739 matches
-
himeric al calității lirice, postura intertextualistă caută un absolut himeric al textului. Dar abstragerea livresca e un factor secund față de esențializarea lirica. E un fapt de tehnica, nu de creație. O recunoaștere, nu o cunoaștere (inițiere) în substanță. De aici propensiunea intertextualității spre ceea ce reprezintă o ocolire a lirismului direct, de nu chiar o subversiune la adresa lui. Sunt utilizate tramele epice, descripțiile stăruitoare, prozaismele, limbajele sfidător apoetice (termenii științifici, tehnici, de argou etc.)". Considerații teoretice la fel de revelatoare există în numeroase alte texte
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
volum s-a bucurat deja de un mare succes - poate întrucâtva surprinzător, date fiind amploarea și adâncimile lui. Ceea ce ne îndreptățește să credem în existența nu doar a unui public specialist, dar și în cea a unor tot mai certe propensiuni ale nespecialistului. Se mai atacă astfel încă o dată, cel puțin în cazul psihanalizei, o anume prejudecată după care literatura de specialitate ar fi adresată numai unui cerc restrâns de inițiați; ea a avut în fapt dintotdeauna o foarte largă audiență
Schimbarea orei oficiale în psihanaliză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16504_a_17829]
-
avea două conotații. Cea dintîi se referea la fosta sa calitate de amant al bătrînei doamne Cazzavillan (fiind delegat, ca magistrat, să autentifice testamentul lui Cazzavillan) cu ajutorul căreia, treptat, a acaparat conducerea ziarului. Și a doua conotație se referea la propensiunea sa spre distrugerea adversarilor, reali sau închipuiți, popindu-i sistematic și fără istov. În memoriile scrise în 1940-1944, își închipuie o viață curată de porumbel și constant suitoare, pe care editorul său, dl Ioan Opriș, o validează ca atare, prezentîndu-l
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-o ordine arbitrară ce angajează inconfortant colaborarea cititorului. În ultima carte, Nikephoros Strede, autorul e mai clar în exprimarea ideilor, mai coerent, mai profund. Dominanta strategiei conceptuale o reprezintă propensiunea spre mister, esoteric, spre sugestii inițiatice și metafizice ce vizează semnificații absolute. Toponimiile, personajele și categoriile metafizice sînt scrise ostentativ cu majuscule: Portul, Cetatea, Episcopul, Nepătrunsul, Lumina... Liviu Lungu reușește să configureze într-un angrenaj epic deosebit de tensionat conștiința unui
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
La rîndul lui, serialismul, fie el dodecafonic sau tronsonal, fie integral sau defectiv, nu a tolerat nici un fel de sugestii care ar fi putut să se insinueze sub presiunea tonalismului ori modalismului. Muzicile seriale și post-seriale au afișat o sufocantă propensiune pentru detaliu sau pentru tratarea strictă a structurii extratemporale, considerată ca fiind o perpetuă variațiune a unei entități tematice aflată într-o veșnică aventură. începînd cu anii '60 ai secolului 20, serialismul s-a scufundat în apele tot mai tulburi
Devălmășie by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11958_a_13283]
-
au purtat în temniță și un Mircea Vulcănescu, deseori și cu evlavie evocat de Cotruș, Nicolae Steinhardt, la fel elogiat, Nicolae Balotă, coechipier al nostru la Familia, asemenea unor Șeherezade ale penitenciarelor terorii comuniste. Ovidiu Cotruș prezenta însă și o propensiune pentru teatru. Ca elev, a jucat în piesa lui Blaga, Meșterul Manole, în anii '60 face figura unui mentor în mediile actorilor timișoreni și e cuprins de entuziasm, în calitate de spectator al unor piese prezentate în capitala Banatului de către Teatrul de
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
canavaua unui spațiu și a unui timp care se răsfrâng adesea în fantastic. Tonul este ludic, ironic. Tatăl, bunăoară, al lui Plagamat, studiase societățile tribale, mama lucrase la cadre, �unde descoperise tertipurile și șiretlicurile din dosarele nomenclaturiștilor� - indiciu al unei propensiuni genetice a fiului în lupta pentru prioritate. Instruit, Plagamat călătorise prin țări bananiere și corcodușiere; el crede că dintotdeauna universul a ființat și s-a dezvoltat sub semnul agresiunii: Toate sunt în veșnică pândă și distrugere. E un asalt continuu
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
a trecutului), atîta vreme cît aceasta o poate realiza printr-un demers scriitoricesc, printr-o utilizare firească a aptitudinilor verificate în actul literar propriu, fără părăsirea propriei condiții. El nu trebuie să aleagă o cale politică pentru a satisface o propensiune literară. Iar dacă e vorba să capteze totuși printr-un discurs politic cu anumite valențe, atunci el este sigur că atributul captivării îi este specific și firesc. Oricînd - intrat sau nu în perimetrul politic - scriitorul știe să captiveze mai bine
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
