103 matches
-
recitațiunea perioadei e mai grea, pentru că accentul logic trebuie să esprime suma întreagă a subordinațiunilor și a hotărârilor eventuale, fără privire la aceea că unitatea e conținută deja în propozițiunea principală. Pe când propozițiunea incidentă e în legătură gramatică cu membrele propozițiunei principale, trebuind astfel să fie pusă și prin întonare într-un raport intern cu cea din urmă, lucrul se schimbă la parenteză. Parenteza anulează cu totul conexiune[a] internă a construcțiunei și se prezintă ca o propozițiune de sine stătătoare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gramatică cu membrele propozițiunei principale, trebuind astfel să fie pusă și prin întonare într-un raport intern cu cea din urmă, lucrul se schimbă la parenteză. Parenteza anulează cu totul conexiune[a] internă a construcțiunei și se prezintă ca o propozițiune de sine stătătoare, care nu are alt raport cu vorbirea decât doar prin sens, ba adesea chiar prin sens n-o are, ci se prezintă ca o observațiune din treacăt care întrerupe cu totul sensul. Această sistare (suspensiune) a nexului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sens n-o are, ci se prezintă ca o observațiune din treacăt care întrerupe cu totul sensul. Această sistare (suspensiune) a nexului intern gramatical trebuie să-l esprime iarăși accentul logic. Vibrațiunea tonului nu se continuă în parenteză, ca în propozițiunea incidentă de esemplu, ci această vibrațiune se întrerupe deodată prin o alta, cu totul neasămenea ei. Parenteza întrerupe mersul logic a vorbirei prin o observațiune intercalată, ocazională numai; astfel și accentul are să ni redeie această împrejurare prin schimbarea și declinul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai; astfel și accentul are să ni redeie această împrejurare prin schimbarea și declinul tonului, în unire cu pauza condiționată prin astea, care vine atât înainte cât și după parenteză. Tonul în urma parentezei vine iarăși în vibrațiunea părăsită și împiedecată spontaneu. Propozițiunea accentului în parenteză nu mai e acela a unei teze față cu o arsă precedentă și cu una postcedentă; din contra, el e o vibrațiune care întrerupe vibrațiunea întîmplătoare a tonului și nu seamănă {EminescuOpXIV 311} {EminescuOpXIV 312} deloc cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
accentul corect logic e atuncea o urmare neapărată. Trebuie dar înainte de toate grijă pentru priceperea deplină a singuratecelor cugetări, fără care artea oratorică va rămânea întotdeuna fără efect. Accentul logic pe care noi l-am dedus din relațiunea internă a propozițiunei e de-aceea totdeuna proprietatea unui spirit cult, căruia i se deschide lesne sensul vorbirei după relațiunile [sale]. Și nici ca e o prerogativă a artistului, ci numai condițiunea negativă pentru declamațiunea artistică, pe care însă din nenorocire o vedem
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sistematic și amplu institut pentru artiști dramatici va trebui să consacre aceștei ramuri o deosebită îngrijire (solicitudine). Nouă ni-i de ajuns că am însemnat locul acestui studiu preliminar. Această viață internă a perioadei, atât în antitezele ei generale a propozițiunei anterioare și posterioare cât și în diferitele sale cezure singulare, toate astea artistul are de-a le reproduce și de-a le face pricepute urechei prin fluxul și refluxul ondolărilor tonului, puse în consonanță cu membrele periodei. Accentul logic, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în regiunea ideală, acest caracter trebuie ca declamațiunea să i-l păstreze. O nimicire totală a ritmului ne-ar transpune iarăși în forma prozei, fără însă de-a ne da cu asta esteriorul cel mai ușure al prozei în compozițiunea propozițiunilor, în constelațiunea vorbelor și în întrebuințarea eptitetelor. Ritmul iambic răsuflat în vorbire și redus la simplă proză ne-ar rumpe din direcțiunea ideală pe care o trezește în noi ritmul în genere, pe când întreaga compozițiune a vorbirei ar contrazice acestei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sferei unei cunoștințe, de vreme ce sfera fiecărei părți e bucată întregitoare la sfera celeilalte în complexul întreg al cunoștinței proprie. D. es.: "Lumea este sau prin o întîmplare oarbă, sau prin necesitate internă, sau prin o cauză exterioară". Fiecare din aceste propozițiuni cuprinde o parte a sferei cunoștinței posibile asupra existenței unei lumi în genere, toate la un loc, sfera întreagă. A lua cunoștința din una din aceste sfere însemnează a o pune în una din celelalte, și a o pune în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în faimoasa Declaration des droits de l'homme et du citoyen, decretată în 1789 de Adunarea Constituantă și le-a văzut