155 matches
-
ecranul unui televizor știau (sau au aflat între timp) ceea ce unui subtil intelectual nu poate să-i intre în cap: că în majoritatea lor oamenii nu au nevoie de "hrana cerului" ― de cărțile lui, de suspinul lui, de predicile lui profane. 15 iunie O altă iluzie a deceniului care a trecut: că societatea ar dori să se scuture de cei care făcuseră cu putință lumea dinainte. Iluzia aceasta își avea din nou rădăcina într-o operare inadecvată cu categoriile morale, cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în dezvoltarea dragostei dintre Florio și Biancifiore, care merge de la dorința trupescă, inspirată de Ovidiu în prima carte, până la căsătorie, evlavie și la o aderare la creștinism, care are loc în cartea finală. Dar tensiunea dintre iubirea sacră și cea profană nu este total soluționată în operele lui Boccaccio.”606 Fiammetta distinsese trei tipuri de iubire: „iubirea onestă, cea care se regăsește între divinitate și creaturile sale, stăpânind cerul și pământul, și prin care accedem la celest; iubirea pentru plăcere, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește sinuciderea tânărului. Mensola este prinsă între profana Venus și casta Diana, între natură și 617 Robert Hollander, Boccaccio’s Two Venuses, New York, 1977 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. (trad. n.) 172 societate, este un personaj boccaccesc tragic.618 Statutul de criseidă o apropia de imaginea unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în dezvoltarea dragostei dintre Florio și Biancifiore, care merge de la dorința trupescă, inspirată de Ovidiu în prima carte, până la căsătorie, evlavie și la o aderare la creștinism, care are loc în cartea finală. Dar tensiunea dintre iubirea sacră și cea profană nu este total soluționată în operele lui Boccaccio.”606 Fiammetta distinsese trei tipuri de iubire: „iubirea onestă, cea care se regăsește între divinitate și creaturile sale, stăpânind cerul și pământul, și prin care accedem la celest; iubirea pentru plăcere, care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-l părăsească pe Africo, ca într-o încercare disperată de a șterge tot ceea ce deja înfăptuise. Refuză să părăsescă suita Dianei, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, ascunzându-și păcatul. Astfel nimfa grăbește sinuciderea tânărului. Mensola este prinsă între profana Venus și casta Diana, între natură și 617 Robert Hollander, Boccaccio’s Two Venuses, New York, 1977 apud Teodolinda Barolini, op. cit., p. 517. (trad. n.) 172 societate, este un personaj boccaccesc tragic.618 Statutul de criseidă o apropia de imaginea unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
capitole) îl are în centrul ei ca vorbitor pe Avva Nestoros, care se referă pe larg la știința duhovnicească. Se precizează că științele profane sunt foarte numeroase, însă folositoare doar pentru o viață de aici. Știința duhovnicească e superioară celei profane pentru că țelul ei este câștigarea vieții veșnice. Aceasta e compusă din două părți: partea practică sau a faptelor și partea teoretică sau contemplația. Știința practică se poate însuși fără contemplație, dar știința contemplației nu se poate învăța fără practică. Știința
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
combat sau sunt indiferenți la raporturile de putere din cadrul unei societăți, dintre doi sau mai mulți indivizi. Statul politic modern s-a născut din societate, prin luptele cărturarilor Renașterii, respectiv ai Luminilor cu o putere religioasă devenită una laică, una profană și în afara dogmelor Bisericii. Fără L. Valla, Machiavelli, Erasmus din Rotterdam sau Martin Luther nu am fi avut putere laică și cu atât mai puțin ideea unui stat politic ca reprezentant al întregii societăți. Această "putere laică", prin condițiile ei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
însoțită de recuzita sau acțiuni simbolice și nici nu e șoptita la ureche. Ritualul (în măsura în care conține anumite etape ale inițierii: recunoașterea discipolului, transmiterea cunoașterii de către maestru și iluminarea discipolului) ia forma unei istorisiri spuse într-o cafenea a cărei atmosferă profana ne-a fost minuțios reconstituita, istorisire pe care o aude orișicine ("În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii"15). Însă, deși o aud, vecinii de masă nu o înțeleg că o inițiere. În perspectiva lor
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lume modernă. Toată hermeneutica lui Eliade constă în descifrarea acestora, în a le face inteligibile, accesibile spiritului modern, în ciuda noilor forme pe care le îmbracă. Hermeneutica lui Eliade pornește de la ideea că semnificația "sacră" se naște prin opoziție cu cea "profană", printr-un act de semnificare reciprocă. Acest tip de opoziție are un caracter de model. El constituie o paradigmă hermeneutică. Oricât de relativă ar fi dialectica sacru profan, ea pune în lumină un număr enorm de fenomene spirituale semnificative, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
