93 matches
-
6,2%. într-un Aghiazmatar ce a aparținut preotului Gh. Alexandrescu, paroh la biserica Sfinții Mari Voievozi din satul Hudești, ținutul Dorohoi 1, pe fila 4 sunt înregistrați morții pe lunile martie, aprilie, mai și iunie 1810. Preotul care a prohodit a fost Dumitru. Din 10 morți înregistrați, numai unul era bătrân de 67 de ani, restul deceselor fiind sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții pe lunile septembrie
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
bătrân de 67 de ani, restul deceselor fiind sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții pe lunile septembrie, octombrie și decembrie în număr de opt. Preotul care a prohodit se numea Ion. La un decedat de 23 de ani la cauza morții era notat -de slăbiciune. La 11 iunie 1866 izbucnește epidemie de holeră în comuna Hudești care a făcut ravagii în rândurile populației din comună. îngroparea cadavrelor, cum
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
vine preotul care în casă rostește rugăciunile de înmormântare, se scoate sicriul cu cel mort în fața casei unde se citesc de către preot alte rugăciuni, se dă de pomană celor apropiați și se pornește către biserică. Pe drumul către biserică se prohodește mortul când se dau de pomană șervete și alte bunuri rudelor și celor cunoscuți. Dacă a murit de moarte bună se bagă în biserică unde se citește Sfânta Evanghelie și alte rugăciuni, se face pomenirea celui mort și toți participanții
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Caracterele chirilice sunt identice cu cele de pe fila a doua, deci tot mai vechi de 1810. Aceste file poartă semnătura preotului Andrei. Cea de-a patra filă a înregistrat morții pe lunile martie, aprilie, mai și iunie. Preotul care a prohodit a fost Dumitru. Din cei 10 morți înregistrați numai unul este bătrân de 67 de ani, restul deceselor sunt sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea sau lingoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
67 de ani, restul deceselor sunt sub 40 de ani. Printre cauzele deceselor e notată și lungoarea sau lingoarea (febra tifoidă). Fila a cincea a înregistrat morții pe lunile septembrie, octombrie și decembrie în număr de opt. Preotul care a prohodit s-a numit Ioan. La un decedat de 23 de ani, cauza morții e notată î din slăbiciune. La 11 iunie 1866-epidemia de holeră din Hudești, făcea ravagii în rândurile populației din comună. îngroparea cadavrelor avea loc de obicei în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
acasă. Am primit și o fotografie de la mormântul mamei și spunea tot în scrisoare că se adresează cu lacrimi și zice: ...Unde-ți casa, unde-ți masa/ Aici te-am îngropat/ fără dascăl să-ți citească/ fără preot să te prohodească /fără copii să te bocească... În alte scrisori ne spune că “acte bune de-am avea/ poate neom putea vedea.“ Am încercat și am scris o scrisoare către Hrușciov și am arătat că: “ părinții n-au fost boieri, au fost
REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Gârbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1686]
-
stafide mere sau lămâi, smochine, colăcei (covrigi), hulubi de aluat, scăriță de pâine, o cofiță cu apă în care stă pomul, o cană mică. La intrarea în biserică mortul trebuie să treacă peste "puntea lui Lazăr". Tot timpul cât se prohodește mortul, toți în afară de rude primesc lumânări aprinse. Mortul este condus într-un dric sau o căruță cu doi cai a unui gospodar bun, având fiecare câte un ștergar, legat cu fundiță neagră. Ștergare se pun și la cele douăsprezece sau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
greutăți, apoi s-au așezat supuse pe zăpadă asemenea brațelor unei cruci, simbol al credinței, al suferinței și al nădejdii. Căzută în nămeți se stingea încet, încet, din lipsă de aer și din cauza frigului. Crivățul o doborâse și acum o prohodea în limbajul său tăios și glacial, acoperind-o cu un giulgiu protector de zăpadă. În momentul în care mama răpusă de oboseală s-a frânt de la genunchi, într-un gest de supunere totală față de învingător, corpul ei făcuse o ușoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu două capete e mort! Să privim înainte! Ia viața de la început! Să trăim azi! Aici! Acum! Mai dă-o dra... naibii de sfințenie! Doamne iartă-mă! Miroși a tămâie cale de-o poștă! Aruncă straiele cernite de parcă numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu vezi că te-ai gălbejit de tot? O rochiță mai acătării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu mai suportă... * În lumina oarbă a culoarului luminat de o feștilă, merge pipăind zidul, cu pași mărunți târșind cu stângul rămas mereu în urmă, gârbovit, copleșit de oboseală și durere. * În paraclis, un sobor de călugări cu lumânări aprinse, prohodesc: "Acolo unde nu este întristare, nici suspin..." Plutea un fum cu aromă de smirnă și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mie mi s-a cam acrit de Ștefan aista, "Călău al neamului moldovenesc". Ce v-ați spus: "Ștefan e la pământ! A sosit clipa!"