109 matches
-
asupra unor personaje ale căror merite și calități sunt totuși public recunoscute (V. Alecsandri, N. Davidescu, Iorga, Crainic, Brătescu Voinești, Pompiliu Eliade ș.a.): "când se înverșunează împotriva unui scriitor, fie chiar exclusiv pe temeiuri estetice, cum ar fi acela al prolixității, (...) Arghezi nu ține seama de realitate"91. Din perspectiva exigenței morale, (in)justețea aprecierilor lui Arghezi, frecvent atinsă de exegeză, ar avea pondere într-un demers care, ipotetic vorbind, ar evidenția raporturile culturale într-un interval dat, la modul în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este obținută printr-o topică directă, deseori simplificată până la elipsa verbului. Această tendință parcimonioasă a scriiturii, deseori semnalată de exegeză, poate fi considerată, pe drept cuvânt, marcă a stilului polemic arghezian. Când însă desenează arabescuri ideatice, paragraful se dilată până la prolixitate, etalând un narcisism al expunerii ce trădează intenția de a se singulariza și de a domina schimbul de idei. În planul argumentativ, avem de-a face cu argumente punctuale (uneori chiar numerotate, pentru a facilita coerența ideatică), aserțiuni categorice cu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
implică (...) dacă nu talent, măcar stilul unui pardesiu, expus pe un manechin"172 (s.n.). Din unghi, am spune, epistemologic, descrierea aceasta cu "statut" de definiție presupune o operație de determinare exactă într-un limbaj științific, precis și arid, lipsit de prolixitate și echivoc. De multe ori, redefinirea argheziană se întemeiează pe o comparație metalogică 173, însă aceasta nu ambiguizează mesajul, ci plasticizându-l, îi întărește sensul denotativ. Desigur că decodarea corectă depinde, esențialmente, de orizontul cognitiv al cititorului și de disponibilitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
etnică, intoleranța religioasă, politizarea BOR sunt câteva subteme derivate din tema centrală. 2. Talentul literar îndoielnic constituie o culpă pe care Arghezi nu scapă nici un prilej de a o amenda. Obiecțiile principale sunt: lipsa de stil și originalitate, prozaismul sau prolixitatea scriiturii iorghiste, în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este un text antologic de respingere polemică, bazat, aproape exclusiv, pe citarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dublă perspectivă. Comunicația, ca figură a dialogismului inerent oricărei polemici publicistice, în genere, accentuează, în plus, dorința polemistului de a-și persuada lectorul, etalând, față de acesta, o atitudine condescendentă și/sau protocolară. Atunci când respinge scriitura lui Iorga, pe motiv de prolixitate și inexpresivitate, prin enunțul asertiv: "proza domnului Iorga e perfect privată de el"291, Arghezi intră, concomitent, în jocul imaginar al unei dezbateri amicale cu lectorul său: "Nu-mi răspundeți că le style c'est l'homme căci tot domnia sa
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aglomerarea rabelaisiană de epitete sunt elemente care dezambiguizează intenția parodică, oferind un evident exemplu de antistil din perspectiva lui Caragiale care, s-a constatat, n-a scris un cuvânt de prisos în comediile și "momentele" sale, încadrabile perfect dimensiunilor procustiene. Prolixitatea și platitudinea imaginii sunt puse în lumină și în pastișele după Bolintineanu: Grația domniței sau Pașa din Silista, ultima celebră prin amănuntul că a fost întocmită ad-hoc într-o întrunire amicală de scriitori pentru a demonstra ușurința cu care Bolintineanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se înscriu și mostrele de stil birocratic: C.F.R. Raport către șeful mișcării din partea șefului unei gări, În stilul și cu sintaxa" Monitorului Oficial". Pe de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
privind corectitudinea, claritatea, proprietatea, precizia și puritatea stilului sunt îndeplinite atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este mult redusă, în schimb vorbirea și scrierea personajelor se caracterizează prin obscuritate, non-sens, prolixitate, folosire improprie a termenilor, frecvența barbarismelor și multe alte derapaje de la respectivele norme stilistice. Un singur extras din celebrul Proces-verbal, întocmit de un anume "comisar" Mitică Pișculescu, ne edifică asupra majorității acestor abateri comice de la principiile corectitudinii și ale clarității
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiene, finalizarea prin "etc", "șcl." sau prin puncte de suspensie indică "impaciența", graba de a ajunge la esențial, măiestria potrivirii procustiene a conținutului la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor textuale" (Ph. Hamon), pot fi văzute ca mărci stilistice clare ale caragialismului. Consecința idealului de esențializare și concentrare maximă a fost concretizată la Caragiale în preferința pentru formulele literare
