246 matches
-
continuat să crească până în 1918. Pe măsura dezvoltării comunității germane, s-a construit în sat o școală germană, care a funcționat ca „Școală Privată Germană Protestantă” până în 1940. Etnicii germani au construit și biserici: o biserică catolică (1894) și una protestantă. După Unirea Bucovinei cu România (1918), numărul germanilor din Mitocu Dragomirnei s-a menținut constant. În anul 1930, populația satului Mitocul-Dragomirnei (care era și reședință a Plasei Dragomirna din județul Suceava) era de 2.761 locuitori, dintre care 2.196
Biserica romano-catolică din Mitocu Dragomirnei () [Corola-website/Science/323341_a_324670]
-
sunt recunoscute că religii,si sunt considerate’’secte’’ în numeroase studii parlamentare. Potrivit unui sondaj din ianuarie 2007 făcută de Știrile Catolice Mondiale, în populația lor sunt reprezentate principalele confesiuni religioase: catolică 80%, agnostici și nu religioși 10 %, musulmană 4 %, protestanta 2 %, evreiesc 1,5 %, budist 1 %, ortodoxă 0,5 %, altele. În alt sondaj, proporția de nereligioși este egală cu 27%, si 10% se identifică că alte religii sau fără opinie, 4 % se identifică că musulmană,3 % se identifică că protestanta
Demografia Franței () [Corola-website/Science/306292_a_307621]
-
protestanta 2 %, evreiesc 1,5 %, budist 1 %, ortodoxă 0,5 %, altele. În alt sondaj, proporția de nereligioși este egală cu 27%, si 10% se identifică că alte religii sau fără opinie, 4 % se identifică că musulmană,3 % se identifică că protestanta, 1% se indentifică că evreiască. Potrivit celui mai recent eurobarmetru din anu 2005, 34 % din orașele franceze au răspuns că ’’ cred că există un Dumnezeu’’,în timp ce 27 % au răspuns ’’ei cred că există un anumit tip de spirit sau de
Demografia Franței () [Corola-website/Science/306292_a_307621]
-
formularele de aplicare pentru Legea reîntoarcerii constituie fraudă. Termenul de rit când se referă la evrei (în limba ebraică, minhag "sg"., "minhaghim" "pl".) e paralel,dar in mică măsură, cu creștinismul, unde între altele coexistă ritul catolic, cel ortodox, riturile protestante etc. La evrei, aceste "„minhaghim”" (grupuri de rit) nu reprezintă diferențe teologice, spre deosebire de riturile din creștinism, ci particularități culturale sau istorice, bazate în primul rând pe o apartenență geografică comună (mai mult sau mai puțin) și mai ales pe tradiții
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
ales pe tradiții comune în liturghie ("nosah") Cele mai mari "„minhaguri”" sunt așkenaz și orientali ("mizrahi") - sefard. Și din punct de vedere al practicii religioase, deosebirile dintre acestea sunt mult mai mici decât cele dintre riturile creștine catolic, ortodox și protestante sau dintre riturile sunit și șiit ale musulmanilor. Ritul evreilor sefarzi și cel al evreilor orientali este foarte asemănător - amândouă fiind de obicei reunite sub denumirea de sefarzi în sens larg. Alte obști evreiești sunt relativ mici și au istorie
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
datorită faptului că Henric de Navara era moștenitorul legitim al coroanei franceze în cazul morții lui Henric al III-lea (fără moștenitori). Henric de Navara refuză să recunoască excomunicarea papală. Între trupele catolice, conduse de ducele de Joyeuse, și cele protestante ale lui Henric de Navara are loc bătălia de la Coutras, unde Henric, cu toate că era în inferioritate numerică, învinge trupele regale ale lui Henric al III-lea. Sixtus al V-lea îl excomunică și pe Henric al III-lea, la sfîrșitul
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
