140 matches
-
cu un ochi În sus, altul În jos. Văzându-l pe Oliver stând meditativ În salonul lui pe taburet, ea Își coborî unul dintre coarnele prevăzute cu ventuză și-l apucă de ciotul ce i se Învârtoșase, fără voie, În prohab... Oliver se cutremură de groază. Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii. Dădu să fugă, dar picioarele Îi Înțepeniseră pe linoleum. Stătu așa, cu chipul palid și ochii căscați În gol, simțind cum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-i drept, Într-un alt salon. În afară de aceasta, În orice poziție ar adormi, Oliver Își va boți cu siguranță podoaba capilară... Dar copacii, ia spune, Oliver, nu-i așa că nu stau nici pe scaun, că li se ițește ciotul prin prohab... Sau li se acoperă picioarele de lipitori...” Profesorul făcea aluzie, probabil, la experiența pe care o trăise Oliver atunci când i se aprinseseră călcâiele după femeia-girafă, al cărei cap de melc trecea dincolo de acoperiș. Nu-și Întinsese oare ea spre masterand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc la fel...” Noimann Își scutură prepuțul cu grijă, ca să nu-și păteze pantalonii fini, deschiși la culoare. Încheindu-și prohabul, se Întrebă: „În general, ce caut eu aici, Înconjurat de această șleahtă de pierde-vară care beau și pălăvrăgesc despre orice vrute și nevrute, fără să-și bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
știe, ne face poftă și ni se scoală vreo idee!”. Asta cu sculatul ideii Scurtul o auzise la școală, de la unul mai mare, care le arăta mucoșilor, după ce-l rugau Îndelung, ce de păr negru și cârlionțat avea el dincolo de prohab. Blondul râse și el și-i pofti pe ceilalți să-l pupe drept În curul cel alb, dacă-i stârnește așa de tare. Merseră către altă japșă, dar fără vreun folos. În cea de-a treia găsiră un șarpe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de praf, o batistă Înnodată la cele patru colțuri. Avea un mod anume de a depănușa: mânuia cotolanul În așa fel, Încât acela ieșea la iveală cu nemaivăzută porcie, ca un falus nerușinat ce izbucnește, zâmbăreț, la lumină dintr-un prohab ce până atunci Îl ascunsese cu sfioșenie. Îl mângâia apoi, Îl trecea prin palmă și prin cercul Închipuit de arătătorul și mijlociul cu vârfurile lipite, ca să-l curețe, vezi Doamne, de chica cea roșiatică. Îl azvârlea, apoi, spre spate, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și le-au oferit din belșug mâncare și băutură. La a cincea vizită - care avea să fie și ultima din acea noapte a iadului - Repetentu și Baronu erau atât de beți, Încât au intrat În curtea lui Vieru deschiși la prohaburi și cu socotelile În vânt, fără să țină cont că ar fi putut da cu ochii de ei nevasta, soacra și copiii gazdei. Trebuie spus că și distinsul domn Vieru era beat clampă, Își cânta singur pe la patru dimineața, bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De câte ori se Întorcea cu butea, tractoristul avea grijă să le vestească de departe, prin semne, celorlalți că Încă o dată se dovedise bărbat și domolise, chiar și vremelnic, pornirile de iapă nărăvașă și-n călduri ale apăresei: Își proptea palma pe prohab și-l mângâia cu porcie, făcând mișcări largi, spre a putea fi zărite și tălmăcite cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o prinse ca un stăpân, o mână de la spate spre ușa ce dădea spre laborator și, știind bine că cei doi clienți se uitau, Îi mângâie cu o mișcare largă și posesivă desăvârșita alcătuire a șoldului drept și Își lipi prohabul de arcuirea celui stâng. După ce ușa batantă se Închisese În urma lor, se auzi mai Întâi un răcnet Înfundat, urmat de un plesnet greu de palmă pe obraz. Fără să-și spună vreo vorbă, Foiște și Repetentu Îi doriră În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
