109 matches
-
excesului. Uneori avântul arsis-ului e prea con fuoco, prea plin de diezi, în timp ce alteori reculul thesis-ului e prea pesante, presărat cu o droaie de bemoli la cheie. Cu vremea, sunt aproape convins, talentul și truda vor pune surdină freneziilor și prolixităților de-o clipă, impunând eleganță și detașare în dauna disperării și afectării cu orice preț. Până atunci Radulovic va mai exersa probabil sârguincios un tril al diavolului lung și intens cât necredința în existența îngerilor. Iar când această necredință se
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
Băgău a Ioanei Badea". Să precizăm că în "avangarda" acestei emancipări absolute se plasează Angela Marinescu cu lirica sa febricitantă, gîfîitoare, dură, "de negresă", și Rodica Draghincescu ale cărei fervori dezpletite, de altminteri într-o manieră nu totdeauna scutită de prolixitate, anunțau o cruditate de limbaj pe care d-sa abia o atingea... Nu putem omite numirea cauzelor acestui exhibiționism "de masă": refularea îndelungată a discursului sub egida totalitară, ca și o paradigmă occidentală "libertină", preluată cu sete, cu dorința subiacentă
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
bibliografii din care nu pot lipsi scrierile părinților Bisericii, operele lui René Guénon, Vasile Lovinescu, sau Meister Eckhart. În plus, stilul lui Dan Stanca nu este unul foarte comod. Adesea frazele sale sînt excesiv de lungi, autorul suferă de o oarecare prolixitate (nu atît de evidentă ca în primele sale romane, dar încă vizibilă), ideile par bine învăluite în straturi succesive de cuvinte, astfel încît niciodată nu poți fi sigur că ai înțeles exact ceea ce a vrut să spună autorul. Fraza ia
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
insolit al situației, discuția despre rosturile unui viitor Papă, pe trendurile de dezvoltare ale lumii contemporane merită purtată. Scrisul lui Dan Stanca a înregistrat un foarte vizibil progres în vremea din urmă. Dacă în romanele mai vechi deranja o anumită prolixitate, un verbiaj scăpat de sub control care, fără să ajute cu ceva în economia romanului, sporea semnificativ numărul de pagini și cota de plictiseală a cititorilor, acum fraza este limpede, semnificațiile sunt bine puse în evidență, cartea are cursivitate și se
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
dragule, nu contează că ești prost, minte-ți vine după post.ť" Era pe vremuri, la Radio, o emisiune cu titlul "De toate pentru toți". Ceva de genul acesta ar fi vrut Mihai Fotache să fie romanul său. Dar, din cauza prolixității textului, a prozaismului său iremediabil, ca și caracterului jucăuș-pueril al considerațiilor asupra vieții care pot fi întâlnite în aproape fiecare pagină, formula care i s-ar potrivi ar fi mai degrabă "De toate pentru nimeni". Poeta Gabriela Volumul de versuri
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
om și divinitate, pe de alta, prin prisma universului fascinant al computerelor. Proiectul este, nici vorbă, ambițios, dar, din păcate, punerea lui în practică se dovedește pe cît de anevoioasă, pe atît de riscantă. Principalul pericol care amenință narațiunea este prolixitatea. Adunînd laolaltă monologuri, pagini de jurnal, secvențe dramatizate, versuri, definiții tip dicționar (în spiritul postmodernei hibridizări a genurilor), prozatoarea are ambiția să cuprindă cît mai multe felii de realitate disparate despre care să spună tot, sau oricum aproape tot, să
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
bună dreptate, că majoritatea cărților recenzate sunt citite superficial și nu constituie decât pretextul pentru critic de a-și expune propriile obsesii, "într-un bombardament de nume celebre și de citate". Andrei Zanca îi cere criticii literare să renunțe la prolixitate, să se întoarcă la simplitatea expunerii și să își asume cu modestie rolul de simplu intermediar între autor și public. Exemplul de urmat este cel al marilor cotidiane și reviste din Germania care au propriul lor corp de recenzenți, oameni
Dilemele poetului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8333_a_9658]
-
viață, care mi-a fost profesoară de compoziție la Chicago acum vreo 60 de ani, dansa în fața clasei, bătea din palme și intona (pe o melodie împrumutată din corul Aleluia! al lui Händel): La o-biect!” Domnișoara Ferguson nu accepta redundanța, prolixitatea, perifrazele sau stilul bombastic. Ne învăța să ne limităm la ceea ce era necesar și să evităm superfluul. Ei bine, am ținut sau nu cont de avertismentele ei, i-am urmat oare sfatul?” Cartea de față este o ilustrare perfectă a
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
acestor romane. Mila frunzelor este, pînă în prezent, cartea lui Dan Stanca cea mai apropiată de noțiunea de roman. Autorul este un auto-perfecționist și progresul său se poate constata cu fiecare nouă apariție editorială. Dacă primele sale romane deranjau prin prolixitatea obositoare, acum stilul a devenit unul mult mai cultivat, iar unele formulări sînt chiar memorabile. Personajele care în romanele anterioare erau simple emițătoare de idei, megafoane fără chip, dobîndesc, în ultimul roman, contururi ferme, devin prezențe concrete, bine definite, greu
