19,629 matches
-
circuitul meditației, conform paradigmei grecilor antici pe care am amintit-o. Mirajul demonic al dereglării, impropriu oricărei semnificații în afara propriei sale concreteți terifice, se populează treptat cu tîlcuri. Incomunicabilitatea cedează în favoarea mesajului: "Tot orizontul este o/ cortină pe care se proiectează mesaje" (Lui Radu Săplăcan). George Vulturescu face astfel figura unui civilizator al Nordului. Dar totul nu e decît un joc. În fond, moartea mitologiei pe care o reflectă poetul nostru nu îngăduie nici o iluzie eliberatoare, neputîndu-se opri la nici o soluție
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
acelui pascalian moi haïssable (deși nu dinspre partea pietății!). Intrînd în pielea eroinelor sale repulsive, autoarea Concertului din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului sub care și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și a bolii mutilante care-i dă concretețe, se proiectează pe sine, indirect, pe ecranul epicului analitic, precum un "sfîrșit de partidă" ce-o angajează în mod indenegabil. Opțiunea pentru maladiile caracteristice sexului
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
din muzică de Bach ajunge a se confesa sub același semn al negativului sub care și-a așezat întreaga plăsmuire romanescă, adică detestîndu-se. Proiectînd feminitatea în zona obscură a Răului fundamental și a bolii mutilante care-i dă concretețe, se proiectează pe sine, indirect, pe ecranul epicului analitic, precum un "sfîrșit de partidă" ce-o angajează în mod indenegabil. Opțiunea pentru maladiile caracteristice sexului său, după cum am arătat, nu este întîmplătoare: "Neîndoielnic, scriitoarea își detestă și neagă astfel condiția de femeie
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
pe apucate și tot tacîmul. Cu toate acestea, în fapt, De departe spre aproape, înainte de a fi romanul unui cuplu, este odiseea unui singur personaj (naratorul), care, fie lucid pînă la masochism, fie, dimpotrivă, cuprins de candori adolescentine, ajunge să proiecteze idealul feminității asupra Emei (nume cu evidente rezonanțe livrești), femeia iubită devenind unicul reper într-o existență ternă, lipsită de sens. Printr-un du-te-vino între trecut și prezent, naratorul-personaj recreează totodată și secvențe ce țin de background-ul social: episoadele
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
se trăiește, goliciunea din minte, din jurul nostru s-au desprins, s-au decupat din realitate și au pășit, împreună cu personajele lui Zografi, pe scena Teatrului Mic într-o manieră post-modernă. Spațiile și modificările acestora sînt construite, grafic, pe calculator și proiectate pe un ecran uriaș astfel încît decorul propriu-zis, tradițional, rămîne reprezentat prin cîteva elemente de recuzită. Introducerea acestor proiecții, altădată realizate pe monitoare, creează un ritm alert al limbajului și reprezintă o soluție reală pentru vizualizarea tipologiei oamenilor statistici, în
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
Wardi, Universitatea din Haifa) și Cocteau (David Gullentops, Bruxelles). Opera poetică de expresie franceză a lui Fondane e privită sub mai multe unghiuri de către Claude Vigée (într-un text care e deopotrivă lectură critică și evocare emoționantă a “experienței dezrădăcinării”, proiectată pe un fundal iudaic-biblic - Benjamin Fondane și inima neresemnată); Monique Jutrin propune, apoi, o “lectură existențială” a poeziei, urmând o sugestie a lui Fondane însuși despre o “estetică a lui Ulyse”: această estetică între polii căreia se joacă aventura poetică
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
capitol „străduindu-se”, cum își anunță demersul să desprindă și să precizeze „transformările structurilor de învățământ primar ortodox în limba română din Imperiul habsburgilor din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea”. Drumul cercetării nu este ușor, avansarea fiind proiectată pe studierea documentelor de politică internă a curții vieneze, a programului de învățământ obligatoriu promovat de Maria Thereza și de Iosif al II-lea, ce a ales pentru volum din variantele mai clare ale traducerii din limba germană și din
Vitalitatea textelor vechi by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13401_a_14726]
-
e adecvată opoziției vehemente, acesta preferînd a-și practica fronda cu ajutorul praștiei din care azvîrle subtilități antipoetice. De cele mai multe ori poetul își toarnă decepția într-o manieră ironică, deci într-o indirectitate care e o (involuntară) protecție. Dispoziția insurgentă se proiectează pe un evantai de asociații a căror edulcorare glumeață, fie și persiflată la rîndul său, reprezintă o detentă prin ambiguitate formală. Degradeul e suficient de ingenios, întrucît poza romantică trece într-una romanțioasă iar aceasta devine în cele din urmă
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
