198 matches
-
culoarea, dar sunt trecut pe lista care a venit de la cancelarie, așa că mă lasă înăuntru. Peste vreo două luni același polițist nu o să lase o delegație de romi să mă viziteze, ferm convins că aceștia doresc doar să folosească restaurantul procopsit de la subsolul palatului, unde se mănâncă binișor cu 9 -10 lei”, scrie Valeriu Nicolae despre prima zi la Guvern. Îți recomandăm Un IT-ist din Paris răspunde chemării lui Cioloș de a programa voluntar pentru Guvern: Sumele cheltuite până acum
Un fost secretar de stat din cabinetul Cioloș își publică Jurnalul () [Corola-blog/BlogPost/337742_a_339071]
-
culoarea, dar sunt trecut pe lista care a venit de la cancelarie, așa că mă lasă înăuntru. Peste vreo două luni același politist nu o să lase o delegație de romi să mă viziteze, ferm convins că aceștia doresc doar să folosească restaurantul procopsit de la subsolul palatului, unde se mănâncă binișor cu 9 -10 lei. Mă întâlnesc cu Dragoș, șeful Cancelariei, care e îmbrăcat impecabil: costum gri închis, cămașa cu butoni și cravată procopsită. E și înalt rău. Are umor, așa că decid că îmi
Un fost secretar de stat din cabinetul Cioloș își publică Jurnalul () [Corola-blog/BlogPost/337742_a_339071]
-
te-o fi atacat, cumva, / Să-ți fure boii, cineva?” „Nu măi bădiță. Nu au fost / Nici fiare și nici hoți! Sunt prost! Cu mâna mea, boii i-am dat / Și-o pungă goală-am căpatat În schimbul lor. M-am procopsit!” / În urmă, el a povestit, De-a fir a păr, ce s-a-ntâmplat. / Sfârșind, a mai adăugat: „Am punga! Ce să fac, nu știu! / Parcă-mi miroase a pustiu!” Când auzit-a frate’ său, / Îi zise: „Mare nătărău! Măi
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
lor! -Ne-am învățat a spune animale și sclavi fiindcă îi considerăm a fi aproape unul și același lucru, reluă magistratul Simbinacus. Res. Laolaltă cu animalele. Totuși ei ne seamănă întru totul. Cum legiunile noastre cuceresc un teritoriu, cum ne și procopsim cu o mulțime de sclavi! Facem și noi așa fiindcă toate popoarele o fac...Dar avem dreptul să luăm o persoană liberă și să o punem în lanțuri pentru a ne fi nouă unealtă vorbitoare? Eu nu vorbesc despre dreptul
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
merge, așa mai merge, spuse Caligula bătând din palme câteva ritmuri. Proprietarul vilei se apropie de el frecându-și mâinile peste care își petrecuse un capăt al togii, însă gestul său nu era urmare a faptului că avea să se procopsească cu vre-o sumă de bani, fiindcă știa că personaje precum Macro și Caligula nu plăteau nimic nimănui în astfel de ocazii, ci pentru faptul că, gândea el, își întărea cu acest prilej relațiile și legăturile cu cele două importante
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372427_a_373756]
-
o mie de lacăte. Pentru ce? Doar știi că hoțul nu se-mpiedică într-un lacăt. Pe vremuri avea „iarba fiarelor” care descuia orice lacăt. Astăzi are clește. Iar tu tot te încui de te omori singur dacă Dumnezeu te procopsește cu un foc sau apă mare și nu găsești cheia potrivită. Și ești „om bun” adică faci pomeni, ții posturi și rogi pe Dumnezeu să-ți dea „pâinea cea de toate zilele” deoarece nu ai timp să ți-o câștigi
CIVILIZAŢII EXTRATERESTRE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372551_a_373880]
-
mari averi. 2. Sinceritatea guvernanților ca și sinceritatea față de ei și reunțarea la manoperele și sofismele politicii (care nu pot avea decât urmări rele). 3. Legislația sau orice alt mijloc la îndemână să împiedice pe funcționarii publici de a se procopsi de pe urma slujbelor pe care le ocupă. (recomandare întărită astfel: masa cetățenilor nu se întărâtă atât de mult că e exclusă de la slujbe, excludere care poate fi la ei compensată prin folosul pe care îl au văzându-și de propriile lor
ESEU DESPRE PUTERE (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371238_a_372567]
-
că Domnul își alege o dată și bine {EminescuOpXI 127} un vizir și pe urmă acesta face, desface, preface și reface tot și toate, își alege sau își culege miniștrii din Camere sau afară din Camere, îi bagă, îi scoate, îi procopsește și-i horopsește după cum îi vine lui la socoteală, pentru fericirea patriei și pentru consolidarea nu a datoriei flotante, ci a instituțiilor parlamentare. În sfârșit, ieri, cu iuțeala proverbială a Parlamentului radical, s-a și prezentat în Senat raportul asupra
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
