569 matches
-
apare și în sintagma husen de gară, formată pe tiparul amplificărilor ironice (ca și fraier cu cioc, fraier cu sonerie) și în care pare să se ghicească un fapt social real: rolul de victimă perfectă atribuit de hoții de buzunare provincialilor sosiți în gară. Ar mai exista și un feminin husănoaică (înregistrat de T. Tandin, în Limbajul infractorilor, 1993), care nu pare, însă, tocmai frecvent: nu i-am găsit, deocamdată, nicio atestare în internet. Originea termenului husen a fost explicată convingător
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
au rămas un timp, s-au întors în locurile unde văzuseră lumina zilei, și au început să scrie într-o limbă germană specifică, uneori ușor colorată regional; nuanțele slave ale lexicului lor au doar semnificație estetică, nu revendicativă. Prozatorii austrieci "provinciali" se considerau mai presus de toate cetățeni ai Imperiului, slujitori fideli ai împăratului și ai unui ideal cosmopolit de esență luministă. Le-a rămas străin naționalismul, ura față de alte popoare sau pornirile centrifuge: acestei generații de scriitori austrieci de diferite
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
la un nivel literar plat, chiar și în raport cu media pașoptistă a acelor ani. Ca și alți moldoveni, el schițează în proză cîteva "fiziologii", înrudite ca spirit cu cele ale lui Negruzzi ori Kogălniceanu, dar prolixe și fără darul notației concrete (Provincialii și ieșenii, Vînătoria). Singurele pagini care mai pot prezenta astăzi oarecare interes sunt cele în care Ralet își arată veritabila sa vocație - aceea de moralist discret: într-adevăr, ce-i rămîne individului cultivat, lipsit însă de talent literar, decît registrul
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
toate acestea, ora exactă se dă la București, lucru incontestabil și normal, oarecum, din punctul lui de vedere. „Bucureștiul dă tonul la toate, nu numai la muzică. Acolo, oamenii sunt educați în așa fel încât sunt mai bine pregătiți decât provincialii pentru vicisitudinile showbiz-ului românesc. E mai greu pentru un bănățean să se simtă ca peștele în apă la emisiunea lui Teo“. Sprijină autoritățile locale mișcarea muzicală de profil? Printre problemele scenei, identificate de Emil Biebel, boss-ul Rocka Rolla
Agenda2006-11-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284861_a_286190]
-
spion american! Vrea să-i ia locul domnului Iliescu, huooo! îl informă și, totodată, urlă un domn aflat lângă Petrache. Apoi, un alt bărbat, prezentabil și părând demn de toată încrederea, se simți dator să adauge pentru lămurirea deplină a provincialului: A fost comandantul școlii de ofițeri de securitate Băneasa, din mâinile lui au ieșit mulți securiști, care au tras în eroii noștri... Și acum vrea puterea... E târziu domnule, ai pierdut trenul, huoo! Petrache încercă să afle mai multe, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
poate să facă în minuscula lui cameră de pe Rue de Buci. Vertebra dureroasă (care o fi, oare, de data asta?) răspunde mișcării cu un vaiet scurt, de os trosnit, complet nepotrivit siluetei lui longiline, puțin efeminată, puțin prea spilcuită, de provincial devenit mai parizian decât parizienii. Alexandre ignoră durerea (dintotdeauna a suferit cu oasele, a fost un copil friguros, bol năvicios, închipuit și, fatalitate!, mofturos la mâncare, cum sunt cam toți copiii crescuți de o mamă singură și hipersensibilă la toanele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ridat. Niciodată n-am fost în stare să-i zic George, ci numai Gheorghe. Cînd l-am cunoscut, mi se părea bătrîn și cred că singurul lucru care ne-a ajutat să comunicăm la început a fost aplombul nostru de provinciali, el de la Tohanu Vechi, eu de la Medgidia. În anii optzeci, Gheorghe apărea din cînd în cînd la "Junimea", la cenaclu. Venea de la Brașov cu trenul, om serios, chiar grav, spre deosebire de cei mai mulți dintre noi. Pînă să înceapă cenaclul, făcea o ședință
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
îl deschizi, nu-l mai închizi; pentru că ceea ce scrie Mircea Cărtărescu e convingător nu numai pentru români, ci și pentru străini, în traducere; pentru că privește înapoi fără mânie și părtinire, si ne lipsesc asemenea priviri; pentru ceea ce nu are: nimic provincial, nimic prăfuit, nimic căznit; pentru ceea ce are: poezie de cel mai înalt nivel, proza inimitabila, metafizica și fizica, omenesc și prea omenesc, cu un singur cuvânt, totul; pentru personajul mama și personajul tata și pentru geamănul cel rău; pentru că este