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
credit fără un sacrificiu care s-o justifice interior. * Boală e, de fapt, o chestiune a sănătății, după cum moartea e o chestiune a vieții. * Jurnalul doct-simplist, înțesat de informații de manual școlar, jurnalul emfatic, dezabuzat, atît de găunos, de-o prolixitate mascată de nonșalanta, jurnalul pretins oracular, propunînd cu zburdălnicie un neant "suprarealist". * D. mimează ceea ce nu înțelege, fapt care, totuși, pe scara evoluției umane, reprezintă un progres. * Uneori durerea e o simplă chestiune de poziție a trupului sau a conștiinței
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
piesă de teatru că gen literar permisiv în realizarea unui pamflet politico-social (tragi-comedie, pe alocuri dramă), folosind în mod conștient, cu rolul de a-și exprima indignarea față de anumite aspecte sociale, ca mijloace de expresie artistică: obscuritatea, digresiunea, banalitatea, truismul, prolixitatea, solecismul. Stilul este unul oral-publicistic, caracterizat prin spontaneitate, ironie, plus afectiv. Personajele sunt generice; orice administrator de bloc poate lua locul D-lui. Dima și orice muncitoare din fosta clasa de partid poate fi babă comunistă. Nu oricine însă poate
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
După ce că soileam pă juma, m-ai chiaunit dă nu să mai poate cu filmu vizitei pentru celuloid. Crez că te-au scos ca la plivit. — Nu-ți face vise, Ustáriz. O să-ți fredonez ce-a fost cu cea mai cea prolixitate. Vinerea dă citeală, abea d-au amânat-o pă peste trei luni. ț-o dau coaptă c-a păstratără reglamentu ca io să nu pot asista dă față. La ziua fatală, pen’ ca jmecheria să-mi steie mult peste ăle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mi-e cu totu străină dă caracter. FAPTELE MI-A DAT JUSTIFICAREA. Sinuciderea lu Cárdenas arată că acuzația mea iera izactă și nu unu dân arșinii dă brașoave dă fantazie. O campanie dârză și nenteresată, dusă cu a mai mare prolixitate, pă socoteala la nesomnurile și sacrificiile mele, m-a lăsat, la urmă, să demasc masca lu un pretenar. Lașu ăla și-a făcut dreptate cu mâna propie, sustrăgându-se dă la cod, care purtare mandea sunt primu s-o repudiez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
celebri colegi de literatură: Auguste Dupin al lui E.A. Poe, Sherlock Holmes și prietenul său, doctorul Watson, ai lui Conan Doyle, Hercule Poirot și Mrs. Marple ai Agathei Christie. Ei opun infracțiunii dezordonate - logica anchetei; impresiei superficiale - cercetarea minuțioasă; eterogenului, prolixității și turbulenței - organizarea; emoției - ordinea și claritatea; delictului - norma, legea; anarhiei - pe omul legii. Dar se Încadrează, oare, don Isidro În toate aceste tipare? Este el unul dintre detectivii-„poeții“ ceruți de Iordan Chimet? Răspunsul nostru este un nu categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără talent din prima jumătate a secolului XIX: „Revino, nobilă făptură, / Întoarce-te, mai dă-mi o gură: / Să-mi stingi iar dorul ce ai aprins / De când în vraja-ți m-ai cuprins.“ (Chemare) Iar noi suntem în secolul XXI... Prolixitate D.R. Popescu a cunoscut succesul înainte de 1989, un succes explicabil prin dramatismul romanelor sale, dar și prin funcțiile înalte pe care le deținea. În prezent însă, este aproape complet ignorat, deși continuă să publice noi și noi cărți, de câte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
efervescentă. Amintiri, idei fulgurante, referințe culturale, impresii de o clipă se succed torențial și imprevizibil, într-un text care pare să aibă drept model romanul Ulise al lui James Joyce. Din nefericire fluxul de cuvinte din CFR este de o prolixitate monotonă, astfel încât cititorul rămâne nerăsplătit după ce face efortul descifrării lui (operație care, oricum, nu-i reușește decât parțial). Foarte rar apare câte o adiere de poezie în acest discurs obositor: „Ora 7,30, în rapidul Suceava - Mangalia, la Roman am
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
caracterului de „revoluție pură” („Tristan Tzara”). În Facla lui Ion Vinea din 29 martie 1931, salută ca pe un eveniment apariția cărții lui Jacques G. Costin, Exerciții pentru mîna dreaptă și Don Quijotte. Critic inegal, insuficient vertebrat, baroc pînă la prolixitate, însă cu intuiții cîteodată surprinzătoare, Boz rămîne un comentator al poeților generației sale. Mai puțin relevante decît cele despre poezie sînt comentariile despre proză, critică și teatru (campaniile în favoarea Crailor... lui Mateiu Caragiale, cronicile despre Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade, G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fondane - devenit între timp și scenarist de film - nu este citită doar în latura ei „cinematografică”; diferența față de imagismul lui Voronca (autor al unui poem omonim) este corect evidențiată. Volumul Ulysse „nu este numai operă de scenarist”; avînd „ceva din prolixitatea lui Voronca (...) caracteristică întregii mișcări suprarealiste franceze”. El conține „conglomerate de sentimente, nu de imagini”. Proza lui Ion Vinea din Paradisul suspinelor este apropiată de psihanaliză și expresionism, cu sublinierea carcaterului său anticipativ: „Scrisă într-o vreme (1920-1923) cînd studiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