à l'objet, écart qui est au principe de l'art" [Thorel-Cailleteau, p.22]. 154 "În societate, esti de aceea în fond și în fapt ceea ce reprezinți" [Liiceanu, p.12]. 155 Teatrul se manifestă deopotrivă în sărbătorile sacre și cele profane, în ceremoniile religioase și cele carnavalești. Spectacolul se adresează tuturor formelor și nivelurilor culturii: de la farsă medievală la expozițiile internaționale, de la ceremoniile triumfale ale generalilor români la cucerirea Lunii transmisă la televizor. Acest spațiu este definit în modul cel mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Ștefan Avădanei cu lucrarea Eminescu și literatura engleză (1982), precum și de la Grid Modorcea Shakespeare și Eminescu ([2006], 2008). 26 Ștefan Hreniuc "Eminescu și literatura ucraineană", Monitorul de Suceava, 8 Mai 2007, p. 6. 1 Guy Ménard Le sacré et le profane, d'hier à demain, Montréal : Fides, 1986, p.13, apud Wunenburger (2000, 35). 2 Traducere în două direcții pentru altus, alta, altum. 3 W. James L'expérience religieuse: essai de psychologie descriptive, Alcan, 1906, p. 424 (ed. rom. Tipurile experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în întreg sud-estul european, cuprinzând și 3% din Turcia, cândva un amenințător imperiu. Această dată a fost și un moment istoric în evoluția Europei apusene spre modernitate, prin creșteri demografice, agricole și industriale, dar și prin crize cu variate origini: profane, prin epidemii, războaie îndelungate în Nord și Sud, inversarea raporturilor dintre sat și oraș în favoarea celui din urmă, crize ale Bisericii și papalității, urmată de înțelegerea unirii cu ortodoxia (Florența, 1439), prin îndepărtarea sau falsificarea tradițiilor. Iar descoperirile geografice și
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
paradoxal însă, această căutare determină venirea lui Mesia. Mișcarea orientată a forțelor aflate „în slujba“ lumii determină o mișcare opusă, care o conduce pe aceasta spre propriul ei sfârșit. Altfel spus, după Benjamin, teocrația nu deține un sens politic: „Das Profane also ist zwar keine Kategorie des Reichs, aber eine Kate gorie, und zwar der zutreffendsten eine, seines leisesten Nahens. Denn im Glück erstrebt alles Irdische seinen Untergang, nur im Glück aber ist ihm der Untergang zu finden bestimmt.“ Politica este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ansambluri grațioase, unde fiecare personaj face parte din țesătura unei coregrafii hieratice, asemeni unei mandale. Coregrafia simbolismului pantomimic apare și într-o pictură decorativă murală de mai mari dimensiuni care împodobește unul dintre zidurile parterului casei familiei Storck. Intitulată Dragoste profană și dragoste spirituală, aceasta este construită ca un diptic și răspunde unei economii simbolice a întregului ansamblu pe care-l constituie atelierului pictoriței. Pictura admite o lectură narativă bazată nu atât pe o narațiune după care se inspiră, cât pornind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tainic. Devenit Religie a Omului, Umanismul se separă de Creștinism, care, ca Religie pentru om, nu se poate întemeia pe om. În același timp, se delimitează de concepția greacă despre om. Ideea greacă despre om este atît de laică, de profană, provenită din Physis, dependentă de Univers, încît nu poate fi divinizată, nici măcar în secret. De aceea, cu toate că s-a născut din împreunarea dintre privilegiul creștin oferit omului și virtutea greacă înscrisă în om, Umanismul reprezintă o mutație genetică în raport cu ambele
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
absurdul religiilor încurajând în unele cazuri imoralitatea și impunând sacrificii, chiar crime, Ralea face pertinent o ampl trecere în revist a interpretrilor fenomenului religios. Prima definiție dat de Ralea religiei se bazeaz pe distincția durkheimist dintre lucrurile sacre și cele profane. Situându-se adeseori pe poziții ateiste, el vede în teroarea religioas (ca și Durkheim primul fel de despotism și sorgintea dreptului penal. Comentând sadismul religios, el noteaz c: Cezar Borgia a comis câteva zeci de crime, iar religia creștin a
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
de proliferare și persistență a formelor ritualice, transformarea lor în conținuturi profane și deci extinderea influenței lor sub o înfățișare diferită, "deghizată", pot servi la extinderea definiției lor la alte forme calificate drept "hierofanii moderne" (Maisonneuve) sau "ritualuri seculare" sau "profane" (Rivière). Aceste fenomene reapar cu ajutorul artelor, al cine-maului, al miturilor, al mișcărilor carismatice, al futurologiei, science-fiction-ului, al jocurilor, sporturilor, spectacolelor diverse, al mișcărilor mulțimilor, ceremoniilor, defilărilor și practicilor politice, precum și în timpul interacțiunilor corporale sau vestimentare. O întreagă abordare antropologică a