combătute, astfel reunite, de cătră o enunțare legală (... ). Ceea ce Dumont a făcut cu mult cuvânt, analizând acel șir de propozițiuni complexe, obscure, unde un amestec de adevăr ne amăgește asupra celor false și care nu e, la dreptul vorbind, decât o compilare a marilor paradoxe proclamate de scriitorii cei dentăi ai veacului al optsprezecelea. "În legi, zice el, și mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Bohr... SATUL - Când maică-ta a alcătuit monografia Manei, a coborât... - sau a urcat - În timp până la... Ia să te văd: cât? Până la cine..? - Până la inevitabilul Ștefan, zic. Nu poți sta de vorbă cu un basarabean fără ca, de la a doua propozițiune să nu-ți spună că el e „răzeș de-al lui Ștefan, cu zapis”... - Dacă Basarabeanul ar fi hotinean, nu orheian, ar putea spune: „răzeș de-al lui Alexandru cel Bun”... - Noi, Orheienii ne tragem doar de la Ștefan? - Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
copacului, de unde a coborât, în doi timpi și trei mișcări, cu captura. - Poftiți, doamnă, pisica dumneavoas- tră. Să nu-i mai dați drumul din lesă... - Vă mulțumesc din toată inima, dom- nilor, și... Până să-și termine fraza, sau propozițiunea, mașina cu cei trei tineri pompieri era deja la zece metri distanță. Doamna a mai rostit câteva cuvinte de mulțumire, după care, trezită ca dintr-un vis, i s-a adresat pisicii: - Vezi, mămico, ce pățești dacă nu ești cuminte
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
vicepreședinți ai săi, cum și pe ceilalți membri ai biroului său. Art. 45. Orice rezoluțiune este luată cu majoritatea absolută a sufragelor, afară de ceea ce se va statornici prin regulamentele Adunării în privința alegerilor și prezentațiunilor. în caz de împărțeală a voturilor, propozițiunea în deliberațiune este respinsă. Nici una din Adunări nu poate lua o rezoluțiune dacă majoritatea membrilor săi nu se găsește întrunită. Art. 46. Voturile se dau prin sculare și ședere, prin viu grai sau prin scrutin secret. Un proiect de lege
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
era însărcinat de a fi mai explicit în convorbiri; deci, el declară formal că scopul guvernului Imperial era de a obține de la România înstrăinarea Basarabiei. Interesul și siguranța Statului impuneau guvernului Măriei-Sale Carol I datoria de a se lepăda de propozițiunea ce i se făcea. Țara, care cu câtva timp înainte purta numirea de Principatele Dunărene, nu putea să renunțe la partea cea mai însemnată a râului, căruia-și datora atât vechea sa denumire, cât și dezvoltarea ei comercială, cât și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
înțelese mai adânc; dar nu despre asta e vorba acum... Deci, căutați să scrieți caligrafic! Țineți seama de punctuație și de ortografie! Oricât talent ați avea voi, dacă nu scrieți corect, n-ați făcut nici o ispravă. Exprimați-vă ideile în propozițiuni șî în fraze cât mai limpezi cu putință. Lăsați la o parte cuvintele străine de limba noastră și stilul întortocheat; asta e treaba scriitorilor mari! Nu vă grăbiți deloc. Să nu vă impresioneze faptul că cel de lângă tine scrie de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Alhambra și tu ascultîndu-l te-ai imagina În grădina leilor, deși ești sigur că nu vei ajunge niciodată acolo. Și atunci apare muțenia, o stinghereală Îți paralizează mintea și-ți Încleștează fălcile, ai impresia că judecata ta șchioapătă, Îți formulezi propozițiunile În minte, le cumpănești cu grijă și totul Îți pare banal, comun; nu mai vorbești ca să nu se vadă cît de derizoriu Îți e intelectul. Ei te caută tot mai rar, peste cîtva timp auzi o frază care te scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
l-am amputat a Început să se judece cu ochii mei tocmai pentru că mă considera mediocră devenisem pentru el criteriul majorității asta i-a grăbit descurajarea retragerea totală absența acum stăm unul În fața celuilalt ca doi roboți programați pe cîteva propozițiuni invariabil aceleași. Ai plătit telefonul? E gata masa? Nu mai fuma. Ți-ai luat medicamentele?) Se răsucește cheia În broască. Domnul D. intră pe ușă. Se așează În fotoliu. Despăturește ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe el ca să-l fixez aici, pe coala de hîrtie, la ce-mi folosește, spre ce altă capcană mă va conduce? Cuvintele sînt atît de puține, atît de comprimate și ceea ce se petrece În creierul meu cînd scriu o singură propozițiune s-ar putea Întinde pe kilometri Întregi de gîndire În care Întîmplările se succed fără oprire ca niște vehicule rapide, teleghidate; sînt tulburătoare aceste itinerare cu surprizele lor, gările uitate ale creierului zburînd vertiginos prin fața unui ochi absorbit Înlăuntrul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tratat - „n-au încetat de mai mulți ani să tulbure liniștea frontierelor Transilvaniei și să-și extindă uzurpările lor asupra teritoriului M.S.I. și R.”, după pace se vor repune bornele vechi în manieră de a satisface Austria. Această din urmă propozițiune arată că acele uzurpări erau doar pretexte pentru „înaintarea bornelor” în profitul Vienei. Von Zegelin raporta însă din Constantinopol că Poarta nu putea accepta sub nici un motiv independența Principatelor și a tătarilor, iar la 17 septembrie 1771, el avertiza că
