604 matches
-
Naum scrie poemul cu tentă filozofică și ezoterică "Calea șarpelui", experiență care îi va marca definitiv stilul. În anii 1950 și 1960, publică mai multe cărți de literatură pentru copii (precum mult apreciata "Carte cu Apolodor"), dar și de literatură proletcultistă (precum volumul " Soarele calm" sau "romanul pentru tineret" "Tabăra din munți"), acestea din urmă nefiind prezente în majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958 "Heraclit"). În
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
spune, au apărut după consumarea unor evenimente în plan politic și social. Ei bine, prozatorii români, din epocile moderne ale sec. al XIX-lea și XX-lea, sunt debitori, pe arii întinse, modelelor occidentale, cu inserții parțial românești, cu excepția perioadei proletcultiste și politizate (1948-1989). Popasul acesta excesiv de restrictiv ni l-a impus cartea actuală care se prezintă cu un autor știutor, prea bine, de mișcări literare și de multiple forme de abordare a unor teme, viabile și acum! Căci ce ne
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
din partea cunoscătorului de scheme narative, dătătoare de noi impulsuri în economia limbajului proiectat. Schema ca atare, la origini, a suferit multe influențe, modificate însă, prin tertipuri originale, de la fiziologiile sec. al XIX-lea, până la moderniștii, contemporanii lui Rebreanu, ajungând la proletcultiștii gâtuitori de eforturi estetice ale altora. Deloc întâmplător, derularea (posibilă) a acțiunii romanului (Cât văd ochii..., Editura Autograf "MJM", Craiova, 2011, 456 pagini) se declanșează, desigur, în memorie, nu cu mult înainte, în localitatea Poienari, de 29 iunie 1956, de
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
Război Mondial, la 23 august 1944). În anul 2009 s-au împlinit 550 de ani de la atestarea Bucureștiului, însă manifestările dedicate evenimentului au avut parte de mai puțin fast și participare publică decât cele din 1959. În consens cu atitudinea proletcultistă, operele artistice trebuiau să vizeze fie relația dintre lumea „veche” - victimă a unei mentalități viciate - și cea „nouă” - morală și vizionară -, fie momentul exemplar în care lumea cea „nouă” înregistrează un progres tehnic, științific etc. Și în cazul operelor dedicate
Cea de-a 500-a aniversare a atestării documentare a Bucureștiului () [Corola-website/Science/317232_a_318561]
-
de creastă“, val „dinamitard“, „modificator de relief / mal“, situându-se în „panoul acțional-central“. Un astfel de val, o astfel de generație, dar de după al doilea război mondial, se înfățișează istoriei dincoace de „obsedantul deceniu“ (1948 - 1958 / 1960), dincoace de „epoca proletcultistă“, dincoace de pustiirile staliniste în cultură / științe, desigur, în marele rol de a reînvia artele / poezia; de aceea i se justifică desemnarea prin sintagma de "generație resurecțional-modernistă / modernist-resurecțională și a revoluției paradoxismului". După "valul / generația „revoluționară“ (fluxgenerația - high tide generation
Generație literară () [Corola-website/Science/310290_a_311619]
-
Virtuozitatea pictorului înceracă, de aceea, să-și plămădească, din propria substanță, pantheonul, sau, măcar, să-l reconstituie comemorativ. Toată ascensiunea creativă a lui Vladimir Mihai Zamfirescu este rezultatul unor eforturi și ambiții tenace, artistul luptându-se cu viziunile optuze și proletcultiste ale potentaților vremii de dictatură, motiv pentru care, câțiva ani la rând, a refuzat să expună în saloanele oficiale, ca răspuns discret la excluderea lucrărilor sale de pe simeze - de trei ori consecutiv -, acestea fiind acuzate de indecentă nudului sau de
Vladimir Zamfirescu () [Corola-website/Science/316053_a_317382]
-
Scriitorii epocii se întreceau să descrie fericirea care a coborât pe pământ, prin prisma realismului socialist și să aducă osanale Marelui Stalin, Părintele Popoarelor, care veghea la fericirea supușilor, obligați să fie deosebit de mulțumiți. Ca exemple se pot cita poeții proletcultiști, Dan Deșliu și Nina Cassian, din a căror perle proletare redau câte o strofă: (...) Darurile-acestea nu poți să le asemeni/ Cu nici o vistierie de crai sau împărat/ Căci n-a fost om pe lume să-nalțe pentru oameni/ Atâta fericire
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
1981-1989. După decesul lui Aurel Baranga (10 iunie 1979), în locul său a fost numit redactor-șef Manole Auneanu. Când acesta și-a dat demisia în 1990, pentru a înființa publicația "Baricada", în locul lui a fost instalat Niculae Stoian, un poet proletcultist de proastă calitate, fost cursant la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. În 1989 revista Urzica a organizat concursul de proză satirico-umoristică, la care Marele Premiu “ I.L. Caragiale” a fost câștigat de Lucian Perța Din 1975, revista Urzica
Urzica (revistă) () [Corola-website/Science/314907_a_316236]
-
