100 matches
-
noastre, una care a influențat atât lumea intelectuală, cât și spațiul public și politic 30. În timp, acesta a conturat un tip specific de discurs, în cadrul căruia s-au afirmat sentințele lipsite de rest, grilele alb-negru, respectiv bine-rău fiind aplicate, procustian, în orice situație. Una dintre temele relevante în acest sens este, spre exemplificare, aceea a identității noastre comunitare. În acest caz, modernitatea politică și intelectuală românească a adus în atenție existența a numai două opțiuni posibile, operând cu o disjuncție
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca expresie a revoltei față de o societate aberantă, care se creionează prin opoziție cu idealurile, aspirațiile, exigențele satiristului - și un altul pozitiv, vizând funcția sa de divertisment. Alegându-și un etalon moral ideal după care măsoară exigent realitatea (veritabil pat procustian de redimensionare a realității), artistul respinge ideea artei ca mimesis, ea însemnând în schimb recreare în funcție de intențiile sale satirice, chiar dacă acest fapt echivalează cu deformarea caricaturală a modelului real, până la gestul anamorfotic, care l face irecognoscibil, dar semnificativ. în acest
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
că "întregul e mai adevărat decât partea și miracolul este al întregului"160, considerăm că abordarea operei eminesciene ca un tot unitar oferă șansa descoperirii adevăratei măsuri a scrisului lui Eminescu, dincolo de rigiditatea unor instrumente de lucru sau de prejudecăți procustiene de interpretare. Poezia, proza, teatrul, publicistica, fiecare în parte relevă imagini ale lui Eminescu, dar geniul eminescian este oferit doar de întregul creației. În această perspectivă, ignorarea uneia dintre aceste dimensiuni nu poate decât să afecteze receptarea lumii de sensuri
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în fond, dincolo de orice explicație; că noi, oamenii de rând, suntem în definitiv dincolo de orice răspundere"170. Fenomenul de mitizare a lui Eminescu, specific generațiilor posterioare poetului, continuă să împiedice receptarea adecvată a operei și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare. Ambele atitudini sunt condamnabile din cauza excesului, a radicalismului și a închiderilor pe care le operează la nivel de interpretare: nici supralicitarea, nici respingerea ab initio nu oferă soluția unei
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicisticii eminesciene. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca prim obiectiv decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului, dincolo de aplicarea unor grile procustiene de lectură. O perspectivă integratoare asupra publicisticii, prin corelarea multiplelor dimensiuni ale actului de comunicare actualizate, are avantajul de a reduce subiectivismul unor perspective univoce, mistificatoare. Apelul constant la conținutul/substanța articolelor oferă condițiile de obiectivare a interpretării jurnalisticii eminesciene
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poate fi desprins de funcția majoră care îl guvernează: aceea de a oferi informații. Un alt factor de influențare a fenomenului receptării îl constituie criteriul de judecată folosit de exegeți, criteriu care, nu de puține ori, constituie un adevărat pat procustian pentru scrisul jurnalistului. Astfel, pentru a se argumenta încadrarea publicisticii eminesciene într-o ideologie sau alta, s-au excerptat fragmente din corpusul jurnalistic, avansându-se ipoteze și judecăți de valoare variate, dincolo de litera textelor. Tehnica excerptării tendențioase și a de-contextualizării
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și Esterne; Vinterhalder, al doilea redactor la Românul"359. Valorificarea virtuților modelului hexadic în analiza semiozei limbajului politic eminescian facilitează, la nivel metodologic, procesul de re-contextualizare a articolelor poetului și operează deschideri analitice inedite, împiedicând formularea unor judecăți de valoare procustiene, dincolo de litera textelor. Astfel, descrierea celor șase parametri ai hexadei (jurnalist, direcții tematice, mijloace de semnificare, macro și micro-context, finalități ale discursului politic și orizonturi ale receptării) configurează dinamica procesului de semnificare care stă la baza publicisticii eminesciene, propunând în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
493, care abundă în cuvinte și metafore religioase, cu finalități persuasive. Dincolo de amestecul de vechi și nou, de proliferarea unor clișee de expresie și de conținut, care obligă discursul politic al acestei perioade să intre într-un fel de pat procustian, remarcăm eforturile de înnoire, de modernizare și de specializare a mijloacelor de exprimare specifice limbajului politic al epocii. Identitatea stilului publicistic este construită în principal de caracteristicile vocabularului, de ponderea însemnată a neologismelor, dar și de dimensiunea metadiscursivă, menită să
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
