257 matches
-
din care aceștia sunt alcătuiți, garantează transmiterea corectă a mesajului ereditar. Respectivele constante homeostatice asigură perpetuarea vieții de-a lungul filogeniei și ontogeniei. În ce privește genele (dar și porțiunile de molecule de ADN care aparent nu codifică în prezent vreun substrat proteinic), nu se pune problema păstrării ori transmiterii verticale a unui mesaj imuabil, ci a unui mesaj care să conțină „esențialul vital“. Cum bine se știe, genomul oricărui viețuitor, plantă sau animal, a pierdut porțiuni din ADN-ul său, ori și-
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a arătat U. K. Laemli, acest schelet este format din două feluri de proteine: scafold-proteins cu masă moleculară mai mare (180 kDa) legate prin ioni de Cu++ și molecule de topoizomeraza II. Structura ca atare, este una fibrilară, respectivele fibre proteinice ce constituie și sistemul SMC (Structural Maintenance of Chromosome) având o orientare paralelă cu cromatidele. Studiile dedicate structurii moleculei tridimen sio nale de ADN au fost aduse la cunoștința specialiștilor când biochimista Rosalind Franklin (1920-1958) din Anglia a emis ipoteza
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a putut fi definită funcția pe care o îndeplinesc în homeostazia telomerelor. Există cercetări după 2002, care descriminează cu aplomb două categorii de proteine sau complexe de tip binding telomeric proteins, în funcție de rolul jucat de ele. a) Proteine sau complexe proteinice cu proprietăți enzimatice, care controlează lungimea telomerelor (funcție legată esențial de acel ceasornic biologic, dar și de transformarea canceroasă, precum complexul TRF1-TANK ½, PINx1 ș.a. b) Proteine ori complexe proteinice cu funcții de protecție a nucleotidelor telomerice. Acestea formează așa numitul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
telomeric proteins, în funcție de rolul jucat de ele. a) Proteine sau complexe proteinice cu proprietăți enzimatice, care controlează lungimea telomerelor (funcție legată esențial de acel ceasornic biologic, dar și de transformarea canceroasă, precum complexul TRF1-TANK ½, PINx1 ș.a. b) Proteine ori complexe proteinice cu funcții de protecție a nucleotidelor telomerice. Acestea formează așa numitul complex sheltherin, alcătuit din șase proteine: TRF1, TRF2, POT1, TPP1, TIN2 și RAP1 (fig. 3-36). Din punct de vedere evoluționist, POT1 și TPP1 de la om sunt cele mai conservate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
sheltherin, alcătuit din șase proteine: TRF1, TRF2, POT1, TPP1, TIN2 și RAP1 (fig. 3-36). Din punct de vedere evoluționist, POT1 și TPP1 de la om sunt cele mai conservate de-a lungul schimbărilor majore survenite în filogeneză sau omologii cu complexe proteinice de același tip de la drojdia de bere, unele ciliate (Tetrahimena thermophila) și nematode (C. elegans). În registrul superior (A), sunt inventariate, în stânga, proteinele implicate în opera de control al lungimii telomerelor (complexul TRF1) iar în dreapta „binding“ proteinele cu rol în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
telomeric (engl. TERC = Telomerase RNA Component). Menirea funcțională a TERC este de a furniza la mamifere acel mesaj AAUCCC ca matrice pentru ghidarea inserției TTAGGG. La om, acest component are simbolul hTR. b) TERT (Telomere Reverse Transcriptase) este un component proteinic care oferă acțiunea catalitică. Această proteină-enzimă este aproape inactivă în majoritatea celulelor somatice, dar atunci când hTERT (h=human) este exprimată exogen, celulele sunt capabile să-și mențină lungimea telomerelor suficient pentru a împiedica senescența. Analiza câtorva linii celulare telomerază-imortalizate a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Wilms, Mad 1 ș.a. Semnificativă ne apare stimularea transcrierii hTERT de către proto oncogena cMyc . Această protooncogenă, care este un inductor al proliferării celulare normale, intervine în procesul respectiv pe un timp foarte scurt (doar în clipa „inducției diviziunii celulare“), produsul proteinic codificat de ea, generându-se în celulele somatice nu numai temporar, dar și în cantități foarte mici. În cazul în care gena cMyc nu este represată la timp, așa cum o cer regulile homeostaziei, produsul acesteia stimulează transcrierea de hTert și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
încrucișată cu Trichomonas vaginalis. Mecanismul de apariție al p.16INK4a în cursul infecției cronice cu tipurile de risc înalt ale Papillomavirusurilor umane (HR-HPV) este schițat în fig. 3-50. Fig. 3-50. În mod normal, dinamica ciclului este reglată și de complexul proteinic pRb-e2F (stânga). Respectivul complex exercită un control, inclusiv „o frână“, asupra genei promotor, care codifică p.16INK4a. Infecția cronică cu tipurile oncogene cu risc înalt al virusurilor Papillomatozei (HR - HPv) inactivează acțiunea inhibitoare a complexului proteinic p.Rb-e2F (dreapta). În
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
