7,890 matches
-
Deși acesta a fost trecut În rândul grobienilor, a celor care au mutilat ori au deformat adevărurile, mult mai grav decât Mihail Sebastian În Jurnalul său). Datorez o mică paranteză lui Ioan Petru Culianu, cel care ar fi putut urma profunzimea gândirii eliadești, dacă n-ar fi fost ucis mișelește, și care, uimit de numărul crescând al defăimătorilor mentorului său, atacându-i chiar opera științifică, s-ar fi pronunțat eminamente inteligent și deductiv: „Cel mai mare elogiu i lau adus lui
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
a Întors informațiile avute ( În texte, documente, cărți, articole, conferințe, dezbateri, colocvii) pe toate fețele, Internetul devenindu-i bun și fidel prieten? Nutresc gândul că avântul ce și l-a luat după 2000 la Începutul cercetării a crescut măsurabil cu profunzimea vocației redescoperite În postura istoricului, a diplomatului de carieră. Știința medicinii i-a fixat lui Francisc Ion Dworschak În mod circular orizontul cercetării -, fiind vorba de un Om, și Încă unul de excepție, cum s-a arătat a fi fost
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
combinatoricii și analogiei, a corespondențelor sonore infinitezimale, a dublajelor rafinate și a tensiunilor intervalice relative. De altfel, calitățile numite sunt constante ale muzicii lui Ștefan Niculescu. Li s-ar cuveni o abordare analitică și estetică mai susținută și mai de profunzime. Poate cu ocazia unui simpozion centrat pe această operă, de ce nu? Poate că este timpul ca, pe lângă Enescu, să primim în patrimoniul etern al acestei țări și alte figuri marcante de compozitori. Ștefan Niculescu este unul dintre aceștia.
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
contradictorii, dacă nu de-a dreptul stranii. O exuberanță depresivă, numai a lui, îi animă și-i împietrește versurile, așa cum orgoliul umil al singularității îl trudește întru ridicarea piramidelor de chip cioplit în deșertul iconoclastiei. Se pare că oximoronul de profunzime este etrava corăbiei lui, Titanic de pe puntea căruia un Ulysse modern își sfidează destinul: „te-aștept să vii, trompetă de spaimă, Catastrofă” dar, profetic, îl și deplînge: „Sous quelle épitaphe / dormirai-je enfin ?”
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
Dan Laurențiu) fac parte din creațiile geloase care își modelează cititorii, o dată pentru totdeauna, cu un vis firesc de exclusivitate. În Poesie et profondeur, Jean Pierre Richard observă că, deși ieșit din prăpastia baudelairiană, Arthur Rimbaud: „vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din ea promisiunea de înălțare, încărcătura de viitor. Prin explozie, zbor, țâșnire, metamorfoză, laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice o lume fără adâncime, un univers eliberat de
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
extragă din ea promisiunea de înălțare, încărcătura de viitor. Prin explozie, zbor, țâșnire, metamorfoză, laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice o lume fără adâncime, un univers eliberat de origini și de nostalgie”. Ulterior, criticul francez își nuanțează reflecția, găsind că profunzimea este mereu de actualitate, căci numai ea poate fonda orizontalul. Nu insist, fiindcă profunzimea are destui apărători, aici doresc să reabilitez ideea de suprafață. Or, după atâția alți poeți scufundați în foraje ambițioase, Mircea Ivănescu pune în lumină demnitatea și
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice o lume fără adâncime, un univers eliberat de origini și de nostalgie”. Ulterior, criticul francez își nuanțează reflecția, găsind că profunzimea este mereu de actualitate, căci numai ea poate fonda orizontalul. Nu insist, fiindcă profunzimea are destui apărători, aici doresc să reabilitez ideea de suprafață. Or, după atâția alți poeți scufundați în foraje ambițioase, Mircea Ivănescu pune în lumină demnitatea și bogăția suprafeței; el nu sapă în lucruri, el este - cum o spune același Dan
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
miracolul coexistenței unui regizor cu o trupă într-un interval binecuvîntat. Am simțit cum legătura aceasta, între Yuriy Kordonskiy și cei cîțiva actori ai Teatrului Bulandra aflați în distribuție, este definitivă. Am simțit că ea are dimensiuni de o mare profunzime, dar, mai ales, că este umană și tandră. Chestiunea asta ne iese tot mai rar în teatru. Ca și în viață. Și atunci cînd se întîmplă, pare mai degrabă o excepție. M-a impresionat, și vreau să o spun de la
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