o realitate haotică căreia mintea umană nu-i mai poate da sens. În contextul constrîngerilor sociale și politice care ating paroxismul, persistă elemente din vechea filozofie a țăranului, despre împletirea dintre viață și moarte, despre atotputernicul destin, dar și despre propensiunea spre bine a firii omului. Și exact această mentalitate salvează lumea satului de totala dezumanizare și desvrăjire, ființa umană nu rămîne total dominată de instinctul animalic, funcționează încă instinctul moral, spiritul poate să călătorească compensatoriu, să se salveze în imaginar
Mo Yan, poetica romanului lung by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2739_a_4064]
-
ademenire cantemirească) se intitulează Despre așezarea hotarelor. Este o bună ocazie pentru Cornel Ungureanu să reîntemeieze principii iluministe oscilante - de autonomie teritorială și de globalizare. Aș spune că filosofia a întemeiat autonomia teritorială a ideilor, pe aproape și literatura, cu propensiune spre o parte sau alta a cuvintelor, în funcție de viziune, proteică sau nu. Istoricul literar român încheie apodictic: „Nicio deteritorializare „literară” nu funcționează mai puternic decât în spațiul bacovian. Tot ce se vede aparține unei alte lumi (subl. aut.). Unei nefericite
Un contencios administrativ pentru literatură. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_445]
-
Societății Națiunilor” Londra 18 mar. Pacea așadar este un sistem de obligații asumate. Atâta vreme cât trecutul nu se poate schimba, ruperea unilaterală a unui tratat e ilicita, tendențioasa și pune în evidență cel puțin intenția unei fraude. Dragostea de pace și propensiunea către compromis a lui Titulescu nu dezvăluie de fapt o slăbiciune de caracter, nu trădează un patriotism degenerat ci derivă din cultul pe care Titulescu îl avea pentru lege și respectarea ei. El a văzut în eșecul înțelegerii și un
Români în universalitate, Nicolae Titulescu [Corola-blog/BlogPost/92688_a_93980]
-
aplicat, fără nici un fel de excese) -, Viorel Coman probează, în doctoralul său studiu monografic Fănuș Neagu. Povestirile magice, rigoare metodologică, abilitate în relevarea tehnicilor interioare ale capodoperelor analizate, fler în diagnosticarea resorturilor intime ale acestora, vocație critică și talent epic, propensiune pentru judecăți de valoare formulate în limbaj plastic, dar bine cumpănit, expresiv și memorabil. Exegetul nu plonjează de oriunde și oricum în vastitatea povestirilor marelui brăilean și bravului apărător al spiritului Limbii Române, ci își prelungește ,,încălzirea’’, captându-i, concomitent
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
fi socotit drept unul dintre puținii noștri oameni de seamă în mă-sură să purifice conceptul de patrie, să-l proiecteze mirabil în transcendență... O particularitate a credinței lui N. Steinhardt este organicitatea ei. Intelectualitatea complexă, deschisă spre multiple orizonturi, propensiunea speculativă și subtilitatea scriiturii nu l-au împiedicat să cultive un "realism" originar al creștinismului. Nu o credință abstractă, scolastică a ilustrat-o "părintele Nicolae", ci una a concretului existențial, la nivelul omenirii generice, umil și concomitent grandios prin potențialitatea
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
60), ci un autor savuros, viu și atragător, "spectacolul limbii" constituind la el "una din plăcerile evidente" (p. 69), ba care este chiar capabil să ne ofere "scene de un rafinat erotism" (p. 70) și fiind animat de o evidentă propensiune "către ludic și farsă" (p. 71) etc. Reevaluările critice merg toate pe această linie, servind cu rigoare și cu forță de convingere ideea fundamentală - și mereu reiterată - a studiului, că Hogaș este "actual" și "peren" (p. 57), că el rămâne
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
scurte, de 1-2 pagini, cu o remarcabilă finețe și economie a alcătuirii fiecărei bucăți în parte, Triumful prostiei are ca scenariu o poveste a prieteniei și a amorului trăite ca afinități care fac posibile dialogurile și meditațiile privind prostia inteligenței, propensiunea ei spre teritorii neașteptate, ca politica și antropologia, estetica și sociologia ș.a.m.d. Impostura cu avantajele ei Sentimentul de impostură pare construit ca un mozaic în care se îmbină portrete pline de strălucire. între ele se strecoară bucăți mărunte
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
o rînduială a structurii auctoriale ar fi fost trebuitoare pentru a contrabalansa frecventarea "profunzimilor" tulburi ale sufletului colectiv, bîntuit de crude impulsuri. Fără a se dori un moralizator, Liviu Rebreanu ilustrează totuși, în postura sa civilă o îndeajuns de subliniată propensiune spre o decență burgheză, spre respectarea tiparelor convenite ceea ce l-a determinat pe un comentator să-i aplice epitetul de "maiorescian". Să trecem în revistă cîteva din aceste trăsături ce poartă o încărcătură a ethosului, menită parcă a restrînge, a
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