oarecare, s-ar dovedi că administrația română nu e-n stare de a o duce mai departe? Într-adevăr, frumoasă perspectivă ni se pune pe viitor, deși găsim că cestiunea e foarte naturală. Dorința d-lui Brătianu de a-și procopsi amicii politici pe socoteala statului, a esploatării drumului de fier și a intereselor publice în genere și lipsa de demnitate cu care vestiții noștri directori de drum de fier nu se sfiesc de-a lua asupra lor un lucru pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
oarecare, s-ar dovedi că administrația română nu e-n stare de a o duce mai departe? Într-adevăr, frumoasă perspectivă ni se pune pe viitor, deși găsim că cestiunea e foarte naturală. Dorința d-lui Brătianu de a-și procopsi amicii politici pe socoteala statului, a esploatării drumului de fier și a intereselor publice în genere și lipsa de demnitate cu care vestiții noștri directori de drum de fier nu se sfiesc de-a lua asupra lor un lucru pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
răutăților, nu am avut altă soluție, am recurs, de fiecare dată, la calitățile/defectele native, păcălind în felul acesta, inconfundabil, istoria altora. Fie ei mai ales vecini ostili. De aici, din această atitudine, cel mai adesea conjuncturală, ne-am și procopsit de altfel cu specificități nu întotdeauna lăudabile. Una din ele determinînd memoria noastră scurtă, neputința de a nu repeta erorile, de a nu uita ce nenorociri ne-au năpăstuit. Numai și pentru faptul că, fiind conștienți de iminența pericolului, nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
figurând: „Simpatiile noastre”, „Cronica melodramatică”, „Provincia are cuvântul”. Colaborează cu versuri D. Teleor, Cincinat Pavelescu, G. Caïr, Const. C. Brăescu, C. Cosco. De remarcat este faptul că publicația adăpostește debutul lui G. Topîrceanu, care semnează Top câteva poezii (M-am procopsit, La mahala, Amorul. Femeia. Studiu filosofic pesimist, Pisica miraculoasă) și proză, precum și începuturile literare ale lui Victor Eftimiu, care semnează sub inițiala Victor sau I. B. Victor o serie de poezii (Prigorii și Cârpaciul) sau texte umoristico-satirice, precum acela intitulat
BELGIA ORIENTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285685_a_287014]
-
plină de sarcasm din care reieșea că erau destui cehi capabili să ocupe această demnitate; în împrejurările respective pentru prima dată răsuna ideea, preluată și reiterată ostentatoriu în secolele următoare, precum că germanii au venit coate-goale în Boemia să se procopsească pe seama localnicilor. Nu este lipsit de interes faptul că episcopul praghez Jaromír luase la consacrare numele german Gebhard și că papa Grigore al VII-lea (1073-1085), suveranul pontif aflat în acerbă dispută cu Henric al IV-lea (rege german între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cererea: „Iataganul pe care turcul îl ținea încremenit în soare căzu cu șuier pe gâtul lui Iordache și, cu căpățâna lui cu tot, răsună de pământ.” Pofta de înavuțire generează și conflictul povestirii fantastice Moara lui Călifar. Spre a se „procopsi”, un flăcău se duce (în vis) la moara unui vrăjitor aflată pe alt tărâm: o „moară cu noroc” infernală. Scăldându-se, la îndemnul morarului, în lacul de alături, țăranul devine, prin căsătorie, boier, stăpân al unor moșii întinse. Dar numai
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
1936, împreună cu Mihail Sadoveanu și Gr. T. Popa, revista „Însemnări ieșene” și este ales membru corespondent al Academiei Române (mai 1936). Debutează în 1904, încă de pe băncile liceului, la revista umoristică „Belgia Orientului”, sub semnătura Top, cu poezia intitulată M-am procopsit. Publică în „Dumineca”, „Revista noastră”, „România ilustrată”, „Sămănătorul”, „Neamul românesc literar”, „Ramuri”, „Viața românească” (unde se afirmă efectiv și unde îi apare, începând din 1909, cea mai mare parte a operei), „Viața socială”, „Teatrul” (1912-1913, unde este redactor), „Lumina”, „Însemnări
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
inclusiv Lefty Stephanides, poartă deja fes, ca să treacă drept turc. Ultimii soldați greci sunt evacuați spre Ceșme. Armata turcă e la doar cincizeci de kilometri depărtare - și din Atena nu vine nici un vapor ca să-i evacueze pe refugiați. Lefty, proaspăt procopsit cu bani și cu fes, Își croiește drum prin mulțimea de capete cu tichii maronii de pe chei. Traversează niște linii de tramvai și o ia În sus pe deal. Dă de casa de bilete pentru vapor. Înăuntru, un funcționar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mele vor fi veșnice, dar eu le-am scris ca pentru eternitate. Pot să mă citească și cei de severitatea unui Cato. Germanicus îl urmărește îndepărtându-se, cu un surâs trist fluturându-i pe buze. De când ei, romanii, s-au procopsit cu tot felul de obiceiuri aduse de aiurea, care nu sunt întotdeauna nici frumoase și nici lăudabile, au uitat de tradiția străbună care îi îndemna să-i răsplătească pe cei ce scriu în cinstea lor. Clatină din cap cu obidă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