face cu alpinismul. Lipsa sentimentelor era suplinită de Julia prin tehnică. Femeia se mândrea că nici un bărbat nu rămânea moale în mâinile ei pricepute. James începuse deja să mugească în extaz când gura la Julia i s-a apropiat de prohab, iar limba a început să execute mișcări delicate, ca de aripi de fluture. Buzele i s-au oprit ușor pe capul penisului și femeia a început să sufle încet, tachinându-și prada. Apoi, când James părea că e pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Julia, asta e specialitatea mea, a exclamat ea și și-a pus mâna pe penisul tare ca piatra de sub materialul subțire al pantalonilor lui James. Grupul de bărbați începuse din nou să pălăvrăgească, dar când mâna Juliei a ajuns pe prohabul lui James, femeia a observat că unul dintre bărbați le făcea semne fără perdea celorlalți. Cu toții se opriseră din discuție ca să se uite la ei. Judecând după expresiile de pe fețele lor, bărbații din grupul din spate îl considerau pe James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înainte și-napoi, astfel încât partea interioră a pulpelor să atingă penisul lui James. Bărbatul a închis ochii. —Mmmmm, e minunat! Julia s-a ridicat, s-a împins în spate și-a început să-l sărute pe piept, coborând încet către prohab. Efectul pe care-l avea asupra lui James i se părea teribil de excitant. Apoi Julia a luat penisul în mână, dar tocmai când îl îndrepta către gură, James i-a pus o mână pe cap și a împins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
James nu i-a răspuns și a continuat să stea nemișcat, cu chipul împietrit. Apropiindu-și gura de urechea lui stângă, Julia a început să-i ciugulească locul cu mișcări senzuale, în vreme ce mâna îi cobora de-a lungul abdomenului, înspre prohab. Când a ajuns acolo, Julia a zâmbit - în ciuda aparentului refuz de a-i răspunde la mângâieri, penisul lui James era tare ca piatra. Julia l-a luat în mâna și-a început să-și miște degetele în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu accentul său din Essex, se uită la Charlotte cu un dispreț evident și nu-l pot învinovăți. Probabil că l-ar scoate din minți dacă ar auzi-o pronunțând cuvântul comun. — Bineînțeles că m-am răzbunat! I-am tăiat prohabul tuturor costumelor. Mi-a luat ceva timp să fac asta, pentru că materialul de calitate se distruge al naibii de greu. Apoi l-am uscat de bani la divorț. Tatăl meu e judecător, așa că n-ar fi trebuit să-mi facă astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ușurel, Șefu', ușurel, ți-ai vărsat cafeluța pe pantaloni și nici măcar n-ai gustat bunătatea, cât era caldă, încearcă Vieme să curme zbaterea oarbă a Avocatului, căutând să-i șteargă, în același timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
măti, cine-i fi tu, acolo, numai să nu fii terist. Și cu nașterea lui Isus cum rămâne domajur, fi indcă nu ne-ați explicat cum stă chestia. Uită-te ce e, domnule terist, nu mă iai pă mine peste prohab, fiincă ăi fi dumneata termen redus dar eu îs și mai redus ca dumneata. Aia e! Despre naștere o să vă mai isplic eu când veniți din vacanție, fincă trecu ora dă religie și io plec să duc niște îrtii la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ținea creasta în frâu. Viața lui intimă era destul de grea. Se ducea la Castelul Spermului o dată pe săptămână, de preferință lunea, când era mai puțină lume, și își făcuse faimă prin faptul că nu se dezbrăca niciodată; se descheia la prohab și se ușura repede, ca într-un closet public. În schimb, stătea de vorbă cu toate fetele și era galant, dădea de băut și spunea istorii deocheate. Uneori mai mergea și la Maceoarfa, în mahalaua Crângași, dar mai mult ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
