337 matches
-
cele mai citite ziare. Toți aveau atunci sentimentul c... un „fior” str...bate Întreaga societate polonez..., de sus În jos. Manifestațiile muncitorești de la Poznan, de la sfîrșitul lui iunie 1956, si reprimarea lor dur... vor consolida În cele din urm... poziția progresiștilor. Într-adev...r, echipa Ochab-Cyrankiewicz a devenit și mai conștient... atunci de nemulțumirea generalizat... și de riscul unei explozii sociale; ea a Încercat s... adopte o politic... de compromis care, ar...tîndu-se deschis... făt... de preocup...rile aripii stîngi a Partidului
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
nu se poate mai restrîns, deoarece trebuiau s... suporte triplă presiune a reformiștilor, staliniștilor și sovieticilor, mereu atenți la evoluția intern... a Poloniei. Situația s-a detensionat În cele din urm... datorit... unei alianțe tactice dintre echipa moderat... de la putere, progresiștii și sovieticii, pe de o parte, Împotriva staliniștilor, pe de alt... parte. Aceast... coaliție nu s-a realizat pe baza unei politici, ci a unui om, W. Gomułka. În toamna acelui an 1956, el a ap...rut celor trei forțe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
pe de alt... parte. Aceast... coaliție nu s-a realizat pe baza unei politici, ci a unui om, W. Gomułka. În toamna acelui an 1956, el a ap...rut celor trei forțe - Ins... din rațiuni cu totul diferite - omul momentului. Progresiștii au v...zut În el victima simbolic... a erei staliniste, victim... care, odat... revenit... la putere, Își face o datorie din a imprimă o cotitur... radical.... Moderații apreciau c... era capabil s... calmeze agitația social.... În ceea ce-i privește pe
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
iar unii dintre ei excluși din Partid. Dar J. Kádár nu Începe nici o ampl... „vin...toare de vr...jitoare”, astfel Încît, atunci cînd e obligat s... p...r...seasc... În 1988 puterea, Partidul Îl Înlocuiește cu o echip... În care progresiștii sînt numeroși (Imre Pozsgay, Rezsö Nyers etc.) și deschiși elementelor active ale societ...ții civile. În Polonia, generalul Jaruzelski, numit Prim-secretar În octombrie 1981 pentru a zdrobi Solidaritatea și a repune pe picioare un Partid ce era de un
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
a Partidului Comunist maghiar Ceea ce surprinde În mutația maghiar... din 1989 este atitudinea conduc...torilor Partidului Comunist. Deși Károly Grósz, mai Întîi prim-ministru (septembrie 1987) și apoi prim-secretar al Partidului (mai 1988), Încearc... s... reziste presiunilor venite din partea progresiștilor, care sînt tot mai numeroși În Partid și tot mai imperativi, unul dintre liderii lor, Imre Pozsgay, convins de eșecul inevitabil al partidului s...u și de imposibilitatea de a reforma sistemul comunist, nu Înceteaz... s... anticipe dorințele societ...ții
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Această înnoire prin recul sau întoarcere face diferența între reacția vie și regresia mortală. Între renaștere, care "întoarce timpul așa cum întorci un ceas", și "restaurația care vrea să-l readucă la zero" (Jean Clair). Să spunem, politizând expresia, între reacționarul progresist și reacționarul academic. În raport cu timpul astronomic, cel al revoluțiilor, un ciclu artistic se revigorează atunci când studentul în anul întâi la Arte-Frumoase primește din nou cursuri de desen, nu de grafism; cursuri de istorie a artei, nu de cultură generală; cursuri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Neu-deutsche religios-patriotische Kunst, 1817, a lui H. Meyer). Virtu?ile identitare ale neogoticului servesc religia ?i na?ionalismele � exacerbate de Revolu?ia francez? ?i de cuceririle napoleoniene � �n timp ce cele ale neoclasicismului vizeaz? o civiliza?ie ra?ionalist? ?i progresist?. Aceast? dubl? ancorare ideologic? a Europei din secolul al XIX-lea, simptomatic? pentru cultura să pluralist?, abundent? �n forme, caracterizeaz? demersul unui Schinkel, care picteaz? mai multe imagini romantice ale unor catedrale imaginare (1813-1815) sau care propune pentru biserică Friedrich-Werdersche
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
După care, la plajă s-a mers cam ca la luptă, sub inspirația de modă arhaică a nobilului Ahile, acoperit în bătălie, după cum se știe, doar de pletele-i bogate, de scut și - bineînțeles, nu în ultimul rând - de glorie. Progresiștii francezi au dezvelit cu un același gest eliberator limite eterogene ale noului spațiu social: de sub pavaj, plaja, iar de sub veșmintele proprii, nuditatea. Inițial frecventat de naturiști pașnici, împăcați în bună parte cu mediocre juisări, treptat locul a fost asaltat, în numele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dintâi se inspiră din curentul principal al Islamului care încearcă să reconcilieze "raționalismul" cu credința. Ei sunt mai puțin deranjați de existența unor guverne laice, mai convinși de valoarea educației în domeniul științelor naturii, matematicii, istoriei și limbilor străine, mai progresiști în ceea ce privește tratamentul aplicat femeilor și mai înclinați să accepte instituții democratice. Conservatorii insistă asupra necesității existenței unor mecanisme puternice de control în chestiunile familiale, în problema separării sexelor și a rezistenței față de obiceiurile alogene. Puternic influențată de mișcarea religioasă Wahhabi
