5,338 matches
-
14), "lansarea împricinatei reviste" (VIP 32, 2000, 21). Este reînviată și inversarea poziției auxiliarului, la timpuri verbale compuse: "Afla-vom în curînd cine" (EZ 2313, 2000, 12), tot așa cum reapare și construcția arhaică cu substantivul în vocativ urmat de un pronume de politețe: "Ați înțeles, ingineri dvs., cum stă devălmășia" (AC 23, 2000, 3). Supraviețuirea în uz și revalorificarea stilistică a acestor construcții se produc probabil sub influența "stilului înalt" propus de textele (mai vechi sau cu intenție arhaizante) pe care
"A sa cronică..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16803_a_18128]
-
oripilat - exclus!... Dar cum de făcusem eu, pînă atunci, de nu-și dăduse seama că nu îl tutuiam?... Asta îl mira. Și îi dădusem, la iuțeală, cîteva exemple de eschivare, de ocolire atît a pluralului cît și a singularului, - omițînd pronumele... Trebuie să spun că G.B. era un om în fond foarte bun și că avea, în cele din urmă, un humor colosal. De pildă, în ziua aceea a revelației sale din piața Amzei, strigase cu un fel de deznădejde patetică
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
o manieră nesistematică, amestecînd categorii care ar trebui desigur disociate cu grijă, am încerca totuși să ilustrăm potențialul vag al diferitelor clase gramaticale: substantivele cu sens generic (lucru, chestie), articolul nehotărît (un, niște), unele forme adjectivale (anume, oarecare, diverși..., diferiți...), pronumele nehotărîte (ceva, cineva, oricine), verbele cu valori modale (a crede, a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa, aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
presupune mai puțină focalizare: "ăsta ș= cel despre care vorbescț s-a întâlnit cu ăla șcel pe care l-am pomenitț". Iorgu Iordan, în Stilistica sa, a descris pe larg folosirea afectivă a demonstativelor familiare și populare; după părerea sa, pronumele de depărtare ar avea o valoare expresivă mai mare, mai ales în exprimarea unor grade de ostilitate și dispreț, uneori asociate cu sensuri stabile ("un ăla", "una din alea"). Demonstrativul e însă și un mijloc banal de identificare: formule ca
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
scris și vorbirii îngrijite; existența lor, ca și a eventualelor construcții cu un substantiv (termen de politețe) a accentuat, prin contrast, conotația excesiv dezinvoltă a construcțiilor cu ăla. Tot așa, existența în română a diferitelor modalități de desemnare politicoasă prin pronume de politețe - dumnealui, dumneasa, domnia lui, domnia sa - transformă, cel puțin în anumite contexte, pronumele el în marcă a impoliteții (și întărește uzul politicos al pronumelui dînsul). Mulți evită să folosească pronumele el când vorbesc despre un superior ierarhic sau despre
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
termen de politețe) a accentuat, prin contrast, conotația excesiv dezinvoltă a construcțiilor cu ăla. Tot așa, existența în română a diferitelor modalități de desemnare politicoasă prin pronume de politețe - dumnealui, dumneasa, domnia lui, domnia sa - transformă, cel puțin în anumite contexte, pronumele el în marcă a impoliteții (și întărește uzul politicos al pronumelui dînsul). Mulți evită să folosească pronumele el când vorbesc despre un superior ierarhic sau despre o persoană pe care o consideră demnă de mare respect. Și mai mulți se
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
construcțiilor cu ăla. Tot așa, existența în română a diferitelor modalități de desemnare politicoasă prin pronume de politețe - dumnealui, dumneasa, domnia lui, domnia sa - transformă, cel puțin în anumite contexte, pronumele el în marcă a impoliteții (și întărește uzul politicos al pronumelui dînsul). Mulți evită să folosească pronumele el când vorbesc despre un superior ierarhic sau despre o persoană pe care o consideră demnă de mare respect. Și mai mulți se simt ofensați de o desemnare prin ăla + determinant, la fel de mult ca
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
în română a diferitelor modalități de desemnare politicoasă prin pronume de politețe - dumnealui, dumneasa, domnia lui, domnia sa - transformă, cel puțin în anumite contexte, pronumele el în marcă a impoliteții (și întărește uzul politicos al pronumelui dînsul). Mulți evită să folosească pronumele el când vorbesc despre un superior ierarhic sau despre o persoană pe care o consideră demnă de mare respect. Și mai mulți se simt ofensați de o desemnare prin ăla + determinant, la fel de mult ca de o indicare deictică, evident nepoliticoasă
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