depășirea analizelor vulgar-conținutiste și prin demersurile de circumscriere a spațiilor de convergență dintre poezia și publicistica eminesciană. Fenomenul de mitizare, specific generațiilor posteminesciene, continuă însă să împiedice dezvoltarea unei relații firești cu opera poetului și să favorizeze circulația unor etichete procustiene, devoțiunea pentru Eminescu sfârșind în cele din urmă într-o obnubilare. "Ne-am obișnuit să spunem că Eminescu este un geniu. Cu aceasta nu spunem nimic chibzuit și spunem în schimb două lucruri proaste: că Eminescu este, în fond, dincolo de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și cu asumarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicistic. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca scop decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului și nu aplicarea unor grile procustiene de lectură. O viziune integratoare asupra scrisului eminescian, prin corelarea tuturor dimensiunilor actului de comunicare pe care îl presupune acesta, are avantajul limitării subiectivismului unor perspective univoce, mistificatoare. Apelul constant la litera textelor oferă condițiile de obiectivare a interpretării jurnalisticii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
termeni se referă și Mircea Muthu la excesele „actualizărilor” într-un inter- viu acordat lui Constantin Coroiu și consemnat în Adevărul literar și artistic. Un al doilea tip de utilizator este acela care a făcut din opera lui Caragiale, decupată procustian și bricolată brutal, un instru- ment ideologic, dialectic, un material propagandistic. Astfel apare în critica și teoria literară a anilor ’50, sub semnul realism- socia- lismului, un Caragiale ca impenitent antiburghez și antijunimist, acid critic social pe nemărturisite, dar presupuse
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
scoate doar un reflex. Revenirea la judecata sociologică înscrie „democrația” ca pe un agent dizolvant al modernității în tabloul mendelevian al noxelor ei, o modalitate de defor- mare plebiscitară. În viziunea pe care Caragiale ne-o prezintă, democrația constituie încadrarea procustiană în număr cu nivelarea oricărui relief individual și care reduce timpul de viață al individului pe seama multiplicării sale în informul masei. Dinamica este aceeași, una a dereglării rapor turilor constitutive. Am văzut cum funcționează acest reglaj în mai multe împrejurări
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reglaj în mai multe împrejurări, dinamica maselor, creșterea și descreșterea lor sunt descifrate cu mare acri- bie, în epocă, de Gustave le Bon în Psihologia mulțimilor ă1896Ă. Egalitarismul democratic a dobândit astfel profilul unui exces paradoxal, excesul îl constituie mecanismul procustian al unei normări a existenței : tot mai puțin pentru tot mai mulți. Simț enorm și văz monstruos : lupa și luneta Discuțiile asupra caracterului excesiv al literaturii lui Caragiale și al autorului marchează posteritatea critică a operei. Excesul ca manifestare a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nedumeriri, mai ales ca imi iau licența anul acesta. Si am o tema foarte dificila „Sentimentul religios in poezia lui Eminescu“. Poate imi sugerati ceva...” iar autorul îi răspunde tușat: „Tema e generoasă și, dacă nu ții s-o circumscrii procustian creștinismului și ortodoxiei, religiozitatea lui Eminescu se vădește reală și fascinantă, la punctele de întîlnire dintre spiritul romantic și spiritul folcloric, dintre dacism și creștinism, dintre meditația filosofică și meditația religioasă, dintre lirismul sacru și lirismul profan. S-a scris
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
scris mult pe această temă, dar nu știu nici o carte care să sintetizeze mulțumitor lucrurile. Poate o veti scrie dvs., licența fiind un prim pas (pe care vi-l doresc unul „cu dreptul“)“. N-am ce zice, chestia cu „circumscrisul procustian” e haioasă, cum ar zice un tânăr - dar unde va fi fiind, oare, punctul de întâlnire dintre lirismul sacru și lirismul profan?! Nu cumva, în goana după noutate, inventând atâtea concepte care de fapt nu există, dl. Răzvan Codrescu are
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
literare, se muzeifică (vezi volumul-sottisier al lui Patrick Rambaud din 2001, Bernard Pivot reșoit... Cartea lui Dominique Viart, profesor la universitatea din Lille, deși adresată studenților, nu trebuie trecută cu vederea de iubitorii, frustrați sau nu, ai literaturii franceze. Deși procustian ca dimensiune - din păcate - volumul propune o radiografie didactică a secolului XX literar francez În ceea ce privește proza. Reperele teoretice, epistemologice sau antropologice (sociologice) nu sînt prea bogate, cum săracă este Încercarea, obligatorie Îndefinitiv, de contextualizare a literaturii franceze prin aducerea ei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Îți iese pe gură; dacă spui car, atunci un car Îți iese pe gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă vreți, vulgarizînd un pic, De 3 ori femeie. Nu. Romanul se citește pe nerăsuflate - dacă cititorul cedează și deschide cartea. Pur și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asupra imaginarului ideologic și politic generat de această asociere de spirite. O asemenea examinare este cu atât mai necesară cu cât decenii dea rândul proiectul politic junimist, ca parte a proiectului conservator românesc și occidental, a fost supus unei logici procustiene și reducționiste a lecturii. Critica Junimii a fost explicată prin acțiunea forțelor de producție, iar evidențierea naturii „reacționare“ a politicii junimiste a fost axioma ordonatoare a exegezelor. Recuperarea dimensiunii literare a direcției maioresciene nu a fost dublată de un gest
