1,169 matches
-
Timiș. Invitații, reprezentanți ai administrației publice locale, ai Ministerului de Interne, se vor reuni mai apoi în holul Operei Române din Timișoara, pe scena căreia va fi susținut un spectacol dedicat aniversării, cu începere de la ora 18. După cocteil-ul protocolar de la ora 19,30, festivitățile se vor încheia prin tradiționalul foc de artificii, programat seara, la ora 21. MARIUS HORESCU Scoaterea din circulație l A bancnotelor de 50 000 și 10 000 lei Data de 31 martie 2003 este termenul-limită
Agenda2003-12-03-28 () [Corola-journal/Journalistic/280830_a_282159]
-
care iarăși nu e puțin lucru, pentru că Herseni era un foarte bun profesor. Dar, din nou, avea această calitate de a fi cald. Entuziasma, făcea atmosferă în jurul unei idei.ș...ț Golopenția era mai cald decât Gusti. Gusti era distant, protocolar, pe când ăstalaltul nu. |stalaltul avea o serie întreagă de oameni care țineau la el sută la sută, și cu care pleca în orice fel de aventură. Când i-a trăznit să meargă dincolo de Bug, a reușit să formeze o echipă
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
amenitatea pe care o punea în vorbirea lui obișnuită, de pildă în aprecierile făcute la ședințele săptămânale ale Institutului de Literatură, pe marginea comunicării din ziua aceea, nu ascundea o judecată tăioasă și echilibrată, ci o exprima doar în forme protocolare, evident prietenești. Era, din acest punct de vedere, întruparea desăvârșită a vorbei care spune că orice adevăr, oricât de dur, poate fi exprimat în forme acceptabile. Politețea lui era proverbială, fără a fi deloc scorțoasă sau intimidantă, era convivială, prietenoasă
Dinu Pillat by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2634_a_3959]
-
viața politică în faimoasa bibliotecă din turnul castelului, pe care el o numea „librărie”, ca să le scrie. Ceea ce, se pare, nu l-a supărat pe Henri de Navarre, care îi va face, ani buni mai târziu, în calitate de suveran, o vizită protocolară. (Ca detaliu picant: unul din marii iubitori ai lui Montaigne, Ș. Cioculescu, era convins că „les filous”, care își făceau veacul în vecinătatea statuii de pe podul care poartă azi numele lui Henri IV, se află la originea „crailor de Curtea-Veche
Montaigne by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2591_a_3916]
-
cu sfârșitul, ci cu „sfârșitul începutului”, cu ultimul paragraf al Cuvântului înainte. Cistelecan lasă să-i scape aici o afirmație, s-ar zice, periculoasă: „Mircea Ivănescu e același orice selecție s-ar face” (p. 12). Sigur, urmează și o repliere protocolară, criticul mărturisind imediat după aceasta că, în ce-l privește, preferă volumele finale, simfonice, celor inițiale, prea ancorate în anecdotic. Și totuși, pièce touchée pièce jouée. Nu cumva, „jucând” astfel, criticul își subminează propriul proiect, tăindu-i din rădăcină orice
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
adevărul istoric prozatorul se supune cu bună știință acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voința de construcție, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să strunești telegarii fanteziei. Autorul îmbracă, în funcție de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului (...). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea secțiunilor romanului învederează etapele mișcării insesizabile în raport cu istoria. (...) Atare
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/92517_a_93809]
-
in 1938 Primul capitol, intitulat Daruri, avantagii și subvenții primite de la particulari, arăta că fostul suveran a primit de la particulari o serie întreagă de daruri și avantaje prin care și-a mărit considerabil averea. “Valoarea cadourilor depășea semnificația unor manifestări protocolare sau mărturii de devotament și afecțiune deosebită, devenind pur și simplu mijloace ilicite de îmbogățire în dauna particularilor”. Astfel, de la Nicolae Malaxa a primit o serie de daruri printre care: întregul grajd de curse, evaluat la 2.000.000 de
Aia hoti…astia hoti…Cât a furat Carol al II-lea? [Corola-blog/BlogPost/92625_a_93917]
-
sună dacă este posibil. Am ceva noutăți să vă spun, dar nu prin telefon. Era avertizată că telefoanele fie ele și la acest nivel, nu sunt sigure putând fi ascultate, de aceea convenise ca prin telefon să discute cât mai protocolar. - Bine, vă sun eu când plec spre hotel. - Atunci la revedere! aștept telefonul. - În regulă, la revedere! Minodora era bucuroasă că reușise să ia legă tura cu iubitul său tomnatec. Se vede că secretara nu l-a informat că l-
ROMAN, CAPITOLUL ŞAISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384055_a_385384]
-
