520 matches
-
M. Nițescu, pe care d-na Cordoș îl consideră excepția cea mai importantă de la regula folosirii prudente a termenului. Argumentele d-nei Cordoș sînt de bun-simț și le reiau doar fiindcă multe dintre lucrurile la care se referă au fost uitate. Proletcultism este un calc după cuvîntul rusesc însemnînd cultură proletară și a fost creat de A.A. Bogdanov, în 1917, ca nume pentru o organizație culturală ce se dorea relativ independentă de partidul comunist. Era, îndefinitiv, o avangardă, ca atîtea altele
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
la sfîrșitul anilor '40, în pofida faptului că tezele lui A.A. Jdanov, care le dogmatizau la extrem pe cele leniniste, erau știute ideologilor comuniști din 1934 și fuseseră reînnoite în 1946. De ce nu s-a ținut cont de critica făcută proletcultismului, iată o întrebare la care n-am răspuns. Abia în 1951 se declanșează campania, pe care d-na Cordoș o înfățișează pe larg. Să fi fost naivitățile începutului, împrumutarea fără discernămînt a unor concepte, pînă cînd, cîțiva ani mai tîrziu
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
1989. S-a preferat să se vorbească despre totalitarism, despre religie politică și despre literatură agitatorică ori propagandistică (E. Negrici). Realismul socialist cuprinde însă toată gama și a și fost conceptul oficial în critica anilor '50, înainte și după expulzarea proletcultismului din nomenklatorul de termeni literari. în ce mă privește, îl prefer tuturor celorlalte. Poate că articolul d-nei Cordoș va relansa o discuție, care, orice ar fi, este necesară.
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
semneze împreună o carte despre comunism: în căutarea comunismului pierdut. Volumul cuprinde eseuri destul de greu de prins într-un gen anume: studii culturale, mentalități, critică literară, memorialistică etc. Mobilitatea registrelor compensează o anumită rigiditate a subiectului: texte propagandistice comuniste: de la proletcultism pînă la benzile desenate din Cutezătorii. Prima întrebare este generată chiar de vîrsta biologică a autorilor. Pînă acum n-am văzut decît răfuieli între scriitori care s-au format, s-au afirmat în acele vremi. Revizuirile sînt deocamdată memorialistică, mai
Tînăr avînt masochist by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15657_a_16982]
-
propensiune către erezie. De aceea probabil cele mai interesante capitole sînt primele două, Pentru o artă "de stînga" și Pentru o artă a proletariatului, care tratează momentele premergătoare introducerii noii politici culturale, perioada de înflorire a curentelor de avangardă (futurism, proletcultism), de relativă independență de creație și de negociere în plan simbolic a raporturilor dintre stat și oamenii de cultură. Ceea ce mai tîrziu devine mecanism de represiune începe prin a fi o complicată strategie contractuală de împăcare a nevoilor ideologice cu
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
păstrînd proporțiile. Despre Tudor Arghezi se povestesc atîtea... Adaug o scenă văzută cu ochii mei. Mai spusei... Am mai scris, o dată, deși nu strică să repet, spre întărire... Era în mai, prin 1953, de Sfîntul Constantin și Elena, în plin proletcultism. Și auzisem că Arghezi vindea cireșe la el acasă. Le vindea chiar în poarta casei lui cu livadă, din Mărțișor, unde e și îngropat. Că tocmai apăruseră cireșele de mai... Dădusem colțul ulicioarei din Văcărești, mă apropiam cu nodul în
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
disponibili) la inautenticitate. Nici cei convinși de doctrina comunistă la acel moment (N. Labiș, R. Cosașu) nu puteau face abstracție de achizițiile specifice cîmpului fără a risca să fie autentici, dar anacronici. Revolută și adesea falsă sub aspectul sensibilității, literatura proletcultismului întreține un raport ambiguu cu realitatea. Deși este numită realistă, literaturii i se cere să reflecte o realitate esențială, descrisă de legea istorică, insesizabilă unui ochi needucat de învățămîntul politic sau, după caz, o realitate ce va să vină, investită
Despre condiția literaturii în socialismul real by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/16533_a_17858]
-
pe una sau două dintre ele, în speranța de a duce cu o jumătate de pas mai departe discuția. Ion Simuț vorbește, pe drept cuvînt, de trei revizuiri succesive în literatura postbelică: una, preponderent politică, în anii '50, legată de proletcultism; a doua, aproape integral estetică, între 1965 și 1975, care a creat o ierarhie critică paralelă cu ierarhia oficială; și a treia, aproape exclusiv morală, după 1989. Cea mijlocie i se pare lui Ion Simuț a se fi dovedit cea
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
obligat pe criticii generației mele să procedeze la impunerea cu orice preț a esteticului, trebuie să spun că tocmai acest caracter specific literar, artistic, al revizuirii din anii '60-'70 a jucat rolul decisiv în corectitudinea și durabilitatea scării rezultate. Proletcultismul anterior fusese comandat de oficialitate și mergea împotriva curentului firesc din literatură și a firescului literaturii înseși. Nu e de mirare că revizuirea adusă de el a fost fără viitor. Mai complicată este situația de după 1989. Accentul definitiv și irevocabil
Despre revizuiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16568_a_17893]
-
La acest nivel, opera a însemnat un eveniment al conștiinței și un cuib spiritual, unul din acele puncte de rezistență care au făcut ca, după patru decenii de comunism, să nu fim cu toții aurolaci culturali, copii săraci și sceptici ai proletcultismului și avangardelor (voazinajelor lor, interferențele și schimbările de pălărie, inclusiv "pohetice", vor trebui cândva lămurite, poate înțelegem pe ce drum ne aflăm de la o vreme). Aici trebuie să ajungem cu ancheta majoratului literar, la definirea, în toate planurile și în
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
a ne vedea confirmat în numeroase din propozițiile pe care le-am emis de-a lungul mai multor decenii, criticul străduindu-se a fi - nu-i așa? - dincolo de inevitabilele-i precarități, și un "oracol" estetic. Constantin Abăluță - Poezia română după proletcultism (Antologie comentată), Ed. Ex Ponto, Constanța, 2000, 2 volume, 554+642 pag., preț neprecizat.