strachina de-a dura, vinul casei adus de la cei care încă mai înfruntă viața asta pitiți prin satele coclaurilor mioritice. Gata, fiindcă azi de ziua celui mai sfânt dintre cei vreo cinșpe-șaișpe prea cuvioși sfinți Ioan cu care ne-a procopsit calendarul creștin ortodox, mai avem voie să mai tragem o harașpincă prelungită, ca să putem lua în piept de mâine viața cel puțin câinească imaginată de alde Băsescu și brelocul său agățat la cureaua nădragilor, numit Boc cel mic. Dar eu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să-ți dai seama, pac, apare boala. N-am nimic personal împotriva ta, normal. întotdeauna am fost de părere că ai fost nedreptățit și așa mai departe. Dar iată-te aici. Ce să-i faci? Mă tem că te-a procopsit. La urma urmei, s-ar putea să fii deja și tu infectat. — Și ce sugerezi? Hai să-ți zic. HAI să-ți ZIC. Ce-ar fi ca în seara asta, la lăsarea întunericului, înțelegi, ce-ar fi s-o ștergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a-i povesti despre cartea la care lucrez. „Am băut atâta votcă, încât am exterminat tot surplusul de globule roșii. Nu doar de la mine. Cred că, în generozitatea mea, am făcut curățenie de globule roșii în tot cartierul. M-am procopsit, în schimb, cu alte belele.“ „Tot aia-i“, oftează ea. „Eu dau un kil juma’ de sânge când nu mai pot respira, plânge seringa de mila mea, și ce scofală... O iau mereu de la capăt.“ Îi povestesc totuși despre carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de bani, încă beam, datorii grele după boala și moartea tatei. M-a ajutat într-un fel cumpărându-mi acele nimicuri pentru mine. Le primisem și eu de la cei doi bătrâni, le cumpărasem în tinerețe sau pur și simplu mă procopsisem cu ele de la diferiți alți bătrâni. Mai importanți erau banii în acele clipe decât valoarea documentară sau sentimentală a acelor nimicuri. Puțin îmi pasă că le-am dat poate ieftin. Scăpam de necazuri. Apoi, când am mai vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din toate părțile. Întru salvarea bieților oropsiți, venea mereu eroul providențial, adus de Dumnezeul nației cu avionul (Carol II) sau propulsat în nesfârșite șuturi în fund pe drumul greu al ilegaliștilor (Ceaușescu). Mai de curând, după găurirea drapelului, ne-am procopsit cu trei îndrumători, unul mai providențial decât altul, rând pe rând. Alți câțiva, cu mânecile suflecate a strămoșească râvnă patriotică și cu priviri vulturesc-justițiare, fremătând de nerăbdare, așteaptă să intre în arenă. Nația încă geme a fi salvată, ciclic, electoral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
liberă și ea... Nu credeam să prind asemenea vremuri ... - Păi, parcă ziceai că e rău! - Păi, e rău, nea Vasilie, că toate astea le apărăm tot noi, și asta Încă n-ar fi nimic, dar uite cu ce dușmani ne procopsirăm! Ăi mai mari și mai tari din lumea asta, câtă o știu eu! Imperiul Otoman, Ungaria, Hoarda de Aur... unde mai pui și Țara Românească, de când e Vlad Dracula În temniță... Ce le cășună, frate? - Iaca poruncile voievodului! se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
algeriană, atunci aș vrea să știu și eu ce e asta de fapt. — Eu credeam că sunt chestiile pe care le iau bărbații ca să le facă sula tare, zise Eva. Wilt se uită la ea plin de dezgust. — Te-ai procopsit cu niște expresii foarte selecte de când i-ai cunoscut pe blestemații ăia! Să le facă sula tare! Nu pot să pricep ce te-a apucat. — Nu, nu poți. Sunt sigură de asta, îi răspunse Eva și se duse întins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de detașare. Wilt se recunoscu drept membru al acestui ultim grup și alese cea mai neatractivă fată de acolo, pe ideea că ar putea să sară peste introduceri și să intre direct în subiect, ca să rezolve povestea. Oricum se va procopsi cu ea. — Salut, spuse el, conștient că aluneca în americăneasca în fața căreia Eva deja cedase. Fata îi aruncă o privire goală și se îndepărtă. — Superb, zise Wilt și-și termină paharul cu băutură. După zece minute și după alte două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]