202 matches
-
sufletele normal constituite a dat lumii tot ceea ce ea a fost vreodată în stare să înțeleagă și să simtă în materie de poesie”(E.A.Poe: Du principe poetique, tr. fr. citat în Art et scolastique ). Dacă după Edgar A. Poe, profetismul artistic e trăit de geniu ca suferință de a nu putea cuprinde în operă toată inaccesibila frumusețe a viziunii, el e trăit a doua oară și mai dureros, în dăruirea către oameni. Creația geniului e adesea de o noutate și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
împărtășească lumii, căci frumusețea există pentru a fi admirată. Fie că și-o proclamă cu orgoliu, fie că nu, geniul are misiunea de a revela frumusețea, expunând-o sub ochii lumii. Vorbind în termeni proprii, această misiune am numit-o profetism artistic. Geniul e totdeauna conștient de sublima lui chemare și adesea o mărturisește cu orgoliu. Să trăim în viața de toate zilele ca burghezi, zicea Flaubert, dar să creăm ca niște semizei. Profetismul însă, chiar când e de nuanță artistică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
termeni proprii, această misiune am numit-o profetism artistic. Geniul e totdeauna conștient de sublima lui chemare și adesea o mărturisește cu orgoliu. Să trăim în viața de toate zilele ca burghezi, zicea Flaubert, dar să creăm ca niște semizei. Profetismul însă, chiar când e de nuanță artistică, implică ideea morală. După cum am văzut, Edgar Poe atribuie poesiei truda de a coborî lumina cerului în sufletul omenirii, iar Beethoven era convins că muzica lui va mântui lumea de suferințe. În realitate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
n-are dreptate? Orice om mare se simte providențial pentru că își simte propriu-i geniu. Ar fi ciudat să refuzăm oamenilor superiori conștiința valorii lor proprii, totdeauna amplificată de inevitabila exagerare a iluziei omenești”(J.M.Guyau: op.cit. p. 163. ). Acest profetism artistic, care pulsează în conștiința tuturor creatorilor de geniu și care îi rânduiește vârfuri de orientare spre lumină, ca piscurile în masivul munților, închide totdeodată în el și o valoare morală. Căci misiune fără esență morală nu se poate concepe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o măsură supremă la care să-și raporteze creațiile pentru a le da sensul nobleței spirituale. Același lucru se poate spune despre o societate dezorientată care, sub iluzia artei, înghite încântată fermenții propriei sale disoluții. Ideea de misiune sau de profetism artistic e legată în realitate de o concepție superioară despre lume și viață, de o convingere puternică a creatorilor de frumos, singura în stare să dea un sens unitar operei, o substanță etică, ordine și măsură și acel accent patetic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și găsește o analogie între ele și cele ce aparțin vieții artistice. Preocupat de inspirația artistică, Delacroix face următoarea mărturisire: „Inspirația nu interesează decât psihologia estetică. Pentru a epuiza subiectul, ar trebui să tratăm despre inspirația religioasă, adică despre tot profetismul, despre certitudinea mistică, despre har și despre convertire. Ar trebui să tratăm despre inspirația morală și științifică, și să explorăm pe larg viața zilnică unde ea abundă”(Henri Delacroix: Psychologie de l’art, p.182). Cu alte cuvinte, pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
buzele prințului Mîșkin sau pe buzele Luceafărului, e același zâmbet care fulgeră distanța dintre cer și pământ; ironic sau îngăduitor pentru noi, dar revelator al unei ordini superioare de existență, către care suie nostalgia ridicată din tragica noastră experiență omenească. PROFETISMUL ARTEI Natura plăsmuirilor geniale implică neapărat o viziune care dezmărginește de condiția timpului și a spațiului. Pentru capodoperele vrednice de acest nume, viața terestră, limitată între naștere și moarte, pare prea puțin ca să alcătuiască singură obiectul marii arte. Geniul e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și zdrobit de povara durerii fără grai, nu i-a cântat o laudă mai sublimă” zice La Mara. Beethoven a pus acestei opere ca motto: „De la inimă să meargă la inimi!” Regăsim aici concepția acestui arhanghel al paradisului muzical despre profetismul artei. Asupra picturii ne-am oprit suficient în cursul acestei cărți. În doctrina bizantină despre rolul culturii, pictura e socotită ca un vehicul al revelației lucrurilor divine alături de Sfânta Scriptură. Ea este într-adevăr una de caracter simbolic. Căci „taina
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la dialogul celor patru ființe din finalul eposului: "And they conversed together în Visionary forms dramatic which bright / Redounded from their Tongues în thunderous majesty, în Visions / În new Expanses, creating exemplars of Memory and of Intellect" (E: 258). 9. Profetism. Potrivit lui Hermann Gunkel, caracteristică principala a literaturii profetice este oralitatea (1987, p. 24). Această atitudine oratorica este modulata de enthousiasmos, iar Gunkel nu ezită să sublinieze că "[o]amenii asemenea profeților, care-și formulau gândurile în ore de mare inspirație
