96 matches
-
vedere, pare chiar să aibă dreptate. Nu este infinitul o negație continuă a finitului? Din ce este compus acest infinit care ne obsedează dacă nu din nesfîrșite lucruri finite? Dintr-un număr nesfîrșit de morminte și nașteri. Dar eternitatea lui Proteu e o sumă nesfîrșită de renunțări. Destinul său se apropie numai aparent de cel al lui Sisif. În timp ce la Sisif a trăda Înseamnă a se opri, la Proteu muntele s-a născut din trădare. Fuga nu este stînca sa, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
finite? Dintr-un număr nesfîrșit de morminte și nașteri. Dar eternitatea lui Proteu e o sumă nesfîrșită de renunțări. Destinul său se apropie numai aparent de cel al lui Sisif. În timp ce la Sisif a trăda Înseamnă a se opri, la Proteu muntele s-a născut din trădare. Fuga nu este stînca sa, ci prețul plătit pentru că nu crede În nimic. Fugarul se odihnește puțin În pielea sa nouă și apoi constată că trebuie s-o părăsească și pe aceasta. Se aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
plătit pentru că nu crede În nimic. Fugarul se odihnește puțin În pielea sa nouă și apoi constată că trebuie s-o părăsească și pe aceasta. Se aud pașii sfinxului. Și e din ce În ce mai evident că, spre deosebire de Sisif care-și rămîne credincios, Proteu va rătăci continuu În această trădare de sine. Locuința lui va fi tot timpul provizorie pentru a putea fugi fără păreri de rău. Iar fiecare plecare e o mască aruncată pe un mormînt; după care va Începe o nouă existență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de sine. Tezeu? Nu, lui Tezeu nu i se poate imputa totuși decît gustul aventurii și lipsa de pasiune pentru trecut; În schimb acest zeu șiret și versatil face cu ochiul ca un cabotin de cîte ori Își schimbă masca. Proteu se dezice de orice amenință să devină statornic. După el pericolul este „a crede”. Iată scepticul perfect și mizerabil. Cred că și oțetani din fața casei sînt Îmbibați de sare. Atît de mult totul Îmi reamintește vecinătatea mării. Și totuși cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
bucur că sînt pe un țărm, căruia Îi voi rămîne credincios, ca tuturor certitudinilor, cîte le am. Pe Tezeu prefer să-l urmăresc ca Ariadna, de pe țărm. Nu aștept nimic de la corăbii și nici de la valurile ce spumegă În urma lor... Proteu s-ar putea revendica antidogmatic. Dar reversul dogmatismului nu trebuie să fie pustiul. De ce nu m-aș opri la un răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
revendica antidogmatic. Dar reversul dogmatismului nu trebuie să fie pustiul. De ce nu m-aș opri la un răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît frica de propria singurătate, desolidarizarea de propriile-ți adevăruri, ipocrizia cameleonului sau, citîndu-l pe Bacon, Înțelepciunea crocodililor care plîng devorînd... Epigonii Zece ani mai tîrziu după ce „cei șapte Împotriva Thebei” au fost Înfrînți, urmașii lor direcți, pentru a răzbuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
am Întors capul nu mai există decît ruinele de marmură și chiparoșii fumegînd Împreună pe colinele arse de soare; Însă chiar un secol grăbit ca al nostru a aflat, se pare, că singurătatea Începe pustiind totul În urmă cum face Proteu... Toate acestea fac parte dintr-o ordine interioară ce mi-a devenit aici și mai limpede; și Înțeleg parcă mai bine nevoia grecilor de a ciopli marmura În statui fericite și de a nu trimite nici un argonaut să demistifice Hiperboreea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
de demnitate e să văd În Întuneric doi ochi lucind fosforescenți... Cuprinsul SFINXUL OEDIP LABIRINTUL TEZEU ARIADNA SISIF ULISE LOTOFAGII AHILE PASAREA PHOENIX OLIMPUL MUNTELE CÎMPIA PROMETEU NARCIS ICAR ANTEU APOLO DIONYSOS MARSYAS IANUS PYGMALION AFRODITA PARIS SIBARIS ORFEU BELEROFON PROTEU EPIGONII FATA MORGANA NEMESIS TIRESIAS CASSANDRA HERACLES MEDUZA IASON SATURN ENDIMION DESTIN PANDORA AIAX ANTIGONA HIPERBOREEA DRUMUL FILENAME \p D:\Carti editura\Mitologii subiective\Surse\Listat\Octavian Paler Mitologii subiective.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
să vă spunem ce fel de loc era acela în care nefericita prințesă fusee aruncată. În marea ce scălda coasta Irlandei se află o insulă numită Ebud, ai cărei locuitori, pe vremuri foarte numeroși, au fost nimiciți de furia lui Proteu până când n-au mai rămas decât câțiva. Această zeitate fusese mâniată rău de faptul că localnicii încetaseră a-i mai aduce jertfe, și, pentru a se răzbuna, le trimisese un monstru marin ce se chema Orcul, să-i sfâșie. Și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
puntea vasului ea și-a revenit în fire. Vântul a umflat pânzele și împingea corabia cu toată iuțeala spre port, unde toți cei care au văzut-o au fost de părere că într-adevăr ea era victima aleasă de însuși Proteu pentru a fi prada lui. Cine ar putea descrie strigătele, spaima de moarte, imputările pe care ea le adresa cerului însuși atunci când află ce crudă soartă o aștepta? Eu nu pot; și de aceea îmi veți da voie să mă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos luminează tradiția în care acesta se așază: „Patmos este ostrovul unde un evreu elinizat a scris una dintre cele mai frumoase cărți de coșmar”. „Proteu pletoric al inspirației și al imaginei”, Voronca este privit ca un autor de „caleidoscoape paralele”. Poezia franceză a lui B. Fondane - devenit între timp și scenarist de film - nu este citită doar în latura ei „cinematografică”; diferența față de imagismul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