simetrie, suferă o reducție, însă una relativă, deoarece se ivește un insert semnificînd ficțiunea în ficțiune aducătoare de multiplicare: „Au inventat/ omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui/ un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf” (omul bidimensional). Dar pentru a surprinde o asemenea uimitoare transformare a obiectelor e nevoie de un instrument optic special, altul decît ochiul uman obișnuit. Vederea
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
Noguez i se pare plauzibilă întîlnirea dintre teoreticianul dictaturii proletariatului și tinerii dadaiști. Iată cum reconstituie Noguez scena: «În localul afumat, spectatorii se înghesuie în picioare pînă la marginea micii estrade, plină și ea de o faună veselă. Două reflectoare proiectează umbrele gigantice ale veselilor ștrengari conducînd marele sabat... În acel moment, pe ritmul neîndurător de regulat al tobei mari, Tzara intră în tangaj, apoi se unduiește lasciv, ca o dansatoare orientală. În rîndul al doilea, un tip voinic, cu șapcă
François Buot: O biografie a lui Tristan Tzara by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13478_a_14803]
-
nu mai răspunde de nimic. Nu contează că au trecut 13 ani de la ieșirea lui Ceaușescu din scenă. El e de vină! Tot Ceaușescu e de vină pentru că nu se face privatizarea a diverși monștri industriali, fiindcă el i-a proiectat autarhic. Dar de 13 ani, tot Ceaușescu e de vină că la noi privatizarea e făcută imbeciloid? Iar dacă îl întrebi pe omul de rînd, acesta îți răspunde că sub Ceaușescu trăia mai bine ca azi. Pe el nu-l
Obsesiile ceaușismului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13519_a_14844]
-
bolid decapotabil, un „gipan” parcă atunci scos din reclamele de pe internet. L-am auzit înainte de a-l vedea: pe de o parte, pentru că deși strălucea de noutate, n-avea țeavă de eșapament, apoi, pentru că din boxele de mare putere erau proiectate spre exterior niște zgomote insuportabile, adică „bașii” care te loveau adânc în ficat combinați cu miorlăiturile isterice ale „solistului”. Ca și cum asta n-ar fi fost destul, șoferul - o huidumă rasă în cap, îmbrăcat sumar, dar plin de fierăraie lucioase pe
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
cu adevărat procedee de arte marțiale sau sunt, pur și simplu, inventate de autor. De altfel aproape că nici nu are importanță. Chiar dacă termenii ar fi riguros exacți - ceea ce nu cred - , puțini ar fi cititorii români capabili să-și poată proiecteze în minte, ca la cinematograf, etapele concrete ale acestei lupte. Aproape fiecare crimă a lui Abăza este precedată de o discuție a asasinului cu viitoarea sa victimă. Or, toate victimele fac parte din medii complet diferite, dar exponențiale pentru spectacolul
Ucigaș fără simbrie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13506_a_14831]
-
închipuirii (lucru atît de rar în literatura noastră), și care la rîndul său se impune închipuirii noastre de cititori, făcîndu-ne să medităm asupra modului de existență al lumii și asupra modului de existență al lumilor alternative pe care textul le proiectează. Căci Aaron Juda Hartman, Marion de l’Orme, Fric, Evemon Notarades, Francesco Tron, Maria Dragases, Lichinie - “doctor și vraci totodată”, Apostolo Zeno, “prevedorul” Giacomo Minotto sau motanul Victor sînt la fel de “reali” în spațiul povestirii ca și Moreea (a cărei hartă
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
solitudinea individului. Firește, ridicolul e o funcție eminamente a relației. Ia naștere ca o încălcare a bunei conviețuiri, a unei paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena sau rușinea pentru un gen de acte voluntare sau involuntare care se proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
ar fi început o nouă împroprietărire post-decembristă. Dinspre micul ecran se revărsau spre noi ritmurile unei muzici hodorogite care completau peisajul acustic în mod ideal. Și, deodată, un Jolly-Joker cu niște flenduri în loc de pantaloni, zice cu voce de Alla Pugaciova proiectându-și spre eternitate celebrul Arlekino: - Și-acum, regina muzicii ușoare! Dacă aveți întrebări, trimiteți-le prin SMS... Aghiuță, care este un insomniac, mă împinsese să deschid televizorul! Îl văd pe prietenul Haralampy că sare în picioare, roșu ca un crevete
Regi, regine și căldură... by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13581_a_14906]
-
care se prezintă publicului într-o superbă lumină semiartificială. Lumină care, fie spus în trecere, amintește de un acvariu sau de un film de Andrei Tarkowski. Deschiderea acestei ruine pentru public a cerut o luptă politică îndelungată, de fapt se proiectase să fie dărîmată fără mare vîlvă și fără mai multe cheltuieli, pentru a se reînălța vechiul palat prusian, conform deciziei senatului berlinez. Ruinele acestuia fuseseră dinamitate după război încît reconstrucția fidelă ar apărea ca o afirmare simbolică a identității germane