sentimentele patriotice și elogiază trecutul țării în volumele "Ctitorie în albastru" (1972) și "Voievod de stea" (1973). Proza lui Dragoș Vicol evocă anii de război și transformările social-politice petrecute în România postbelică. Romanele publicate în anii ’50 au un caracter proletcultist precum dilogia formată din romanele "Valea Fierului" (1953; distins cu Premiul de Stat al RPR) și "În munții de miază-noapte" (1959), în care autorul prezintă conflictul social între minerii din munții Bistriței și patronii exploatărilor, precum și schimbările provocate de sosirea
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
către un prieten român"). A fost membru al Marii Adunării Naționale între 1965 și 1980. A fost de asemenea vicepreședintele Asociației Scriitorilor din România între 1974 și 1982. În anii 1950 proza și dramaturgia lui Sütő respectă obedient canoanele ideologiei proletcultiste tipice epocii care sunt reflectate în titlurile fățiș populiste ale volumelor sale, cum ar fi: „Mămăligă cu brânză" (publicat în 1954, în colecția „Ogoare noi"), „Soldatul necunoscut" (publicat tot în 1954, în aceeași colecție). Aceste scrieri, care au ca personaje
András Sütő () [Corola-website/Science/302089_a_303418]
-
(27 septembrie 1933, Târgu Bujor-1 februarie 1985, București) a fost un poet român, din generația antiproletcultistă a resurecției și paradoxismului. Liceean fiind, debutează în anul 1950, cu poeme în spiritul epocii proletcultiste, în revista "Tînărul scriitor". În 1952, este absolvent al unui liceu din Galați, urmând în aceiași ani școlari staliniști (1952-1954) cursurile Institutului de Cinematografie din București, cursuri abandonate, spre a se înscrie, în 1955, la Facultatea de Filologie, Universitatea din
Grigore Hagiu () [Corola-website/Science/310533_a_311862]
-
a fost legat printr-o strânsă prietenie până la dispariția acestora. În momentul în care a sosit timpul să dea examen de intrare la facultate, în ciuda înclinărilor sale de atunci, a optat pentru una cu profil tehnic deoarece, în perioada aceea proletcultistă, la facultățile cu profil umanist se preda, evident, „proletcultură”. În plus, în tipul liceului dăduse dovadă de bune aptitudini pentru matematică și fizică. În anul 1960 a absolvit Facultatea de Exploatare a Zăcămintelor de Petrol și Gaze din cadrul Institutului de
Gorun Manolescu () [Corola-website/Science/337424_a_338753]
-
(n. 12 ianuarie 1914 ) este un critic literar român, reprezentant al realismului socialist. A fost secretar al Uniunii Scriitorilor din R.P.R. Atunci când A.E. Baconsky și alți scriitori încercau să combată caracterul propagandistic și lozincard al literaturii ,proletcultiste”, în calitatea sa de secretar al Uniunii Scriitorilor, a afirmat că lozinca ",e un lucru sfânt, ordinul de luptă a Partidului nostru, iar scriitorii sunt propagandiști și trebuie să învețe a utiliza cu mândrie și cu măiestrie lozincile”". Într-o
Traian Șelmaru () [Corola-website/Science/311934_a_313263]
-
sarcină de partid), tare ale societății trecute, astfel încât foștii aristocrați, boieri, nobili, industriași, patroni, să nu poată fi compătimiți pentru pedepsele pe care noua oligarhie le aplica. Din nefericire, pedepsele nu au fost doar de natură ironică sau moralizatoare. Cinismul proletcultist a fost fără margini. Râsul a dispărut de pe fața României, fiind înlocuit de masca roșie a tiraniei încrâncenate, a suferinței și a neputinței. În acest climat, umorul a suferit însă și un alt avatar, devenind o armă de protest tacit
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
în anul 1928 de către Editura Cartea Românească din București. Unele ediții ulterioare ale colecției au fost completate cu câteva povestiri ce provin din volumul "Priveliști dobrogene" (1914). Colecția de povestiri pescărești "" a fost rescrisă și politizată de Sadoveanu în perioada proletcultistă, rezultând un roman nou intitulat "Nada Florilor" (1950), în care personajul principal, băiatul Iliuță Dumitraș, este inițiat atât în tainele pescuitului, cât și în acelea ale mișcării socialiste. Acțiunea romanului se petrece în anul 1888 într-un falanster organizat în
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
la decernarea prestigiosului premiu, lista pe care figurau cele mai cunoscute personalități din lumea întreagă. Cea ce a pierdut atunci țara noastră a câștigat Spania, premiul pentru literatură fiind acordat de Juriu poetului Juan Ramon Jimenez. Acuzat de nulitățile și proletcultiștii de la București de „concepție idealista, mistica și simpatii față de Mișcarea Legionara" autorul „Poemelor Luminii” și al „Trilogiei Valorilor” a fost destituit în anul 1948 din învățământul universitar și îndepărtat din Academie. Desfășurarea evenimentelor a confirmat din plin temerile celor care
Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
București (1959-1964). Debutează în 1964 cu un articol de critică în Gazeta literară. Introduce în literatura română conceptul de "expresivitate involuntară", pe care îl va urmări atât în zona literaturii vechi, cât și în cea a poeziei sau a prozei proletcultiste, celebră pentru prefața sa Poezia unei religii politice. Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