a percepțiilor și Ruxandra Cesereanu izbutește aici câteva pagini foarte bune. Din păcate pentru orice scriitor atras de o asemenea zonă, precedența îi poate fi fatală. De multe ori, impresia este de Cărtărescu second-hand, căci fantezia delirantă, fabulosul vizionar și profunzimea acestuia este foarte greu de atins, necum de depășit. Spune naratorul Orbitorului II: „Abjecție și slavă îmbracă deopotrivă, ca un mucus care poate fi și mir sfânt, forma corpului nostru. Abjecție, pentru că suntem viermi, tuburi cu dublă simetrie, nutriția în
În cheia sexualității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13467_a_14792]
-
semne volatile și imponderabile, ea introduce ideea gravitației, a solidității și a permanenței în raport cu nenumărații agenți ai erodării materiei. Și poate că revenirea la imagine, la obiectul definitiv și la tehnicile îndelung verificate, cum este, de pildă, gravura, semnifică, în profunzimea actului artistic, tocmai această nevoie imperativă de a înfrînge atît capcanele efemerului, cît și supralicitarea sensurilor adiționale. Protejată de somațiile existenței imediate, dar și de crispările ieșirii definitive din lume, arta își ia, astfel, răgazul unei clipe de respirație liberă
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
un beneficiu acum, prin această apariție dirijată de Valeriu Moisescu, chiar dincolo de recuperarea complexității unei personalități formidabile ca aceea a lui Paul Bortnovschi. Mi se pare, totodată, și un fel de inițiere într-un domeniu cultural de mari subtilități și profunzimi, cum este, în fond, scenografia. M-am gîndit mereu la omagiul pe care regizorii mari ai lumii, dacă ar fi să-i numim doar pe Peter Brook și pe Giorgio Strehler, dar și numele importante ale regiei românești de teatru
Un decor de stări și stări în decor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13534_a_14859]
-
că se numește Șirato, de obicei fără numele mic, că și-a dat măsura în perioada interbelică și, dacă mai rămîne timp, că este un colorist eteric și cam atît. Iar cine merge cu un asemenea bagaj de informații în profunzimea operei sale, va avea tot felul de surprize. Mai întîi pe aceea că Șirato nu a fost doar pictor, ci, în aceeași măsură, desenator, un caricaturist foarte activ la începutul carierei sale și, mai ales, o conștiință artistică plină de
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
reiasă măreția ei și nimicnicia celor care n-o înțeleg, ci se exprimă prin conflicte, prin destine și replici, spunând povestea și sugerând ceea ce e dincolo de ea. Nuclee dramatice elaborate în structuri evolutive, spectacolele văzute de mine au farmec și profunzime, sunt inteligente fără a fi arogante, sentimentale fără a fi melodramatice. Apelul la profesioniști cu nume și renume pentru regie și decor (Alexandru Tocilescu și Dragoș Buhagiar la Oase pentru Oto și Alexandru Dabija și Dragoș Buhagiar la Aici nu
Ore verzi by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13576_a_14901]
-
perioadă, de Mircea Eliade, tânărul de o inteligență fascinantă. Cei doi fac cunoștință printr-o colegă a Ricăi, Erifili Comati, în timpul unei excursii la Mănăstirea Pasărea. Încă din primul moment, se creează între ei o legătură puternică. Prietenia va căpăta profunzimi în timpul lungilor plimbări în doi, mână în mână, și al discuțiilor din mansarda de pe strada Melodiei. “N-am vorbit niciodată despre dragoste - își amintea Profira Stoicescu - chiar dacă Mircea a încercat de multe ori să mă facă să-nțeleg. El m-
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
puțini și, oarecum, nereprezentativi în economia generală a climatului nostru artistic. În principiu, fiecare artist are o supapa prin care poate să iasă la suprafață. Dar, deocamdată, aceste supape sînt marginale, ele acoperă doar nevoi imediate, nu marchează fenomenul în profunzimea lui și nici nu ating acea înălțime la care ar trebui să funcționeze mecanismele specifice ale unei existente artistice bine articulate. Comerțul brut și proiectul cultural În zona culturii, a artelor plastice în speță, situația de fapt, cea de drept
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
să funcționeze la un nivel de competență acceptabil acele instituții fundamentale care ar putea să structureze piața de artă și s-o scoată din zona neagră în care ea se află astăzi, cum ar fi, de pildă, instituția expertului. În profunzimea fenomenului artistic, piața neagră include zeci sau chiar sute de colportori de imagine, de geambași, de traficanți, de falsificatori, iar, uneori, în siajul acestora se nasc fenomene hibride, amestec de amatorism, de incompetență și de dispreț implicit, cum a fost
Pasii marunti ai pietei de arta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13752_a_15077]
-