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a modernității. (trad. și pref.: Virgil Mleșniță). Cluj Napoca: Editura Idea Design & Print, Colecția "Balkon". Ekeland I. (1984). Le calcul, l`imprévu. Paris: Ed. du Seuil. Eliade Mircea [1957] (1992). Sacrul și profanul. (trad.: Rodica Chira după Le Sacré et la Profane, Edit. Gallimard, 1965; ediție originară Das Heilige und das Profane, în Rowohlts Deutsche Enzyklopädie, condusă de Ernesto Grassi, Rowohlt Taschenbuch Verlag Gmbh, Reinbek bei Hamburg). București: Editura Humanitas. Enescu Gheorghe [1985] (2003). Dicționar de logică. București: Editura Tehnică. Fidler Roger
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
lui Durkheim delimitează sacrul de profan, înțelegând aceste noțiuni ca "genuri separate, două lumi complet distincte"20, definite printr-o disjuncție ce constituie în cazul de față trăsătura cea mai specifică a gândirii religioase. Observând superioritatea lumii sacre față de cea profană, el departajează ferm aceste categorii, încadrând în spațiul "contagios" al celei dintâi nu doar ființele superioare, zeii și spiritele, ci "și o stâncă, un arbore, un izvor, o piatră, o bucată de lemn, o casă sau chiar un cuvânt"21
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
către formele primordiale ale lumii spirituale, evidențiind trăsăturile superioare ale unei veritabile experiențe religioase. Altfel formulat, sacrul, așa cum este perceput în diferitele culturi, are calitatea de a indica variatele forme de revelare a divinității, configurând imaginea unei existențe superioare celei profane. Se afirmă adesea că sacrul reprezintă imaginea Absolutului. Relaționarea acestui înțeles cu perspectiva psihologică propusă de Nae Ionescu, care vedea în religie expresia unor trăiri de dorință și necesitate, conduce la convingerea că religia reprezintă acel domeniu ce asigură, printr-
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
subtiles des relations entre création et sacralité, entre art et spiritualité. A la fin de cette partie, par l'intermédiaire du schéma graphique élaboré, on a essayé d'ébaucher une possible topographie de l'espace de " rencontre " entre sacré et profane, entre la divinité et l'homme, synthétisant de point de vue théorique et visuel tant les principales théories visant le sacré et le phénomène religieux, de même que certaines convictions personnelles sur ces concepts. Le deuxième chapitre a mis l
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
2000. Rusu, Liviu, Eseu despre creația artistică: contribuție la o estetică dinamică, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. Schneider Adams, Laurie, A History of Western Art, Revised 4th ed., McGraw-Hill, New York, 2008. Schuon, Frithjof, Art from the Sacred to the Profane: East and West, World Wisdom, Inc., Bloomington, Indiana, 2007. Sendler, Egon, Icoana, imaginea nevăzutului: elemente de teologie, tehnică și estetică, Editura Sophia, București, 2005. Siedell, Daniel A., God in the gallery: a Christian embrace of modern art, Baker Academic, Michigan
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
sacrului, Editura Ars Longa, Iași, 2003, p. 3. 187 René Guénon, Simboluri ale științei sacre, Editura Humanitas, București, 2008, p. 9. 188 Ibidem, pp. 9-15. 189 Onisim Colta, op. cit., p. 11. 190 Frithjof Schuon, Art from the Sacred to the Profane: East and West, World Wisdom, Inc., Bloomington, 2007, p. 27. 191 Ibidem. 192 Ernst Cassirer, Filosofia formelor simbolice, vol. I, Editura Paralela 45, București, 2008, p. 24. 193 Frithjof Schuon, op. cit., p. 30. 194 Ibidem, p. 1. 195 Mircea Eliade
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
eseu apărut în F. Thomas Trotter, Loving God With One's Mind, Board of Higher Education and Ministry of the United Methodist Church, 1987. (Vezi http:// www.religious-art.org/biography.html). 477 Frithjof Schuon, Art from the Sacred to the Profane: East and West, World Wisdom, Inc., Bloomington, 2007, p. 33. 478 Titus Burckhardt, op. cit., p. 89. 479 Ibidem, p. 89. 480 Ibidem, p. 87. 481 Frithjof Schuon, op. cit., p. 37. 482 Ibidem, p. 35. 483 G.W.F. Hegel, Prelegeri
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
înțelesuri mă atrag și mă resping - Mă atrag când stau ca ghiața cu privirea desperată, Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating, O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea, care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sîni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar. Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară, Inima mi-e sântă astăzi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]