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ca opera de artă blakeană (în special cea poetica) se caracterizează prin următoarele trăsături: neregularitate, simplitate, acheiropoieton, paravizualitate și paraverbalitate, unitate absolută, sinteză artistico-religioasă, telos estetic generarea unui sentiment de exuberanta, telos ontologic consonanta spirituală între eul creator și public, profetism și expresie apocaliptica. Nu am omis, în paralel, o analiză a artei grafice a lui Blake și am continuat cu examinarea paradoxului viziunii implicat de gândirea filosofica a lui Blake, dar și cu analiza dialecticii propuse de aceasta. În final
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
matern și prin seva vegetală. Totul sub o carapace protectoare, prefigurând începuturile: germeni, ouă, muguri, fetuși înconjurați de cochilii, matrice, scoarțe, lumea valorilor adăpostită în învelișul nutritiv, ca un semn lunar într-un murmur melodic capabil de imaginație, clarviziune și profetism. Este pragul reîncarnării, trecerea de la zenit la nadir într-o putere secretă ce favorizează renașterea. Invers lui Ioan Botezătorul al cărui sens metaforic lega nadirul de zenit prin coloanele templului. Această muzică a sferelor a definit notele muzicale: Utqueant laxis
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
matern și prin seva vegetală. Totul sub o carapace protectoare, prefigurând începuturile: germeni, ouă, muguri, fetuși înconjurați de cochilii, matrice, scoarțe, lumea valorilor adăpostită în învelișul nutritiv, ca un semn lunar într-un murmur melodic capabil de imaginație, clarviziune și profetism. Este pragul reîncarnării, trecerea de la zenit la nadir într-o putere secretă ce favorizează renașterea. Invers lui Ioan Botezătorul al cărui sens metaforic lega nadirul de zenit prin coloanele templului. Și totuși soarele e legătura noastră cu universul. Între răsăritul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a angajat un număr impresionant de ideologi, de vulgarizatori și de adepți. Cea mai utilă expunere a acestei "mode" a secolului al XIX-lea rămâne aceea făcută de Paul Bénichou într-o vastă reflecție desfășurată din 1973 până în 1992 asupra profetismului romantic 72. Saint-simonismul apare acolo ca o utopie "pseudoștiințifică", generată de entuziasmul iluminist în fața cunoașterii raționale, ca o încercare de transformare a unor forțe ale dezvoltării economice, în care intrau pe lângă știința pozitivistă și expansiunea industrială, mașinismul, comerțul etc., în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fapte separate. Dezvoltarea religioasă a utopiei științifice nu se poate face pe un alt teren decât acela al sensibilității estetice"75. Rezultatul acestei vaste activități de imaginație colectivă e binecunoscut: a fost elaborat un model al acțiunii poetice bazat pe profetism, în sensul anticipator presupus de science fiction, și pe sacralizare, ca o formă de calificare a excelenței prin transferul de valori religioase. Saint-simonismul a inspirat o imagine a geniului neînțeles de mase, dar funcționând ca ghid moral și social. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
azi ne mirăm cum oamenii din secolul al XIX-lea au putut să creadă, la o asemenea scară, în genialitate, trebuie să ținem cont de calitatea acestei utopii de a articula excepționalitatea cu gestiunea curentă a domeniilor vieții: "lumina" sau "profetismul" au fost implicate în formele banale de orientare a acțiunii umane. Dacă ei au crezut că era nevoie de "inspirație" ca să conduci o țară, un guvern, un spital sau o școală, și inspirația s-a trivializat la rândul ei, devenind
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
faptul acesta nu are ca urmare o resorbție a influenței saint-simoniene, ci, dimpotrivă, o potențare concomitentă a acesteia. Aceeași afirmație este valabilă și pentru perioada 1852-1870, în cursul căreia ambele influențe se perpetuează"). De asemenea, un comentariu mai general asupra profetismului lui Heliade Rădulescu, inclusiv asupra componentelor saint-simoniene, se găsește la Volovici, Apariția scriitorului în cultura română, pp. 71-78, 130. Cu analize extinse pe Biblicele, profetismul-progresist pe filieră saint-simoniană, precum și raportul său cu mitologia genialității, sunt discutate de Elvira Sorohan, Ipostaze
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
culturii și spiritualității românești nu-l poate omite ca pe o culme a acestora, pe Dumitru Stăniloae, despre care Th. Baconsky afirma că “ este cel dintâi om al Bisericii noastre care nu face arheologie în confruntarea cu patristica greacă, ci profetism european.” Ca atare, considerăm că actuala criză își are ca sursă ultimă tocmai această îndepărtare de fundamentele și valorile creștine, iar ieșirea din ea nu se poate face prin artefacte, ci căutând imediat soluțiile spirituale care stau la baza oricărui
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