Trei încercări de-a petrece timpul la Berlin by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13556_a_14881]
-
proprietăți ale imaginarului, proprietăți pe care lucrările de peste un secol de cercetare au permis să fie descrise și fundamentate și care ne permit să vedem tocmai că imaginile pe care le punem în acțiune în viața mentală, pe care le proiectăm în operă sau care animă mari mișcări colective, aceste imagini nu sînt doar individuale ci transpersonale și au o semnificație care nu este proiectivă, nu este reductibilă doar la niște trăiri și prin aceasta regăsim sensul originar al cuvîntului imaginal
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
de comando în uniforma dușmanului, bruiaj electronic. Îl demoralizezi, îl dezorientezi, dar nu îl nimicești cu totul, căci ai nevoie de el pentru a-ți motiva prezența și leafa și pentru a te legitima”. Mă tem că nici asemenea propoziții proiectate pe un trecut cu atît mai primejdios cu cît proba mai multe manevre ingenioase nu și-au pierdut complet actualitatea. Clivajul dintre creație și oficialitate persistă, chiar dacă pe alocuri mai estompat, dar și agravat pe alte laturi, cum ar fi
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
și mari și arătoși, dar fără dulceață și fără mireasmă»”. Reintrarea în literatură, în condițiile „dezghețului” din jurul anului 1965, n-a constituit însă chiar un prilej de bucurie pentru scriitorii pînă atunci complet refuzați, deoarece regimul totalitar persevera a-și proiecta spectrul pe conștiințele auctoriale, a le mistifica și distorsiona, fie și prin modalități mai subtile: „Și astfel am intrat în ceea ce numeam prea frumos groapa cu lei. Mai potrivit s-ar numi, poate, groapa cu șopîrle Și astfel am ajuns
Răspunsurile poetului Alexandru Lungu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13617_a_14942]
-
decizii scenă din cafenea se taie, îi anunță el, fără nici un menajament pe actori în numele unei violente dorințe de a înfăptui. Convingerile lui sunt limpezi și deciziile clare. Îl așteaptă succesul, dar fără să se dezică de acele timpuri, cartea proiectează un dubiu retrospectiv asupra opțiunilor artistice din acea epoca. Brook, cel de astăzi, își aduce aminte de regizorul de atunci și temperează certitudinile impetuosului debutant care fusese. Reîntoarcerea în trecut este însoțită de rezervă și de scepticism. Omul în vârstă
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
direcția de evocare a realului topit în viziune era anamorfotică, turbulentă, alinînd și totodată înfricoșînd. Materia suferea alături de om, în numele lui. Era o solidarizare a universului cu suferința morală, sub istorice pecete. Timpul epocal al prăbușirilor de tot felul se proiecta pe ecranul unui timp apocaliptic absolut. Se instituiau "corespondențe" de expresionistă factură între ființă și ambianța acesteia, în accepția cea mai generoasă a ultimei. Pătrunzînd în profunzimile inextricabile ale materiei, în împletirea ei de fețe și mișcări, în amestecurile ei
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Cehiei: anii 1918-1938, 1948-1968 și 1989. Kundera constată că fiecare țară își are datele ei fatidice în istorie și că în secolul 20 aritmologia evenimentelor petrecute și-a pus amprenta pe viața fiecăruia dintre noi. Pe acest fundal istoric este proiectat destinul Irenei. În 1969, căsătorită cu mult mai vîrsticul Martin, ea părăsește definitiv Praga. Ulterior aflăm că Martin fusese înainte de căsătorie amantul hipervitalei și energicei mame a eroinei. Mamă care, după prăbușirea Cortinei de Fier, îi face o vizită la
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]
-
a corespondențelor critice, capabilă a se desface, în imprevizibilul său decorativ, precum o coadă de păun. Dar ne putem pune o întrebare: Funcționează oare totdeauna o egalitate între ceea ce a intenționat (a avut în bagajul conștiinței) autorul și ceea ce a proiectat efectiv în substanța operei, practic inepuizabilă în orizontul interpretării? Într-un eseu din Oceanografie, Mircea Eliade ia în discuție chestiunea, pornind de la Cîntarea cîntărilor, un poem nupțial în primă instanță, care cuprinde, totuși, structuri mistice, alegorice, ecleziastice: „Privit printr-un
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
Scriitori precum Petru Sfetca, George Suru, Ioan Popovici-Bănățeanul, Maia Belciu ar fi avut șanse minime să intre într-o istorie literară altfel decît ca niște nume dintr-o lungă înșiruire. Geografia literară le dă însă drept de ședere în cetate, proiectează operele lor într-o lumină capabilă să le confere o prospețime surprinzătoare. Este și meritul lui Cornel Ungureanu care printr-un demers original ( amestec de investigație publicistică și critică literară, asezonat din belșug cu sentimentalism) reușește să stîrnească interesul și
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]