2,031 matches
-
grai bănățean, Tata Oancea fiind „depozitarul a numeroase legende, glume, snoave, creatorul unei literaturi despre țărani și satul bănățean. Desigur, orășenii vor gusta mai puțin o asemenea poezie. La fel și țăranii din alte zone ale țării. Motivele principale sunt pronunția cuvintelor și regionalismele, multe provenind din limbile naționalităților trăitoare pe aceste meleaguri. Tata Oancea s-a stins în 1973. Ce a lăsat în urma lui? Răspunde același Ștefan Pătruț: „O revistă Vasiova care a străbătut Banatul și nu numai, aproape două
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
să fie duse la muzeul din Timișoara. În notele de călătorie prin Banat ale lui Friedrich Uhl, un alt german ce vizita cu două veacuri în urmă Timișoara, există o presupunere spirituală a toponimiei Turnului lui Ovid, folosindu-se de pronunția utilizată în epocă. Turnul și-ar fi primit așadar denumirea de la locuitorii din împrejurimi, care i-au spus „turnul o ved” - turnul de văzut, de observație. O confuzie firească Probabil că cea mai pertinentă explicație se bazează pe confuzia dintre
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
al fiecărei limbi. Inventarul încurcăturilor de limbă ar putea astfel reflectă spontan o ierarhie a dificultăților fonetice majore pe care vorbitorii nativi le percep în folosirea propriei limbi. Interpretarea conform căreia aceste încurcături sînt în primul rînd un exercițiu de pronunție e însă ușor idealizata: în foarte multe cazuri, jocul e doar o capcană, frazele fiind astfel construite încît pronunțarea lor rapidă, eventual cu micile erori previzibile, să conducă la enunțuri cu conținut indecent. Sub scopul aparent al probei de dicție
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
aflat că minoritățile conlocuitoare fac excepție la această lege. Interesant! Este greu să te descurci pe străzile orașelor chineze, dacă nu știi limba locului. Se știe, mandarina și cantoneza (cele doua limbi majore ale Chinei) se scriu la fel, numai pronunția este foarte diferită, încât nu se pot ințelege unii cu alții. Dar ce caucazian poate să memoreze atâtea semne ciudate? Așa cum am spus mai sus, am plecat la plimbare și cu scopul precis de a cumpăra pâine. Dar oricât m-
Beijing acest miracol!. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_97]
-
pune un semn ale egalității, se instalează o sinonimie ontologică. Lucrurile sunt plasate într-un no man's land ideatic, unde își pierd autonomia și contururile și apar diverse contaminări, melanjuri." [...] "eu?", mă pronunț, "eu!", mă imaginez redus la simpla pronunție, "eu!eu!eu!", tac, însă scriu, asta fac. Sînt foarte viu! Chiar vioi. Aerul matinal îmi stimulează starea de înviorare pe care mi-o provoacă și mi-o întreține această gimnastică scripturală" (p. 17). Și, totuși, deși aceste proze sunt
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
face Valerian Sava unei actrițe amatoare "tarentată", Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej care a erupt în Erupția: "Cu lipsa de talent și de grație a unui robot pe rotile, bondoacă și mofluză, nu tocmai dedată la limbajul articulat, cu o pronunție masticată de aroganța prostiei (...) exclamă, cu sinceră dificultate: "Prefer să miros a Chanel decît a gaz!"(...) Cînd memoria fostului secretar general și a familiei sale va intra în dizgrație, Erupția va fi pus sub obroc de cenzura ceaușistă, dirijată cu
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
vulgaritate, ca și tendința de a nu adapta stilul la temă și situație, folosind un limbaj "coțcăresc" sau "miștocăresc" și în paginile serioase de informație sau analiză politică. Oralitatea se manifestă atît în plan ortografic (în înregistrarea accidentelor fonetice, a pronunției dialectale sau inculte), cît și la nivel lexical, sintactic, pragmatic. Evoluția limbii române predispune către anumite alegeri, menținînd unele tensiuni speciale: între neologismul cult și termenul popular, între cuvîntul popular "neaoș", acceptat și clișeizat de tradiția ornant-literară și cel de
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
și ...o leneșă de fată ca aceasta", de unde e preluat și difuzat pe canale didactice: glosare, comentarii, analize. A doua explicație e mai puțin certă; cred totuși că fonetismul special, combinația expresivă de sunete care poate ridica chiar dificultăți de pronunție și nu e lipsită de un anumit simbolism fonetic, tipic cuvintelor calificative, mai ales dacă au și valori peiorative, îi atribuie un oarece interes, ca unei "curiozități estetice". Oricum, următaoarele ediții ale dicționarelor vor înregistra probabil varianta fonetică preferată de
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