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dacă am nesocoti șocul pe care ni-l provoacă adeseori selecția aparent arbitrară, dar, în realitate, premeditată, a istoricului partizan, fie și nedeclarat, dar ușor detectabil, al unei „teze”. Lăsând la o parte presa europeană prounionistă și zăbovind în câteva propozițiuni asupra celei antiunioniste, istoricul va remarca lesne că, spre deosebire de anii premergători Unirii, acum, în 1859, accentul nu cade asupra pretinsei opoziții „populare” (cu deosebire moldave) față de actul din 24 ianuarie, ci simulează iregularități în alegeri și, mai ales, încălcarea Convenției
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se referea la Principatele Române, nu și la Serbia), a căror reconstituire „nu s-a putut termina decât după numeroase dificultăți”. Măiestria prezumpției, fără de care împăratul nu poate fi înțeles ca om și bărbat de stat, i-a inspirat două propozițiuni echivoce, sibilice: situația Italiei este anormală, dar nu va fi război. Or, cu patru zile înainte de acel discurs a fost publicată broșura Napoleon III et l’Italie, elaborată de La Guéronnière, sub ochiul vigilent și interesat al împăratului, care, cum pretinde
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cu dinadinsul aminte la punctuația mea, păstrați-o cu toată scumpătatea."), lui M. Dragomirescu îi solicită exigență maximă față de tipografi ("Mă rog voă, luați seama să nu confunde zețarul trăsurile de unire din cuvintele compuse [...] cu pauzele de puncuație dintre propozițiuni."), îi face observații la obiect după publicarea fabulei Duel ("...cu părere de rău bătrînească am constatat [...] o mare greșală de punctuație.") sau în legătură cu propria-i exprimare: "Ai făcut în numărul de la 15 ian. o greșală de limbă; ia seama: simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
selectat pentru a rămâne în replică; 2. asocierea unor cuvinte în cadrul replicii dramatizării: asta presupune o aranjare specială a topicii frazei vorbite; 3. eliminarea voită a unor cuvinte nu trebuie să impieteze asupra înțelesului replicii; 4. stabilirea accentului frazei, a propozițiunii [...]; 5. stabilirea ritmului necesar unei exprimări corespunzătoare fiecărui personaj în parte și a sumedeniei de sarcini care stau în fața celui care creează textul spus pe scenă" (Tudose, 2002, pp. 49-50). 89 Pentru etapele pregătirii unui spectacol de teatru de păpuși
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
numaidecît alta care are legătură cu erosul. Atunci, de exemplu, cînd ibovnicii sînt Înăuntru ( În circiumă) și muierile așteaptă afară: „atuncea sînt Întunericimi, urmează vreme umedă și, cumva de nu va ploua din ceri, izvorăsc picăturile din ochi”... Previziuni ambigue, propozițiuni deocheate, Întunericimi suspecte! Anton Pann este cel dintîi care aduce În literatura imaginea unei conjugalități degradate. Eroina istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea ei de invenție În rău este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu există. (Ă). Realitatea gândirii se manifestă În limbă». (Ă). Este cunoscută și combătută În teatrele noastre tendința unor actori care improvizează. (Ă). Formalismul În arta actorului e caracterizat tocmai prin folosirea a prea multe gesturi pentru rostirea unei singure propozițiuni, printr-o mimică exagerată, prin umflarea grandilocventă a vorbelor, prin rostirea lor pompoasă, nesinceră, prin vorbirea, În genere, artificială. (Ă). Maeștrii artei sovietice au luptat și luptă continuu pentru o aleasă vorbire scenică, pentru expresivitate În vorbire, pentru muzicalitatea, claritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vreți cu unul dintre ele; observînd apoi depresiunile ce-i brăzdează o parte din creștet, ați fi înclinați să spuneți, în limbaj frenologic: „Ă Omul acesta n-avea o părere bună despre sine și nu se adora.“ Adăugînd la aceste propozițiuni negative avantajul masivității și al forței prodigioase a cașalotului, vă puteți face o idee adecvată, deși nu tocmai îmbucurătoare, despre forța lui fără seamăn și în general despre adevărata putere. Dar dacă, gîndindu-vă la dimensiunile creierului propriu zis al cașalotului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]