145 matches
-
Proscomidia sau proteză, în ritul bizantin, este o pregătire și punerea înainte (ofertoriu) a darurilor pentru liturghie, ce se îndeplinește la o măsuță laterală - adesea scobita în perete - ce se cheamă proscomidiar. Tradițional, pregătirea darurilor este făcută de către diacon, urmând ca
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
măsuță laterală - adesea scobita în perete - ce se cheamă proscomidiar. Tradițional, pregătirea darurilor este făcută de către diacon, urmând ca preotul să citească doar rugăciunea punerii înainte. Această datina e încă în vigoare la Ierusalim. Obișnuință slavă a făcut ca toata proscomidia să fie făcută de preot. Proteză simbolizează de obicei ieslea în care ar fi fost culcat Iisus după naștere. Pregătirea liturghiei începe cu purcederea în locașul de cult și învesmântarea slujitorilor. Preotul și diaconul vin pe solee, în fața incoanelor împărătești
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
obicei o prescura cu cinci sau șase părți. La slavi se folosesc șase prescuri. În indicațiile următoare, se presupune existența a șase prescuri. Acolo unde nu sunt atâtea, părticelele se taie dintr-una și aceeași prescura. La Ierusalim, diaconul face proscomidia singur, iar preotul rostește doar ofertoriul. La slavi, preotul președinte al celebrării face toată proscomidia, însoțit de diacon. La români, de obicei preotul cel mai mic în grad - dacă sunt mai mulți de față - face proscomidia, însoțit de diacon. În
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
indicațiile următoare, se presupune existența a șase prescuri. Acolo unde nu sunt atâtea, părticelele se taie dintr-una și aceeași prescura. La Ierusalim, diaconul face proscomidia singur, iar preotul rostește doar ofertoriul. La slavi, preotul președinte al celebrării face toată proscomidia, însoțit de diacon. La români, de obicei preotul cel mai mic în grad - dacă sunt mai mulți de față - face proscomidia, însoțit de diacon. În explicațiile următoare, se presupune că ar face proscomidia un preot, însoțit de diacon. La Ierusalim
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
La Ierusalim, diaconul face proscomidia singur, iar preotul rostește doar ofertoriul. La slavi, preotul președinte al celebrării face toată proscomidia, însoțit de diacon. La români, de obicei preotul cel mai mic în grad - dacă sunt mai mulți de față - face proscomidia, însoțit de diacon. În explicațiile următoare, se presupune că ar face proscomidia un preot, însoțit de diacon. La Ierusalim, diaconul rostește însuși rugăciunile și versetele biblice corespunzătoare. Preotul și diaconul fac trei închinăciuni în fața proscomidiarului, unde sunt gâtițe: Preotul ia
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
slavi, preotul președinte al celebrării face toată proscomidia, însoțit de diacon. La români, de obicei preotul cel mai mic în grad - dacă sunt mai mulți de față - face proscomidia, însoțit de diacon. În explicațiile următoare, se presupune că ar face proscomidia un preot, însoțit de diacon. La Ierusalim, diaconul rostește însuși rugăciunile și versetele biblice corespunzătoare. Preotul și diaconul fac trei închinăciuni în fața proscomidiarului, unde sunt gâtițe: Preotul ia în mână prima prescura, și eventual sulița - un cuțit special - și le
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
cantitatea vinului. Tipicul de București spune despre apa din potir că aceasta « nu trebuie să schimbe firea vinului », iar Dr Badea Cireșanu spune că o picătură simbolică e de ajuns, insă totalitatea apei ce se varsă în potir (aici, la proscomidie, și înainte de cuminecare, la liturghie) nu trebuie să depășească o pătrime din cantitatea vinului. Agnețul ar trebui să fie destul de voluminos, încât mai tarziu, la liturghie, să fie de ajuns pentru toți care se împărtășesc, clerici și laici. Drept aceea
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
pentru toți care se împărtășesc, clerici și laici. Drept aceea, la Kiev și Moscova se folosesc discuri voluminoase, pe care se pune un agneț gigantic. Totuși, pe alocurea, inspirându-se de la ostiile latine, unii melchiți prevăd în acest moment al proscomidiei decuparea unor bucăți lunguiețe, ce urmează a se pune de disc în spatele agnețului. Aceste părticele au început a fi folosite și la Cluj prin anii 1940, conform observației arhimandritului Teodosie Bonteanu. După 1990 se folosesc aproape peste tot în comunitățile
