156 matches
-
timp după moartea lui Boethius: în epoca lui Carol cel Mare, doctrina sa nu era considerată perfect ortodoxă, iar în secolele mai apropiate de noi, din dorința de a rămâne fideli „dogmei” care consfințea opoziția dintre operele creștine și cele profane, exegeții au hotărât că adevăratul Boethius ar fi cel aflat sub influența filosofiei neoplatonice, în timp ce operele explicit creștine ale lui Boethius ar fi neautentice. Evident, acest tip de metodă de cercetare a fost abandonat, chiar dacă de puțin timp. Potrivit interpretării
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
paradoxal însă, această căutare determină venirea lui Mesia. Mișcarea orientată a forțelor aflate „în slujba“ lumii determină o mișcare opusă, care o conduce pe aceasta spre propriul ei sfârșit. Altfel spus, după Benjamin, teocrația nu deține un sens politic: „Das Profane also ist zwar keine Kategorie des Reichs, aber eine Kate gorie, und zwar der zutreffendsten eine, seines leisesten Nahens. Denn im Glück erstrebt alles Irdische seinen Untergang, nur im Glück aber ist ihm der Untergang zu finden bestimmt.“ Politica este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și pentru a doua lege a termodinamicii, care străbate întreaga sa operă. Probabil realizând că fizica nu este totuși de viitor pentru el, alege să cutreiere pe mări, plătit de U.S. Navy, ca un yo-yo uman, anticipând peregrinările lui Benny Profane din romanul V. Când consideră că i-a venit mintea la cap și poate face o alegere înțeleaptă, se întoarce la Cornell, de unde își ia licența în anul 1959 la limba și literatura engleză. După absolvire, are din nou ocazia
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
o alege pe a patra: desenator tehnic pentru Boeing în celălalt colț al Americii, în Seattle (1960-1962). Această pendulare uneori de neînțeles (asemenea mișcărilor derutante ale unui yo-yo), precum și compania Yoyodine (Boeing?) pentru care lucrează mai sus numitul personaj Benny Profane din romanul V., par să dea impresia că un cadru destul de semnificativ există, pentru a integra viața și opera, într-o perioadă și la un autor ce sfidează de multe ori logica modernă și modernistă, prin petits récits și jocuri
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
adăuga, o prejudecată recentă. Odată cu barocul însă, se definitivează un proces care începe odată cu Renașterea, anume laicizarea literaturii. "Barocul introduce o pietate mai puțin exaltată, făcută din gravitate, moralism și rigoare controlată", mutând astfel accentul dinspre "literatura sacră" către cea "profană"4. Aceasta din urmă "constituie de acum înainte forma curentă, normală, tradițională, de expresie literară, de unde și identificarea sa definitivă cu noțiunea de literatură"5. Deocamdată, termenul literatură, care nouă ni se pare că ar numi o realitate strictă, se
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
à l'objet, écart qui est au principe de l'art" [Thorel-Cailleteau, p.22]. 154 "În societate, esti de aceea în fond și în fapt ceea ce reprezinți" [Liiceanu, p.12]. 155 Teatrul se manifestă deopotrivă în sărbătorile sacre și cele profane, în ceremoniile religioase și cele carnavalești. Spectacolul se adresează tuturor formelor și nivelurilor culturii: de la farsă medievală la expozițiile internaționale, de la ceremoniile triumfale ale generalilor români la cucerirea Lunii transmisă la televizor. Acest spațiu este definit în modul cel mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
ceva minunat. Vrei nu vrei acolo îl descoperi pe Dumnezeu... Și-n viața asta liberă îl ai pe Dumnezeu, dar după o asemenea experiență, îți dai seama că el se-arată în mii și mii de chipuri, însă lumea asta profană nu-l vede, e nesimțitoare. Erați credincios sau nu erați preocupat de credință înainte de arestare? Aveam o credință, pentru că mama m-a învățat să mă închin de mic. Știam ce-i bine și ce-i rău, dar o credință profundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și dicționarele explicative moderne conțin această confuzie, lasă nerezolvată această veche neclaritate. Am avut șansa să văd în original o pictura din secolul 16 a pictorului venețian Tițian (Tiziano Vecellio) în Galleria Borghese din Roma, intitulată „Amor Sacro e Amor Profano”. În afară de execuția deosebită a picturii, mi-a rămas în minte ideea, care desigur stăruia în mintea oamenilor acum cinci secole, ca și în mintea oamenilor de astăzi, despre problema deosebirii dintre dragoste și iubire. În pictura lui Tițian, apar două
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