o "scapă", o eliberează de autor, îi revelează acesteia autonomia. Faptul e posibil atunci când artistul eliberează singur creația de sine, pentru a se asigura că o va comunica și altora. Ca însoțitor al cărții, spune N. Balotă într-una din propensiunile sale spre religiozitate, "criticul se cuvine să fie nițel profet" (404). Iar dacă vede viața cărții, viața din carte, el poate să prevadă și durabilitatea de viață prin lectură a acesteia. Cum poate fi criticul profet, altfel decât descoperind metoda
Între crize și profeții by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8163_a_9488]
-
în versuri, foarte diferite unele de altele; latent și subteran, el pare o rană veșnic deschisă, alimentînd neîncetat poezia cu suferință umană reală. Al doilea palier al actualizării textului sacru, al transformării lui în poezie contemporană, îl constituie la Dosoftei propensiunea formidabilă spre concretizare, spre abundența detaliilor materiale, mai ales de sorginte vizuală, inexistente în original. Abstractul și aridul părnînt al Iudeei se transformă în peisaj mustind de vegetație, în decor de o bogăție preeminesciană, unde ambianța satului moldovenesc bogat e
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
cercetarea trebuie să utilizeze mai multe metode și tehnici de culegere a datelor, în mod continuu, pentru a identifica și remedia problemele din mers, nu după consumare. Pentru cercetarea care îi are ca țintă pe potențialii angajați, este necesară o propensiune externă companiei. Analiza trebuie să arate ce vrea piața forței de muncă, ce tendințe se prefigurează, care ar fi potențialele crize etc. Ca să identifici apoi plaja de candidați adecvați, este firesc să știi ce vrei. O companie descoperă acest lucru
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
dar și tablourile ce transfigurează adorația pictoriței pentru cel mai important personaj din viața ei). Fata fragilă și sensibilă, cu apetit intelectual și imaginație creatoare, s-a măritat întîi cu un bancher, care e de presupus că nu-i împărtășea propensiunile artistice și de aceea căsnicia a durat puțin. Abia al doilea soț, scriitorul Paul Sterian, cu șapte ani mai tînăr și provenit dintr-o familie românească de intelectuali cu tradiție, avea să-i deschidă drumul spre lumea artistică și să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8742_a_10067]
-
un astfel de om, m-am aprins, ardeam a lua condeiul, mă întristai că nu poci, simții durere că nu știu nimic și mă deznădăjdui văzând că în adevăr că nu mă înșel că nimic mai ticălos ca omul. Această propensiune de a-și descoperi înrudiri sufletești cu personaje goetheene sau chiar cu autorul lui Faust, mai poate fi semnalată, de altminteri, și în cazul lui Titu Maiorescu (Al.Dima - Afinități elective: Titu Maiorescu și Goethe) unde vedem cum în adolescența
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
a Colona, Catalunya honra a sus hijos predilectos. Cât se poate de explicit. De fapt, ei nu-l omagiază aici doar pe Columb, ci își proclamă capacitatea și datoria de a-și onora toți "fiii predilecți". Am remarcat această nobilă propensiune peste tot aici, cu precizarea că, doar cu rare excepții, în toate aceste înscrisuri epigrafice, dar chiar și în epitafurile din catedrale, cuvântul honor e nelipsit în sintagme ca onoarea Spaniei, onoarea Catalunyei, onoarea națiunii. Onoarea și recursul la onoare
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
și ne întoarcem la mecanismul lui Eminescu. Mecanismul lui Eminescu nu era romantismul, al lui Bacovia nu era simbolismul , era angoasa. Dacă într-o parte îi spune simbolism, iar, în alta, postmodernism, tot angoasa o găsim acolo,tot nemulțumirea, tot propensiunea spre ziua de mîine. Astea sunt elementele de bază, care asigură motorul". În fine, Mircea Horia Simionescu ne lămurește,nu fără o nostalgie care nu e numai a d-sale, de ce nu se simte "în stare" să mai scrie un
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
limbută și nerușinată a literaților". Hotărît lucru, nu avem a face cu o postură "filosofică". Ne-am putea închipui măcar o secundă că am găsi asemenea rînduri în Jurnalul filosofic al lui Noica? Latura cu adevărat dezagreabilă a unei asemenea propensiuni spre expresia debutonată și spre stilul încrîncenat o alcătuiesc unele din polemicile pe care le semnează Gabriel Liiceanu. Nenuanțate, brutale, stăpînite de umori irepresibile. Plîngîndu-se că n-ar putea intra în dialog "cu o publicație de teapa României Mari", d-
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
a spațiilor boltite, ceea ce conferă o acustică uniform și generos repartizată; pe de altă parte, discreția și perspicacitatea cu care Vittorio Fellegara și Pieralberto Cattaneo regizează evenimentele festivalului în așa fel încât să satisfacă toate gusturile, de la cele cu vădite propensiuni către exotic și insolit, până la cele acut tradiționaliste, mereu nevoite a fi "tratate" ca la mama acasă. Un festival într-o sală gotică e ca o rază de lumină filtrată de vitraliul istoriei, dar și al perspectivei. în sala "Alfredo
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]