255 matches
-
doamna aceea mică și grasă, noua stăpână a locuinței; zâmbi bucurată de venirea mea, eu-i sărutai mâna, și când intrai în casă observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se întâmplase între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare în timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră în odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese înlocuită, nici un amănunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deschizând și închizând ușile acelor odăi în care eu însumi începusem să mă simt ca în propria mea locuință. „Keti!” o chemai în sinea mea; nu primii nici un răspuns, la care se adăugă și tăcerea, mi se păru complicitară, a proprietăresei. Vorbi: - Ce coincidență vizita dumneavoastră, domnule judecător: astăzi se împlinesc patruzeci de zile de la plecarea doamnei Perussi. Ieri i-am făcut pomenirea. - Nu e nici o coincidență, doamnă, am venit anume pentru asta. Îi spuneam adevărul, dar omisesem, intenționat, să adaug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din cadrul ușii sculptare, cu ferestrele apărate de grile înflorate în fier forjat, devenise, ca niciodată, ușor fâstâcit dar ținu, și reuși, să nu pară, rezolvând, gândi el, cât mai politicos suavul impact la care nu se așteptase, mai ales că proprietăreasa, venită cu acest mesaj, din uitare sau alte motive, nu-l invitase în apartamentul ei; era - în ce-o privea și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zâmbet ce păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și pe ea - o zăpăceală de moment, altă explicație nu se afla, căci el rosti cu un zâmbet ce păru amabil: - Să poftească, o aștept cu plăcere! „Ce bine e să ai de a face cu oameni civilizați”, își spuse proprietăreasa și plecă încântată. După vreun sfert de oră, profesoara rosti, prefăcându-se a fi uitat: - Aaa! Trebuia să mă duc la domnul judecător! Apoi către doamna Pavel, ca să audă și celelalte femei: Mă conduci, tanti? - Ei, asta-i! răspunse doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
istorioare, istorii, romane, farse, comedioare, cronici de familie, seriale și foiletoane care se plimbă agale ținându-se de mână. Și eu în ce joc? Mi se pare mie că e o comedie bufă. O comedie pornografică, spumoasă, destinderea comică împreună cu proprietăreasa sau servitorul înainte ca nebunia să reizbucnească în altă parte. Am ieșit rostogolindu-mă din Carburton & Linex și am pornit-o glonț spre cabina telefonică. Începutul discursului îmi era bine fixat în cap. Dar Selina nu era acasă. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în peretele din camera de zi. Uniformele albastre au început să spargă ușa. Buzz l-a trimis pe Fud la subsol, l-a închis acolo, iar Fud a spart fereastra care dădea spre veranda din spate, călcând în picioare petuniile proprietăresei, cu care femeia se mândrea atât de mult. Când polițiștii au reușit să spargă ușa, Buzz le-a spus că era polițist la LAPD și că atacatorul fusese un drogat pe care îl băgase în pușcăria din San Quentin, Davis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
garajul de la 2307, cu câte un „bețiv împleticit” de o parte și de alta a lui. Nu, nu-i mai văzuse pe cei trei înainte. Nu, nu auzise după aceea nici un zgomot straniu dinspre garaj. Nu, n-o cunoștea pe proprietăreasa casei din față. Nu, bărbații nu vorbeau între ei, iar ea se îndoia că ar fi fost în stare să-l identifice pe cel cu păr argintiu dacă l-ar mai fi văzut o dată. Danny o lăsă pe bătrânică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prinse de braț și îl conduse în intimitatea biroului său. Dietrich acceptă, întorcându-se spre el când Danny închise ușa. — Tocmai m-a sunat locotenentul Poulson. Și pe el l-a sunat Gene Niles, pentru că a primit un telefon de la proprietăreasa apartamentului în care stătuse Martin Goines. Sânge și haine pline de sânge în tot apartamentul, la un kilometru și jumătate de Griffith Park. Unul de-al nostru și doi al celor de la LAPD. E clar că au fost omorâți acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dietrich luă o scrumieră și își stinse țigara. Și nu m-ai sunat? Cu o pistă atât de serioasă? M-am grăbit, domnule. Îmi cer iertare. Dietrich spuse: — Nu sunt sigur că înghit povestea ta. De ce n-ai vorbit cu proprietăreasa înainte să cercetezi zona? Poulson zicea că