174 matches
-
Roșie din Germania sau Brigăzile Roșii din Italia vor face la fel pentru a justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația contra comuniștilor: anarhiștii* au denunțat de timpuriu „fascismul roșu” (Voline, 1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizații maoiste califică partidele prosovietice ca fiind „social-fasciste”. ANTIIMPERIALISM CONTRA IMPERIALISMULUI, STADIUL CEL MAI îNALT AL CAPITALISMULUI Lupta antiimperialistă a fost una din axele majore ale ideologiei marxist-leniniste și ale strategiei sistemului comunist mondial. Centrată pe Europa, după primul război mondial, ea s-a deplasat
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
egipteni ca Nasser, când mișcarea tunisiană a lui Habib Burghiba; iar comunistul Henri Curiel își amintea cu spaimă de mulțimile egiptene care scandau numele lui Rommel în momentul când Afrika Korps se apropia, în 1942, de Cairo. După 1945, comuniștii prosovietici au de înfruntat concurența troțkiștilor care, ostili patriotismului din Europa, înțeleg să manifeste o solidaritate activă cu curentele care revendicau o identitate etnico-națională, cu condiția ca acțiunea lor să fie orientată împotriva imperialismului. De asemenea, simpatiile manifestate de Washington față de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietice. în sânul fiecărui PC, oameni de încredere ai Moscovei dispun, încă din anii 1930, de posturi de emisie-recepție susceptibile de a asigura legături urgente, secrete și codificate. în perioada dintre cele două războaie, sprijinindu-se pe pasiunea revoluționară și prosovietică, dar și pe amploarea căpătată de antifascism* după 1933, sovieticii reușesc câteva operațiuni remarcabile, cum ar fi infiltrarea comunistului Richard Sorge în sânul ambasadei germane de la Tokyo, sau înființarea rețelelor vizând Germania nazistă - „Orchestra roșie” condusă de germanul Harro Schulze-Boysen
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca obiectiv făurirea „omului nou” și revitalizarea luptei de clasă. După publicarea „raportului secret” al lui Hrușciov*, în care se criticau cultul personalității și crimele lui Stalin*, Mao acuză, începând din 1960, PCUS* de revizionism și denunță atât compromisurile PC prosovietice cu capitalismul, cât și politica „social-imperialistă” a URSS*. El este susținut de conducătorul PC Albanez Enver Hoxha, care va rupe cu China în 1976. Conflictul chino-sovietic* și apelul PC Chinez din 1963 la constituirea unei noi mișcări comuniste internaționale* - „Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
șefii acestora sau îi spionează. Se instaurează tribunale populare, care obișnuiesc populația cu încălcarea legii. Ierarhii, șefii partidelor necomuniste, elitele tradiționale sunt persecutate. Puțin câte puțin, comuniștii suscită în fiecare partid necomunist o sciziune între o aripă „stângă”, procomunistă și prosovietică, și o aripă „dreaptă”, reunind opozanții față de dictatura comunistă. Această lichidare în tranșe a opoziției este denumită „tehnica salamului”. Se organizează atunci alegeri, într-un climat de teroare*, comuniștii căutând să-și intimideze adversarii prin manifestații de masă și recurgând
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iugoslav să schimbe această direcție și să promoveze o alta, internaționalistă” - cu alte cuvinte, una total supusă Moscovei. Tito, care cunoaște bine metodele staliniste, reacționează însă viguros. El arestează și deportează pe Insula Goli Otok zeci de mii de comuniști prosovietici, lipsind URSS de orice mijloc de intervenție internă. Pe plan internațional, Tito va adera la Mișcarea de nealiniere*, pentru a se sustrage atât hegemoniei sovietice, cât și celei americane. Stalin reacționează violent, lansând în întreaga lume comunistă o campanie anti-titoistă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ele marchează reîntoarcerea Asiei pe această scenă, ci și pentru că ele se află la originea unei mobilizări fără precedent a studențimii occidentale. Mai întâi în SUA, apoi în Europa*, mișcări de opoziție față de războiul din Vietnam izbucnesc, controlate de PC prosovietice sau de mișcările stângiste*. Preludiu al mișcărilor din Mai 1968*, ele prefigurează mobilizările transnaționale și globale ale anilor 1990-2000, împotriva globalizării și războiului din Irak. YZ IALTA între 4 și 11 februarie 1945, Stalin*, Roosevelt și Churchill se reunesc la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la 9 noiembrie. Pe 10, Consiliul muncitorilor și al soldaților alege un Consiliu al reprezentanților poporului compus din trei membri ai SPD (Ebert, Scheidemann, Landsberg) și trei membri ai USPD (Hasse, Dittmann, Barth). La Moscova, se ghicește conturul unui guvern prosovietic. Chestiunea legitimității puterii, care agitase Rusia după victoria revoluției în februarie apoi în octombrie, se pune și aici: puterea trebuie să revină consiliilor sau unui Parlament ales? Consiliul reprezentanților, reunit de Karl Kautsky membru moderat al USPD și care păstrase
