266 matches
-
tineri. Acțiunea, simplă și bine distribuită în timp, este plasată în lumea periferiei bucureștene, de unde sunt luate și modelele pentru câteva personaje de fundal. „Oamenii buni” contribuie la izbânda binelui și a dreptății, între aceștia numărându-se Mama Maria, mărinimoasa proprietăreasă a locuinței lui Dan Prună, ușierul Mareș, coana Silvia, preotul, avocatul, medicul. În economia romanului, narațiunea este subordonată dialogului, oferind o lectură ușoară, plăcută, educativă. Câteva cărți pentru copii, adevărate best seller-uri apărute în ediții succesive, se mențin în sfera
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
nu am prieteni. Dar eram interesat să primesc o anumită scrisoare, pe aceasta, cel puțin, o așteptam. Oricum, să ne întoarcem pentru moment la cotețul de câini. Cotețul de câini? am întrebat-o pe doamna de la oficiul poștal. (E sora proprietăresei prăvăliei, iar oficiul poștal e situat în aceeași clădire cu prăvălia.) — Da, în cotețul de piatră aflat pe drum, chiar înainte de ajungeți la casa dumneavoastră. Doamna Chorney cerea ca scrisorile să-i fie lăsate întotdeauna acolo. Acest obiect, situat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe podele, și doi lucrători de la Arsenal, ajutoarele lui, toți bucureșteni „șmecheri”, pe care nu-i prea aveau la stomac gazdele noastre. În asemenea îmbulzeală nu e de mirare că tifosul exantematic a pătruns și în căsuța dintre zarzări: bătrâna proprietăreasă a [15] murit repede repede, vecinul de la Arsenal era gata-gata să se prăpădească, scăpând ca prin minune, slab și galben-străveziu, dar noi, îngrijiți, spălați și curățați de mama, am scăpat toți. Parcă ne văd, pe fratele meu și pe mine
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
zgomotul. Mi-ar prinde bine un pahar cu apă. — Imediat! Mă grăbesc la bucătărie, dau drumul la robinet și aștept să vină apa rece. Instalațiile din clădirea asta sunt un pic cam ciudate și mereu suntem pe capul doamnei Watts, proprietăreasa, să le repare. Dar ea stă la mama naibii în Florida, și nu prea pare s-o intereseze. Însă, în afară de asta, locul e complet extraordinar. Apartamentul nostru e uriaș după standardele New Yorkului, are parchet, șemineu și ferestre imense, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ăla înnebunitor din Thailanda, sau într-un loc de genul ăsta. Sau într-un safari ca prin filme... Că veni vorba de homeleși, îi spune Luke lui Michaelîn septembrie o să ajungem în stradă? — Serios? face Michael. Ce s-a întâmplat? — Proprietăreasa vrea să-și vândă clădirea în care stăm. Toată lumea afară. A! spun, extrăgându-mă brusc din mijlocul plăcutei viziuni pe care o am, cu mine și Luke cocoțați în vârful unei piramide. Apropo, Luke. Tocmai am auzit o conversație ciudată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trădat. Dar nu vrea să vorbească cu mine despre asta. Vocea începe să-mi tremure. În momentul ăsta nu vrea să vorbească cu mine despre nimic. Nici despre nuntă, nici despre luna de miere... Nici măcar despre unde o să ne mutăm! Proprietăreasa vrea să ne dea afară din apartament și încă nu ne-am găsit o altă locuință, și nu știu când o să începem să ne căutăm una... Spre uimirea mea, o lacrimă începe să-mi șiroiască de-a lungul nasului. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
încununează“ o serie de ghinioane care a început în primele zile de toamnă: atunci m-am suit în mărul din curtea casei (care nu e casa noastră, locuim cu chirie) și tocmai când eram eu cocoțat în vârf a apărut proprietăreasa, doamna Duțulescu. E o femeie în vârstă (o babă, cum se exprimă prietenii mei care sunt mult mai slobozi la gură decât mine și nu se fandosesc cu calificative din astea alese, bune pentru compunerile de la școală), înaltă, ciolănoasă, căreia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a apărut, parcă ar fi fost înțelese, și o altă palavragioaică faimoasă, doamna Sărăcin, prietenă cu doamna Duțulescu. Evident, s-au pus pe turuit și nu și-au găsit alt loc pentru trăncăneală decât sub pomul unde mă urcasem eu. Proprietăreasa, doamna Duțulescu, nu-mi dă voie să mă cațăr în pomul ei și să iau mere, așa că am stat acolo, sus, pe o creangă subțire, îmi țineam respirația și făceam eforturi supraomenești să nu mă mișc, să nu mă simtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