au avut loc schimbări majore în ceea ce privește imigrarea. Numeroase grupuri de Irlandezi și Sud-Europeni au format noi comunițăti Romano-Catolice. Populația din Est era semnificativă Ortodoxă prin emigranîii din Europa de Est , precum și mormoni și penticostali prin imigranții din Statele Unite. Dominarea Canadei de către societatea protestantă si Romano-Catolică a continuat până în sec XX. Până în 1960 mari zone din Canada, aveau restricții cu privire la ceea ce se putea face de Ziua Domnului. Elita era dominată de protestanți, evreii și romano-catolicii fiind excluși. Un process de liberalizare a avut loc
Religia în Canada () [Corola-website/Science/319635_a_320964]
-
lui Iacob al VII-lea. Anna a avut mai mulți copii, dar nici unul dintre aceștia nu au supraviețuit, lăsând ca moștenitor al său un frate vitreg, Iacob, apoi a plecat în Franța, trăind în exil. Englezii au favorizat-o pe protestanta Sofia de Hanovra (o nepoată a lui Iacob al VI-lea) ca moștenitor. Mulți scoțieni îl preferau pe prințul Iacob, care, ca Stuart de origine, a amenințat că va rupe Uniunea coroanelor dintre Anglia și Scoția prin alegerea sa ca
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
protestant Sebastian Franck a scris: „Spaniolul Servet spune în lucrarea sa că Dumnezeu este o singură persoană. Biserica Romano-Catolică susține că există trei persoane în una. Tind să-i dau dreptate spaniolului”. Cu toate acestea, nici Biserica Romano-Catolică, nici cea Protestantă nu l-a iertat vreodată pe Servet că a pus la îndoială Trinitatea, doctrina lor principală. Studierea Bibliei l-a determinat pe Servet să respingă și alte doctrine bisericești. El considera că folosirea icoanelor în închinare nu este bazată pe
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
de mari dimensiuni, cu sute de tuburi, construit special pentru încăperea în care se află. Orga are un statut aparte între instrumentele muzicale: este cunoscută mai ales ca instrument de cult, fiind întâlnită în general în bisericile creștine catolice sau protestante. Orgi există însă și în săli de concerte sau în case particulare. O orgă cuprinde următoarele elemente constructive principale: Claviatura, numită și "manual". Poate fi una singură pentru orgile mici, în timp ce instrumentele mai mari pot avea mai multe manuale suprapuse
Orgă () [Corola-website/Science/303942_a_305271]
-
principale, Zürich și Geneva, sunt recunoscute pentru gradul deosebit de ridicat al calității vieții. Elveția nu are o religie oficială de stat, deși majoritatea cantoanelor (cu excepția Genevei și Neuchâtelului) recunosc biserici oficiale, care sunt fie Biserica Romano-Catolică, fie Biserica Reformată Elvețiană (protestantă). Aceste biserici, și în unele cantoane și Vechea Biserică Catolică și congregațiile iudaice, sunt finanțate prin impozitarea oficială a credincioșilor lor. La recensământul din 2010, creștinismul este religia predominantă a Elveției, împărțită între Biserica Catolică (38,8% din populație) și
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
catolică și protestantă în 1597. Orașele mai mari (Berna, Geneva, Zürich și Basel) sunt predominant protestante. Elveția Centrală, ca și Ticino, sunt zone tradițional catolice. Constituția elvețiană din 1848, aflată sub recenta impresie a ciocnirilor între cantoanele catolice și cele protestante, ciocniri ce au culminat cu Sonderbundskrieg, definește un stat consociaționalist, permițând coexistența pașnică a catolicilor și protestanților. O inițiativă din 1980 a cerut totala separare între biserică și stat, dar a fost respinsă de 78,9% din alegători. Trei dintre
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
