384 matches
-
exaltări păguboase" (225) Europenitatea deplină rămâne iluzia noastră stabilă. E. Negrici se uită și în grădina vecinului literar/literat bulgar și vede tot "poleire prin denaturare" (210). Fenomenul nu devine etnic, național, dar, în mod vădit, expresia unui statut insuficient. Protocronismul merge departe, înapoi, în istorie. Negrici nu putea trece peste exaltările, "fantasmele propagandei" comuniste, ridicol instrumentate prin protocronismul generalizat; dar fără aerul de glumă din echivoca expresie populară " Ca românul nu-i niciunul". El ironizează falnica tendință revendicativ-anexionistă. Poate că
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
literat bulgar și vede tot "poleire prin denaturare" (210). Fenomenul nu devine etnic, național, dar, în mod vădit, expresia unui statut insuficient. Protocronismul merge departe, înapoi, în istorie. Negrici nu putea trece peste exaltările, "fantasmele propagandei" comuniste, ridicol instrumentate prin protocronismul generalizat; dar fără aerul de glumă din echivoca expresie populară " Ca românul nu-i niciunul". El ironizează falnica tendință revendicativ-anexionistă. Poate că nu știe că Ovidiu este expus la începutul Bibliotecii de poezie a lui M. Sorescu. Să fie și
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
Istoria literaturii române apare concepută ca o "eternă" luptă dintre estetic și nonestetic (151). Mica și vlăguita literatură română, "însetată de pluralitate, de diversitate" (177), ajunge, cu adevărat, omogenă, dar în tradiționalismul ei (ideologic, așadar, nu estetic), de la dacism la protocronism (281). E. Lovinescu trăise iluzia că esteticul triumfase, literatura noastră comunica cu cea occidentală și căuta febril moduri de diferențiere. Persistă, însă, "starea de provizorat a literaturii române" (165). N. Cartojan, "vechistul" unei literaturi fragede și fragile, are, concede E.
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
și fragile, are, concede E. Negrici, onestitatea să observe imposibilitatea de a face o istorie literară beletristică (sintagma tautologică?) și chiar de a separa literarul de beletristic (231). Totuși, e anticipat de Iorga și Cartojan, întrucât după Iorga, el susținea protocronismul (234). Trecutul literar rămâne mereu "distorsionat" (263). La modul inteligent și sugestiv, ar spune L. Boia, astfel procedează G. Călinescu în istoria personală. În cea de la capătul perioadei proletcultiste (Istoria literaturii române, I, 1964), E. Negrici observă și sancționează "zbaterea
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
a viziunii. Aduși în timpuri mai recente, autori de felul lui Alecsandri își pierd cu totul dimensiunea istorică. Devenit contemporanul nostru, poetul de la Mircești nu-și mai este, sieși, contemporan. Minus elementul ideologic, fondul problemei e același ca în cazul protocronismului, care n-a putut oferi, cu tot paseismul său halucinant, nici o istorie coerentă. Să nu fim, totuși, prea radicali. Ce e de salvat din această metodă ŕ rebours, Manolescu salvează. De altminteri, procedeul fiind călinescian, nici nu l-ar fi
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
cărții lui Negrici e unul singur: "nu trebuie să ne credem mai mari decît suntem". Și, chiar dacă nu-i împărătășesc opiniile, e bine ca astfel de cărți să apară. Ne mai lecuiesc de false entuziasme și de false resurecții ale protocronismului românesc." Ioana Pârvulescu despre romanul Cu inima smulsă din piept (Ed. Humanitas) de Radu Paraschivescu "Radu Paraschivescu are privilegiul de a fi talentat în mai multe domenii. Poate fi scriitor, gazetar, traducător sau editor, și de fiecare dată e la fel de
Cartea anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7838_a_9163]
-
presa liberală a timpului. în registrul comicului involutar se plasează și titlul acestei monografii: Oameni mari ai României. Ioan-vodă cel Cumplit. Aventurile, domnia, războaiele, moartea lui; rolul său în istoria universală și în viața poporului român (1572-1574). Un iz de protocronism avant la lettre se degajă din multe formulări hasdeiene. Romanul Ursita (1867), altă evocare istorică, optează de data asta deschis pentru literatură, fără a mai recurge la fastidioasa bibliografie; rezultatul este însă același. Mai slabă și mai lipsită de nerv
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
plan ale intelighenției noastre, când n-au avut curajul să tempereze asemenea triviale manifestări, au dat parcă și mai multă apă la moară politrucilor apărători ai virtuților neamului, alimentând cultul strămoșilor și al poetului național cu acea nesimțită invenție numită protocronism." - p. 11, coloana 1). Sau, dacă nu protocronism, măcar imaginea unui "monstru cultural", genial în toate domeniile cunoașterii umane, imagine de atâtea ori respinsă, probabil pe bună dreptate, de intervențiile din presa de după 1990?! O altă problemă este aceea a
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