adevărul istoric prozatorul se supune cu bună știință acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voința de construcție, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să strunești telegarii fanteziei. Autorul îmbracă, în funcție de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveștii provine din mișcările interioare/ exterioare ale personajului (...). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului așa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăși dispunerea secțiunilor romanului învederează etapele mișcării insesizabile în raport cu istoria. (...) Atare
Mihail Diaconescu – un promotor al spiritualităţii româneşti autentice… [Corola-blog/BlogPost/94081_a_95373]
-
folosesc des acest mă tem, I^m afraid, din politețe, să nu-și contrazică partenerul, făcând o afirmație, de exemplu zicând că cineva nu vine, - ei spun mă tem că nu vine, - I'm afraid, not, - scurt, cu o ezitare, protocolară. Sau... la mă tem că vine, - I'afraid, yes. Deși, în engleză, din cuviință, totul se atenuează, felul de a afirma ceva devine precaut, - nu ca la mulți români, care o zic de-a dreptul. Noblețea, în Anglia, e, câteodată
Teama ca noblețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8312_a_9637]
-
cu reabilitarea socială a omului elefant stă și procesul de conștiință al doctorului Treves. Pentru doctor, "cazul" științific relevă dimensiunea umană, și devine remarcabil sub direcția lui Lynch cum răzbate emoția autentică din crusta formulei de educație victoriană, cu rigidități protocolare și o severitate aproape cazonă. Tocmai acest registru al moralităților și politeții consacrate este cel mai provocat cu o lacrimă, cu un surîs crispat menit să camufleze emoția, cu o frază tăiată în scurt ceea ce reușește să facă magistral Sir
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
obscur concurs muzical antedecembrist (Cântecele tinereții). Victimă a unor glume epistolare făcute de colegii de redacție, ziaristul I.O.V. - a se citi, terestru: Ispas Octavian Vasile - ajunge să trăiască o continuă nevroză a redactării unui răspuns. De la tăietura destul de protocolară a frazei și până la tremurul libidinal din micile compuneri cu pisicuțe și motănei, drumul e scurt. Și la fel de tragic. (I.O.V.) Nimic nu te supune la atâtea cheltuieli din și așa limitatul buget personal pe cât o poate face întâlnirea
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
dintre laureații șirulului de Gale anterioare, la fel ca și cei din seara de 14 aprilie 2008, indiferent pentru ce merite, au simțit că e necesar să exprime mulțumiri. Nu am făcut nici eu excepție de la un astfel de gest protocolar de bunăcuviință și am mulțumit teatrului pentru că există. Aceasta cu atât mai mult cu cât criticul de teatru în general, dar și comentatorul de spectacole ce am fost vreme de peste trei decenii, are o condiție cu totul specială. Parafrazând un
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
clar că în română femininul se formează cu ușurință (profesoară, doctoriță, președintă, ministră), dar și că e adesea simțit ca prea familiar, popular, devenind uneori chiar peiorativ (ministreasă). Formula doamnă profesor e preferată de unii, pentru că sună mai solemn, oficial, protocolar; și totuși, cînd termenul profesoară este atît de frecvent și de firesc folosit și nu are conotații nici familiare, nici peiorative, de ce e nevoie să fie evitat? l Româna nu are un "salut de despărțire scurtă", devenit formulă stabilă care
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
aici nu numai un prilej de manifestare, ci și un repertoriu neabordat pe alte scene care le oferă șansa de a se diversifica stilistic, ca să nu mai vorbim de o manieră de a face teatru liric foarte diferită de stilul "protocolar" cum îl numea Adorno, tradițional pe marile scene, caracteristicile "casei" obligând la alte modalități de a face teatru decât cele practicate curent de cântăreții de operă. Ansamblul juvenil, dornic de perfecționare a reușit să capteze atenția unor maeștrii, care au
"Opera Comică pentru Copii" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/7769_a_9094]
-
solemnităților și cu liturghiile oficiate în biserica mare, un astfel de colocviu iese din tiparul clasic. Căci, spre deosebire de obișnuitele simpozioane, mese rotunde și conferințe, a căror rutină preschimbă programul în supliciu asumat și pe participanți în efigii resemnate ale plictisului protocolar - spre deosebire așadar de videle și numeroasele întruniri culturale, la Putna totul se desfășoară sub bolta unei spiritualițăți sacre. Abia așa îți dai seama că, atunci cînd vrea cu tot dinadinsul să-și taie rădăcinile mitice, cultura laică se pipernicește
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
Secretarul de stat al SUA, Hillary Clinton, a avut o plecare cu peripeții din Yemen. După ce a salutat protocolar presa care o însoțise la aeroport, Hillary s-a grăbit să se îmbarce cât mai repede și a căzut.