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 436), după cum e imposibil ca inițiala M. să fi fost aleasă la Întâmplare de către autorul M.M.! ș...ț „Sfârșitul posibil“ al romanului bruschează cu bune efecte calmul de până atunci al curgerii celor două jurnale, deja trecute peste pragul prolixității. Sugerată Într-un sens prea vag, „metafizic“, Încă din primul pasaj al jurnalului lui A. („Trebuie să scriu pentru că viața mea ș...ț se poate opri aici, acum, peste trei zile...“, p. 36), numită Într-un sens care părea figurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
După ce că soileam pă juma, m-ai chiaunit dă nu să mai poate cu filmu vizitei pentru celuloid. Crez că te-au scos ca la plivit. — Nu-ți face vise, Ustáriz. O să-ți fredonez ce-a fost cu cea mai cea prolixitate. Vinerea dă citeală, abea d-au amânat-o pă peste trei luni. ț-o dau coaptă c-a păstratără reglamentu ca io să nu pot asista dă față. La ziua fatală, pen’ ca jmecheria să-mi steie mult peste ăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-e cu totu străină dă caracter. FAPTELE MI-A DAT JUSTIFICAREA. Sinuciderea lu Cárdenas arată că acuzația mea iera izactă și nu unu dân arșinii dă brașoave dă fantazie. O campanie dârză și nenteresată, dusă cu a mai mare prolixitate, pă socoteala la nesomnurile și sacrificiile mele, m-a lăsat, la urmă, să demasc masca lu un pretenar. Lașu ăla și-a făcut dreptate cu mâna propie, sustrăgându-se dă la cod, care purtare mandea sunt primu s-o repudiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
celebri colegi de literatură: Auguste Dupin al lui E.A. Poe, Sherlock Holmes și prietenul său, doctorul Watson, ai lui Conan Doyle, Hercule Poirot și Mrs. Marple ai Agathei Christie. Ei opun infracțiunii dezordonate - logica anchetei; impresiei superficiale - cercetarea minuțioasă; eterogenului, prolixității și turbulenței - organizarea; emoției - ordinea și claritatea; delictului - norma, legea; anarhiei - pe omul legii. Dar se Încadrează, oare, don Isidro În toate aceste tipare? Este el unul dintre detectivii-„poeții“ ceruți de Iordan Chimet? Răspunsul nostru este un nu categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cele arătate nu contrazice spiritul absurd. Această aparentă modestie a gândirii care se mărginește să descrie ceva ce își refuză să explice, această disciplină voluntară din care decurge, în chip paradoxal, îmbogățirea profundă a experienței și renașterea lumii în toată prolixitatea ei, sunt tot atitea demersuri absurde. Cel puțin la prima vedere. Căci metodele de gândire, în acest caz ca și în altele, comportă întotdeauna două aspecte: unul psihologic și altul metafizic. În acest fel, ele închid două adevăruri, dacă tema
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
comunistă și va subscrie, de pildă, intervenției sovietice în Ungaria, în noiembrie 1956. TOTALITARISM ALIANȚA MONSTRUOASĂ îNTRE IDEOLOGIE șI INDUSTRIALISM Totalitarism! Rare sunt conceptele mai parazitate de ideologie și care, în consecință, să pătimească mai mult în a-și proba prolixitatea de explicații. Trebuie, în primul rând, să respingem fără ocolișuri ipoteza larg-agreată, conform căreia noțiunea de „totalitarism” s-ar fi născut în SUA, în perioada Războiului Rece, în scopul exclusiv de a discredita URSS și de a valoriza, în schimb
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOFISM. Cînd paralogismul este construit intenționat, pentru a induce în eroare, el devine sofism. Cel care recurge la sofism poate uza de aspecte ce țin de limbă (precum echiovocul, prolixitatea sau parataxa) ori de elemente extralingvistice, precum premisele false și încălcarea regulilor de derivare ce țin de exigențele silogismului. Prin urmare, dacă paralogismul propriu-zis ține de eroare sau de ignoranță, sofismul servește unor interese, unor scopuri sau unor pasiuni, fiind
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
circuitului ticsit de mesaje care trimit unele la altele. Frankenstein intervine de asemenea în mass-media: tautismul este prezent în locul unde ar părea că există mai puțin mutism. Se întîmplă aceasta din cauză că, vorbind prea mult, nu se spune mai nimic, și prolixitatea duce la repetare goală, tautologică. Orice cuvînt are acolo aceeași încărcătură de irealitate. În mass-media, marketing sau practica generalizată a sondajelor. II. Mass-media confuze Vom analiza aici succesiv comunicarea televizuală (1) și bucla lui Baudrillard (2). 1. Comunicarea televizuală Se