izgonit, voia să mai dea o dată ochii cu scena nenorocirii familiei sale. Știa de moartea mamei și a lui Victor. Știa că singurul supraviețuitor, Vlad, e student la București. Știa și că acum casa în care locuiserăm era închiriată de proprietăreasă altcuiva, previzibil, unuia dintre gealații care-l ridicaseră în noaptea aceea din pat... Nu ținea să vadă pe cineva anume dintre cei vii, ținea să se întâlnească, eventual, cu propriul său trecut și ținea neapărat să aprindă câte o lumânare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a vedea Cu metrele vesele din Windsor (muzica de Otto Nicolai). Amu zant. Am trecut și pe la Pisa (Trixy Checais). Nu era acasă, cu toate că avea lumină la ferestre (?). La întoarcere - ceartă cu Mama cu privire la Camarera Major (Madame Simon - fosta noastră proprietăreasă, decăzută la rolul de menajeră). Să știe oare ceva pe socoteala mea? Mamei i se pare că are aerul s-o insinueze. Dar ce temei se poate pune pe suspiciunile Mamei?! Am lucrat puțin la Magna Summa, iar acum îmi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a perfectat și mutarea lui Ion Omescu în casă la noi, și anume în vechea noastră cameră de vis-à-vis, în care îmi petrecusem o mare parte din copilărie și adolescență. Ultimii ei locatari - fratele și cumnata lui madame Simon, fosta proprietăreasă, care scăpătase până la situația de menajeră a familiei mele - muriseră. Urma acum ca madame Simon să se mute ea în această cameră, eliberând astfel cămăruța - fosta baie, care nu era de fapt decât o prelungire a apartamentului nostru, separată printr-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un tren spre Galați. La vremea aceea, Giglio-Crin fusese numit regizor la Teatrul de Stat din Galați și ne invita mereu să-i facem o vizită. Locuia chiar în centru, într-o cameră mobilată, în casa contesei de Roma, mama proprietăresei lui Mihai. (O, Doamne, ce mică e lumea!) Când am ajuns acolo, Crin tocmai ieșise. Doamna de Roma mă întâmpină însă foarte amabil, mă conduse în camera lui, îmi oferi un ceai fierbinte și mă culcă în patul lui Giglio
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Antoaneta Ralian. Și apoi radiografia unei sesiuni de examen. Cum vă pregăteați? Toceați vârtos? Vă permiteați răgazuri? Cum era? A.R. Locuiam pe strada Izvor, cu încă trei studente, într-o casă unde li se închiriau camere studenților și unde proprietăreasa ne fura regulat din pachetele cu mân care pe care ni le trimiteau părinții de-acasă. Nu lip seam niciodată de la cursuri. Petreceam multe ore la bibliotecă, citind, de pildă, bibliografia recomandată de Dragoș Protopopescu. Iar când ieșeam de la cursuri
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
strigat, soția și cu mine: "Suntem națiune independentă". "Uraaa"!, când ne-am mutat în locuința "proprietate personală", aflată tot în Baltă Alba, dar "mai central". Aveam să constat la prima " Adunare a locatarilor" că circa o treime din "proprietari" erau "proprietărese" tinere, necăsătorite, dar urâte, ceea ce avea să-mi taie pentru mulți ani orice interes în promovarea "relațiilor de bună vecinătate", atât de insistent susținute în Dreptul internațional! După amenajarea "în etape" a apartamentului, am gândit că în calitate de "diplomat" fie el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
curtea aceea pietruită, îngustă și lungă pe care o știi la fel de bine ca și mine... curtea acelei case unde ați locuit voi și care aproape singură alcătuia o stradă... Mai avea grijă de mine și d-na Pușcaș, fosta voastră proprietăreasă... cea care, într-o vreme, deschisese o lăptărie, unde servea mămăliguță cu brânză și smântână...” „... Și unde obișnuia să vină d-na Bebello, una din cele mai statornice cliente ale localului...”. „Am mai trăit aproape doi ani după plecarea voastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dănănaia „de potecă“, dovada, aș zice, irefutabilă a virili tăți lor noastre, a „părților noastre capitale“, cum le spune Stendhal și de care vechii egipteni se țineau strâns În clipa solemnă a jurământului. Sau, dacă voiți, rețeta aplicată frumoasei mele proprietărese de acum treizeci de ani, văduvă tânără, Înaltă, mlădioasă, culti vată, proastă cât Îi sta bine și coborând În mijlocul nostru din plin veac al XVIII-lea, inclusiv jegul cucoanelor de atunci asezo nat cu mult fard și eau de-senteur; venită
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
conivență cu boierii. Trăiesc Încă aproape cu toatele, dulcele lor trai de odinioară păstrându-le ca pe fructele rare și fierte În zahăr din vitrinele marilor cofetării: Lili Gheorghiadis cea blondă, azi târându și picioarele adipoase, ca de elefant; Lina Magazia, proprietăreasă cuminte peste drum de Liceul Lazăr, colț cu strada Silfidelor (nu: Siflidelor, cum ar spune Caragiale); Mița Biciclista, fostă mai târziu nevastă a bunului meu coleg premiant de onoare la Sf. Sava, azi măritată cu un general și având 83