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în variantele sale cele mai stângiste. Ceea ce, la sfârșitul anilor ’60, propuneau comuniștii cehoslovaci nu era foarte diferit de ceea ce a tradus în realitate China comunistă două decenii mai târziu. „Liberalizarea comunismului”, pe care o teoretizau în egală măsură comuniștii „progresiști” ai Estului împreună cu cei naționaliști din Occident - Franța, Italia, mai ales -, nu era, în principiu, inacceptabilă nici pentru Moscova. Inacceptabilă era o consecință secundară, referitoare la autonomia decizională în raport cu URSS. Probabil că dacă Dubček ar fi fost suficient de abil
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
liberalii, și cu toate acestea resimțind nevoia unui spațiu public în interiorul căruia să se poată exprima articulat, reprezentanții conservatorismului românesc acordau întreaga lor atenție înființării unor ziare. Ziare precum Conservatorul, aparținând lui I.H. Rădulescu și N. Russo (1856-1857), și Conservatorul Progresist bucureștean (1859-1861) ilustrau, prin denumirea lor, preocuparea editorilor de a realiza o fixare și o definire cât mai precise în vocabularul politic autohton a termenului de conservator 46. Ceea ce sperau cei mai mulți dintre susținătorii "dreptei" era faptul că încercarea lor de
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
politici cu vederi de stânga cu scopul de a face din liberalii munteni o formațiune politică coerentă și care să realizeze un proiect de program de esență liberal ce era asumat în cele din urmă de un partid numit "al progresiștilor"122. Dătător de speranțe în privința șanselor de reușită ale ideilor liberale era și faptul că politicieni moderați precum Vasile Boerescu, Gh. Costafrou și Christian Tell dăduseră mâna cu radicalii, alcătuind chiar un comitet central din care făceau parte printre alții
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
a acordat o considerație din cale afară de atentă problemei dezvoltării lor extraordinare, dar necontrolate. Într-o primă fază, aceasta nu a ridicat deloc garda. Dimpotrivă, a continuat cu ingenuitate să considere raționalitatea științifico-tehnologică drept o componentă, printre altele, a umanismului progresist 230. Această perspectivă optimistă deriva din convingerea că știința și tehnica țin de două tipuri de activitate diferite: cea teoretică și cea practică. Prima ar consta în formularea și acumularea de teorii, așadar într-o cunoaștere pură. A doua, în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Subiectele de italiană concepute pentru ultimele examene de bacalaureat sunt un bun exemplu al falsei dileme și al falsului conflict despre care vorbeam. Evident, din partea autorităților a existat înainte de toate o colaborare tacită: dreapta tradiționalistă a acordat câte ceva moderaților și progresiștilor, iar aceștia din urmă au acordat câte ceva dreptei tradiționaliste; astfel încât lumea academică și ministerială clerico-liberală s-a exprimat pe deplin. Subiectului liberal propus de fraza pompoasă a lui Croce i se opune cel fatalist extrapolat cu nerușinare din De Sanctis
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
poliția italiene: pentru că, dacă guvernul și poliția ar fi vrut, aceste masacre nu ar fi avut loc. Este un loc comun. Ei bine, acum am să devin de-a dreptul rizibil spunând că responsabili pentru aceste masacre suntem și noi, progresiștii, antifasciștii, oamenii de stânga. Și asta pentru că, în toți acești ani, nu am făcut nimic: 1. pentru ca discuția despre „Masacrul de Stat” să nu devină un loc comun, și nimic mai mult; 2. (și mai grav) pentru ca fasciștii să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
surprind însă, și vom vedea de ce. Dar până și „minorii” (adică cei care au „o putere mai mică”) primesc cu rezervă, cu scepticism și cu o lașitate evazivă mesajul lui Pannella; de exemplu, așa-zișii „catolici ai lui nu” sau progresiștii mai liberi (care îl susțin pe Pannella numai la nivel „individual”, niciodată ca reprezentanți ai unor partide sau grupuri). Te va surprinde foarte tare, cititorule, să afli care sunt motivele inițiale pentru care Pannella și alte zeci de persoane au
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