... E o zicere: În leul doborât, lovesc cu copita toți măgarii". V-ați grăbit să-l prohodiți, dragilor... "Soarele" n-a apus încă... Dacă aveați puțintică răbdare, cădea și singur... N-a lipsit mult să mă trimiteți la Putna cu picioarele-nainte. Și ce-ați mai fi spălat lespedea cu lacrimi de crocodil... De mă gândesc bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu emoție si înfrigurare, filele cărții “Peste vremi...”, cartea devenirii noastre, pentru a găsi acele tainice chemări care ne aduc mereu, mereu in Dulcea Bucovină. Copleșiți de amintiri, cu gândul spre acele vremi când intre noi erau toți, sa-i prohodim creștinește, după datina străbună, pe cei trecuți in lumea drepților, deopotrivă profesori si colegi, spre neuitarea noastră Apoi, cuprinși de emoția momentelor trăite, in vechea școala a amintirilor, să purcedem spre ctitoria voievodala a Movileștilor, la Sucevița, printre brazii de pe
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93265]
-
ianuarie 2014 LACRIMA Cu omul te-ai născut odată Din cer și din păcat, din smirnă preacurată. Părinții te-au crescut și te-au lăsat nouă Tot tânără și proaspătă ca boabele de rouă. Tu ușurezi durerea celor vii și prohodești toți morții, Ești dată tuturor să nu te jinduiască hoții, Prin tine ispășim mai vechi și noile păcate, Suspinul ne e mai ușor în ceas de moarte. Mai tare ești ca bucuria călătoare În tine ascunzi un colț cu ceruri
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
istorici, săvârșesc o impietate, sunt indivizi fără scrupule, sunt vânduți intereselor dușmanilor poporului român. Cei căzuți în lupta cu diavolul roșu sunt tămâie și smirnă care arde neîncetat, sunt altarul lui Dumnezeu. Rămași acolo, în munți, neștiuți de nimeni, sunt prohodiți doar de susurul izvoarelor și de tremurul frunzelor. Luptătorii din munți și cei căzuți acolo au reînviat pururi vuietul de altădată al codrilor, au reînviat morminte și au deschis altele noi. Au reînviat zăcămintele de vitejie ale străbunilor noștri, dangăt
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea a Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor și mulți alții, morți iubiți, vegheați de stele și lună, prohodiți de aroma frunzelor codrilor și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca o rugăciune, vegheză în țărâna neamului românesc. Răzlețiți oriunde, legionarii apără ființa neamului păstrându-i credința până la strigătul din urmă și ceasul de apoi, neîngenunchiați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
pântecele, nu altăceva. Și după ce-am ieșit cu mare greu din apă și m-am pus pe mal, țiindu-mă cu mâinile de inimă, băieții s-au strâns ciotcă împrejurul meu și m-au înmormântat cu năsip, și m-au prohodit cum știau ei, și de-abia mi-am venit în simțire peste vreun ceas”. O stranie coincidență face ca, în Amintiri..., Lazăr, cel ce„tot moare și iar învie, și învie și iar moare”, după cum zice părintele Oșlobanu, care-l
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Crișanei și Maramureșului și de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, Prea Fericitul Teoctist. A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Slujba de înmormântare a fost oficiată de Episcopul Vicar Irineu Duvlea. În țară, a fost prohodit în biserica Radu Vodă (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, alături de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, este înmormântat în țara, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din județul Neamț
Gheorghe Calciu-Dumitreasa () [Corola-website/Science/299213_a_300542]
-
acum Întîia dată-ncrucișate. [...] Un popă-n grabnice tropare Te va petrece dimineață, Și poate nimeni nu va plînge Plecarea asta din viață... De lîngă șură, răzimată, Te va privi muncita sapă, De-ar ști vorbi surata bună, Amar te-ar prohodi la groapă”: „O viață-ntreag-am fost tovarăși, În ploi și-n arșiță de soare, De truda palmei tale aspre Eu m-am făcut strălucitoare. Sclipirea mea spune rușinea Și jalea care mă purta: M-ai frînt de glia tuturora, Dar n-
Poetul și Ardealul by Mihai Zamfir () [Corola-website/Journalistic/5650_a_6975]