că întreaga viață religioasă se desfășoară în limitele a ceea ce este „pur și impur, sfânt și profan, divin și diabolic”. Numai că Durkheim cultivă o logică binară în descrierea lor. Consideră anumite realități religioase ca fiind sacre, pure, iar altele profane, impure. Unele sunt divine, altele diabolice. Un exemplu clasic din creștinism este cel al prezenței diavolului. creștinismul însuși, oricât de înaltă ar fi ideea pe care și-o face despre divinitate, a fost obligat să găsească un loc în mitologia
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Myths to live by, p. 15. La arhetip se va reveni în discuția despre erou. 104 Ibidem, p. 67. 105 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, pp. 5-6. Mitul devine model nu doar pentru activitățile umane semnificative, ci și pentru cele profane, întreaga viață a colectivității structurându-se conform cu "harta" mentală schițată prin mit. Acesta "înfățișează modele pentru comportarea omenească și prin însăși aceasta conferă existenței semnificație și valoare. A înțelege structura și funcția miturilor în societățile tradiționale despre care este vorba
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Ștefan Avădanei cu lucrarea Eminescu și literatura engleză (1982), precum și de la Grid Modorcea Shakespeare și Eminescu ([2006], 2008). 26 Ștefan Hreniuc "Eminescu și literatura ucraineană", Monitorul de Suceava, 8 Mai 2007, p. 6. 1 Guy Ménard Le sacré et le profane, d'hier à demain, Montréal : Fides, 1986, p.13, apud Wunenburger (2000, 35). 2 Traducere în două direcții pentru altus, alta, altum. 3 W. James L'expérience religieuse: essai de psychologie descriptive, Alcan, 1906, p. 424 (ed. rom. Tipurile experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pluridimensionalitatea simbolurilor exprimă relații de tipul: pământ-cer, spațiu-timp. Orice simbol există în funcție doar de importanța pe care o are pentru un individ sau o colectivitate, ai cărei membri se identifică cu el. Astfel, simbolurile considerate sacre pentru unii, sunt profane pentru alții. Perceperea simbolului, adică epifania simbolică, situează individul într-un anumit univers spiritual, simbolurile nu trebuie să fie desprinse din viața cotidiană. Simbolul provine din mediul înconjurător, îndeplinind numeroase funcții: funcția de a explora tot ceea ce se află în jurul
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
30. 43 Card. paul poupard, Credință și cultură, la cumpăna între milenii, Convorbiri cu Patrick Sbalchiero, Ed. Galaxia Gutenberg, București 2006, 104. 44 Cf. Card. p. poupard. o.c., 104. 45 Ibidem, 102. 46 m. eliade, Le sacré et le profane, Paris 1965, trad. rom. Sacrul și profanul, tr. R. Chi‑ ra, Ed. Humanitas, București 1992, 12‑13. 47 Hierofanie - act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. CaP. iv. viziunea ProfeTiCă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
DanCă W., Fascinația binelui.Creștinism și poste modernitate, Sapientia, Iași 2007. delaCroix h., Psihologia artei, trad.V. Ivanovici - V. Mazilescu, Ed. Me‑ ridiane, București 1983. dumea C., Simboluri liturgice, Ed. Presa Bună, Iași 20072. eliade m., Le sacré et le profane, Paris 1965, trad. rom. Sacrul și profanul, tr. R. Chira, Ed. Humanitas, București 1992. evDoKimov P., Arta icoanei. O teologie a frumuseții, Ed. Meridiane, Bucu‑ rești 1993. BiBlioGrafie 155 ferenț e., Noua făptură în Cristos. Trăirea harului creator, Sapientia, Iași
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
a-și însuși alegerile sau de a le influența; și nu au precupețit nimic pentru a îndepărta din inima principilor această suspiciune. Pascal al II-lea îi scria lui Henric I, rege al Angliei: Inter ista, Rex, nullius tibi persuasio profana surripiat, quasi aut potestati tuae aliquid diminuere, aut nos in episcoporum promotione aliquid nobis velimus amplius sindicare (Eadmero, Lib. III, Histor. Novor.). Alexandru al III-lea (sec. XII) a fost atît de atent cu o astfel de chestiune, încît după
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
fluier. Sunt cântece de jale, de neînțeles pentru mine. Este un obicei al stirpei ei, care-și petrece mare parte din timp cântând, mai ales seara, aceste cântece epice. Nu par a fi inspirate de muze, ci sunt cu totul profane. Melodiile lor sunt pline de duioșie și de melancolie. Alină rănile sufletului. Dietă ” Nu mânca decât ce simți că vrea să digere corpul tău. Fiind din carne, acesta refuză carnea. Nu omorî animale vii, ca să le mănânci carnea moartă. Hrănește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
profan, Biserica cu forța ei pătrunzătoare „schimba profund mersul evenimentelor căci acum acțiunea se încheie în ceresc, de aceea de la promisiune se ajunge la împlinirea ei prin invocarea Sfanțului Duh”. Biserică binecuvintează logodna precum și inelele, ridicând aceste elemente din sfera profana și încadrându-le în ambianța harului Sfanțului Duh, binecuvântând făgăduința și pecetluind-o prin punerea inelelor, ritual care deși nu este atestat decât din secolul al IV-lea, se presupune că era exercitat într-o formă sau alta de creștinii
