126 matches
-
de planșe care-i povestesc viața o imagine mai tristă a lui Corto Maltese decât aceea în care, după discuția cu Cain Groovesnore, reamintindu-și de iubirea Pandorei, îl vedem, aproape prăbușit, pe malul mării. Surprins într-o stare de prostrație, Corto e o ipostază a disperării. Desenul exprimă tristețea, melancolia, durerea și regretul. Paralizat de emoții, eroul redevine un biet om, măcinat de frustrări, abandonat și inutil. E posibil ca acesta să fie momentul în care el realizează că fata
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]
-
secționat e punctul de colaps al aparentei continuități: până în preajma lui, avem ritualul terestru al scrisului; dincolo de el, ceremonia militară a imaginației. Între cel dintâi și cea de-a doua, lectura afectivă nu știe să decidă. Rămâne la mijloc, în prostrație. Analitic însă, falia ("A primi note. A da") e la fel de-ndreptățită ca orice alt vers. Rolul poetului (care, nu-i așa, are la activ și lecțiile deschise ale profesorului de limbă franceză A.M. din volumul strada castelului 104) e
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
care impuse un regim alimentar sever. În ciuda lui, starea geografului se agravă, și după o teribilă perioadă de nervozitate, în care, în discordanță cu firea sa blajină, Conțescu dădu cu mâna peste un pahar și-l sparse, urmă faza de prostrație și somnolență dureroasă. De data aceasta Conțescu fu considerat definitiv pierdut și rudele procedară discret la preparative în eventualitatea decesului. Nepoata, de pildă, mai sărăcuță, își acomodă o rochie neagră și o împodobi clandestin cu crep. Unul dintre nepoți, publicist
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
delfin de care Îl despart distanțe astrale, de mii de ani, se gândește, dar numai o clipă și după aceea, obosit de acest duios gând, Își reia starea lui de cumplită contemplare a propriei libertăți, ca un somn, ca o prostrație, ca o paralizie perpetuă, fără finalitate, transmisă din generație În generație, ca și cum gândurile ar fi imobilizate În pereții unui vârtej uriaș, o pâlnie a trecutului Înghițând ca o gaură neagră tot ce mai poate fi strop de „fire” În „nefire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Ileana și Costică). Dixi et salvavi animam meam! Cu sinceritate deplină și cu prietenie nealterată, nu. Mihai Stere Derdena. N.B. Ultimul meu cuvânt este „Audaces fortuna iuvat”. Hai, zău, să-ndrăznim că n-o fi foc! Să ne ridicăm din prostrație, acum cât nu e prea tîrziu! Aștept, așadar, răspunsul tău prompt și urgent, dar nu altfel cum m-am străduit să te conving de-a lungul celor 10-11 pagini. De altfel, aceste rânduri lapidare și finale reprezintă sinteza Întregii mele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vreo jumătate de minut, timp în care l-am privit incapabil să mă desprind de sub fascinația lui. Evident că nimeni altcineva nu l-a mai văzut, dar la fel de ciudat este că nimeni n-a observat starea mea de absență și prostrație din acea jumătate de minut. Globul a dispărut brusc: mi-am desprins o clipă privirea de pe el și, când am ridicat-o iar, nu l-am mai văzut. Nici măcar nu mi-a fost teamă în clipele alea, m-am dezmeticit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin toate odăile și o descoperi pe Marina în bucătărie: - Unde e domnișoara Otilia? - Păi, nu știi? A plecat din zori, cu trăsura, cu geamantanecu tot. S-a dus unde-o fi urma ei. Multă vreme Felix stătu într-o prostrație totală, apoi, venindu-și puțin în fire, simți nevoia să alerge, colindă străzile și Șoseaua, și, în sfârșit, se hotărî să meargă la Pascalopol. Acolo află că moșierul era plecat la Paris cu "domnișoara". Peste două săptămâni primi o carte
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
devianță, o boală specific omenească. Specia noastră se caracterizează prin nebunie și prin posibilitatea ei; iar limbajul, organizarea lui logică, cunoaște, în nebunie, o deformare, o reducere, dar nu o dispariție completă: oricât ar fi nebunul de nebun - chiar în prostrația totală și mecanică a nebunului irecuperabil - limbajul, coordonarea logică a unor semnale mai persistă. Oricât iese nebunul în afara logicii, el mai păstrează încă niște reflexe logice, un resort de coordonare. Și chiar nebunul cu totul pierdut în repetiția automată a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
