93 matches
-
către cărăuși - că Hliboceanu și Ogaș au rămas în locul nostru, dar, dacă cândva vă este greu, noi... tot acolo stăm. Încă nu ne-am mutat... În loc liniștit, în loc cu verdeață, unde nu este durere și nici întristare... a pornit să prohodească Pâcu. La auzul acestor cuvinte, cărăușii au început să râdă, uitând pentru o clipă tristețea despărțirii... Cele două care - al lui moș Dumitru și al lui Pâcu - s-au pierdut pentru prima oară printre lanurile de porumb, urmând altă cale
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și nu este câștig pentru nimeni. Ce s-ar fi întâmplat dacă se urca beizadea Ștefan pe calul său, în locul lui Panait Cioranu este lesne de văzut: noi nu am mai fi ajuns aci, ne-am fi dus să-l prohodim în țară. Și de aci s-ar fi tras o mulțime de rele pentru noi, pentru prietenii noștri, chiar și pentru cei care ne sunt credincioși doar cu vorba. Aș spune, așa ca să încheiem, noi că suntem mai vârstnici, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în Bosfor alți saci, având doar pietroaie. Trupurile voievozilor și cel al lui Ianache Văcărescu în înfricoșată taină au fost purtate cu o luntre peste mare până la insula Halki. Acolo, la mânăstirea Adormirii Maicii Domnului, în aceeași seară au fost prohodite și înmormântate. Era 15 august 1714, sărbătoare mare pentru creștini, ziua prăznuirii Adormirii Sfintei Fecioare Maria. Într-o lume în care cursul întâmplărilor ar fi fost cel firesc, la București ar fi sunat trâmbițele de argint poruncite de Brâncoveanu, pentru că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimica. Încât, privindu-l acuma, Nicula simțea un fel de simpatie și puțină milă pentru acea ființă a lui Dumnezeu. Însă i-a venit și lui vremea, se scutură el din gânduri, înturnându-se spre stăpânul său vânător. —Ce ai, Culi? Prohodești ursul? — Mă gândeam și eu la unele lucruri, domnule doctor, zâmbi paznicul. Au fost niște spaime zadarnice, care s-au dus... —...cum se duc toate, Culi. Așa este... cum se duc toate, oftă paznicul. Apoi dădu la o parte amăgirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a doua sau a treia zi după Bobotează. Și, îndată ce și-a dat obștescul sfârșit, s-a pornit o ninsoare cu fulgi mari, de credeai că are să acopere tot pământul. Abia de l-au putut aduce pe preot, să-l prohodească și să facă toate cele de trebuință pentru sufletul celui răposat. A doua zi, când trebuiau să pornească spre biserică, apoi spre cimitir, a fost și mai năprasnic, căci ninsese noaptea întreagă, iar stratul de zăpadă trecea de un metru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cu emoție si înfrigurare, filele cărții “Peste vremi...”, cartea devenirii noastre, pentru a găsi acele tainice chemări care ne aduc mereu, mereu in Dulcea Bucovină. Copleșiți de amintiri, cu gândul spre acele vremi când intre noi erau toți, sa-i prohodim creștinește, după datina străbună, pe cei trecuți in lumea drepților, deopotrivă profesori si colegi, spre neuitarea noastră Apoi, cuprinși de emoția momentelor trăite, in vechea școala a amintirilor, să purcedem spre ctitoria voievodala a Movileștilor, la Sucevița, printre brazii de pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
luni mai târziu, Glasul Monahilor critica vehement activitatea pro-cremațiune a arhimandritului, încadrând-o ca propagandă ce urmărea "silirea" populației de a-și incinera decedații. Șerboianu era considerat un "obișnuit colaborator" al revistei Flacăra Sacră, "care a intrat în slujba crematoriului, prohodind cenușa morților"205, în ciuda interdicțiilor Bisericii Ortodoxe Române. Pentru a demonstra o dată în plus inconștiența arhimandritului, Glasul Monahilor îi republica articolul anti cremațiune a acestuia din 1910. Prin urmare, această nouă intervenție din revistă asupra lui Șerboianu nu proba decât
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acasă. Am primit și o fotografie de la mormântul mamei și spunea tot în scrisoare că se adresează cu lacrimi și zice: ...Unde-ți casa, unde-ți masa/ Aici te-am îngropat/ fără dascăl să-ți citească/ fără preot să te prohodească /fără copii să te bocească... În alte scrisori ne spune că “acte bune de-am avea/ poate neom putea vedea.“ Am încercat și am scris o scrisoare către Hrușciov și am arătat că: “ părinții n-au fost boieri, au fost
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
Să ni-l gândim în cât mai sus. De cerul fix, de geam curat, Ea păr cu tâmple și-a răzmat, Un fard astral i-aprinde fața. Pe serafini îi trage ața Și sorii zornăie bănet Prin Risipitul Proxenet. Să prohodim și mai afund. Sunt un duhovnic trist și scund Ce cântă pînă-o va-ngropa: Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa. Unicu-mi dascăl, să-l mai caut? Grăsime neagră l-a-necat S-a făcut urs și din bîrloage
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În pripă fața rușinată... Un popă‐ n grabnice tropare Te va petrece dimineață, și poate nimeni nu va plânge Plecarea asta din viață... De lângă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De‐ ar ști vorbi surata bună, Amar te‐ ar prohodi la groapă: O viață‐ntreag‐ am fost tovarăși, În ploi și‐ n arșiță de soare, 189 De truda palmei tale aspre Eu m‐ am făcut strălucitoare. Sclipirea mea spune rușinea și jalea care mă purta: M‐ ai frânt de glia
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea a Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor și mulți alții, morți iubiți, vegheați de stele și lună, prohodiți de aroma frunzelor codrilor și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca o rugăciune, vegheză în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
89 "Îngroparea" ritualică a Crăciunului este, de fapt, sacrificiul simbolic pentru a se putea împărtăși din binecuvântările Apelor primordiale. Scenariul mitic al "îngropării" constă într-un adevărat ceremonial al înmormântării: un flăcău, sau un buștean, învelit ca un mort, e prohodit de un "preot" din ceată, în timp ce este bocit de ceilalți colindători; după ce este însoțit pe ultimul drum, "mortul" este aruncat în apă, de pe un pod, în "produc" (copca făcută în gheață), "cetluit" cu un butuc, pentru ca, astfel, să ajungă dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care, deși atît de marcată de comunism și de reziduurile acestuia, acordă noii puteri o încredere pe măsura imenselor așteptări. Cu atît mai dizgrațioase aparițiile așa-zisului analist cu lombroziană calotă coclită butelie cu venin arogîndu-și rolul de mafaldă atotștiutoare, prohodind de pe-acum uzura proaspătului regim și făcînd astfel (nu-i de mirare!) jocul aceluiași iliescianism la pîndă. Așa cum cei mai mulți dintre mulții victorioși ai radicalei schimbări din noiembrie își consumă acum satisfacția, fiecare în locul ce i-a fost hărăzit de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea a Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor și mulți alții, morți iubiți, vegheați de stele și lună, prohodiți de aroma frunzelor codrilor și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca o rugăciune, vegheză în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]