spus. E trist, dar adevărat! Excelent, precis și suplu în susținerea cîntului, acompaniamentul pianistului Edgar Teufel. Creația vocală franceză nu este aproape deloc prezenta în programele de concert ale cîntareților noștri, poate din cauza dificultăților de emisie pe care le ridică pronunția și stilistica aparte. De aceea recitalul sopranei Georgeta Stoleriu care a rezervat întreaga prima parte a serii melodiilor lui Francis Poulenc a avut un interes deosebit. Eminamente franceze prin claritate, ironie, spirit, melodiile născute într-o simbioza strînsă cu poezia
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
largă: bi, ci.... În consecință, o literă poate fi adesea desemnată în mai multe feluri: litera L este citită le, el sau li; G - ghe, ge, gî etc. Prima formă predomina în siglele autohtone; anumite sigle sînt însă împrumutate cu pronunția lor din limba de origine; evident, cele mai multe, în prezent, sînt preluate din engleză. Nu cred că la noi uzul să accepte citirea adaptată, mai ales a siglelor de circulație internațională, de pildă a numelor de firme foarte cunoscute. Dacă apare
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
pentru IBM, sau bi-emme-vu pentru BMW). Unele dintre cele mai frecvente sigle care circulă în prezent în română și sînt citite că în engleză sînt CD, DJ, LP (si-di, di-gei, el-pi). Înregistrările lor scrise, în presă, nu le atestă pronunția, ci doar comportamentul morfologic. Oricum, CD apare aproape numai abreviat - "casetă și CD-ul" ("Evenimentul zilei" = EZ 2121, 1999, 16); "primul CD al Suveranului Pontif"; "acest CD"; "CD-ul a fost realizat..." ("România liberă" = RL 2687, 1999, 5); "invazie de
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
12) etc. în aceste cazuri citirea literelor în maniera englezeasca mi se pare normală, corespunzînd formei străine a cuvîntului compus care stă la baza siglelor, precum și tendinței culturale de a respecta în cît mai mare măsură posibil, la împrumuturile recente, pronunția din limba-sursă. Altul e totuși cazul siglei CV - "CV-ul lor cuprinde expoziții peste Ocean" (RL 2790, 1999, 20) - care se aude azi, foarte des, în formă orală si-vi. Rostirea englezeasca a abrevierii are explicații socio-culturale: contactul masiv cu
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
se bălăcească în vopseluri - orice, dar pentru nimic în lume să nu stea locului. Un morb hiperactiv le-a intrat în oase desfigurînd încărcătura aerului. De la vînzoleala trupurilor se trece prin molipsire la paroxismul gurii, actorii dezlegînd cuvintele de o pronunție normală și țipîndule din convingerea că, dacă urlă, sunt mai expresivi. E o poftă de exacerbare contaminînd totul, cu o stridență atît de frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu mai au psihologie, doar dinamică apocaliptică. Subînțelesurile
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
e unul adaptat, a cărui valoare fonetica se recunoaște prin aproximare: "pălea", "nu stu", "po ureke". Frecvent - ca în unele transcrieri fonetice internaționale - litera k apare în loc de c: "okii", "kestii", "kiar". Chiar grafiile cele mai stranii nu deformează de fapt pronunția: "Asja cevfa", "zvgneste", "yinstalatii", "yieu". Jocul rebusist, păstrat în limite perfect suportabile, e ușor de descifrat, mai ales cînd transforma instrumentele gramaticale: "p" (= pe), "d" (= de) , "k" (= că); rebusul apare în mod aleatoriu și în alte cuvinte: "pregătesTT", "d c
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
orale în variantele scrise ale limbii. August Scriban, de pildă, și-a aplicat principiul unificator în Dictionaru limbii românești (1939), unde, așa cum se vede chiar din ortografia titlului, "-l" final nu mai era notat. Favorabil transcrierii fidele în scris a pronunției s-a arătat, la un moment dat, și Al. Graur. Renunțarea la formele cu "-l" - care caracterizează nu doar limba scrisă, ci și registrul cult al oralității formale, solemne - nu ar face însă decît să anuleze o diferență stilistica, producînd
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
face la computer mai ușor decît în scrisul de mînă sau la mașină, cantitatea devine impresionantă: beton apare scris cu 36 de o, cool cu 14 c etc. Apar destul de des apostroful și alte moduri de a marca în scris pronunția, cu ritmul și cu modulațiile ei afective: "Pînă acu' am văzut Moldoveanu' numa' de jos în sus..."; "săr'na dom' pilot!"; "probabil era geamu' murdar", "tre' să recunoști"; "nu mai faceți mișto, ca nu ie frumos!; Această poză este fuarte
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
dorința de a sublinia aspectul de englezism și conotațiile de modernitate (a se vedea în acest sens folosirea în continuare a grafiilor stres și stress, a stresa și a stressa). Verbul a zap(p)a are totuși și dezavantajul unei pronunții cu grad incert de adaptare. Nu știu dacă acestea sînt motivele pentru care inovația zapării are deja un concurent în limba contemporană; fapt e că asistăm deja la o confruntare între împrumutul recent și un neologism produs cu material autohton
