noastre, în detrimentul rațiunii și al tradiției. Poate înfrunta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe noi, și pe alții, ascunzând diferențe importante. În multe privințe, metafora imperiului este seducătoare. Raza de acțiune a armatei americane se extinde la nivel global, baze militare americane se află pretutindeni în lume, iar comandanții acestora acționează uneori ca proconsuli și chiar sunt numiți ca atare în presă. Engleza a devenit lingua franca, așa cum fusese cândva latina. Economia americană este cea mai mare din lume, iar cultura americană atrage ca un magnet. Dar este o greșeală să confundăm politica supremației
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
și în trupurile slabe”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Mucenicii Egipteni, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 511-512. footnote>. Unii slujitori împărătești, alteori înșiși împărații păgâni sau proconsulii și prefecții de atunci de atunci doreau să-i ademenească, întru început, pe creștini cu lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința în Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
noi nu renunțăm la ele ca cei osândiți la moarte sau ca cei ce urăsc lucrările lui Dumnezeu, însă, fiind pentru noi pline de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei: „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor în caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns: „Poruncește, căci pentru noi rămâne cu neputință întoarcerea de la mai bine la ce-i
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de ce întârzii? Fă ce vrei!”. Acestea și alte multe zicându-le, fericitul Policarp „s-a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și-a ieșit din fire”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 23-25, p. 161-162. footnote>. Istoricul Casiodor ne mărturisește despre pilduitoarele fapte ale diaconului Veniamin ce au fost aduse la cunoștința regelui
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXIII, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan Alexe, în PSB, vol. 75, Editura IBMBOR, București, 1998, p. 419. footnote>. Pe fericitul martir Carp, proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l-a întrebat care-I este numele. „Fericitul a spus: «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta este Carp». Proconsulul
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l-a întrebat care-I este numele. „Fericitul a spus: «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta este Carp». Proconsulul a spus: «Îți sunt cunoscute poruncile împăraților despre datoria de a cinsti pe zei, cei ce conduc toate. De aceea vă sfătuiesc să vă apropiați de altar și să jertfiți. Eu sunt creștin și ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și în trupurile slabe”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Mucenicii Egipteni, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 511-512. footnote>. Unii slujitori împărătești, alteori înșiși împărații păgâni sau proconsulii și prefecții de atunci de atunci doreau să-i ademenească, întru început, pe creștini cu lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința în Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
noi nu renunțăm la ele ca cei osândiți la moarte sau ca cei ce urăsc lucrările lui Dumnezeu, însă, fiind pentru noi pline de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mari»”<footnote Ibidem, p. 144. footnote>. Când proconsulul păgân i-a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei: „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor în caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns: „Poruncește, căci pentru noi rămâne cu neputință întoarcerea de la mai bine la ce-i
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
de ce întârzii? Fă ce vrei!”. Acestea și alte multe zicându-le, fericitul Policarp „s-a umplut de curaj și de bucurie, iar fața lui strălucea de farmec încât nu numai că nu rămăsese doborât de atâtea amenințări, ci dimpotrivă tocmai proconsulul a fost cel care și-a ieșit din fire”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a patra, XV, 23-25, traducere, studiu, note și comentarii de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 13, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1987
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXIII, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan Alexe, în PSB, vol. 75, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1998, p. 419. footnote>. Pe fericitul martir Carp, proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l-a întrebat care-I este numele. „Fericitul a spus: «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta este Carp». Proconsulul
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
proconsulul, stând pe scaunul de judecată, l-a întrebat care-I este numele. „Fericitul a spus: «Numele meu cel dintâi și ales este cel de creștin, iar dacă întrebi de numele pe care-l port în lume, acesta este Carp». Proconsulul a spus: «ÎȚi sunt cunoscute poruncile împăraților despre datoria de a cinsti pe zei, cei ce conduc toate. De aceea vă sfătuiesc să vă apropiați de altar și să jertfiți. Eu sunt creștin și ador pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
călătoriseră mai puțin decât ea14. Yourcenar îl surprinde cum nu se poate mai bine pe romanul Hadrian în timpul acestor aventuri, ca și în timpul uneia fatale, când Antinous se îneacă în Nil. Aceștia sunt bărbați care călătoresc în compania altor bărbați: proconsuli, vasali, stareți, vrăjitori, chiar pederastul Cyprien, unul din asistenții lui Zenon din Piatra filozofală. Scriitoarea este acea femeie ciudată care nu-și găsește locul și care pare să se imagineze în compania lor ca un alt bărbat. Gustave Flaubert în
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
porunca împăratului, aplicau dreptul constrângerii (ius coercitionis) numelui de creștin (nomen christianum); acuzația implicită din rescriptul lui Traian din 112 p.Chr. către Plinius cel Tânăr (guvernatorul Bitiniei, 111-113), a fost confirmată și în răspunsul lui Hadrian către Minucius Fundanus, proconsulul Asiei în 122 p.Chr. Justificarea constrângerii era motivată de contrastul dintre religia ilicită și tradițiile romane. În opinia păgânilor creștinii răspândeau niște adevăruri absurde și abandonau legea străbunilor, înțeleasă nu ca lege juridică ci ca un obicei social (pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