Niles i-a spus că femeia era vânătă la față. Ea a fost cea care a descoperit oroarea. Danny înălță din umeri, încercând să diminueze importanța întrebării. — Am bătut la ușă mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Acuzații retrase” sau „Verificare viitoare arestări”. Danny citi primele dosare și nu dădu decât peste acte homosexuale între bărbați care fuseseră ulterior arestați, dar nu ajunseseră în fața tribunalului: coitus interruptus în mașini parcate, partide de sex la domiciliu, reclamate de proprietărese revoltate, o acuplare într-o toaletă de cinema, unde proprietarul locului chemase poliția. Acte sexuale clare, raportate în stil pur polițienesc: abrevieri, termeni tehnici pentru actele propriu-zise, unele comentarii hazlii ale unor polițiști cu umor de la Moravuri. Danny simți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un tânăr blond, îmbrăcat pentru tenis. Bună ziua, zice el uitându-se cu vizibil dispreț în părțile mai întunecoase ale biroului. Probabil ești Bridgeman. M-am gândit să facem câteva seturi. Muskett rămâne în sala întunecoasă și primește omagiile doamnei Lovelock, proprietăreasa. Este evident că aceasta îl consideră un tip impresionant și execută în jurul lui o spirală de plecăciuni, menite să indice deferență și plăcerea de a-l cunoaște. Muskett o ignoră, prea atent să-și afișeze disprețul față de felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nici nu face vreo remarcă. "Ei, zic, ți-a plăcut?" "Hm! răspunde. E un caz clinic, care n-are valoare pentru toată lumea, un dement..." "Bine, zic, dar scena aceea când eroul se întoarce acasă și ca să-i facă în necaz proprietăresei începe să scuipe pe pereți și să-și șteargă picioarele de ei? Și discuția lui despre Pușkin?" Da, zice, da..." Dar se vede că lectura nu i-a spus nimic și genul acesta de literatură care scoate la iveală sau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în tramvai și a dispărut. Nici pe el nu l-am mai văzut vreodată. Prin urmare, a doua zi m-am sculat cu noaptea în cap, mi-am curățat și mi-am călcat încă o dată costumul. Cu călcatul mă deprinsese proprietăreasa mea cea bătrână, mă lăsase să exersez deseori pe hainele bărbatului ei. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor de uimire când la adresa de pe bilet am găsit o poartă mare cu sentinele alături, în spatele ei automobile cu numere speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu care venise. — Păi, am să mă întorc când vine comanda. Te deranjez? — Nu mă deranjezi deloc, am terminat de mâncat. Cum nu dădea nici un semn că ar vrea s\ se duc\ la masa ei, mi-am comandat o cafea. Proprietăreasa restaurantului a strâns farfuriile goale și mi-a adus zahăr și lapte condensat. — Am și eu o curiozitate, zise. De ce n-ai răspuns azi la apel? Te cheamă Watanabe, nu? Toru Watanabe. — Exact. — Și de ce n-ai răspuns? — Pentru că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să te invit la biliard! Nu-i nimic, am zis eu. Rana nu e chiar atât de gravă și pe urmă chiar mi-a făcut plăcere să joc. Pe când ne pregăteam să plecăm, o femeie slabă, între două vârste - probabil proprietăreasa localului - i s-a adresat lui Hatsumi: — Surioaro, ai fost grozavă! Hatsumi i-a mulțumit cu un zâmbet dulce și apoi a plătit. — Te doare? m-a întrebat ea după ce am ieșit în stradă. — Nu foarte tare, am zis. — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
îi scriam lui Naoko, dar niciodată nu am insistat să-mi răspundă, pentru că nu voiam să o presez. I-am scris despre slujba găsită, despre Pescăruș, despre florile de piersic din grădină, despre amabilitatea vânzătoarei de t½fu, despre nesuferita de proprietăreasă a birtului, despre mâncărurile pe care mi le preparam singur. N-am primit nici un răspuns. Când mă săturam de citit sau de ascultat muzică, lucram prin grădină. Am împrumutat de la proprietar o greblă, o mătură, foarfece de grădină și pliveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să visez că mănânc sukiyaki... îmi îndesam în gură carne, ceapă, tăiței subțiri, t½fu și tot felul de legume... — Sigur, putem să facem, dar nu am tigaie pentru sukiyaki. — Mă descurc eu. O să împrumut de la proprietari. A dat fuga la proprietăreasă și s-a întors cu o tigaie excelentă, cu un aragaz mic și cu un furtun. — Ei, ce zici? — Grozav! am exclamat eu, admirativ. Am