blândețe, mi-a Îndepărtat mâna; dar nu s-a ridicat, nu a făcut nici un gest ca să plece. Prin fereastra cu gratii, am văzut o elevă traversând curtea, grăbindu-se În direcția gării. Cu mâna dreaptă, mi-am deschis fermoarul de la prohab. Ea a făcut ochii mari, privirea i s-a pironit pe sexul meu. Ochii ei emanau vibrații fierbinți, aș fi putut ejacula doar prin forța acelei priviri, În același timp eram conștient că trebuia să schițeze un gest ca să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gemetele femeilor care se apropiau de orgasm. Bruno se așeză pe un pat lângă o brunetă Înaltă, cu sânii grei, pe care o lingea un ins de vreo cincizeci de ani care-și păstrase cămașa și cravata. Christiane Îi descheie prohabul și Începu să-l masturbeze, privind În jur. Un bărbat se apropie, Îi vârî o mână sub fustă. Ea Își desfăcu fermoarul, fusta lunecă pe mochetă; nu purta nimic pe dedesubt. Bărbatul se așeză În genunchi și Începu s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
izbucnit într-un hohot sonor de râs. —Hugo! Te-ai înțepenit! — Am observat. Laura s-a lăsat în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată prin decolteul adânc și lipindu-și, mai mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate a căruciorului și să-l elibereze. Țuguindu-și buzele și bătând din gene, s-a ridicat în picioare. —Mulțumesc, a spus Hugo înșfăcând mânerele căruciorului. Acum ar cam trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ți-am salvat viața, a îmboldit-o Hugo. Nu-i plăcea deloc să-i forțeze mâna, dar scopul scuză mijloacele. Alice i-a surâs. Era un surâs deschis, sincer. Prins în raza lui catifelată, Hugo a simțit un fior în prohab. — Mi-ar face plăcere, a spus Alice. Dar nu pot acum. Însă, dacă vrei, ne-am putea întâlni peste câteva zile. Vineri? Capitolul 15tc " Capitolul 15" — Ce bem noi aici e apă deionizată prin osmoză inversă? —Redactorul-șef al revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa, din senin. Nici unul dintre ei nu trebuie să afle ce punem la cale. Nu până când nu vrem noi să afle. — Faci ca totul să sune simplu. Când Alice s-a întins, zâmbitoare, să-l sărute, Hugo a simțit cum prohabul i se trezește la viață. —Măi, măi, măi! Vocea care venea din spatele lor avea un ton răutăcios și, în același timp, victorios. Soțul și tatăl devotat, dacă nu mă înșel. Îngrozit, Hugo a ridicat ochii și a văzut-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întreagă, iar când m-am apropiat de fereastră - vroiam să văd doar dacă plouă în continuare, nu vă gândiți la altceva (ba mă gândesc, moșulică pervers și curios, poate că vroiai să vezi dacă nu cumva se desface scriitorașul la prohab și se masturbează acompaniat de tunete!) - nu mai era. Scriitorul despre care cereți informații. Nu mai era. Cred că se ridicase și intrase în casă. Asta a fost tot... Trebuie să dau și o declarație scrisă? - Nu. Cel puțin deocamdată
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ce se iveau, nu peste multă vreme, din sens opus. - Degeaba te chiombești, că nu poți să ți-o închipui pe Neta... E mai dihai ca frumusețile patriei. Nu poți să te desprinzi... Te-ai jurat să ți se ofilească prohabul, dacă o să-mi faci stropeală cu Bubu?!... Bine, că tot te insiști atâta lângă mine, eu îți zic... Ia de aici. Acu, să tot fie vreo lună de zile... aflasem, de la niște figuranți și gargaragii , că peste drum de blocul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lătrătoare și pofticioase ca niște cățele. Adevărate abisuri de spermă, cățărate pe două picioare. Mai fierbinți decât fierbătoarele electrice pe sub cârpele lor. Și când, dintr-o solidaritate petrecăreață de bucureștean, has-Satan sări plictisit între ele, în pijamaua lui alb-verzuie, cu prohabul lui căscat, prin fanta căruia se ițea grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
n-a existat vreodată-o femeie frumoasă care să nu se strîmbe-n oglindă. (Intra Kent) LEAR: Nu, am să fiu o pildă de răbdare; N-am să mai spun nimic. KENT: Cine-i acolo? BUFONUL: Ei, o excelentă și-un prohab: adică un înțelept și un nebun. KENT: Vai, șir, aici? Cine iubește noaptea Iubește nu asemeni nopți. Ceru-n furíi Spăimînta chiar pe umblătorii beznei, Făcîndu-i să stea-n peșteri. De cînd sînt bărbat, Așa mugiri de vînt vuind și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]