el, membrii familiei sale, îngăduindu-i să-și continue cariera militară ca și până atunci (cf. Fap 16). Situații analoge aflăm despre veteranul macedonean Gaius din Derbe, convertit la Evanghelie (Fap 19, 29 și 20, 4) și despre Sergius Paulus, proconsulul Ciprului (44 p.Chr.), care, înconjurându-se anterior de niște magi, se convertește (cf. Fap 13, 7-12) în urma unor semne miraculoase săvârșite de Paul la Pafos, în fața lui. Atitudinii inconfundabile a Bisericii timpurii i s-ar putea opune Predica de pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și prietenii lui cei mai apropiați (cf. Fap 10, 24.48), foarte probabil soldați, ca și cei din casa Cezarului (Filip 4, 22). Tot astfel, la creștinism au aderat Manain care crescuse împreună cu Irod Tetrarhul (Fap 13, 1), Sergius Paulus, proconsulul roman din insula Pafos, care a crezut în Evanghelie, temnicerul din Filipi (cf. Fap 16, 12-40) împreună cu toată casa lui etc. După ce a susținut ideea unicității lui Dumnezeu și a criticat tradiția homerică, care voia împăratul legitimat de divinitate, Origene
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
forma de rezistență nonviolentă, oferind un mare ajutor Imperiului prin rugăciune (concordanță cu Origene!), capabilă să îndepărteze orice manifestare a răului. Un exemplu concret de rezistență nonviolentă activă, înfăptuită prin autodenunțarea în masă, ne este prezentat în Ad Scapulam, 5: proconsulul Asiei, Arrius Antoninus, după ce a executat câțiva creștini, renunță la persecuție în timp ce alții îi ies în față spontan. Puterea de suportare a creștinilor era aceea care îi determina pe antagoniști să caute adevărul și să-l urmeze. Păgânii nu trebuiau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de stat, care, prin răspândirea lor, acționau în detrimentul religiei romane și, chiar mai mult, tindeau să se universalizeze. Universalizarea creștinismului era un fapt împlinit, pe când cea a maniheilor se afla încă la începutul ascensiunii sale, pătrunsese în Africa Proconsulară, unde proconsulul acesteia, Iulian, a dat un rescript împotriva acesteia, căutând să o distrugă pe cea dintâi și să o oprească pe cea din urmă, considerate în antiteză cu universalitatea Imperiului roman. Preocuparea apărării religiei strămoșești, împotriva unor secte noi și ciudate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
africană se confrunta cu rebeliunea mauritanilor împotriva Imperiului roman (287-297). Autoritatea romană nu putea să accepte nici cea mai mică nesupunere din partea provincialilor însetați de independență. Maximilianus, fiul temoniarius Fabius Victor, recrutat pentru serviciul militar este prezentat ca învinuit în fața proconsulului Dio pentru audiența judiciară. În timpul înfățișării sale precedente în fața consiliului de înrolare tânărul și-a exprimat refuzul de a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare celei desfășurate în timpul operațiunii de recrutare ne spune că
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a se înrola și de a presta sacramentum militiae. Asemănarea procedurii audienței judiciare celei desfășurate în timpul operațiunii de recrutare ne spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu de încorporare, au fost reluate de către proconsulul Dio în vederea evaluării comportamentului său. Cu această ocazie se evidențiază climatul tensionat al dialogului dintre proconsul și protagonistul Actelor. Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
operațiunii de recrutare ne spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu de încorporare, au fost reluate de către proconsulul Dio în vederea evaluării comportamentului său. Cu această ocazie se evidențiază climatul tensionat al dialogului dintre proconsul și protagonistul Actelor. Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile de refuzare a serviciului militar, plecând de la motivațiile idolatrice, nu erau rare printre creștini. Ideea este
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spune că anumite gesturi de tip juridico-sacral, refuzate de Maximilianus pe durata precedentului consiliu de încorporare, au fost reluate de către proconsulul Dio în vederea evaluării comportamentului său. Cu această ocazie se evidențiază climatul tensionat al dialogului dintre proconsul și protagonistul Actelor. Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile de refuzare a serviciului militar, plecând de la motivațiile idolatrice, nu erau rare printre creștini. Ideea este susținută de atitudinea proconsulului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Proconsulul Dio, după cum au constatat unii istorici, s-a arătat plin de răbdare față de Maximilianus, fapt ce ne arată că situațiile de refuzare a serviciului militar, plecând de la motivațiile idolatrice, nu erau rare printre creștini. Ideea este susținută de atitudinea proconsulului care nu considera categoric acel nomen christianum în luarea deciziei sale, ba chiar amintin-du-i recrutului de existența multor creștini care prestau serviciul garda imperială (in sacro comitatu). Identificând oștirea lumească (militia saeculi) cu săvârșirea răului (malefacere), recrutul opune afirmației proconsulului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
proconsulului care nu considera categoric acel nomen christianum în luarea deciziei sale, ba chiar amintin-du-i recrutului de existența multor creștini care prestau serviciul garda imperială (in sacro comitatu). Identificând oștirea lumească (militia saeculi) cu săvârșirea răului (malefacere), recrutul opune afirmației proconsulului o concepție revoluționară politico-religioasă, inacceptabilă în ochii autorității civile a cărei politică era întemeiată pe baze religioase în fața unui creștinism care se propaga prin concepții opuse, implicând semnificații socio-politice. Refuzul pronunțării numelui în fața lui Dio nu este rezultatul disprețului față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
spre opoziția dintre lupta pentru lume și cea pentru Dumnezeu, concepție care ajunge la Apostolul Paul (cf. 2Tim 2, 3-4) și se referă la armata lui Cristos, care a căpătat în mentalitatea creștină o largă răspândire și evoluții ulterioare. Tentativele proconsulului s-au dovedit neputincioase, neizbutind să-l convingă să renunțe la atitudinea sa. Nu a avut vreo influență încurajatoare nici măcar aflarea veștii că unii creștini prestau serviciul militar chiar și în garda imperială, dându-i de înțeles că se putea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]