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
cazul lui Maiorescu, încrederea în inteligența omului politic de a identifica soluțiile grație cărora adaptarea la solul local să se producă fără traume și să genereze efecte durabile. Potemkiniada poate fi înlăturată doar dacă raționalismului politic, prin excelență acontextual și procustian în inflexibilitatea sa, îi este preferată adaptabilitatea altoiului burkean. Dacă există un patrimoniu al reflecției liberalcon servatoare europene, pledoaria lui Maiorescu se înscrie, organic, în acest bloc ideologic. Proiectul evocat în cir cumstanțele revizuirii este cel pe care îl evocă
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
dezarmează pe om."12 Cu un Eminescu castrat plasat în centrul canonului, flancat de un "puternic poet", A. Toma, și de un "critic" social, recuperabil între anumite limite, I.L. Caragiale, tradiția este remodelată de N. Moraru în acord cu exigențele procustiene ale comanditarului etatic. În palimpsest se poate decela efigia unei noi literaturi, al cărei numitor comun pare să fie percepția libertății ca necesitate înțeleasă. Mai mult sau mai puțin citiți/ citați astăzi, după jumătate de secol, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius
Literatura română în anii ’50 by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/13687_a_15012]
-
Grigurcu Două feluri de falsificări s-au aplicat, sub regimul comunist, clasicilor literaturii, inclusiv celor ruși, atît de mult traduși și mediatizați la începuturile comunismului pe meleagurile noastre. Mai întîi trunchierea operei, din care au fost eliminate pasajele neconvenabile interpretării procustiene, "marxist-leniniste". Apoi aplicarea canonului ideologic asupra construcției exegetice înălțate în jurul operei, astfel că rezulta ocultarea unor linii de forță ale înțelegerii acesteia. Așadar a funcționat o dublă selectivitate, avînd ca obiect atît opera, cît și contextul receptării ei, cu scopul
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
nu ce naiba i-o fi trebuit lui să fie guvernant cînd vocația îi e alta, ci cum s-a simțit un om ca el în serviciu comandat de unii care nu-i ajung nici la degetul mic și de reguli procustiene. Andrei Pleșu începe cu o confesiune ironică: "Prin fire, aveam toate datele pentru a nu ajunge ministru de Externe. Sînt sedentar. Nu pur și simplu leneș, ci sedentar cu sistemă, ideolog al sedentarismului. Cred că obiceiul de a călători e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]
-
categorial DSM) nu numai că nu sunt necesare, ci sunt chiar contraproductive deoarece duc la "etichetări" generatoare de prejudecăți conceptuale de natură să îngreuneze sau chiar să compromită procesul terapeutic. De aceea Carl Roges a evitat "diagnosticele clinice", considerându-le procustiene, și chiar termenul de psihoterapie - pentru el, între "psiholog" și "client" se naște o relație de ajutor psihologic în care o persoană, aflată în stare de echilibru psihic mai bun, ajută, printr-o atitudine de acceptare cvasi-necondiționată, o altă persoană
Psihoterapie () [Corola-website/Science/303839_a_305168]
-
tipologic al lucrărilor consacrate investigației biografice a unor mari gânditori români, un model de cercetare științifică obiectivă. Spre deosebire de alte lucrări de acest gen, care urmăresc cu obstinație aplicarea mecanică a unei anumite metode sau strategii de lectură, așezând în pat procustian, selectiv și falsificator bogăția unei vieți consacrate culturii și creației, lucrarea prof. C. Schifirneț pune în acțiune o hermeneutică discretă și un instrumentar metodologic interdisciplinar în care faptele însele (resursele biobibliografice) se luminează unele pe altele. Faptul, trebuie precizat, nu
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
cercetarea Sonatelor pentru pian și a Simfoniei a V-a de Beethoven ori a Muzicii pentru coarde, celestă și percuție de Bartok, săvârșită de Dan Constantinescu, Derek Heylock și, respectiv, Ern Lendvay descifrează, uneori cu acuitate, alteori după calapodul patului procustian, splendorile numerice ale capodoperelor. Mai mult, Paul Larson demonstrează existența secțiunii de aur în Imnurile de tip Kyrie din colecția de cântece gregoriene Liber Usualis. (O demonstrație cu caracter statistic, desigur, din moment ce autorul evidențiază prezența secțiunii de aur în 105
El Dorado: varianta nesentimentală by Liviu DĂNCEANU () [Corola-website/Journalistic/83815_a_85140]