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
departe de temelie, pe o bârnă de stejar, a fost puternic profilat un brâu în frânghie. În preajma sfințirii sau resfințirii lăcașului, absida altarului, poate și celelalte compartimente, a fost pictată, la acest fapt referindu-se textul în limbă slavă, din Proscomidie, din nefericire foarte avariat. Din pictura absidei, probabil că reprezentarea Mariei Orantă cu Arhanghelii Mihail și Gavril cât și acelea ale Sfintei Troițe și cetelor îngerești, datează din 1732. Se leagă de pisania din 1765, pictura de pe peretele despărțitor , cu
Biserica de lemn din Băița () [Corola-website/Science/313845_a_315174]
-
de pânză, 1 de giolgiu, antimisul consacrat prin episcopul I cândva Szabo 1893. Evanghelia de București anul 1723. Lyturghier de Blaj din 1870, crucea dinaintea altariului/tabernacului de argint de Chină cu chipul email, deasupra madona de sixtina, de masă proscomidiei servește o scândură acoperită cu 2 învălitori, potirul de metal aurit cu apartamentele necesari, 2 cădelnițe una alpacca altă de arama veche, navicula pentru tămâie, un clopoțel, un luminar mic sub sicriul odăjdiilor, 5 rânduri de vesminte preoțești, 3 stichare
Biserica de lemn din Tusa () [Corola-website/Science/309823_a_311152]
-
catapeteasmă) ca fiind „desigur cea mai impunătoare prin întindere și bogăție din toată românimea”. În altar se găsesc trei picturi executate de Raicu: Coborârea Sfântului Spirit, în absidă: Botezul lui Isus în Iordan, în partea dreaptă, iar în stânga, la masa proscomidiei, Punerea lui Isus în mormânt. Pe pereții exteriori ai scării amvonului se află picturi pe lemn, realizate tot de Raicu, reprezentând pe Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei; Sfântul Grigore Dialogul, papă al Romei și Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul
Catedrala Sfânta Treime din Blaj () [Corola-website/Science/298826_a_300155]
-
sau Ieșirea Mare este una din cele două procesiuni din viața liturgică a Bisericii. Ca și Ieșirea Mică, Ieșirea Mare își are originea în vremurile în care momente ale slujbei acum concentrate în altar, cum ar fi proscomidia și depozitarea vaselor sfinte, erau împărțite în clădiri diferite și procesiunea era necesară pentru a le aduce împreună în biserică. Ieșirea Mare are loc în timpul Sfintei Liturghii, mai târziu, când pâinea și vinul aduse ca darururi sunt luate de pe Masa
Vohodul Mare () [Corola-website/Science/318185_a_319514]
-
bătrână din cele veacuri, cu un chip nou. Acesta e pristolul. Poprul crede, că subt aceasta este ascunsă o căldare de bani a nobililor, alții zic că preotul Muste fiind bogat a pus subt altar o căldure de bani. Masa proscomidiei stă din o scândură acoperită cu o față lagiată. Altarul are două ferestri mici, pe păreți sunt zugrăviți patriarchii Alessandru, Petru, Ioan, Macarie și îngroparea lui Christos; are două uși, una împărătească, care se deschide în două laturi, pe cealaltă
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
plus cazare și mâncare de la credincioși. Pentru că au lucrat foarte repede și foarte bine, poporul i-a mai renumerat, benevol cu încă 15.000 lei. Dușumeaua a fost făcută din scândură de brad, la fel și masa altarului și masa proscomidiei și tetrapoadele și lavițele. Trotuarul din jurul bisericii a fost făcut de către Balint Gh., Molnar Șt., Mocan T. și Chiș T. pentru suma de 3.000 lei, materialul fiind pus la dispoziție de către biserică. Crucea de pe turn a dat-o Răcășan
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
adăpostite valoroase colecții de carte, reviste și manuscrise. Biserica este de proporții monumentale, fiind construită din cărămidă. Planul bisericii este dreptunghiular, iar turla are formă piramidală. Altarul este de formă semicirculară, în părțile laterale fiind dispuse câte o nișă pentru proscomidie și pentru diaconic. Catapeteasma este un element de o mare valoare artistică, fiind înaltă până la arca prin care se susține bolta naosului și altarului. Icoanele au fost pictate în ulei pe lemn de tei. S-a construit apoi un zid
Mănăstirea Cămârzani () [Corola-website/Science/308455_a_309784]
-