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
părinții Fecioarei, în fața templului. Sunt îmbrățișați, de profil, față în față, ea cu mâinile pe umerii lui, cu față ridicată spre el, privindu-l cu supunere și dăruire ; el, de asemeni, o ține îmbrățișată, privind-o protector și tandru. Dragoste profană, între bărbat și femeie, sau dragoste divină ? Întrebare fără rost. Și s-ar putea obiecta că nu fac deosebire între eros și agapé ; unde s-ar ajunge atribuind iubirii aproapelui un sâmbure erotic ? Există atâtea cazuri de sfinți și de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numele tău" (Mt., 6, 9: în forma aramaică originală folosită de Isus: jit kaddaš šēmak). "Numele" (haššēm) pentru orientali nu este doar o definiție exterioară, ci partea esențială a personalității și deci, în acest caz, însuși Dumnezeu. Cererea semnifică: nu "profana" numele Domnului, nu ignora voința sa și poruncile sale și nu diminua onoarea sa în fața oamenilor. Semnifică "sfințește" numele Domnului, observă și pune în practică poruncile sale spre mai marea lui glorie în fața lumii. Mă întreb dacă evreii, care încă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vorba despre figuri care au propria lor importanță ce merită cel puțin respectul din partea celor de o altă credință sau deloc credincioși. De aceea, am considerat inacceptabil că, în 2006 la Berlin, directorul unei opere, în căutarea senzaționalului a putut profana Idomeneo de Mozart, operă magnifică, lăsând să iasă la sfârșit pe scenă capetele decapitate ale fondatorilor diferitelor religii, fără nici o legătură cu textul sau muzica fapt pentru care a primit aplauzele anumitor politicieni și jurnaliști ignoranți. De asemenea, tot în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de-a face cu o ființă atât de ignorantă precum m-am autoprezentat cu curaj și inconștiență. Când i-am spus că vreau să trimit un email, mi-a mărturisit că o pot face doar dacă am și eu adresă. Profană, i-am răspuns că nu am cum avea adresă pentru că n-am calculator acasă. Atunci el m-a lămurit că asta nu contează, că-mi pot deschide la ei un cont. Zis și făcut. Pe scurt, mi-a pregătit calculatorul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a redus optimismul și încrederea în progres caracteristice timpului. La scurt timp, Voltaire scrie Candide', un roman în notă parodică la adresa lui Leibniz, reprezentat de domnul Pangloss, și a Teodiceei sale. El face o distincție clară între istoria sacră și cea profană și contestă relatările biblice cu ajutorul criticismului istoric. Critica lui se îndreaptă și împotriva lui Bossuet, infirmând orice providență în istorie, ca și rolul central al evreilor, pe care-i tratează la fel ca pe sciți sau greci. În eseul Despre
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
scena istoriei. Scopul istoriei este îmbunătățirea condiției umane cu ajutorul rațiunii, pentru ca omul să devină "mai bun și mai fericit"95. Există progres în istorie, după cum există și regres, însă acesta este reflecția rațiunii umane. Istoria sacră este redusă la cea profană, iar credința în Dumnezeu este înlocuită cu încrederea omului în forțele proprii. 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx Numai Dumnezeu este capabil să înțeleagă trecutul și să creeze viitorul. Când Hegel a încercat să le facă
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
creștine ale istoriei, văzute ca alternative valide la filozofiile istoriei, denotă o remarcabilă diversitate. Astfel, Brunner, Toynbee și Dawson cred că o viziune lineară a istoriei este evidentă, spre deosebire de Bultmann. Pannenberg și Gutierrez arată unitatea istoriei mântuirii și a celei profane, în timp ce Bultmann le disociază categoric, iar Maritain ocupă o poziție intermediară când recunoaște întrepătrunderea lor relativă. Dooyeweerd și Maritain caută legi specifice ale istoriei, inițiativă contestată din fașă de Barth și C.S. Lewis în virtutea futilității ei. Eliot scoate în evidență
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
să te smulg”, „Ce mângâieri îmi dai cu o privire”, „Parcă-i blestem, iubita mea”, „Eram turbat de ură și durere” fac să se desfășoare sub privirile „martorilor” - Dante, Baudelaire, Mallarmé, V. Voiculescu - eterna căutare a desăvârșirii spirituale, împlinirea iubirii profane fiind o primă piatră de încercare. SCRIERI: Patinoar, București, 1979; Un domeniu al meu, București, 1982; Astrele negre, București, 1983; Sintagmele nopții, București, 1987; Sonete din Nord, București, 1990; Ce mai e nou cu Apocalipsa, Timișoara, 1997; Climatul fulgerului, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290330_a_291659]