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a stat la Paris. Dormea la o româncă, Prutus, nașa lui Costică, fratele său, căreia Îi ziceau toți „Marraine“. Lucra la o casă de mode a româncei Jeni Boian, ajungând În scurt timp premișre și Înlocuind-o cu succes pe proprietăreasă atunci când lipsea. Executa costume pentru artistele Operei din Paris și fotografiile ei făcute Împreună cu unii artiști pot fi și azi admirate la Stroești. Din Paris, scria frecvent celor dragi, precum și rudelor din Stroești, iar o parte din scrisori s-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
geniu, era mereu trimis la lucrări te miri unde: după căsătoria lor, ai mei au zăbovit, de pildă, câtăva vreme în satul Ciolpani (Ilfov); acolo se pare că m-au conceput. O parte a casei, dinspre grădină, era ocupată de proprietăreasă, o domnișoară bătrână (să fi avut vreo patruzeci de ani), urâtă, cu gușă, părul breton vâlvoi și ochi holbați, înaltă, solidă, nemaipomenit de vitală și petrecăreață, în cele mai bune raporturi cu cei din clanul Cotuțiu - înțeleg prin asta mai
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noi, cei mici, partea noastră - eram destui, căci invitații își aduceau progeniturile, plasați într un salon special, la dispoziția puștimii. Perechea consulară nu întreținea legături cu colocatarii, așa că pe tata nu-l auzeam vorbind franceza decât uneori, cu contesa Nemes, proprietăreasa, care nu știa românește și care de altminteri era o rarisimă apariție, când, pentru a ieși în oraș, trebuia să străbată curtea: o femeie de vreo cincizeci de ani, totdeauna în negru, delicată și aparte, pentru mine cât se poate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mei îndată alertați, a fost grozavă: mi se mai văd și azi, la gleznă, semnele intervenției chirurgicale - doctorul spunea că puțin a lipsit ca să fiu amputat. În casa barocă de pe celălalt trotuar, aproape vizavi de noi (la etajul unde locuia, proprietăreasa ținea într-o cușcă uriașă o maimuță care zburda și se zbenguia cât îi permitea spațiul, pe ramurile unui copac uscat), își avea locuința, la parter spre stradă, de o parte a intrării, maiorul Strat, a cărui soție, Miți - sora
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fac propagandă pentru alegeri și pentru Constituție, mâine trebuie să continui propaganda la conferința de la liceu; nu mai pot da lecții particulare, ceea ce îmi pricinuiește grave prejudicii. Scumpa mea, încearcă să vorbești cu fostul tău profesor, cel care poartă numele proprietăresei primei tale case de la Paris; n-am să fiu liniștită decât când am să știu că ai, grație prelungirii bursei, jumătate din cât îți trebuie ca să trăiești la Paris. Îți mai scriu aceste câteva cuvinte în seara asta și mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în voia condeiului, fără să-mi pese dacă uit unele amănunte, dacă uneori am să pierd șirul întâmplărilor și am să mă repet. Sâmbătă dimineață, la opt fără un sfert, sună la ușă. O aud pe Mabell, care deschisese, spunând: „Proprietăreasa e acasă“. Intră în birou, unde începusem să mă îmbrac, urmată imediat de doi domni și de un milițian*. Și, brusc: „Am venit să confiscăm tot ce-i aparține absenteistei, fiica dumneavoastră“. „Fiica mea nu este absenteistă, n-are de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai de mult, de pe data de 18 decembrie. Eu m-aș fi bucurat mai mult dacă în loc de scrisori ai fi venit tu. Astăzi e ziua întâia din Anul nou, e monoton în casă, deși în afară de Mariana noastră sunt gazdele Cosma, proprietăreasa, și Milica, degeaba, se cunoaște mult lipsa ta. Nu mai zic nimic. Aș fi fericită să te știu cu adevărat sănătos și voinic. Poate vor veni și timpuri de pace, când ne vom bucura pe deplin de venirea ta acasă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
unui boxer cu pumnii goi, iar James Coburn, pe cel de manager. Am intrat, m-am așezat pe canapea și i-am rugat să dea puțin înapoi ca să mai văd o dată scena competiției. Voiam să-mi mai omor puțin timpul. Proprietăreasa părea puțin cam plictisită. I-am oferit o tartă. A luat una cu pere, iar eu, cu brânză. În timp ce mâncam, am privit scena. Bronson îl lovea la cap pe adversarul lui chel, o matahală de bărbat. Spectatorii se așteptau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]