despre himere atestă cota estetică a creației lui O., acuratețea scrisului său, proeminentă cu deosebire la nivelul simbolurilor, puritatea construcției. Majoritatea nuvelelor și povestirilor din acest volum sunt proiecții simbolice: obsesii, fantasme, neliniști, himere ale lumilor interioare. Un toast pentru Proteu figurează „o falie în timp”, o stare de somnie a conștiinței („Femeia îl privi mirată, apoi pricepu că el vorbea de dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și reperele convenționale. O lume invizibilă își trimite din adâncuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
un element cu funcție aparent misterioasă. Cosmosul-mașină tulbură cursul firesc al vieții, care devine precară, și provoacă o hipersensibilitate vecină cu stările paroxistice: în consecință, omul „încurcă timpurile”, ia cunoștință de singurătatea sa fundamentală. Realitatea se prezintă sub chipul lui Proteu, „cel cu o mie de fețe”, adică un univers de fragmente, crâmpeie, anticipări, avertismente necunoscute, nedescifrate, aparținând zonelor de mister și umbră ale conștiinței. De fapt, povestirile traduc un refuz al lumii de obiecte, al lumii robotizate, corelativ nevoii de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în iadul tău primesc să ard, fiindcă altfel nu se poate;/ Te ador, Satan, fiindcă tu ești zîmbet, rază și coloare,/ Ești cugetări și ești simțiri, ești aur, vin, cîntare, floare,-/ Ești tot ce e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
individ se sprijină a fost permanenta ei provocare. Treptat a adunat ingredientele de bază: o fire visătoare autoreflexivă, rar în conflict cu împăratul activ așa cum Hadrian însuși susține: Eram vultur și taur, om și lebădă, falus și creier, toate deopotrivă; Proteu și Jupiter totodată 63, sensibiliatea lui greceas-că; erotica lui (la începutul povestirii lui, Hadrian îi spune lui Marcus că se gândise deseori să construiască un sistem de cunoaștere umană care să se bazeze pe erotism 64 nu există nici o autoritate
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
studiul plantelor la cel al muzicii), semiotica ocupă un spațiu al răspîntiilor în care interferează antropologia, sociologia, psihologia socială, filosofia, lingvistica și disciplinele comunicării. Ea vizează domenii și aplicații din cele mai diverse, subsumabile mitologiei baroce a lui Circe și Proteu sau in-ventarelor prevertiene: de la modelarea grevei sau pasiunii (Greimas și semiotica pasiunii) la lectura modei fotografiate (Roland Barthes și sistemul modei) sau a spațiului citadin (același Roland Barthes în Sémiologie et urbanisme) și enumerarea poate continua ad libitum. Acuzată ca
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
materializează în chip definitoriu în tripticul de comentarii despre G. M. Cantacuzino, în restituirea căruia A. s-a manifestat și ca editor. Tot ca investigație de recuperare, reține atenția articolul despre dramaturgia (operă postumă) lui Traian Chelariu. Volumul Vârstele lui Proteu (1984) tratează, cu intenție monografică, despre baroc, urmărind devenirea acestuia de la formele de „proto-baroc” / „prebaroc” din antichitatea ebraică, în literatură, filosofie, sculptură, arhitectură, până la „splendorile aurifulgente” ale Bizanțului, la Michelangelo, Bernini, secolul al XVIII-lea francez, Spania lui El Greco și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării rezervate prozei se extind, explicit și mai ales implicit, și asupra poeziei, așa încât cartea definește lumea și arta argheziană în ansamblul lor. SCRIERI: Creație și viață, București, 1978; Vârstele lui Proteu, București, 1984; Vedere dinspre Eyub, București, 1986; Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Gânduri în asfințit, București, 1999. Ediții: Traian Chelariu, Teatru, pref. edit., București, 1976; G. M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, introd. edit., București, 1977; N. Iorga, Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
perspectiva de spargere a codului: Fraza numește, sub un înveliș ironic, o calitate fundamentală a lui Caragiale: capacitatea mimetică, permanenta disponibilitate, arta de a utiliza diferite stiluri și registre ale discursului literar și nu numai literar". Domină în sufletul acestui Proteu balcanic, a acestui Ianus cu mai multe fețe, dorința de înscenare și provocare: Într-însul nu vibrau, pîna în cea din urmă fibră, decît zeflemeaua, comicul, farsa, care străbăteau pînă în cele mai mici fapte, uneori parcă făr' să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
vrei să mă lauzi, dar nu mă da uitării". Nici noi nu-l uităm și poposim puțin asupra portretului fizic, asupra înfățișării pe care dramaturgul a purtat-o prin lumea secolului său deși, și în această privință, "era un amăgitor Proteu, care-și schimba înfățișarea pe neașteptate, derutîndu-și toți contemporanii" ...Același critic (Ș. Cioculescu) recunoaște într-o fotografie din tinerețea lui Caragiale o "înfățișare exotică de prinț arab sau indian în straie europenești" în timp ce Macedonski a reținut din perioada debutului literar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
îl lungește decât cu inversiunea care îl încurcă; fidel rimei, această sclavă regină, această supremă grație a poeziei noastre, acest generator al metrului nostru; inepuizabil în varietatea formelor sale, de negăsit în secretele sale de eleganță și factură; luând, ca Proteu, mii de forme fără a-și schimba tipul și caracterul, evitând tirada: distrându-se în dialog; ascunzându-se mereu în spatele personajului; preocupat înainte de toate să fie la locul lui, iar când i s-ar întâmpla să fie frumos, nu ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]