era imposibilă. Nedumerit și totuși bănuitor, se puse la pândă, și a doua noapte, necrezându-și ochilor, văzu cu groază cum Bufty, urcat sus, gâfîind, fusese lăsat să intre și să treacă". Un scenariu al dezinhibării, deși ambiguu, care prin profetismul din încheiere dă jos masca "protagonistului", asociind căderea lui în banal cu râsul zgomotos al cititorilor. "Cât despre eroul nostru, Stamate, pentru ultima oară cătând prin tubul de comunicație, mai privi o dată Kosmosul cu ironie și indulgență" Categoria bizarului ca
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Milbank critica pozițiile ideologice ale lui Karl Marx, ceea ce îi permite demontarea presupozițiilor filozofice ale teologiei sud-americane a eliberării. În loc să-și altoiască ideile pe trunchiul gândirii patristice, reprezentanții acestei școli de gândire - G. Gutierrez, J.L. Segundo, C. Boff - au îmbrățișat profetismul dialectic al marxismului 3. Totuși, lor le revine meritul de a fi redeschis în secolul XX un foarte important subiect de dezbatere. Teologii eliberării s-au întrebat din nou asupra raportului de separație, influență sau dominație între spațiul simbolic, mistic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
fricii declină somptuos scleroza lașității. Din ce s-a născut această dezafectare generalizată? Cum se explică extazul colectiv produs de efectele de scenă ale acestor simulacre? Care este soluția la criza coabitării dintre sacerdoțiul identității, asumat de orice conservator, și profetismul diferenței, îmbrățișat de revoluționarii cu patalama? De ce este atât de atrăgătoare celebrarea unei generozități de împrumut? Fără îndoială, am putea vorbi aici despre produsele unei gândiri obosite, credincioasă luminilor sale spectrale. Pentru o audiență ingenuă, revizuirea „autocritică” la care invită
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
istorice fără ca el să se renege pe sine. A parcurge fiecare moment al istoriei cu conștiința verticalei, a deschide fiecare moment al istoriei spre zenit, a-i extrage seva de transcendență : iată înțelesul în care părintele Scrima vorbea despre un profetism al sensului, pe care creștinii ar avea îndatorirea să-l asume. La același model cu predominanță verticală se referea Berdiaev cînd deosebea istoria, înțeleasă ca obiectivare a spiritului și lege constrîngătoare pentru om, de timpul existențial în care persoana ia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și la Malta”, „comploturile” din 1944 și 1989 etc., precum și condiția lor de țapi ispășitori ai mai multor regimuri autoritare sau totalitare succesive. Literatura lor este una a lagărelor și Închisorilor, o revendicare de legitimitate Întemeiata pe suferință și pe profetism (angajament precoce Împotriva comunismului, considerat principala calamitate politică din istoria României). Cel de-al doilea proces, de sens invers, este cel de diferențiere, caracterizat printr-o luare de distanță față de pozițiile „comunitare”. Eșecul tentativei de a constitui o „internațională literară
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
a Învățământului, fără să se ajungă la o separare a bisericii de școală Înainte de reformă Învățământului din 1948. Raporturile istorice stabilite Între literatura și religie au favorizat transferurile dintre cele două câmpuri, sub tutela statului sau Împotriva ordinii politice stabilite. Profetismul naționalist, literar și religios În același timp, a putut astfel să supraviețuiască În plină perioadă de ateism oficial, grație pe de o parte izvoarelor sale folclorice și pe de altă canonizării acestui gen bastard care este «poezia patriotică» și care
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
rămâne numele și neamul, în neamul neamului, cât va fi neam românesc.” „Vremuri de măscări” sugerează limbajul arhaizant și păstos al lui N. Iorga, restul frazei trimite, în chip neinspirat, la retorica din piesele lui B. Delavrancea. V. are, în profetismul lui social și moral, o coardă a spiritului care vibrează la aceste vorbe mari. Adresează scrisori deschise lui Mircea Eliade, discutându-i romanele, problematizând totul. Descoperă filiații spirituale, clasifică și clarifică filosofic și moral actele personajelor. Parantezele, speculațiile adiacente intră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
la impunerea unui climat spiritual de mare distincție. Blaga își publică aici câteva eseuri (Fenomenul stilului și metodologia, Cultură minoră și cultură majoră, Despre plenitudinea istorică), la fel, Emil Cioran (Sub semnul ireparabilului), Constantin Noica (Pentru reabilitarea individului), Vasile Băncilă (Profetismul și timpul nostru). În special acesta din urmă are o contribuție remarcabilă la surprinderea notelor definitorii ale specificului ardelenesc (Semnificația Ardealului, Ardealul adolescenței noastre) și la relevarea marilor însușiri filosofice ale lucrărilor lui Lucian Blaga, prin studiul de mare ecou
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287143_a_288472]