auzit imediat. Cânta în șoaptă, cu o voce de copil, destul de dulce, de altfel. Gardianul mă lăsă să intru și închise ușa în urma mea. Ochii mi se obișnuiră cu întunericul și l-am putut vedea. Era într-o stare de prostrație, așezat într-un colț al camerei, cu genunchii la gură, și își legăna întruna capul, în timp ce cânta. Era prima dată când îl vedeam. Părea mai tânăr decât era. Avea un păr blond și ochi albaștri ațintiți în pământ. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
În 1934, a spus și mătușa Cevriye. În cazul În care nu știai, istoria merge Înainte, nu Înapoi. Dă-ți jos imediat chestia aia! Mătușa Banu a refuzat. A păstrat vălul pe cap și trecând testul celor trei P - penitență, prostrație, pietate - s-a declarat clarvăzătoare. Întocmai ca și Înfățișarea, tehnicile ei de citire a viitorului au suferit schimbări profunde de-a lungul traiectoriei sale psihice. La Început folosea doar cești de cafea pentru a citi viitorul clientelor sale, dar odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la Securitate, în timp ce copilul sau mama bolnavă aveau nevoie de el. Se pot găsi explicații omenești pentru rezistența pasivă a cetățenilor cărora le-a fost picurată în suflet otrava, timp de decenii, fiind aduși astfel într-o periculoasă stare de prostrație. Dar ce se poate spune în apărarea unora care „au făcut totul” pentru a-și conserva nu liniștea (relativă), nu siguranța unui trai ... provizoriu, ci pentru a-și consolida puterea de a „dispune”, boieria „socialistă” și „multilateral dezvoltată”? De pe scaunul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la Securitate, în timp ce copilul sau mama bolnavă aveau nevoie de el. Se pot găsi explicații omenești pentru rezistența pasivă a cetățenilor cărora le-a fost picurată în suflet otrava, timp de decenii, fiind aduși astfel într-o periculoasă stare de prostrație. Dar ce se poate spune în apărarea unora care „au făcut totul” pentru a-și conserva nu liniștea (relativă), nu siguranța unui trai ... provizoriu, ci pentru a-și consolida puterea de a „dispune”, boieria „socialistă” și „multilateral dezvoltată”? De pe scaunul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
faptul că Domnișoara ri recursese fără scrupule la ea, ca și cum ar fi fost un exercițiu de stil, mă tulbură extrem de tare, aproape că m-a îmbolnăvit. Pe măsură ce avansam în lectură simțeam cum sunt traversat de toate stările posibile : indignare, revoltă, prostrație, incredulitate... La un moment dat, ajuns la pagina unde Domnișoara ri povestea cum trăgeam noi „cuibul” la sorți, am început să rîd în hohote, dezarmat și oripilat. în cele șase sau șapte ore cît i-am citit cartea, fără să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
abia mai vorbea. Asta era bine, pentru că avea mai mult de gîndit. Așa se simțea și în acel moment. Trebuia să bea ceva neapărat, ca un făcut nu era nici un chelner prin preajmă. Basarab Cantacuzino își reveni din starea de prostrație, cine știe ce văzuse el în depărtare. "Unii oameni nu văd departe în spațiu, ci în timp", s-ar fi putut prea bine ca Basarab să fi fost dintre aceștia. "Să ne ajute Dumnezeu, domnule Bîlbîie, să putem apăsa la vreme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
când mă scol Cu pelin pe ochi mă spăl. Mă spăl să mă răcoresc Și mai rău mă amărăsc. Or, așa cum au stabilit farmacologii, luat în doze mari, pelinul „este convulsivant”, provocând „tulburări de sensibilitate (hipe r- estezie generalizată), amețeli, prostrație cu somnolență, tremur (mai ales al limbii), depresie, vertij cu tendință de a cădea pe spate, spasme ale feței” (130). Ca în cazul oricărei plante psihotrope, folosirea pelinului te poate face „bun” sau „nebun”, în funcție de modul cum este administrat : Să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
scris despre orice, numai despre ea nu. Despre ea nu voia să vadă scris nici un rând. Bunica ei, poetesa Norma Meyer, nu era de acord cu ea. Atunci când nu era în vreun spital pentru spălături stomacale sau în stare de prostrație din cauza medicamentelor antidepresive, bunica îi verifica urmele de lacrimi de pe obraji. Număra colile de hârtie boțite și-o ținea de mână. Într-o după-amiază, i-a adus un jurnal. N-o să te salveze, i-a spus bunica. Dar măcar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și i s-a Încolăcit, urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu pur și simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi Întreaga flotilă de pistile și stamine pline de polen nu galben, ci fosforescent. Revenindu-și În simțiri, masterandul văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cap ar face ... Dar doctorul își pierdea răbdarea. Se descuraja și asta nu trebuia. Câteva cazuri nu înseamnă o epidemie și e de ajuns să se ia măsuri de precauție. Trebuia să se mulțumească cu ce se știa, toropeala si prostrația, ochii înroșiți, gura murdară, durerile de cap, inflamarea ganglionilor, setea îngrozitoare, delirul, petele pe corp, sfârtecarea lăuntrică și, la capătul tuturor acestora ... La capătul tuturor acestora doctorul Rieux își amintea o frază, tocmai o frază care încheia în manualul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Bolnavul avusese un surâs bizar și o dată cu el un soi de duioșie i se așternuse pe chip. "Dacă scap, jos pălăria, domnule doctor!" spusese el făcându-i cu ochiul, cu greu. Dar imediat după aceea căzuse într-o stare de prostrație. Câteva ore mai târziu, Rieux și Tarrou l-au găsit pe bolnav în capul oaselor și Rieux s-a speriat citind pe chipul său ravagiile răului care îl ardea și care progresa. Dar Grand părea mai lucid și, imediat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca o actriță în pielea personajului și toate simțămintele lui. Mioara însușindu-și-le, le reda așa cum erau, murdare sau gălăgioase, subtile sau nealterate. O lovitură puternică. Balaurul timpului dezechilibrat se atingea cu propria lui coadă într-o stare de prostrație. Ridicat pe labele dinapoi, Mangusta privește țintă. Nu vede nimic, dar simte ceasul Primăriei și pe cel din centrul orașului care îl măsoară mecanic, dar fals. Gablonzul Timpului mușca mecanic zilele și anii din Timpul real cu pietrele prețioase ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cartier, de o eleganță grețoasă: cămașa pensată la spate pentru evidențierea pectoralilor, pantalonii evazați la 35 cm, depășind bombeul, cu buzunarele pline cu semințe de floarea-soarelui pop-corn-ul românesc, produs care creează o plăcere gustativă inexplicabilă occidentalilor, precum și o stare de prostrație egalată de cea a acelorași occidentali atunci când țintesc cercurile pictate pe ușa barurilor sau când cloncănesc cuburile de gheață din paharele cu whisky. Cu siguranță nimeni nu-și mai aduce aminte de cei doi tineri ai orașului, unul înalt, lălâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-mi închidă telefonul în nas. Am încercat o sută șaptezeci și opt de variante, înainte să mă hotărăsc asupra unei scrisori care conținea proporțiile corecte de umilință, prietenie și modestie. în majoritatea scrisorilor pe care le aruncasem la coș căzusem într-o prostrație acută î„Nu sunt demnă să trăiesc pe talpa pantofului tău“). Dar, când mi-am mai temperat scuzele, m-am întrebat dacă nu sunau prea glacial, dacă nu cumva dădeam senzația că nu-mi părea destul de rău. Așa că și variantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în analiza făcută la Constanța (bulgar ipocrit!), dar cine știe ce s-a întîmplat, poate că nu s-a găsit nimic în momentul acela, căci am trimis noi prea degrabă sângele. Simptomele sunt ca la febra tifoidă: temperatură mare, stare generală de prostrație, lipsă de poftă de mîncare." Suntem exasperați contra lui. Vrasăzică, iar încearcă să ne aducă bănuieli. Nici măcar să nu reușim să avem certitudinea că tifosul este exclus! După ce pleacă, îl batjocorim între noi din toată inima: Cine l-a mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de mijloc, pentru a pune capăt crizei de violență. În timp ce Marie o ridica pe Chantal, care avea chipul Învinețit, Fersen Îl azvîrli pe doctorul Pérec pe canapea, unde acesta se prăbuși și, devenit brusc apatic, rămase Într-o stare de prostrație. Atitudinea lui Îi dă la iveală moliciunea caracterului, Își zise polițistul, dacă nu cumva chiar asta Încearcă să mă facă să cred. Își puse mîna pe umărul lui Yves. - Am să vă cer să mă urmați, domnule Pérec, vă arestez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rămîneau impenetrabile. Îl remarcă pe Ryan, care părea afectat. Yvonne și Gwenaëlle Le Bihan fură printre primele care făcură stînga-mprejur și se Îndepărtară. Mama și fiica aveau același mers energic, hotărît. Cei din familia Kermeur erau acasă, În stare de prostrație. Jeanne și Milic se luptau prea mult cu propria lor durere, pierduseră un fiu, un nepot, Loïc se ascundea Dumnezeu știe pe unde, iar fiica lor era În comă. Nenorocirea se Înverșuna asupra familiei lor. CÎnd elicopterul dispăru În zare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]