reglată și de complexul proteinic pRb-e2F (stânga). Respectivul complex exercită un control, inclusiv „o frână“, asupra genei promotor, care codifică p.16INK4a. Infecția cronică cu tipurile oncogene cu risc înalt al virusurilor Papillomatozei (HR - HPv) inactivează acțiunea inhibitoare a complexului proteinic p.Rb-e2F (dreapta). În această situație, factorul transcripțional e2F eliberat, contribuie esențial la progresia ciclului celular. În același timp, activată, gena P 16INK4a codifică activ, prin intermediul unui ARNm, producția masivă de p.16INK4a care poate fi depistată cu testul înalt
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
expresia genelor virale HHV-8 este mai dependentă de an samblul factorilor ambientali ai virusului decât exprimarea unor factori intrinseci (pe care virusul îi posedă în structura sa). Și acest virus herpetic poate codifica în celula parazitată o serie de produși proteinici. În fapt, autorul a putut observa existența unui mod de expresie al unor gene la diferitele tipuri de tumori: MCD, KS sau PEL. Astfel, determinarea tiparului expresiei genelor virale in situ are o importanță majoră pentru descoperirea factorilor cheie în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
faza S a multiplicării celulare, are ca mecanism de realizare blocarea proteinelor implicate în controlul ciclului celular, în special p.RB, care este obligată să libereze factorul transcripțional E2F. În sfârșit, în zona CR4 a oncoproteinei E1A se găsesc subunități proteinice responsabile pentru localizarea acesteia în nucleul celulei parazitate și pentru opera de diferențiere celulară. Au fost alcătuite și scheme pentru oncoproteina adenovirală E1B (496 R). Redăm, după S. J. Flint și R. A. Gonzales (2003),58 o asemenea schemă unde se
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de diferențiere celulară. Au fost alcătuite și scheme pentru oncoproteina adenovirală E1B (496 R). Redăm, după S. J. Flint și R. A. Gonzales (2003),58 o asemenea schemă unde se remarcă faptul că și această oncoproteină posedă în structura ei subunități proteinice (NES, SUMO-1, RNP, NLS) specializate în diferite acțiuni care tulbură metabolismul celulei agresate. Introducerea și utilizarea din ce în ce mai largă a culturilor celulare în virusologie (anii ’50-’60) a stimulat în deceniul 1970-1980 o serie de studii de citogenetică virală din care
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de genele ATM și ATR acționează în primul rând asupra proteinei 53, activând prin fosforilare această frână celulară. Scopul este clar: celula cu defecte în structura ADN trebuie să fie oprită de a merge mai departe pe drumul multiplicării. Senzorii proteinici ATM și ATR lucrează fie direct, fie indirect asupra proteinei p.53 (fig. 3-59). a) Pe cale directă, ATM acționează fie asupra p.53, fie asupra reglatorului negativ al acestei frâne celulare, respectiv asupra proteinei Mdm2 (Murine double minute 2) de la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
baze. Rezultă un „câmp operator liber“, adică firul (catena cu leziune) este separată de cealaltă și deci pregătită pentru „enzimele chirurgi“, care vor acționa în continuare, excizând și eliminând zona de nucleotide alterată. „Chirurgii moleculari“ sunt nucleazele XP-6 și complexul proteinic XPF/ERCC1, care efectuează operația de eliminare a leziunii ADN. Nucleaza XP-G clivează în 3', iar XPF/ ERCC1 face același lucru în 5'. În etapa a patra, au loc operațiile de resinteză și ligaturare. Așa cum se vede în fig. 3-65
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
împerecherii greșite, proteinei Mut S îi corespund la om patru omoloage: MLH 1, MLH 3, PMS 1, PMS 2 și MSH 2. Distrugerea zonei afectate revine endonucleazelor 1 și FEN 1. Noul ADN care astupă breșa este sintetizat cu ajutorul factorilor proteinici replicativi RPA, RFC, PCNA, polimeraza δ și ADN ligaza I.73 * Pentru oncologia clinică, este important de reținut că împerecherea eronată a unor baze azotate are un corespondent patogenic. Este vorba despre două forme de cancer de colon cu transmitere
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a frânei celulare p.53. Scurtarea telomerelor este capabilă, de asemenea, să diminueze expresia proteinei inhibitoare Id-1, care dă liber proteinei p.16INK4a (adesea și p.27KIP1) să activeze cealaltă frână a ciclului celular, respectiv proteina RB. În fine, produsul proteinic al genei RAS, respectiv p.Ras, activează factorul de transcripție Ets1, care stimulează, la rându-i, aceeași p.16INK4a ce „va apăsa“ pe frâna p.RB, oprind desfășurarea ciclului celular. În final, prin activarea cvasi permanentă a celor două frâne
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
lucreze în domeniul degradării ATP-dependente a proteinelor din reticulocite. 4. Apoptoza Aceste celule nu au lizosomi și, cu toate acestea, în interiorul lor are loc un intens proces de proteoliză, tipic apoptozei. Reieșea că reticulocitele posedă un alt sistem de liză proteinică. Astfel a fost descoperit, dar încă imperfect elucidat, sistemul ubiquitină - proteasomi. Acest sistem este format din două entități morfofiziologice care se com pletează reciproc, realizând împreună toate etapele descompunerii proteinelor netrebuincioase. a. uBiquitina (Ubiquitous Immunopoietic Polypeptide) este o proteină descoperită