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
pentru exponenții "primului val" șaizecist, fiind, prin forța lucrurilor (mai bine-zis, printr-o vinovată consecvență), reținută față de reprezentanții nenorocoși al celui de-al "doilea val". De la asemenea premise pornește ampla "antologie comentată" a lui Constantin Abăluță, intitulată Poezia română după proletcultism. El însuși unul din poeții importanți ce au suferit nedreapta discriminare și totodată un temeinic cunoscător al poeziei românești, ca și al celei universale, pe care a abordat-o și în calitate de traducător, autorul său și-a propus un act de
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
diverse, textele lirice întrunite poartă, de cele mai multe ori, o discretă amprentă a lui Abăluță însuși. Par a se afla, dacă nu în niște pagini apocrife ale producției sale personale, măcar în vecinătatea irecuzabilă a acestora. Constantin Abăluță - Poezia română după proletcultism, (Antologie comentată), Ed. Ex Ponto, Constanța, 2000, 2 volume, 554+642 pag., preț neprecizat.
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
ora 12.00, la Cimitirul Străulești 2. Vasile Grigore "este unul dintre cei mai importanți artiști din perioada modernismului românesc", ce a făcut parte din avangarda anilor '70, dintr-o generație de artiști care au încercat să iasă din dogmele proletcultismului, a spus Petru Lucaci, președintele UAP. "Pictor, desenator, colecționar de artă și profesor la Universitatea de Arte, Vasile Grigore a fost unul dintre acei oameni rari, dar care sunt de neprețuit pentru devenirea unei culturi. Arta sa clară, directă, dă
Pictorul Vasile Grigore a murit la 77 de ani () [Corola-journal/Journalistic/23526_a_24851]
-
dat reconstituit, cu tot felul de filme documentare. Eu am ăncercat să explic, domnule uitați-vă cum au făcut muzeul de ceară, lucrurile astea sunt lucruri care ar în mod sigur ar atrage. În zonă poate fi un muzeul al proletcultismului pentru că aici a fost o cultură muncitoreaască. Ar dezvolta ce? Turismul, turismul serviciile conexe și așa mai departe. Alte comunități au câștigat din asta. Deci există o astfel de gândire, există un proiect, eu o să vi-l pun la dispoziție
1879 CÂMPIA TURZII de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381577_a_382906]
-
-i pese cuiva de consecințe, atât până în 1989, cât și după această dată, din păcate. „Omul de tip nou” care ne-a adus într-un punct unde sistemul de valori s-a întors „cu susul în jos”, un fel de „proletcultism”modern. Un timp în care marii actori fac publicitate la produse farmaceutice și detergenți, unde o mare gimnastă face publicitate la produse pe care ea nu le folosește, unde toate „scursorile societății” sunt stăpânii aceste-i națiuni, chiar nu poți
“… un recurs vizual dramatic al imaginilor mărginirii” De vorbă cu pictorul Adrian Samson [Corola-blog/BlogPost/94161_a_95453]
-
o primejdie pentru întreaga națiune. Uneori, e chiar o nenorocire pentru toată omenirea. De pildă, atunci când, din cauza acestei tăceri, toată istoria încetează să mai fie înțeleasă.”[2] Așa se face că ceea ce se oferea în forma penibilă a manifestărilor de proletcultism, de aici încolo, sub eticheta de literatură revoluționară în așa-zisa Republică Populară Română nu reprezintă în istoria culturii și civilizației românești decât un gol dezesperant și o pustiire spirituală fără precedent și fără limite. Literatura română - în sensul a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
cea spirituală ca obstacole care trebuie eliminate. Mai precis, s-a promovat o politică de : - Distrugere a memoriei colective - Distrugere a memoriei individuale - Distrugere a identității colective - Distrugere a identității individuale Lovitura de stat bolșevică din 1917: Rusia, a instaurat PROLETCULTISMUL, adică arta, cultura proletară, care în esența ei avea rolul teoretic și practic de a nega patrimoniul cultural al umanității. Acesta s-a tradus, practic, prin exterminarea fizică, psihică și morală a intelectualilor. Extinderea acestei Ťopereť a constituit-o a
Stupiditatea în artă, mondializată by Alexandru Trifu () [Corola-journal/Journalistic/8221_a_9546]
-