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Voluptatea de a gândi desfide imobilismul și reclamă vlaga dialectică. Rezultă jocuri foarte serioase ale minții, raportate la categorii fundamentale ale spiritului sub forma zicerilor fulgurante. Pledoaria pentru scrisul scurt, de maximă concentrare, incitant, vine imperios din imboldul esențializării, împotriva prolixității. De pildă, Maiorescu scrie concis, pe câtă vreme Gherea e dezlânat. "Meritul lui Borges de a fi scris atât de scurt", cugetă Lamparia. Dintr-o sumă de asemenea "fragmente" laconice se constituie un adevărat breviar estetic, în care problemele artei sunt privite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lumina și orbul libertatea”), În pleonasm („te-am văzut Întâiași dată pentru prima oară”) și obscuritate (consecință a utilizării neologismului și a structurilor sintactice neobișnuite). Interferența stilurilor funcționale generează comicul și sugerează artificialul. Suferind (ca și Rică din amor) de prolixitate și de afectare, frazele acestuia trădează carențe grave În gândire. Rică Îi scrie cea dintâi epistolă Ziței „Într-un moment de inspirațiune”. Mița Îi scrie lui Nae pentru că e rău ambetată și mai e și singură. Crăcănel, veșnic tradus În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
emitenții sunt deseori tentați să se abată de la subiect, mai ales atunci când acesta le este defavorabil; d) maxima modalității vizează maniera în care interlocutorii își construiesc intervențiile verbale, gradul de claritate a acestora, structurarea logică a enunțurilor, evitarea ambiguității, a prolixității verbale, care afectează receptarea. Analiza limbajului politic evidențiază încălcări flagrante ale maximelor conversaționale, motivate, pe de o parte, de înregimentarea ideologică a locutorului, iar pe de altă parte, de finalitățile comunicării politice. Maxima cantității și maxima calității sunt eludate constant
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de Lovinescu pentru lipsa de originalitate, deși i se remarcă tentativele unor volume spre modernism 17. Poetul bucovinean Ion Dragoslav - singurul autor menționat în toate cele cinci referințe - continuă lista sămănătoriștilor moldoveni, Lovinescu reproșându-i însă lipsa de compoziție și prolixitatea evidentă 18. Critica lui Călinescu este și mai acidă, considerând că Dragoslav e "departe de a fi un scriitor", cu nuvele ce reprezintă, de fapt, "adulterări limbute de teme caragialiene"19. Gavril Rotică se încadrează în același curent tradiționalist, denumit
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Aristotel nu numai că cedează unui fel de principiu de economie de gândire ce va favoriza dezvoltarea științei, dar, mai mult, el ia în mod radical poziție în favoarea unei simplități intime a lucrurilor. Contrar multora din predecesorii săi, ce descriu prolixitatea formelor și forțelor cosmosului, cum ar fi Empedocle sau Heraclit, sau care aplică cuvintelor sau conceptelor deplasări și inversiuni vertiginoase, cum ar fi sofiștii, Aristotel se angajează pe calea unei stabilizări substanțiale a datelor. Câmpul fenomenal al devenirii este, sigur
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
aceeași măsură în care este caragialian (și pintilian, firește !), De ce trag clopotele, Mitică ? este, deloc surprinzător, mai prizat de literați decât de cineaști : prinși pe picior greșit de modernitatea propunerii lui Pintilie, aceștia reproșează filmului exact ceea ce face geniul lui : prolixitatea (asumată). A doua este la antipodul acesteia : sobrul Iacob al lui Mircea Daneliuc, din 1988, este transpunerea vizionară și îndrăzneață a unor pagini de Geo Bogza. Daneliuc păstrează decorul interbelic, dar tonul și atmosfera sunt clar contemporane. Mai mult, filmul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cu efectul disoluției personajelor și oricărei organizări compoziționale, teză pe care tânărul dinamitard o respinge afirmând categoric contrariul : „Unde era la Proust unitate, este la d. Camil Petrescu lipsă de unitate ; unde era construcție și arhitectură (zic : construcție), este relaxare, prolixitate și lipsă de construcție ; la Proust, așadar, facilitatea, hazardul erau dezmințite de însăși epuizarea tuturor posibilităților hazardului”. Lăsând la o parte cele privitoare la Camil Petrescu - ele fac parte din program -, să le reținem pe cele spuse în treacăt despre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
pe celelalte două următoare din La Medeleni, care se întemeiază, ca și Emile de J. J. Rousseau, pe un program pedagogic de aplicat în cazul lui Dănuț. De pe acum încep să supere locvacitatea și bombasticul, clocotul de cuvinte, verbozitatea monstruoasă, prolixitatea. Dar oricum, veselia aceea clamoroasă, sensuală, suavă câteodată, mai adese grotescă, e și ea expresia unei faze a copilăriei. Portretele temperamentale și fiziologice ale suavei Monica și artemidicei Olguța domină volumul III printr-o prezență simpatetică. De acum încolo producția
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]