Hillary Clinton a căzut pe scările avionului - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70789_a_72114]
-
găsește în razele soarelui. Spunea cu dezinvoltură, fără să stea să se gândească o clipă - cum îmi cerea bietul meu tată - dacă știe multe; și chiar știa: știa să spună că Ťmă simt independentăť, știa ce-i aia protocol și protocolar, Ťconsistentť și fericire, Ťeu n-am tracť și Ťeu vă iubescť, știa că puțin caimac pe năsuc o face fermecătoare." La fel se întâmplă și atunci când lui Cosașu îi cade sub mână, încă nărăvaș, subiectul unui film. Cu toată onoarea
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
sau mai opacă), nici una nu e propriu-zis rușinoasă. Mai degrabă decât să înroșească obraji, acestea descrețesc frunți. Trivialitatea e limitată etimologic. Dintre cele trei drumuri pe care aceasta le presupune, ulița mare e privilegiată estetic. O amuzantă scenă de petomanie protocolară e oprită chiar când îi e povestea mai dragă. Dar cu un șarm de zile mari: "Aici, tare aș avea poftă să ilustrez afirmația cu povestirea anecdotei cu concertul de vânturi dirijat de Marele Vizir, asistat de salvele lansate de
Amintiri din Amintiri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6945_a_8270]
-
plasa și în Kentucky. Poți adulmeca în aer aroma unui delicios western-spaghetti servit aburind de le chef, Sergio Leone. Cum aluzia și-a îndeplinit misiunea, Tarantino trece la acțiune; în mijlocul pastoralei cu iz de western debarcă un ofițer nazist extrem de protocolar, vorbind impecabil franceza, cu maniere aristocratice, cu gesturi fine de prestidigitator sau de iluzionist, care-l poftește la o discuție in private pe stăpânul casei, nu înainte de a comanda un pahar cu lapte și a rosti sentențios prețioasa frază: "A
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
creat și regizat de Daniele Finzi Pasca, regizor, scenarist și coregraf celebru pentru performanțele sale teatrale inspirate din lumea circului, a reprezentat un melanj între fantezia și culorile Carnavalului cu sunetele și formele tipice circului și comediei dell’arte. Momentele protocolare ale ceremoniei au alternat cu un spectacol paralel, în care sobrietatea a fost absentă, iar atitudinea irevențioasă a părut cuvântul de ordine. În scenă au intrat într-o intenționată devălmășie clauni și exploratori ai zăpezii (amintind de Umberto Nobile, cuceritorul
Agenda2006-09-06-Sport () [Corola-journal/Journalistic/284812_a_286141]
-
Nicolae Manolescu Domnule președinte, Iertați-mi formula protocolară, dar, date fiind motivele care mă determină să vă scriu, formula firească între doi prieteni care se cunosc de-o viață mi s-ar fi părut nelalocul ei. Nu colegului de breaslă și prietenului îi adresez scrisoarea care urmează, ci
Scrisoare deschisă domnului academician E. Simion by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4298_a_5623]
-
cu o altercație durînd de milenii, în cursul căreia pe altarul credinței preoții sau politicienii au sacrificat sute de milioane de ofrande. Uimitor e că, în ciuda aparențelor de dialog interconfesional, pe care clericii le întrețin cu o mină de dulceață protocolară, repulsia față de necredincioși e neatinsă în străfunduri. Păgînii, goimii sau nemahomedanii sunt cei care, căzuți fiind din credință, trebuie eliminați sau convertiți. Pentru musulmani, Moise nu e decît un egiptean apostat care și-a îndemnat rudele la crimă („Fiecare să
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
din pricina singurătății în care-și petrecuse ultimii ani, aflase că undeva, spre miazănoapte, o numeroasă comunitate de șerpi asemenea lui ar fi fost fericită să-l cunoască. Spre munte, vulturii pleșuvi întîlniseră acvilele, la hotarul dintre teritorii, și schimbaseră saluturi protocolare. Vulpile făceau, ca întotdeauna, glume fără sare, la auzul cărora, în sfîrșit!, se găsiră urși cu simțul umorului hiperdezvoltat care să le guste. Și, dincolo de amănuntele acestea care-i priveau personal, pe buzele tuturor se afla o singură întrebare: "Ați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
noi prezentați "Familia mea". Parcă eram niște statui, nu ne venea a crede când am dat mâna cu ei. Am fost și noi felicitați pentru tot ce-am făcut și ce i-am dăruit "maestrului" și, emoționați, ne-am retras protocolar. Cu Mihai și Beatrice am trecut drumul la Hilton, unde Mihai reținuse o masă, pentru a sărbători cu familia. Personal stilat, lumânări, meniu ales cu grijă... La masă, bună dispoziție, ca-n familie, Beatrice participând și ea la discuții, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]