zonă ideologică specială a sintezei, Lucian Blaga și V. Voiculescu fuseseră anatemizați, absența lor din peisajul literaturii contemporane nu mai surprinde. De altfel, abia ulterior anului 1961 va fi cunoscută literatura lor de sertar, care nu avea nimic comun cu proletcultismul. PROZA proletcultistă recunoaște ca personalitate dominantă pe Mihail Sadoveanu, prezentat generos la secțiunea anterioară a literaturii interbelice. "Alături de el - afirmă Emil Boldan - stau scriitori din ge-ne-ra-ția imediat următoare ca: Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Ion Agârbiceanu, George Călinescu etc." (p. 123
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
nume nu e pomenit. De-a lungul deceniul șapte, fapt evident după 1965, canonul proletcultist nu va fi doar transformat, ci pur și simplu substituit cu un altul: canonul estetic neomo-dernist, construit în jurul generației '60. Ierarhia oficială a valorilor în proletcultism, una vizibil politizată, dogmatică, e foarte sever și riguros - de fapt rigid - așezată piramidal, nu atât pe generații (despre care nici nu se vorbește), cât pe vârste, fără cea mai mică doză de relativism. După 1961, evenimentele politice și literare
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
literatura clasică realistă românească, a denigrat literatura cu orientare realistă contemporană, a promovat în poezie decadentismul, numind creația simboliștilor Ťpoezie nouăť, iar în proză psihologismul". Tot programul estetic lovinescian e răstălmăcit de interpretarea refractară a lui Emil Boldan și a proletcultismului. O altă monstruozitate ideologică, apărută tot ca o "reacțiune împotriva orientării realiste a literaturii", este "literatura mistico-religioasă, obscurantistă și naționalist-șovină, răspândită mai ales prin publicația cu caracter fascist "Gândirea" (p. 118). Interesantă (adică ciudată) este viziunea critică a lui Emil
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
critic afirmat de marii noștri clasici - avangardismul, modernismul și gândirismul se opun realismului susținut de Sadoveanu, Rebreanu și cei doi Petrești, Camil și Cezar. Fraza întortocheată a lui Emil Boldan, care imaginează aceste similitudini, merită reținută pentru forma alambicată a proletcultismului ce-și distilează veninul ideologic, cu riscul de a se intoxica în propriile emanații: Aparenta diversitate și chiar adversitate reciprocă sub care toate aceste curente se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
1944. Pentru multe generații școlite în anii "puterii proletare", literatura de după 23 august 1944 devenise echivalentă cu literatura scrisă în perioada comunistă, iar referirile la începuturile acestei perioade duceau automat cu gândul la deșeurile literare din anii de glorie ai "proletcultismului". Câteva romane (re)publicate în anii '90 au produs uriașe revelații și au făcut să se vorbească despre o "generație pierdută" a literaturii române. Este vorba despre cărțile scrise în scurtul interval de libertate dintre sfârșitul celui de-al Doilea
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
seriozitate! Sar vreo cinci poeme, mai degrabă citețe, oprindu-mă la ŤOm în cosmosť, scris cu ocazia lansării cosmonatului sovietic Gagarin. Versurile ce se doreau entuziaste se revelă glacial retorice, încheindu-se cu un stih cules din preistoria personală a proletcultismului : "înalt preludiu comunist de vise"... Din sfărâmăturile unui poem consacrat, în 1960, cuceririi cerului de către om, s-au ivit, parcă fără știința mea, trei poezii adevărate - printre cele mai bune din întreaga mea creație lirică: Deodată deschid ochii aplecat deasupra
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
a urii de clasă, fără de care nu e de imaginat nici propaganda, nici poezia. Prinși de o versificație zglobie, am putea astăzi cita la nesfârșit versuri ce hrănesc curiozitatea stranie a celui ce se lasă în voia farmecului desuet al proletcultismului, receptat la modul parodic. Nu putem furniza un rezumat mai bun pentru strădania ideologică a poeziei oportuniste decât afirmația apodictică, difuzată printr-o reverberație, a lui George Lesnea dintr-un poem recitat la toate festivitățile: "Partidul e-n toate: e
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]