editor. Este autorul singurei istorii literare a unei perioade mai puțin faste a literaturii române, perioada proletcultismului, în două volume: Cele două volume ale cărții "Literatura română sub comunism" deja publicate au fost precedate de prefața unei antologii de poezie proletcultista, "Poezia unei religii politice" în care Eugen Negrici reia teza substituirii religiei în statul comunist cu ideologia marxist-leninistă. Cartea a reapărut în 2010 reorganizată cronologic, etapele ei fiind 1948-1964, respectiv volumul al doilea 1964-1990, sub tipar. Interviuri
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
ideologice" ale diferiților scriitori. În volumul V, din 1961, al publicației "Limbă și literatură", editată de Societatea de Științe Istorice și Filologice din R.P.R., sub titlul "Prezentare succintă a istoriei literaturii române", a pus în aplicare interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. În "prezentarea succintă", el disocia tranșant între „forțele progresiste" și „pozițiile reacționare", considerând, de pildă, drept „curente diversioniste" și „retrograde" nu doar sămănătorismul și
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
absolvită în 1954; între 1955 și 1970, anul obținerii diplomei de licență, își desăvârșește studiile la Facultatea de Filologie - Universitatea din București. Activitatea sa culturală evidențiază următoarele funcții: Opera poetică a lui Ion Gheorghe, cea eliberată „prompt“ de lestul stihuirilor proletcultiste din "Pâine și sare" (roman în versuri - București, Editura pentru Literatură, 1957), "Căile pământului" (București, Editura Tineretului, 1960), "Cariatida" (București, Editura Tineretului, 1964; augmentat, în ediția din 1967) etc., reunește în bogata-i corolă policromă volumele: Este prezent în: Opera
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
putere, se poate realiza o hartă complexă a societății românești de după 1989, munca rămâne o temă puțin explorată de autorii contemporani. În Cei de mâine (piesă laureată a Premiului de Stat, distincție care o înscrie pe Lucia Demetrius în mișcarea proletcultistă a perioadei), autoarea analizează transformările fabricii Flacăra Roșie, pe fundalul relațiilor contorsionate dintre părinți și copii, și al ascensiunii noilor generații crescute în creșele și grădinițele fabricii. Petre Damian, directorul fabricii vrea să folosească materialul de construcție achiziționat pentru fabricarea
Uniți-vă! Reprezentarea muncitorilor în piesele de teatru ale anilor ’50-’60 () [Corola-website/Science/295674_a_297003]
-
a economiei țării, Al Doilea Război Mondial - mai întâi dintr-o perspectivă glorioasă (direcția I.V. Stalin), apoi într-o lumină umană, pacifistă ("Zboară cocorii"; după condamnarea lui Stalin de către Nikita Hrușciov) -, Războiul Rece ("Complotul condamnaților", 1950), simboluri desprinse din imaginarul proletcultist ce dovedesc nevoia de „revoluționare” a mentalităților ș.a. În anii 1960, Kalatozov lucrează peste hotare: "Eu sunt Cuba" (1964) are la bază aceeași ideologie socialistă, însă "Cortul roșu" (1969) este realizat în Occident (fapt datorat succesului obținut de "Zboară cocorii
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
de două decenii directorul teatrului Notarra din București. Debutează în teatru cu piesa "Lumina de la Ulmi" în anul 1954. Abordează aici problemele și locul intelectualitații în societate, cu trimitere evidentă la problematica social politică. Piesa e o capodoperă a teatrului proletcultist, imitat după teatrul sovietic contemporan epocii stalinismului triumfător. Piesa "Citadela sfărâmată", scrisă în 1955, a avut un mare succes, fiind ecranizată și tradusă în mai multe limbi sub titlul "Familia Dragomirescu". Rând pe rând apar: "Oaspetele din faptul serii", "Hanul
Horia Lovinescu () [Corola-website/Science/298904_a_300233]
-
cu blocuri anonime pur utilitariste cum se pot vedea în orice altă parte a lumii. Obiceiurile deprinse în acea perioadă nu s-au atenuat după 1989, ci s-au accentuat mulțumită libertății redobândite, cultura comunistă și limba rusă sau jargonul proletcultist fiind înlocuite prin cultura mercantilistă și limba engleză. Incidența considerațiilor politice din cadrul constituirii identității naționale din sec. XIX și al revendicărilor și contestărilor teritoriale din sec. XX, asupra cercetării și predării istoriei și geografiei, a produs, și mai produce în
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
e imediat confiscat, scriitorul e închis la București și în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu. În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, intitulat " Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilențialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancționează un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă amenințare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]