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
vestita bazilică Sacré-Coeur, descrisă, zugrăvită, vizitată și răsvizitată de o omenire întreagă, poate mai puțin de parizienii înșiși. Tineri perechi de străini, purtîndu-și copilașii cei mai micuți în ingenioase coșulețe-valiză, urcă sau coboară de zor treptele colinei; familii numeroase de provinciali le urcă mai laborios, dar mulțumiți că și-au realizat un vis demult visat." Asupra vieții, foșnitoare și comerciale, din Montmartre, Margareta Sterian stăruie îndelung, în fraze ce se pot cita. Fiindcă nu-mi îngădui să stărui tot atît, trec
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
suspiciuni, turnătorii etc.). Salvarea lui temporară e într-o clovnerie eretică, simulare a libertății și a detașării de regimul comunist. Bufonul arborează nepăsarea, dar numai el știe că sub o asemenea mască se ascunde "codificata noastră biografie burlescă" (p. 286). Provincialul rebel, farsorul, frivolul iritant "se parodiază pe sine" (p. 247), până ce acest eșafodaj derutant se ruinează. Asistăm la proliferarea măștilor și a înlocuitorilor, ca un semn al falsității generalizate: "Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273), constată dezgustat și
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
a acestui dramaturg cu o cotă de popularitate în plină creștere, dinspre Moldova către România. Numai că literatura lui Crudu - inclusă într-un program destul de neclar și de metaforic (Teatrul Ziar), aflată cu doar un pas înaintea realității de tabloid provincial - are darul special de a intriga în permanență. Acesta e cuvântul corect și nici o altă exprimare parțială nu i-ar putea lua locul. De ce să scrii o piesă care să se bazeze, aproape cu obediență, pe textul jurnalului lui Mihail
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
la putere" (p. 45-46). Acestă capacitate de a vedea lucrurile mari, de a despărți apele, o și trădează - în schimb - uneori. Categorisirea scriitorilor români în două tagme - bucureștenii (indiferenți față de ce se întîmplă în cultura "non-bucureșteană", grobieni, pe alocuri) și provincialii (cam de aceeași calitate, după descrierea autoarei) - ar putea fi mai bine prizată dacă s-ar da și câteva nume, măcar dintre scriitorii care nu mai sunt printre noi și, deci, nu vor fi vexați. Dar așa... Precaută, scriitoarea recunoaște
Probleme românești by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9630_a_10955]
-
Profilul grupurilor AAP" Cele patru grupuri de atitudini pot fi interpretate pe baza taxonomiei culturii politice elaborate de Almond și Verba (1989). Autoritarii sunt purtători ai culturii pasive; orientarea rebelă se situează mai aproape de cultura parohială (cu înțeles de local, provincial) sau parohial-pasivă; orientarea democrată se leagă de cultura pasiv-participativă; orientarea participativă identificată în rândul populației din România se aliniază la cultura participativă sau, în unele dintre formele sale mai slabe, la valorile parohial-participative. Profilul cultural al celor patru grupuri este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
I TERITORIU, RESURSE ȘI POPULAȚIE 11 1. Teritoriu 13 Suprafața teritorială 13 Drapelul, stema, imnul și capitala 14 Ape teritoriale și insule 15 Forme de relief 16 2. Organizarea administrativ-teritorială 20 Sistemul de diviziuni administrativ-teritoriale 20 Unități administrativ-teritoriale la nivel provincial 21 3. Resurse 29 Fond funciar 29 Resurse miniere 31 Resurse de energie hidrologică, solară, eoliană și bioenergie 32 Flora și răspândirea ei 34 Fauna și răspândirea ei 35 4. Populația 36 Capitolul II POLITICA 1. Sistemul politic 41 Constituția
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
bilet de clasa I: ca refugiat, trăia din Împrumuturi; și apoi, era prietenul și confidentul lui lady Dunwoody, așa că trebuia să călătorească „În stil mare“. O porni așadar pe culoar, spre compartimentele de clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de tîrziu la Londra. Rowe Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pădure tropicală unde nimeni nu-i acorda atenție. Sari la mine pe patul lui Evie, stând pe spate în acea primă noapte, dar neputând să dorm. Vântul ridică perdelele, perdelele de dantelă. Toate mobilele lui Evie sunt în genul ăla provincial franțuzesc, pline de fantasticării și vopsite în alb și auriu. Nu e nici urmă de lună, dar cerul e plin de stele, așa că totul - casa lui Evie, tufele de trandafiri, perdelele de la dormitor, dosul palmelor mele pe cuvertură - e fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o bere Bintang. Margaret era de obicei atentă să nu treacă peste limitele impuse de tradiție, Însă cu Din era altceva. Era musulman, e drept, Însă trăise opt ani În Europa și nu voia să-l trateze ca pe un provincial oarecare. Se gândea că, dacă rămân să bea ceva Împreună În seara aceea, alcoolul l-ar ajuta să treacă peste barierele dintre ei și ar deveni prieteni. O filipineză frumușică, Într-o rochie albă strânsă pe corp, cânta Solamente una