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la cel mai important eveniment al deceniului ultim din mileniul doi dispariția comunismului. Aceste evenimente enunțate succint mai sus și multe altele au creat condiții pentru evoluții surprinzătoare în plan mondial și s-au soldat, mai întâi, cu căderea regimurilor prosovietice, înlocuirea cu unele ce reprezentau forțe democratice și reformate, apoi cu dezmembrarea URSS, unul din cele două centre mondiale de putere, și încheierea "Războiului Rece". Începutul îl făcea Polonia, apoi a urmat Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, RDG ( căderea zidului Berlinului) și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pe zone geografice, cunoscători de limbi utilizate pe plan internațional și regional, apreciați în capitalele țărilor de reședință. Diplomația țării noastre a moștenit o tradiție care, din păcate, a fost întreruptă după al doilea război mondial, odată cu instaurarea regimului comunist prosovietic. După 1960, când a reînceput procesul de românizare a politicii externe, s-au depus eforturi pentru refacere și reactivare, diplomația devenind mai dinamică și angajată cu succes în noile acțiuni de politică externă ale României, ceea ce i-a permis să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mesaje, organizat și realizat între București și cele două capitale, Alger și Khartum. Simpatia pentru politica externă a României și pentru diplomația de la București a crescut cu timpul, chiar și în rândul unor țări arabe conservatoare sau cu orientări politice prosovietice, de unde primeau ajutoare militare. Moscova le susținea poziția sub toate formele, în conflictul cu Israelul, asigurându-le armamentul necesar ca formă de păstrare a așa-zisului echilibru în regiune. c) Încerc să prezint unele aprecieri, în calitatea mea de atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pe larg solidaritatea lumii a treia cu un membru amenințat al familiei. Numai latino-americanii, legați de o rezoluție veche a Organizației Statelor Americane, care respingea comunismul pe continent (1954), se îndepărtau de Cuba pe măsura apropierii lui Castro de pozițiile prosovietice și de concepțiile economico-sociale ale URSS. N-ar fi trebuit să fim deci complet surprinși de criza cubaneză. Numai că pe agenda internațională mai figurau și alte litigii care ascundeau conflicte potențiale. Criza Berlinului era nerezolvată. Iar Hrușciov, alarmat de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Revistă politico-socială, economică”. Director: Lucian Bildirescu. În articolul-program se afirmă că scopul revistei, ce se vrea „democrată în adevăratul sens al cuvântului”, „liberă și independentă”, este „încercarea formării unui curent de opinie”, care este, de fapt, unul prosocialist, cu orientare prosovietică. Fiecare număr conține asemenea articole: Școala Răsăritului (Lucian Bildirescu), Istoria socialistă a Teleormanului, Falansterul de la moșia Scăeni (Nicolae Deleanu), Social-democrația și țărănimea, Socializare agricolă, Perspectivele socialismului în țările agrare (Lothar Rădăceanu), Finanțarea agriculturii ș.a. (Constantin Titel Petrescu), Însemnările unui fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289836_a_291165]
-
din 1969). Unele dintre ele au pendulat între Est și Vest, funcție de conjuncturile geopolitice contextuale în care le-au împins talazurile unei istorii recente, nu întotdeauna în acord cu propriile lor imperative de dezvoltare. Egiptul s-a debarasat de orientarea prosovietică după 1971, când a renunțat la “serviciile” consilierilor sovietici, înlocuindu-i treptat cu cei americani și trecând în tabăra prooccidentală. Irakul a cunoscut același fenomen după 2003, dată la care a fost răsturnat regimul Saddam Hussein în urma intervenției coaliției multinaționale
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
polonez, un bulgar și un maghiar - indică În mod evident dorința de adaptare la caracteristicile statului român și la tradiția să naționalistă. Deschiderea primului așezământ de Învătământ politic al PCR În martie 1945 urmează cu câteva zile instaurării primului guvern prosovietic la București (6 martie 1945). Sub denumirea de „Universitatea Muncitoarească a Partidului Comunist din România”, această școală funcționează numai pe baza cursurilor serale, ceea ce indică numărul redus de cadre de care dispunea partidul. Durată cursurilor este repede extinsă la doi
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
României și a „lagărului sovietic”. Mulți dintre ei au fost victime fără glorie ale războiului purtat de către cele două „lagăre” prin intermediari. Exilul e descris de obicei că predominant dacă nu exclusiv unul anticomunist, constituit din momentul impunerii unui regim prosovietic la București. Într-o situație ambigua apar grupurile marginale, constrânse la exil de regimurile anterioare: comuniștii, ca urmare a interzicerii partidului din 1924, si legionarii, În special după lovitura de stat ratată din ianuarie 1941. Dacă se compară luările de