p. 436), după cum e imposibil ca inițiala M. să fi fost aleasă la Întâmplare de către autorul M.M.! ș...ț „Sfârșitul posibil“ al romanului bruschează cu bune efecte calmul de până atunci al curgerii celor două jurnale, deja trecute peste pragul prolixității. Sugerată Într-un sens prea vag, „metafizic“, Încă din primul pasaj al jurnalului lui A. („Trebuie să scriu pentru că viața mea ș...ț se poate opri aici, acum, peste trei zile...“, p. 36), numită Într-un sens care părea figurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pământului natal” (Eugen Barbu). Nu este vorba aici de percepția eronată a criticilor, ci de continua schimbare de tehnici literare sau, în orice caz, de o deliberată încercare a lui D. de a o face. De aici diversitatea, dar și prolixitatea creației sale. Placheta de debut, Iadeș (1967), cuprinde poezii scrise la o vârstă aproape infantilă (14-17 ani), dar pericolele debutului precoce - sentimentalismul, banalitatea exprimării - sunt evitate abil. Originalitatea, nu doar căutată, ci și afișată ostentativ, nu duce însă totdeauna la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
circuitului ticsit de mesaje care trimit unele la altele. Frankenstein intervine de asemenea în mass-media: tautismul este prezent în locul unde ar părea că există mai puțin mutism. Se întîmplă aceasta din cauză că, vorbind prea mult, nu se spune mai nimic, și prolixitatea duce la repetare goală, tautologică. Orice cuvînt are acolo aceeași încărcătură de irealitate. În mass-media, marketing sau practica generalizată a sondajelor. II. Mass-media confuze Vom analiza aici succesiv comunicarea televizuală (1) și bucla lui Baudrillard (2). 1. Comunicarea televizuală Se
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
trebuie să afirme decît ceea ce știu sau cred că este adevărat); * a relației sau pertinenței formei în raport cu conținutul și a mesajului în ansamblul său în raport cu contextul și mesajele anterioare; * a modalității (semnificînd exigența de ordine, claritate, precizie, precum și evitarea ambiguității, prolixității). Dacă axioma plictisului după Voltaire este tendința de a spune absolut totul, succesul actului umoristic depinde exact de transgresarea maximei cantității (omiterea unei informații esențiale infra i). i) Domnul X, un personaj taciturn primește vizita unei doamne care întreabă: "Soția
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
scopul comunicării și intențiile emițătorului, prin selectarea celor mai potrivite mijloace lingvistice (cuvinte, sensuri, forme, structuri). Precizia vizează coeziunea textului, realizată prin selectarea mijloacelor lingvistice adecvate pentru exprimarea cu acuratețe a ideilor sau a sentimentelor. Lipsa preciziei are ca rezultat prolixitatea (enunțuri complicate, greu de înțeles) ori digresiunea (divagații). Puritatea se referă la corectitudinea idiomatică, realizată prin utilizarea mijloacelor lingvistice admise de limba literară, consacrate prin uz/prin tradiție literară. Absența pu rității generează erori fonetice (a scoborî, ‘coperiș, indentitate, deli
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
italian. „Numit de câțiva critici literari <<primul roman din literatura europeană>>, Cele treisprezece întrebări despre dragoste este lung și plin de digresiuni; deși personajele principale au o origine nobilă, acțiunea diversificată în călătorii anticipă literatura picarescă. Cu toată retorica și prolixitatea sa, firul narativ este bine structurat și protagoniștii credibili.”599 Scriitorul italian își intitulează versiunea sa Filocolo, ceea ce ar desemna „durerile dragostei”. În exordium, naratorul povestește despre o doamnă, Maria, pe care a întâlnit-o într-o biserică de Paști
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inițial în foileton în ziarul „Epoca” (1904-1905), este o narațiune nutrită de laborioase investigări ale trecutului, un Ev Mediu altminteri obscur, completată de fantezie, cu influențe din Walter Scott și, nu în ultimul rând, din literatura populară. În pofida unei anumite prolixități, cartea se bucură de succes - confirmat și de Premiul Academiei Române - și conține caracteristicile fundamentale ale scrierilor de mai târziu: jalonarea „balzaciană” în spațiu și timp, descrieri minuțioase ale arhitecturii, mobilierului, vestimentației, armelor - întreținând astfel iluzia autenticității -, caracterizarea exterioară a personajelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]