substanță, reducând individul la circumstanțe exterioare). Textele din Internet (liste de discuții, pagini personale, bucăți literare) oferă un mare număr de exemple în care se pot urmări particularități gramaticale și semantice de folosire a demonstrativelor. apare deopotrivă de des ca pronume ("ce-ți pasă ție fa, tu mănînci la ăia, dar noi?") și ca adjectiv pronominal ("caietele alea ale lui"); se poate găsi construcția în care e determinat de un adjectiv articulat ("ăla micu'"), ca și situațiile de pierdere a flexiunii
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
se construiește coordonat cu alt verb ("dă-i și varsă") sau e pur și simplu repetat ("și dă-i și dă-i"). De fapt, dicționarul cuprinde și exemple în care verbul apare la alte moduri și timpuri, sau chiar fără pronume - "și-i dă, și-i dă...., o ține una și bună"; "tot dă, dă, dă, tot dă, dă, dă, pînă ce au ajuns într-o vreme de noapte acasă". Totuși, formula cea mai cunoscută este cea cu pronume expletiv sau
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
chiar fără pronume - "și-i dă, și-i dă...., o ține una și bună"; "tot dă, dă, dă, tot dă, dă, dă, pînă ce au ajuns într-o vreme de noapte acasă". Totuși, formula cea mai cunoscută este cea cu pronume expletiv sau neutru (fără referent identificabil, transformat în simplă particulă a participării intensive) și cu un verb coordonat. Modelul e cu siguranță menținut în conștiința vorbitorilor de o celebră sursă literară: replica lui Agamiță Dandanache, care rezumă meritele politice ale
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
biserică și e destinată, în numeroasele zile de sărbătoare, desfătării ...Studiul, scris cu talent și cu puterea de a convinge, se cuvine remarcat și pentru atitudinea subtil polemică a autoarei care, asociindu-se la modul evident, prin folosirea repetată a pronumelui "noi", unui mod de a gîndi grădina și natura ce pare a ne fi specific, se distanțează discret, prin întrebări retorice, de același mod de gîndire ce ne-a lăsat moștenire atîtea spații verzi cît se ne întrebăm dacă am
Elemente de geografie imaginară by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15640_a_16965]
-
Manola Romalo "Sarcina intelectualului este să se implice, să ia poziție, să spună ce-i de spus," afirma Richard Wagner (n. 1952, la Lowrin/Banat) în volumul intitulat Un pronume fost arestat (Suhrkamp, 1992), redactat în colaborare cu foștii membri ai ,,Grupului de acțiune Banat" din Timișoara. Aici, în perioada studenției, R. Wagner înființează împreună cu colegi aparținând minorității germane, cenaclul literar-politic, interzis de Securitate în 1975. După ani de profesorat
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
transformărilor din perioada 1969-1999. Structura volumului a rămas în mare măsură aceeași: capitolul introductiv e urmat de o parte dedicată gramaticii (fenomenelor de acord, de regim, erorilor în folosirea prepozițiilor și a conjuncțiilor, greșelilor și tendințelor speciale legate de substantiv, pronume, verb, adverb; anumitor tipuri de construcții defectuoase ale frazei), apoi de o parte lexicală, care cuprinde fenomene semantice și stilistice (situații de incompatibilitate semantică, folosirea neologismelor, cultisme, arhaisme, elemente de argou și de vorbire familiară, derivate, clișee). În noua ediție
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
Al dumneavoastră iubitor" (Goga, 1906), "Al tău binevoitoriu" (I. M. Moldovanu, 1876), "Vă salut cu deosebită stimă, al d-voastră devotat serv" (Lacea, 1914), "Al dumitale amic sincer" (Spiru Haret, 1897) etc. Unele au ieșit din circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
sincer" (Spiru Haret, 1897) etc. Unele au ieșit din circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale amic"(1896, Spiru Haret) "Al
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
circulația reală odată cu învechirea pronumelui de politețe dumneata: stilul epistolar actual e obligat să opteze în mod decis pentru tu sau pentru dumneavoastră. Puțin probabilă e azi formula care începe cu pronumele sau cu adjectivul posesiv sau cu genitivul unui pronume de politețe; structura era însă foarte răspîndită în scrisorile mai vechi - "Al tău" (Manliu, 1882), "Al tău prieten" (Iorga, 1903), "Al dumitale" (Hasdeu, 1893), "Al dumitale amic"(1896, Spiru Haret) "Al dumitale coleg și prieten" (Iorga, 1914), "Al dv., cu
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