stat în stat, iar cu aceasta contribuind - neintenționat, dat fiind că statul „roșu” se află în Nord, cu capitala probabil la Bologna - la marginalizarea ulterioară a Sudului tot mai degradat). 19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor 1tc "19 ianuarie 1975. Copularea, avortul, falsa toleranță a puterii, conformismul progresiștilor1" Eu sunt pentru cele opt referendumuri ale partidului radical și aș fi dispus chiar la o campanie imediată în favoarea lor. Împărtășesc cu acest partid nerăbdarea ratificării, adică nerăbdarea
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se descoperă că majoritatea, în sfințenia sa, se înșală întotdeauna, și aceasta deoarece conformismul său este mereu, prin însăși natura sa, brutal de represiv. De ce consider eu „nereale” principiile pe care își bazează (în mod conformist) radicalii și, în genere, progresiștii lupta pentru legalizarea avortului? Pentru o serie haotică, tumultuoasă și emoționantă de motive. Oricum, eu știu deja, după cum am spus, că majoritatea este, potențial, în favoarea avortului (chiar dacă, în cazul unui nou „referendum”, mulți ar vota împotrivă, iar „victoria” radicală ar
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o obligație socială), în timp ce contextul politic de ieri era cel al represiunii (prin urmare, copularea în afara căsătoriei era socotită scandaloasă). Iată așadar o primă eroare de Realpolitik, de compromis cu bunul-simț, pe care o observ în acțiunea radicalilor și a progresiștilor, în lupta lor pentru legalizarea avortului. Ei izolează această problemă, cu datele sale specifice, și, prin urmare, oferă o optică deformată, și anume cea care le convine lor (de altfel, cu bună-credință, și ar fi absurd să le-o contestăm
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sale specifice, și, prin urmare, oferă o optică deformată, și anume cea care le convine lor (de altfel, cu bună-credință, și ar fi absurd să le-o contestăm). Cea de-a doua greșeală, mai gravă, este următoarea. Radicalii și ceilalți progresiști care luptă în primele rânduri pentru legalizarea avortului - izolându-l, în prealabil, de copulare - îl introduc într-o problematică strict contingentă (italiană, ca să fim expliciți) și chiar interlocutorie. Îl reduc la un caz de pură practicitate, care să poată fi
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
implicite în actul sexual) este în mod conformist asumat. Din inerție, conducătorul acestei violențe majoritare este din nou Biserica catolică, chiar în vârfurile sale progresiste și avansate (a se citi cumplitul paragraf de la pagina 323 din Biserica și sexualitatea al progresistului S.H. Pfurtner). Numai că... numai că, în ultimul deceniu, a intervenit civilizația consumului, adică o nouă putere fals tolerantă care a relansat la scară uriașă cuplul, avantajându-l prin a-i oferi toate drepturile conformismului său. Această putere nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Marsico este unul dintre cei mai importanți colaboratori la Codul Rocco, adică la codul fascist. Desigur, De Marsico nu și-ar fi putut imagina vreodată că în apărarea sa aveau să se ridice vocile unei mulțimi de iluminați și de progresiști. Natalia Ginzburg, scuturându-se din starea sa naturală de ațipeală, a auzit cu siguranță vreun prieten comun exclamând că eu sugerez iubirea împotriva naturii ca remediu pentru problema avortului, ca și cum ar spune că eu sugerez folosirea uleiului de arahide pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
punct de plecare era în linii mari corect. His fretus, cu multă modestie și voioșie, Abele De Blasio acumulează în cărțile sale - cu multe repetiții - un material prețios de știri și informații. Iar acesta este infernul, cel puțin pentru un progresist mediu. „Standardul de viață” al unor sute de mii de bărbați, femei și copii rezultă a fi aproape de neconceput pentru mintea omenească. Momentul era cel în care Napoli fusese părăsit de dominația spaniolă și de Burboni. Caracteristicile culturii populare - „diferită
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anume libertatea trupului. Există legi care pedepsesc un astfel de episod, iar Codul Penal italian - în acest caz, cu o înțelepciune surprinzătoare și poate în ciuda prietenului meu De Marsico 1 - nu face deosebire de sex. Nu aș vrea ca atunci când progresiștii italieni vorbesc despre reforma Codului Penal să se pronunțe, în mod reacționar, și în ceea ce privește esența acestui lucru. Ar fi în stare de una ca asta - cel puțin judecând după articolul la care am făcut aluzie (care cu siguranță nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de prejudecăți, liberă, în care cuplurile și exigențele sexuale (heterosexuale) să se multiplice este, prin urmare, avidă de bunuri de consum. Pentru o mentalitate liberală franceză este desigur mai greu de înțeles și de identificat acest lucru decât pentru un progresist italian ieșit din fascism și dintr-un tip de societate agricolă și paleoindustrială, fiind deci „lipsit de apărare” în fața acestui fenomen monstruos. A face parte dintr-un cuplu este de-acum pentru un tânăr nu o libertate, ci o obligație
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]