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
o sută de ani mai târziu și în Anglia, în secolul al VIII-lea”. (Unele erori de datare ș 3-5 ani în minus privind nașterea Domnului Nostru Iisus Hristos ș au fost corectate ulterior). Din capitolul II mi-am limpezit pronunția Sf. Cuvioase Paraschiva (în România îi tot zic Paraschieva!), miam detailat informația despre Sf. Dimitrie cel Nou ș Basarabov și mi-am verificat atent informația despre traseul biografic al Sfântului Cuvios Nicodim (de la Tismana ș cca 1320 ș 26 dec
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
aplică la mărfuri extrem de diversificate: de la "îmbrăcăminte second-hand" (RL 2073, 1997, 16) - pînă la "tramvaiele second-hand aduse din Germania" (EZ 2278, 1999, 1). Din punct de vedere strict lingvistic, observăm că formula rămîne invariabilă și tinde să-și păstreze o pronunție cît mai apropiată de cea originară. în exemplele care urmează, adaptarea grafică e un exces intenționat din partea ziaristului, doritor să atragă atenția și, poate, să sugereze și puternica implantare a cuvîntului în română: ""Mîna a doua" sau "secăndul""; "ce se
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]
-
cuvinte de origine franceză: modificînd astfel o tendință care s-a manifestat timp de decenii în sens invers. Dicționarele noastre vor trebui să țină seama de acest nou context sociocultural. Urmînd principiul sursei imediate, ele indică etimologii și uneori și pronunții vag derutante. în urma constatării (în genere justificate) că multe englezisme au pătruns în română, mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea, prin filieră franceză (Th. Hristea a demonstrat în multe cazuri acest proces, analizînd forma sau sensurile
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
a raportului dintre influențe, chiar extinsă asupra trecutului (întotdeauna reinterpretabil!). Un caz interesant mi se pare de pildă cel al substantivului bluf "minciună, înșelătorie vizînd intimidarea adversarului": termenul e înregistrat în Dicționarul limbii române moderne (= DLRM, 1958), fără indicație de pronunție, ca provenind din engl. bluff. în DEX 1975, ideea sursei englezești se păstrează, dar e prezentă transcrierea fonetică șblöfț, pe care o reia și Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (= DOOM, 1982), cu precizarea că e vorba de pronunția franceză (cuvîntul
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
indicație de pronunție, ca provenind din engl. bluff. în DEX 1975, ideea sursei englezești se păstrează, dar e prezentă transcrierea fonetică șblöfț, pe care o reia și Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic (= DOOM, 1982), cu precizarea că e vorba de pronunția franceză (cuvîntul e deci interpretat ca venind prin filiera respectivă). în ediția actualizată - DEX 1996 - bluf, din engl bluff, apare ca pronunțat și șblafț - ceea ce îl (re)așează în poziția de englezism. Citatele actuale demonstrează de altfel chiar tendința de
Între franceză și engleză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15828_a_17153]
-
Rodica Zafiu Noutățile limbajului informatic, intrate rapid în uzul curent, nu sînt doar de tip lexico-semantic (cuvinte și sensuri noi), fonetic și ortografic (pronunții și grafii nespecifice românei, eventual în curs de adaptare) ori morfologic (selecția unor desinențe de plural sau încadrarea în clase de conjugare) -, ci și sintactic: tipuri de construcții, calcuri, combinarea cu anumite prepoziții sau conjuncții etc. În momentul de față
"În" sau "pe" Internet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15858_a_17183]
-
că proiectul său e menit să apere limba română de "fandoseli, sclifoseli și scălîmbăieli". Aici este esențialul: nu din ce cauză, ci de ce și de cine trebuie să ne apărăm limba? Dl Pruteanu greșește limitînd motivele protejării la o rea pronunție sau la exces de cuvinte străine, din care se naște majoritatea scălîmbăielilor denunțate de d-sa. Nici nu e posibil ca textele vorbite la televiziune să păstreze ritmul, intonația și volumul variantei străine. Lasă că subtitrarea e text scris și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
În textele românești mai putem găsi o comodă, dar lipsită de viitor, conservare a sintagmei engleze - "search-engine-urile au trebuit să găsească informații referitoare la..." (revista on-line Chip), dar și - într-o listă de discuții -, un diminutiv care, împreună cu sugerarea unei pronunții afectat-infantile, atestă popularitatea opțiunii motor: "un motoash dragutz de cautare". Într-un text care conținea tocmai explicații asupra utilizării unuia dintre aceste "motoare", am găsit un alt exemplu de amestec lingvistic: la prima vedere iritant sau ridicol, la o examinare
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]