avut loc la catedrala orașului, Maria fiind condusă la altar de tatăl său, ducele de Edinburgh. Maria devenea astfel prima prințesă britanică, după câteva sute de ani, care se căsătorea cu un prinț catolic. Cea de-a treia ceremonie, cea protestantă, a fost una mai modestă, fiind oficiată în unul din saloanele palatului de către un capelan al Marinei Regale Britanice. Deși regele Carol I, preocupat permanent de simțul datoriei, le-a urat doar "„Honigtag”" („"o zi de miere"”), proaspătul cuplul regal
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
Maestru al Cavalerilor Teutoni și a primit titlul de "Duce de Prusia" de la Sigismund I al Poloniei. În înțelegere, parțial mediată de Luther, Ducatul Prusiei a devenit primul stat protestant, anticipând Pacea de la Augsburg din 1555. Învestitura unui fief(feudă) protestantă, Ducatul Prusiei era mai bine pentru Polonia din motive strategice decât un fief catolic a Ordinului teuton din Prusia, supus în mod oficial Împăratului Sfântului Imperiu Roman și Papalității. Ca un simbol de vasalitate, Albert a primit de la regele Poloniei
Omagiul Prusac () [Corola-website/Science/329251_a_330580]
-
Chaca" (Iacob rahat în irlandeză). Bucuria victoriei a fost umbrită de înfrângerea flotei anglo-olandeze de către francezi, cu o zi mai devreme în Bătălia de la Beachy Head. A reprezentat prima victorie a Marii Alianțe - prima alianță între statele papale și cele protestante. Astfel a motivat mai multe națiuni să se alăture alianței și a risipit teama de o cucerire franceză a Europei. Deasemenea a avut o importanță strategică pentru Anglia și Irlanda. A marcat sfârșitul speranței lui Iacob de a se întoarce
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]
-
lui Otto Frank și a lui Edith Frank (născută Holländer). A avut o soră care era cu trei ani mai mare, Margot Frank. Familia Frank, evrei reformați, locuia într-un cartier cu oameni de diferite credințe, Anne având prietene romano-catolice, protestante și evreice. Familia nu era strictă în ceea ce privește tradițiile religioase. Cea mai religioasă dintre ei era mama, Edith, iar Otto, care avea o bibliotecă vastă, se ocupa mai ales de educația fetelor, îndemnându-le să citească. După ce naziștii au venit la
Anne Frank () [Corola-website/Science/317057_a_318386]
-
Ducatul Oświęcim la 20 februarie, 1564 au fost incluse în Regatul Poloniei, ca județul Silezia de Voievodatul Cracovia, Polonia Mică. În timpul domniei lui Sigismund August, Andrychów era centru administrativ al zonei. Satul a aparținut familiei Schilling, care a sprijinit Reforma protestanta. În 1655, în timpul invazia suedeze a Poloniei, Andrychów a fost ars de armată suedeză care se îndreptau spre Żywiec. Prima încercare de a acorda drepturi de oraș pentru orașul Andrychów a avut loc în 1704, dar nu a reușit. Trei
Andrychów () [Corola-website/Science/297950_a_299279]
-
(n. 1469 Stolberg (Harz) - d.† 27 mai 1525 langa Mühlhausen/Thüringen) a fost un teolog evanghelist și revoluționar din timpul Războiului Țărănesc German. Müntzer a fost preot de religie protestanta și unul dintre admiratorii lui Martin Luther. El se opune și dezapropbă nu numai dictatură spirituală a papei de la Romă ci și oprimarea maselor în general. Din cauza poziției sale radicale și textelor revoluționare concepute de el se va depărta de
Thomas Müntzer () [Corola-website/Science/313145_a_314474]
-
și-au pus semnătura pe actul de căsătorie. Principala ceremonie, cea catolică, a avut loc la catedrala orașului, fiind prima căsătorie a unei prințese britanice cu un prinț catolic, după câteva sute de ani. Cea de-a treia ceremonie, cea protestantă, a fost una mai modestă, fiind oficiată în unul din saloanele palatului de către un capelan al Marinei Regale Britanice. Deși regele Carol I, preocupat permanent de simțul datoriei, le-a urat doar "„Honigtag”" („"o zi de miere"”), proaspătul cuplul regal
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