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Berlinguer întrunesc speranțele reînnoirii la summitul de la Madrid din martie 1977, dar divergențele dintre ei se adâncesc. Cei trei oameni politici nu s-au pus de acord privind relațiile cu Moscova, astfel că Partidul Comunist Francez (P.C.F.) redevenise naționalist și prosovietic, Partidul Comunist Spaniol (P.C.S.) se abținea, în timp ce Partidul Comunist italian (P.C.I.) lucra cu partidele socialiste europene. Incapabile de a se înțelege asupra politicii europene, partidele comuniste din Europa occidentală s-au destrămat. Istoria a determinat ca să vină Gorbaciov, personalitate politică
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
unui sistem modern de formare a elitelor din diverse domenii, e.g. economie, politică, administrație, zona socială sau culturală. 2. Dinamica funcționării Academiei „ștefan Gheorghiu” 2.1. Scurt istoric Academia „ștefan Gheorghiu” s-a deschis În martie 1945, odată cu instaurarea regimului prosovietic În România (la 6 martie 1945) și s-a Închis prin hotărâre guvernamentală, În ianuarie 1990, după evenimentele din decembrie 1989. De-a lungul celor 45 de ani de existență, Academia s-a confundat cu regimul de la București, fiind o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
nu datorează nimic lui Labiș, umplând un gol și schițând jaloanele noii poezii care a început a fi scrisă odată cu al șaptelea deceniu. Părerea sa fixat datorită unor etichete. Odată cu instaurarea orânduirii comuniste (1945) și mai ales odată cu cotitura culturală prosovietică (1946), literatura noastră a fost strivită de curentul proletcultist care promova nulități literare gen A. Toma, ajuns academician după reorganizarea acestui for suprem. O nouă eră în poezie În obsedantul deceniu s-a creat o literatură conformistă, după scheme și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în funcție de această schimbare a polilor politici intervenita în Europa de Est. Așadar, în loc de șef comunist, Iliescu trebuia să apară acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al lui Ceaușescu, Iliescu trebuia acum să treacă drept vechi dizident anticeausist, din prosovietic și agent de influență al Moscovei, Iliescu urma, în noul context, să se dea drept lider de orientare euroatlantica, și din adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, se suia cu vioiciune în barca economici de piață, ceea ce Iliescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
fruntea partidului, în contextul în care Hrusciov (urmașul lui Stalin) elimina unul câte unul liderii staliniști din țările Europei de Est, și îi inlocuja cu favoriții săi. Eftimie Iliescu făcea parte din facțiunea Ministerului de Interne, considerată de Dej drept prosovietica, facțiune pe care a eliminat-o și a înlocuit-o cu apropiații săi. Faptul că Eftimie Iliescu a fost îndepărtat din Interne, apoi marginalizat ca director la o fabrică de încălțăminte (în conformitate cu pregătirea să, cea de cizmar) dar, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
clandestini ai partidului comunist, "submarinele", lucrau pentru partidul comunist atât în rândul unei organizații de front, cât și a celei rivale, a "Tineretului socialist" mai ales. Misiunea clandestinilor era aceea de a influența din interior organizațiile infiltrate, ca să adopte poziții prosovietice, prin toate mijloacele posibile (...). În 1939, de pildă, misiunea constă în susținerea, pe plan internațional, a atacului sovietic împotriva Finlandei. "Submarinele" erau, așadar, mai degrabă agenți de influență ai Moscovei, decat spioni veritabili, contrar "cârtitelor", însărcinate și ele să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
putea călători. S-a recuperat cea mai mare parte din cultura națională. Istoria a Început să se scrie cu accent — tot mai apăsat — pe valorile românești. Cenzura Însă veghea. Erai acum liber să fii naționalist, după cum erai liber să fii prosovietic În 1950! Dar liber să gândești și să te exprimi liber oricum nu erai. Era desigur mai simpatic să gândești național decât antinațional. Să gândești pur și simplu rămânea o operație riscantă. Riscul de a intra În Închisoare scăzuse considerabil
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
peste tot regimurile comuniste au alunecat dinspre internaționalism spre naționalism, dar puține au mers atât de departe ca În România. S-au lăsat atrași până și intelectuali de formație veche, care au văzut În naționalism o revanșă față de umilitorul antinaționalism prosovietic al anilor ’50. Extremele păreau mai ușor practicabile decât linia de mijloc. Întrebarea era cât timp naționalismul avea să țină loc de pâine. Dezastrul Pâinea Începea să lipsească. De prin 1980, nimic n-a mai vrut să funcționeze, iar situația
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nou regim și o nouă conducere (lipsea o Solidaritate, lipseau un Walesa sau un Havel). Puterea a luat-o un grup de comuniști marginalizați de Ceaușescu din diverse motive (unii chiar din fosta garnitură a lui Gheorghiu-Dej sau considerați prea prosovietici). Liderul grupului, Ion Iliescu, urmase o carieră cât se poate de ortodoxă (studii la Moscova, membru al Comitetului Central, prim-secretar al organizației comuniste de tineret, ministru), Înainte de a fi trecut pe linie secundară de Ceaușescu. Orizontul lui Iliescu nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]