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a recunoaște biochimic proteinele marcate cu ubiquitină; b) de a le cupla și introduce în cavitatea lor; c) de a le descompune printr-un veritabil proces de digestie proteolitică și, ulterior, de a ejecta în pool-ul celular fărâmele marilor molecule proteinice (polipeptide simple sau chiar aminoacizi) care vor intra după aceea în procese de reciclare. Structura proteasomilor a început să fie studiată la microscopul electronic încă din anul 1982, când s-a precizat că au formă de tuburi scurte, fiecare asemenea
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
efectori. În al doilea plan se află mecanismele de acțiune propriu zise, care constau, în mare, dintr-o colaborare și coordonare între diferiții mesageri și genele care guvernează procesul apoptotic. O familie importantă de astfel de gene este BCL2. Produsele proteinice ale genelor BCL2 (BCL-2) reprezintă o familie numeroasă de factori care reglează integritatea morfo-funcțională a mitocondriilor. În cadrul acestei familii au fost descoperite: a) proteine efectoare proapoptotice precum Bax și Bac; b) proteine efectoare antiapoptotice precum Bcl-2, Bclx1, Mcl-1 ș.a.; c
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
faza de execuție, sunt comentate în subcapitolul 4.3.5.2. Digestia proteinelor perimată fiziologic în proteasomi. C. etapa De eLiMinaRe și LiCHiDaRe a StRuCtuRiLoR CeLuLaRe, mai întâi fagocitarea de către macrofage a resturilor celulare, apoi dezasamblarea amănunțită a diferitelor componente proteinice în complexele de aminoacizi din care erau formate (în proteasomi). În același timp, sunt desfăcute și trimise spre reciclare și componentele acizilor nucleici. Stimulii (semnalele) care inițiază apoptoza și receptorii lor specifici În capitolul dedicat semnalizării celulare (pp. 103-131) am
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de pildă, nu este exclusiv un inductor al apoptozei ci, prin calea activării nFkb, poate pune în mișcare un mecanism pro supraviețuire prin activarea, la rândul lor, a genelor antiapoptotice c-iap1, c-iap2, xiap, inoS, cFLip ș.a., gene al căror produs proteinic blochează „sinuciderea celulară“. În cazul în care marcarea cu ubiquitină condamnă celula la dezasamblare, concomitent cu blocarea genelor de supraviețuire-multiplicare, are loc punerea în mișcare a unui mecanism intern de descompunere (dezasamblare) a structurilor interne celulare. a) procesul proteolitic inițial
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
embrionului, cât și în cazul apoptozei celulei lezate, este important ca decizia de moarte celulară să fie strict controlată prin mecanisme de reglare. Victimele „demolării“ sunt: a) proteinele care formează laminele nucleare și b) proteinele citosolice. Laminele nucleare sunt structuri proteinice, filamentoase, descoperite în 1966, care leagă partea internă a membranei nucleare de cromatina periferică , pătrunzând uneori și în alte porțiuni ale nucleului. Așa cum precizează în 2003 J. Gruenbaum și colab., un mare număr de proteine celulare cu importanță funcțională interacționează
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
îndoială că o importantă patologie cu etiologie genetic-laminonucleară există și la animale, dar cercetările în acest domeniu abia debutează. Proteinele citosolului sunt și ele clivate de caspaze. Se produc astfel rupturi ireversibile atât ale laminei cât și a altor structuri proteinice din celula vie, care se dezagregă rapid și „curat“, cadavrele fiind repede preluate și digerate prin fagocitare. În fig. 4-21 se observă (de la dreapta la stânga) faptul că apoptoza debutează prin blocarea la nivelul mitocondriei (în cazul căii intrinseci) a semnalelor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
două asemenea „brațe“ care prind proteinele condamnate la dezasamblare. E vorba de o proteină 19S și de una 11S (J. Wang și colab.). Ambele conțin multiple situsuri ATP-azice active, ca și situsuri de legare a ubiquitinei. În mod special, brațul proteinic 11S joacă un rol notabil în fixarea și transportul în interiorul proteasomului a peptidelor imunologic străine, cum sunt cele care apar după infecția cu virusuri ori pe parcursul unei boli autoimune. Evident, respectivele peptide non self sunt degradate cu ajutorul proteazelor abundent secretate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
dar și faptul că proteina E1B19K este capabilă să blocheze apoptoza). Autorul a dovedit că însușirea (caracteristica structurală) care-l face pe E1B19K să blocheze apoptoza este omologia sa cu proteina BCL-2, cunoscută ca fiind un important factor antiapoptotic (produs proteinic al oncogenei cu același nume, aflat în citosol în vecinătatea mitocondriilor). Este interesant de știut că în ciuda așa-zisei „omologii“ între oncoproteina adenovirală e1B19K și proteina BCL-2 celulară există totuși deosebiri de structură și funcție între ele. E1B19K are o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]