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din sprâncene. Iată un secret: simpla idee că Clio Aames este reală și face parte din lumea asta îmi provoacă durere. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la concurență cu bojogiul. "Fac sindrom alergic la verdele ăsta, nea Finki. Toarnă o țîră de negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri se lăfăia pe coperta revistei "Time". Spuneam că mă întorc la antologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Apucai aparatul și mi-l lipii de tâmplă ca pentru a mă sinucide. Cu un glas sugrumat, murmurai formula obișnuită. -Domnul Bordave? -Chiar el. -Domnul Brunèche la aparat, pivnicerul dumneavoastră. Ce tot spunea acolo? Își spunea sieși domn: era un provincial. -Nu înțeleg. -Aduceți-vă aminte: Salonul miresmelor. Nu răspunsei nimic. Se lansă atunci în amintiri așa-zis comune despre care memoria mea nu păstrase nici cea mai mică urmă. Eram, afirma el, un client bun. La ultimul Salon al miresmelor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e neapărat nici de Ardeal, nici de Banat. E un accent în care mă simt bine și de-a cărui existență mi-am dat seama îndeosebi la începutul anilor '90, când, ajungând la București, eram victima sigură a taximetriștilor. Adulmecând provincialul, ei umflau tariful la cote care-l făceau pe cumpătatul ardelean-bănățean din mine să transpire de indignare. Culmea e că deși colegii și prietenii mei din Aleea Alexandru percep imediat că vorbesc "diferit", pentru cei de acasă, de la Timișoara, limba
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
e neapărat nici de Ardeal, nici de Banat. E un accent în care mă simt bine și de-a cărui existență mi-am dat seama îndeosebi la începutul anilor '90, când, ajungând la București, eram victima sigură a taximetriștilor. Adulmecând provincialul, ei umflau tariful la cote care-l făceau pe cumpătatul ardelean-bănățean din mine să transpire de indignare. Culmea e că deși colegii și prietenii mei din Aleea Alexandru percep imediat că vorbesc "diferit", pentru cei de acasă, de la Timișoara, limba
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
mister, ca "revenirea din morți", reclamă doi anchetatori.. Iată așadar o pereche de detectivi: Elías Contreras, comisar în trupele de gherilă, zapatist, vorbăreț și aparent naiv, Héctor Belascoarán Shayne, detectiv rafinat șlefuit în capitală și plin de autoironie. Adică insul provincialul și omul orașului își intersectează investigațiile într-o radiografie a vieții unei țări, surprinsă în toate nenorocirile ei: corupția și cinismul clasei politice, dramele "amărăștenilor" din mahalele ori sate, masacrele ordonate chiar de oamenii puterii și lupta gherilelor. Se naște
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
chinuite de singurătate. Pentru finețea și rafinamentul observației sale cineastul e recompensat cu un César și supranumit "Godardul asiatic". Dar 2046, prezentat și el la Cannes, în 2004, e lung, baroc, plin de peripeții erotice, vetust, demodat șI peste toate provincial când îi împrumuta eroului insolenta și mustață unui Clark Gable asiatic și când îl imită, în încadraturi pe Michelangelo Antonioni. Fără să-l satisfacă nici măcar pe autor, acesta a revenit cu corecturi asuprå-i chiar și dupå premieră de pe Croazetă. La
Wong Kar-Wai: Omul zilei la Berlinală! Corespondență de la Tudor CARANFIL by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72730_a_74055]
-
De altfel, Prologul, care ocupă aproape jumătate din cele trei sute de pagini ale cărții, conține jurnalul unei tinere inginere, Iunia Poenaru, ajunsă prin repartiție în mizeria calmă de acolo.) Locuitori ai acestei provincii miniaturale, ei se comportă întocmai ca niște provinciali. Iubesc, se căsătoresc, înșeală, părăsesc, beau, se spovedesc, mor. Viața lor depinde de utilajele pe care le au în grijă. Fără fast, însă, și fără exces de zel. La un moment dat, un personaj, șef în felul lui pe platformă
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]