Paris, al cărei unic redactor a fost regretata lui soție, Antonia Constantinescu, scriitorul spunea că s-au adunat cam 2000 de pagini) ar releva complexa personalitate a lui Daniel Constantin-Dan Constantinescu-Daniel Boc etc., admirabil prin rectitudine morală, cît și prin profunzime și originalitate de expresie. Și ca document de epocă, Terfelogul ar fi important: fragmentele semnificative de cotidian românesc din anii 1962-83, selectate și comentate cu o ironie dusă pînă la sarcasm, dau o idee veridică despre ceea ce a fost comunismul
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
suferința morală, sub istorice pecete. Timpul epocal al prăbușirilor de tot felul se proiecta pe ecranul unui timp apocaliptic absolut. Se instituiau "corespondențe" de expresionistă factură între ființă și ambianța acesteia, în accepția cea mai generoasă a ultimei. Pătrunzînd în profunzimile inextricabile ale materiei, în împletirea ei de fețe și mișcări, în amestecurile ei de viață și de moarte, poeta ne mărturisește că se simte deopotrivă "regină" și "sclavă". De bunăseamă "regină" prin funcția creatoare al cărei agent se recunoaște, "sclavă
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
secolului XIX, a doua, mare parte din poezia romantică și avatarurile ei moderne. Evident, nu propun o tipologie pură. Tocmai de aceea, mă grăbesc să conced că, o dată cu restrîngerea ariei vitale a individului pe orizontală, corelativă cu extinderea ei în profunzime astăzi noii preoți sînt psihoterapeuții literatura care și-a cîștigat prestigiul cel mai mare a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și "psihologizantă". Focalizarea țintește personajul în serii de manifestări mai mult sau mai puțin analitice astfel dispuse încît
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
însă, în același timp, să-i reducă din emoție și din anvergura lumii. Or, mi se pare că tocmai asta s-a întîmplat, în mare parte. Dacă în cartea Aglajei, totul pare naiv la primul nivel al lecturii, dedesubt, în profunzime, mustesc marile confruntări ale omului cu sinele, cu timpul, cu sublimul și oroarea vieții, cu vise și coșmaruri. În spectacol ceva este inversat. Ce se vede este prea prețios, prea elaborat, iar pe alocuri, nu profund, ci superficial și ușor
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față, cu seninătate, Creangă își pierde din profunzime". Așa să fie? Poate că e mai curînd decît postura auctorială o imagine obiectivă a unei cruzimi pragmatice imemoriale, o reacție de eugenie instinctivă a obștii a cărei apreciere hîtrul humuleștean o lasă în suspensie... Răscoala lui Liviu Rebreanu e
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
comparatiste, fie și cu unele goluri, întrucât o lectură absolut integrală este cel puțin dificilă, dacă nu imposibilă din varii pricini documentare, învederează reliefuri impunătoare. Numărul cu adevărat impresionant de volume de autor ori studii tipărite prin revistele de profil, profunzimea și diversitatea lor, indică nu o dată contribuții care au stârnit admirația specialiștilor din alte țări. S-a scris, despre ele în Polonia (Czlowiek i swiatopoglad, 1976), în Franța (Le Monde, 1975). Realizările școlii românești de comparatistică nu sunt totuși îndeajuns
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
am ocupat de jurnalul intim, adică de o literatură nonfictivă care nu este acceptată în salonul mare al literaturii. Ambiția mea a fost să dovedesc că această nonficțiune care respinge programatic toate convențiile literaturii devine, de la un anumit grad de profunzime a expresiei, literatură veritabilă. Așadar: ficțiunea nonficțiunii. Am citit sute, mii de jurnale, articole... și am încercat să definesc o poetică a spontaneității. Am lăsat critica de întâmpinare deoparte. Stimulat și de viața noastră literară dominată de pamflete, injurii colorate
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
aceeași tărie ca Da și Nu. Ea este adusă din cafeneaua întunecoasă și se uită în soare fără să clipească. În lumina zilei un punct de negru binefăcător care se varsă repede într-un client livid. E asemeni picăturilor de profunzime neagră pe care uneori sufletul le distilatează și care dau un ghiont binefăcător: Pleacă! Îndemn să deschizi ochii. Case suedeze răzlețe O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
care contează, dar cu care nu comunică estetic neapărat. Mai retras ca prezență, cel puțin în aparență, fără să dea senzația că s-a amestecat prea tare în imaginea și progamul festivalului, Joseph Nadj a reușit să meargă mult în profunzimi, spre esențe, spre cercetarea identității, a rădăcinilor locului de naștere, a surselor cunoscute și necunoscute care alimentează continuu o ființă. Coregraf, actor, dansator, pictor, fotograf, născut în 1957 la Kanisza, Voievodina, în fosta Iugoslavie, absolvent al Liceului de Arte Frumoase
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]