curajul să tempereze asemenea triviale manifestări, au dat parcă și mai multă apă la moară politrucilor apărători ai virtuților neamului, alimentând cultul strămoșilor și al poetului național cu acea nesimțită invenție numită protocronism." - p. 11, coloana 1). Sau, dacă nu protocronism, măcar imaginea unui "monstru cultural", genial în toate domeniile cunoașterii umane, imagine de atâtea ori respinsă, probabil pe bună dreptate, de intervențiile din presa de după 1990?! O altă problemă este aceea a clișeelor care au însoțit (și vor mai însoți
O dezbatere profitabilă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/7699_a_9024]
-
dezvăluie alte surprize din sumarul care alternează cercetări și eseuri „bine semnate" cu scurte informații la zi, de tipul „meridianelor" noastre, dar pe teme de istorie (și civilizație). Vioaie și captivantă, noua revistă costă 9 lei și își merită banii. Protocronismul reînvie? Așa s-ar zice, dacă ne-am lua după ce scrie Victor Crăciun în STUDII DE ȘTIINȚĂ ȘI CULTURĂ (nr. 3/2009), revistă trimestrială editată de Universitatea „Vasile Goldiș" din Arad. Să vedem: „Nu putem totuși să nu menționăm că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6816_a_8141]
-
nostru nemaifiind dacii, ci tracii. Istoria este făcută exclusiv de domnitori viteji și drepți, niciun amestec din afară nu tulbură glorioasa evoluție spre visul de aur al omenirii, pe cale să se înfăptuiască sub conducerea înțeleaptă a conducătorului iubit. Este vremea protocronismului și a continuității glorioase în care Nicolae Ceaușescu nu mai este (doar) o figură importantă a mișcării muncitorești, ci un erou între eroii neamului, succesorul glorios al lui Burebista, Decebal, Traian, Mircea cel Bătrân (rebotezat "cel Mare"), Ștefan cel Mare
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
În schimb, din mult mai numeroasele lucruri care-i "displac" mi-aș însuși aproape întreaga listă, cu câteva accente suplimentare pe stări, ființe, concepte și situații care, într-advăr, îmi fac și mie rău: despărțirile, gândacii, prostia, afectarea, frigul, bărbații blegi, protocronismul, durerile de cap, berea caldă, isteria (altora!) Ca o ciudățenie (și, după cum vom vedea, soarta a știut să se răzbune!), între lucrurile înșirate de Nicolae Manolescu la categoria celor "care-i displac" sunt trecuți și "copiii mici". Am fost frapat
Ați completat vreodată chestionarul lui Proust? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7170_a_8495]
-
p. 387). In anul 1969, cu ocazia altei vizite, Ion Vianu este surprins de faptul că Papu „alerga" la congresul partidului („nu pot să lipsesc"). Iar mai tîrziu, peste alți ani, Edgar Papu devine un fel de „inițiator" al teoriei protocronismului românesc (în slujba celor de la revista „Săptămîna"!). Iar în 1974, cînd l-a vizitat, încă o dată, acasă, împreună cu MarieFrance Ionesco (anunțîndu-l, în prealabil) l-a găsit împreună cu sora lui, Letiția, profesoara de marxism, și l-a auzit calificîndu-l de „trădător
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
stimula, mă încuraja și, în același timp, mă strivea" (p. 382). Adaugă, în altă parte, Ion Vianu: „Omul care face aceste declarații are șaptezeci și cinci de ani!" (p. 182). Edgar Papu, „reeducat" și integrat „oficial" pe linia culturii dorite de partid („protocronismul"), se desprinsese de tutela lui Tudor Vianu. Era „pe deplin eliberat" - afirmă doctorul Ion Vianu - și „mărturisește, în sfîrșit, nemărturisibilul" (p. 182). Poate că, la o asemenea renegare a Maestrului, lipsea cîntecul de trei ori al cocoșului din Evanghelii! In
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
amănunțite, egoiste în note până a nu lăsa altuia bucuria unui adaos.” Splendidul portret pe care i-l face G. Călinescu lui Nicolae Iorga, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, nu este deloc encomiastic. Fără să facem, Doamne ferește!, protocronism, astăzi ne este mai limpede decât în 1941 că geniul lui Iorga a intuit, cu ani și chiar decenii mai devreme, câteva dintre direcțiile noii istoriografii, ce va apărea în siajul școlii de la Annales. Și nu prin observații fulgurante, ci
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
și meșteșugurile în trecutul românesc). Istoria vieții private, deopotrivă cu studiile de gen, sunt și ele inaugurate, în studiul Viața femeilor în trecutul românesc, din 1910. Vocabula „anticipare” nu este potrivită aici, nu numai din cauza riscului de a cădea în protocronism. Realitatea este că Iorga nu pare a fi avut și conștiința noutății teoretice a acestui tip de istoriografie: în orice caz, nu a revendicat-o, iar construcțiile sale se sprijină pe un alt eșafodaj de idei decât cele ale ucenicilor
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
de atmosfera actuală din țara noastră (poate și de aiurea), care explică, după mine - sper că nu greșesc prea mult -, un fel de megalomanie națională, dacă nu chiar naționalistă, foarte vizibilă în lucrările lui C. Noica («ființa românească»), Edgar Papu («protocronismul românesc»), Dan Horia Mazilu («barocul românesc din secolul [al] XVII-lea»), ca să nu mai amintesc de ridicarea în slavă, ca «filosof», a lui Neagoe Basarab (Dan Zamfirescu) etc.” (scrisoarea nr. 14, din 7.XI.1980). Firește, însă, că savantul, aflat