și anul zugrăvirii 1882, pictor Simeon Ionescu din Tr. Severin . Pe un perete interior se află înfățișați color ctitorii : C-tin Frânculescu și soția Dumitra , Ilinca M . Scânteie cu fiul lor și pr. D. Comănescu cu soția și fiul. La proscomidie se vede numele ieromonahului Elisei și al călugăritei Metodia , înmormântata în cimitirul de lângă biserică. Un document păstrat de preotul paroh Blaj ilustrează plecarea părintelui Elisei la Mănăstirea Meteora de pe Muntele Athos : "Las pe această tăblița scris că a sosit ziua
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
de pe bolta naosului nu se mai păstrează decât capete de îngeri și stele. Pe bolta altarului este reprezentată Maica Domnului Platytera, ilustrând dogma întrupării, iar pe pereți două teme complementare, Buna Vestire (la est) și Încoronarea Fecioarei (la vest). În dreptul proscomidiei este pictat Isus-Viță-de-Vie, alături de Bunul Samarinean ca figură a lui Isus. Arhanghelul Mihail, călcând diavolul în picioare, reprezentat pe una din ușile diaconești, este considerat „păzitorul intrărilor și ieșirilor”; în imediata lui apropiere sunt reprezentați arhidiaconii Ștefan și Laurențiu. Din
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
mâinile lor, pentru a le pune pe masă. Potrivit fiecărui rit, această ceremonie se desfășoară în mod diferit. În mai multe rituri răsăritene, ofertoriul a fost deplasat de la locul lui obișnuit, fiind pus înaintea liturghiei cuvântului, în cadrul unei ceremonii numite proscomidie. În anumite rituri nu se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În ritul latin, de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
se folosesc pâini întregi ci, din cauza lipsurilor din Evul Mediu, se taie doar câteva părticele din pâine. În ritul latin, de multe ori, se aduc prefabricate, lucru cu care liturgiștii nu sunt de acord. Vezi și articolele principale: ofertoriu și proscomidie. Anafora e o rugăciune lungă, rostită de președintele adunării, în cadrul căreia îi mulțumește lui Dumnezeu pentru creațiune și pentru mântuire, pomenind, de asemenea, moartea și învierea lui Iisus. De obicei, anaforele conțin un Sanctus, cuvintele instituirii («Luați, mâncați... Luați, beți
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Proscomidia, în esența ei, constă în punerea înainte a darurilor pentru jertfa liturgică, însăși denumirea de venind de la cuvântul grecesc προσκομιδη care înseamnă a pune înainte, a aduce, a oferi, a face dar. Mai precis slujba i constă în alegerea, pregătirea
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
pregătirea și afierosirea de către preot a darurilor de pâine și vin aduse de credincioși la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfințite și prefăcute în Trupul și Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii. Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creștine ritualul ei era mult mai simplu, evoluând ulterior până la forma de azi. În esență consta în primirea de către diaconi a darurilor de pâine și vin aduse de
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
pentru jertfă urmând ca episcopul sau preotul să le binecuvinteze. Locul primirii darurilor era o încăpere numită proscomidiar sau schevofilachion. Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, inițial fiind distinctă de biserică. În ceea ce privește timpul săvârșirii și rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită și însușită de numeroși liturgiști afirmă că ritualul primirii și pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioșilor. După plecarea catehumenilor credincioșii prezentau
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă și le aduceau apoi la altar punându-le pe Sfânta Masă. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii și dispariției disciplinei catehumenilor și, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei. O altă opinie
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii și dispariției disciplinei catehumenilor și, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei. O altă opinie, mai nouă susține că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul că așezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o parte, a slăbirii și dispariției disciplinei catehumenilor și, pe de altă parte, a dezvoltării crescânde a ritualului Proscomidiei. O altă opinie, mai nouă susține că Proscomidia s-a aflat întotdeauna la începutul Liturghiei. Se aduce ca argument faptul că așezarea Proscomidiei la începutul Sfintei Liturghii este specifică tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puțin în regiunea Siriei de vest
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]