română, cu atît mai mult cu cît ele nu sînt, din păcate, prea numeroase. în afara studiilor de tipologie lingvistică, a cercetărilor care urmăresc realizarea specifică, în cît mai multe limbi, a unor fenomene și categorii gramaticale mai generale (negația, interogația, pronumele relative etc.), lucrările în care se acordă un spațiu apreciabil românei sînt, desigur, cele de romanistică. O recentă bibliografie dedicată frazeologiei și paremiologiei în limbile romanice - Joachim Lengert, Romanische Phraseologie und Parömiologie, Tübingen, Gunter Narr Verlag, 1999 - merită să fie
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
aspect sintactic) pur și simplu diferită de cea scrisă; nu i se aplică aceleași grile de analiză, aceleași criterii. Datele istorice pot dovedi că unele fenomene nu reprezintă "stricarea limbii", ci un sistem alternativ. De exemplu, relativul invariabil, reluat prin pronume personal (tiparul popular frate-său ăla care am fost cu el) pare să fi foarte vechi: În loc să vedem în structura cu pronume invariabil o degradare a relativului cu funcție sintactică marcată, ni se pare mai îndreptățit să considerăm că există
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
dovedi că unele fenomene nu reprezintă "stricarea limbii", ci un sistem alternativ. De exemplu, relativul invariabil, reluat prin pronume personal (tiparul popular frate-său ăla care am fost cu el) pare să fi foarte vechi: În loc să vedem în structura cu pronume invariabil o degradare a relativului cu funcție sintactică marcată, ni se pare mai îndreptățit să considerăm că există, începând dintr-un stadiu foarte vechi al românei, două structuri paralele" (p. 96). A ținut cont, în abordările dialectologice și sociolingvistice, de
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
post» - spun aceștia, indiferent de context, fie că ești la sală, fie că ești în parc, în tramvai sau la birou, fie că vorbești despre politică sau parfumuri, găsesc ei un moment în care să declame, accentuînd aproape cu trufie pronumele personal. «Eu țin post» - e ca și cum îți trîntesc de undeva din înălțimile purității faptul că prin asta îți sînt superiori. Unii mai și pufnesc cînd spun asta.” Firește, există și categoria autentică a celor care cred, tac și se bucură
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2644_a_3969]
-
parfumat cu miros de liliac de la tufele de liliac ce împânzesc orașul. Se păstra de câteva generații ca în ajun de sărbători onomastice, profesorilor dragi să li se facă serenadă .Acum elevii clasei a ix-a a căror diriginte cu pronume Constantin și născut în 20 mai precum și dragei lor profesoare de geografie, Elena îi pregătesc serenada. Se zărește o casă, luminată. Pe stradă, în apropierea case, un grup de tineri. Se aud voci. Sunt câțiva elevei ai liceului din orășel
SERENADA PIESA DE TEATRU de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384240_a_385569]
-
loc unei ambiguități a interpretării semantice. Identitatea de formă a desinenței de plural -e pentru substantive feminine și neutre și mai ales acordul identic al acestora (cu formele de feminin ale adjectivelor) permit alunecarea insesizabilă de la neutru la feminin. Existența pronumelor cu valoare "neutră" (mai exact generică, globală) - o (am făcut-o, am spus-o), asta (Asta e! am spus asta), una (una ca asta!) consolidează această legătură. Extinderea terminației de plural -uri, specifică neutrelor, la feminine (treburi, mărfuri, vremuri, mătăsuri
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
mult mai comod ("chiar rugăciunea"). Alte diferențe provin din păstrarea, în româna din Republica Moldova, a unor structuri curente în secolul al XIX-lea, dar condamnate și eliminate între timp din limba română standard: formele cu -a final, mai apropiate de pronumele demonstrativ acela decât de semiinde-pen-dentul cel: "Bună dimineața celora care au deschis mai târziu televizorul...". E foarte posibil ca și său pentru plural, semnalat și corectat de mai multe ori de către cei care au făcut monitorizarea în Republica Moldova (de exemplu
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
erau pur și simplu stupefiante. Pe scurt, amândoi eram convinși că Securitatea și Armata îl abandonaseră pe Ceaușescu și erau pe punctul de a profita de prima explozie populară pentru a prelua puterea. "Riscul cel mare pentru El (spuneam eu, pronumele cu majusculă fiind însă al ofițerului care transcria), în momentul de față, vine din interior! (nici semnul de exclamație nu-mi aparține - N.M.). De ce? Pentru că pentru prima dată există posibilitatea ca, mă rog, nemulțumirea care există în toate domeniile, inclusiv
Scriitorii și Securitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/7748_a_9073]