au dus la scăderea motivației și la deznădejde. Majoritatea locuitorilor coloniei voiau să se întoarcă acasă în Mâine. Numai că conducătorul lor, Adams cheltuise o mare parte din banii lor pe băutură. În aceste împrejurări, misionarul Peter Metzler de la Misiunea protestanta din Jaffa, a cumpărat pământurile a cinci coloniști, furnizându-le mijloace pentru a putea pleca. Adams, care era beat o mare parte din timp, a pierdut controlul asupra credincioșilor. În aprilie 1867 un grup dintre ei a apelat la consulul
Colonia americană-germană din Jaffa () [Corola-website/Science/337664_a_338993]
-
bursă de cercetare din partea Diakonische Werk (DW), orgnizație caritabilă a Bisericii Evanghelice din Germania (Evangelische Kirche în Deutschland - E.K.D.). Această bursă îi va oferi tânărului doctorand șansă de a continua în paralel, până în 1996, cursurile doctorale la "Facultatea de Teologie Protestanta", din cadrul "Universității Marburg". În luna decembrie 1999, Corneliu Onilă, noul arhiereu vicar al Episcopiei Hușilor, va primi din partea Guvernului german prin intermediul Fundației Konrad Adenauer Stiftung (K.A.S.) o bursă care îi va oferi posibilitatea de a studia și de a
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
a se edifica asupra relațiilor dintre biserici și statul german, precum și implicarea celor două instituții în viață religioasă, socială și politică. În perioada 1996-1997, imediat după finalizarea cursurilor doctorale, Corneliu Onilă va activa ca asistent universitar în cadrul "Facultății de Teologie Protestanta" a "Universității Marburg" - Germania, la catedră de "Teologie și Spiritualitate a Bisericii Ortodoxe", sub îndrumarea emeritului profesor Hans-Martin Barth. Revenit pe meleagurile natale, ieromonahul Corneliu Onilă își va începe în toamna anului 1998 carieră de profesor la "Seminarul Teologic Liceal
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
Deventer, Kempen și Zwolle precum și de nobilii din Salland, Twente și Vollenhove. În timpul domniei lui Filip al II-lea al Spaniei, fiul și moștenitorul lui Carol, are loc izbucnirea Războiului de optzeci de ani, conflict în care provinciile nordice, majoritar protestante ale Țărilor de Jos se răscoală contra monarhului autoritar, catolic spaniol. În 1579, provinciile rebele semnează Uniunea de la Utrecht, actul de uniune a provinciilor din Nord, împotriva monarhiei spaniole. Provincia Overijsel este printre ultimii semnatari, semnând actul doar în 1580
Senioria Overijssel () [Corola-website/Science/315068_a_316397]
-
și reviste, spitale și centre de asistență socială sporesc fenomenele de secularizare și laicizare menționate. Reformele pe care le pretind occidentalii țărilor ortodoxe candidate la integrare trec peste astfel de influențe. În Vest, unele diferențe dintre țările catolice și cele protestante s-au estompat și mai mult prin reafirmarea capitalismului în faza sa de "capitalism târziu", cum l-a botezat economistul germano-belgian de stânga, Ernest Mandel (1923- 1995), preluat ulterior și de alții. Acest capitalism continuă "capitalismul liberal" apărut după revoluțiile
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în 1517) și au condus la constituirea unui spațiu dinamic în țările protestante, ce au devenit mult mai deschise liberului schimb și acumulărilor de capital. Max Weber a identificat foarte bine aceste diferențe la nivelul valorilor de referință, între etică protestanta și cea catolică. În timp, explicația teoriei weberiene a genezei capitalismului ca rezultat al apariției eticii protestante a împăcat principiile dogmei creștine cu acumulările de bogăție a fost acceptată de istoriografia mondială. Concluzia autorului a fost că etica protestanta a
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]