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
asemenea cazuri, iar pe noi ne publică regulat. Cumpănă greu de ținut. Mai ales că, pe la mijlocul anilor 70, lumea literară se polarizase. De o parte, oamenii regimului, coalizați o dată mai mult de pierderea controlului asupra Uniunii Scriitorilor și profitând de protocronismul la modă ca să se facă iubiți de un Ceaușescu tot mai naționalist; de partea cealaltă, scriitorii necompromiși politic, pro-europeni și liberali. Ivașcu fusese comunist în tinerețe, dar acum se număra printre dezamăgiții de virajul regimului spre dreapta. N-avea cum
Ivașcu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5109_a_6434]
-
acapareze comerțul și, în general, mediul de afaceri. Un secol și jumătate va fi traversat de cometa naționalistă, care va îmbrăca formele cele mai variate, de la fascism la comunism (internaționalismul era exclusiv proletar) și de la tradiționalismele interbelice (românismul, autohtonismul) la protocronismul postbelic. Să ne amintim că Nicolae Iorga nega "Istoriei" lui Lovinescu din 1937 calitatea de a fi una a literaturii române, pe considerentul că mulți dintre autorii comentați erau evrei. Și tot atunci lui Sebastian i se lua dreptul de
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
capăt la altul, literatura americană a veacului al nouăsprezecelea. Doar vocile unor Mark Twain, Herman Melville și Walt Whitman corespund ideii de „inventare", de „întemeiere" despre care vorbesc Greil Marcus și Werner Sollors. Firește că aici nu e vorba de „protocronism", de ambiția de a descoperi, cu orice preț, întâietatea și originalitatea. E mai degrabă o exhortație cvasi-obligatorie atunci când pornești într-o aventură de asemenea proporții și atât de îndelungată (finalizarea proiectului a durat patru ani). Ceea ce nu înseamnă că ne
America literară (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6106_a_7431]
-
sens, există și în istoria literară mituri menite să întrețină moralul național, chiar dacă nu sunt corecte din punct de vedere istoric. Datând din anii 1970, cultivat și astăzi de unii, este mitul priorităților naționale în literatură, botezat de Edgar Papu protocronism. În plină epocă național-comunistă, mitul cu pricina venea ca o replică târzie la prioritățile, îndeosebi tehnologice, pretinse de știința sovietică în epoca internaționalismului proletar, de tipul: Popov (și nu Edison) a inventat becul. În viziunea lui Papu, de care au
Miturile istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4777_a_6102]
-
deja dispunea i-ar fi dat forța să lupte pentru valori, pentru democratizare, pentru sprijinirea tinerilor, aliindu- se cu Marin Preda, cu M.R. Paraschivescu, cu Jebeleanu, cu Stancu, cu Baconsky. Solidar cu aceștia și cu tinerii s-ar fi împotrivit protocronismului oficializat. Cu el aici, revoluția culturală de după 1971 poate că nici nu s-ar fi produs. Dar istoria contrafactuală e numai un joc, o pură speculație și, până la urmă, o pierdere de timp.
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
grupul statuar cu explicația „hingherii au luat maidanezul”. Poate că un complex al legitimării genetice e de găsit, obscur, în această reacție mohorât hazlie. Din medii mai culturale se invocă la originea repulsiei față de opera de artă tema depășită a protocronismului, ceea ce demonstrează că autorii acestei lecturi nu înțeleg nici sensul montajului simbolic, care vorbește despre universalismul latin, nici consistența arheologică și istorică a acestei teme, și nu au fost atenți nici la titlul lucrării. O altă temă exploatată este legată
Retorica artei și retorica străzii () [Corola-journal/Journalistic/4591_a_5916]
-
un falus, nicidecum un portret, așa cum mai înainte autoritățile vamale americane văzuseră în obiectele brâncușiene nu sculpturi, ci piese industriale. Similar, în Traianul lui Gorduz, e de văzut altceva - acoperirea conștiinței unui mare artist de bălăriile verzi și uscate ale protocronismului ce toca mințile altor creatori ai vremii (Ioan Alexandru etc., etc.)” Dar eseul lui Erwin Kessler, intitulat „Gorzo, Gorduz și publicul mofluz”, din revista „22” (nr. 19, 8-14 mai), trebuie citit în întregime.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4660_a_5985]
-
nostru, cu care am umplut de fiecare dată formele străine, a fost fondul acela nelatin a cărui revoltă o saluta Blaga în 1921. Fondul acesta ne-a dus spre ce e mai rău în noi, spre tracism, spre dacism, spre protocronism, deci spre toată partea răsăriteană, balcanică a sensibilității și civilizației noastre, spre toată această ortodoxie care ne ține ancorați aici, undeva între Bizanț și Kiev, și de câte ori am vrut să umplem formele cu fondul ăsta au ieșit tensiuni și chiar
În labirintul tranzi]iei (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5700_a_7025]