cumpărat de la un magazin mic din apropierea casei carne de vacă, ouă, legume și t½fu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fost magistrat. Pasionat de ezoterism, ca și prietenul Poet; Big Sile dipsoman. O problemă pentru cei din jur; Adrianus, alias Marco van Vierme, alias Boss un ins mărunt, cu suflet mare; Nea Petrică Bau-Bau un cârciumar ciufut; Domnișoara Rodica o proprietăreasă posesivă; Nea Ghiță Patiserul un Criminal fără vocație; Nae Contrabandă un chefliu. Un libertin. Un crai de mahala; Coco ( poreclită și Cău-Cău) concubina flușturatică a Bossului; Pale Botîncur vărul lui Nae; Popa Costică un preot folkist; Îngerul Uriel Arhanghelul Cunoașterii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Aud? Nu te băga! În altă ordine de idei, țapul ăla micu' n-are cum să stea pe cursă mai mult de cinci, maximum șase minute. Locuiește după colț. Strada Diocezei, paisprezece. Probabil c-o să-ncerce să procure banii de la proprietăreasă, că baba aia prosperă are mereu de un' să-i dea. Nu contează, bani să fie. Dar, scuzele mele, permite-mi să am unele rezerve, cum c-ar fi-nțeles corect ceea ce i-ai cerut. Prea l-ai luat și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
susținute, ca un biban pe uscat. Adriaaan...! Adiii...! Băiețică...! Te-ai și-ntors, dragule? Te-am auzit de-aici. Mai ești cu careva? Ești singur? Fii amabil și urcă, atunci, o fuguță, până-aici, la mine! Vocea de tutungioaică înveterată a proprietăresei, Domnișoara Rodica, îi alungă celui strigat roșeața de pe chip, aducându-i în loc o umbră pământie, cu tentă cianotică. Ssst...! Mucles! își flutură el grav arătătorul, aprehensiv, în dreptul buzelor. Știți regulile! O cunoașteți și voi că se supără, dacă vin cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Trismegistos, se pot înșela! Precum e sus, așa-i și jos, cunoștea o excepție notabilă, prin raport strict la spațiul de locuit subteran, vizitat întâiași dată de către eroii noștri. Această excepție antagonică, izvorul unor insurmontabile discrepanțe, o constituia tocmai apartamentul proprietăresei umilului Vierme! Pardoseala din living parchet de stejar și de ulm, lăcuit și șlefuit cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un scaun, în vervă, etalându-și pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe ușa lăsată descuiată, câtă vreme cei trei fuseseră invitați în vizită, la proprietăreasă. Spre lauda lui, de dată aceasta nu mai apăruse, însă, ca milogul, cu mâna goală. Dintr-o sacoșă măricică de rafie, cu inscripția "Orașul nu e tomberonul tău!" se ițeau provocatoare, gâturile unei perechi de sticloanțe redutabile, din plastic, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
crosa pistolului. La naiba! Lasă-l să vorbească, pe domnu' procuror! pocnește nenea Sandu cu palma, în placa biroului. Încurajat, Fratele continuă: Am ridicat ancora de la nea Petrică și ne-am strămutat acasă la Boss. Am vizitat-o și pe proprietăreasa lui, pe tanti Rodica, care avea și ea o treabă cu noi..., fără tangență cu fondul. Aici, am avut eu o contră zbanghie, cu niște motani negri, agresivi și miștocari. Motani? Ce motani visezi?! se holbează la el Mânecuță. Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
auzea decât scâncetul copilului, și mulcomirile femeii, și mormăitul babei: ― Fire-ar al dracului! Capitolul IV LUMINILE 1 Două zile Titu Herdelea avu să povestească ce-a pățit și cum a petrecut la țară. L-a descusut întîi doamna Alexandrescu, proprietăreasa lui, care, când nu vorbea de Jenică sau de Mimi, murea să afle toate despre toți și să clevetească. O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș, iar fiul cizmarului Mendelson, acuma civil, a venit anume să se intereseze
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
au fost sute de morți și răniți de ambele părți, că în altă parte sătenii au alungat cu pietre un detașament de infanterie, că multe județe sunt complet izolate fiindcă țăranii au tăiat firele telegrafice și telefonice, că o doamnă proprietăreasă surprinsă de răsculați a fost dezbrăcată în pielea goală și purtată așa prin mai multe comune, că ministrul de război e idiot, pentru că trimite trupele recrutate din cutare ținut să reprime dezordinile tocmai în ținutul respectiv, încît soldații ar trebui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]