304 matches
-
dacă am intrat În prea multe amănunte, furând din timpul ce vă aparține! Cu prețuire, Valentina Becart 11 ianuarie 2008 O vizită la București Am ajuns și la București. Îmi doream de mult să ies puțin din mediul saturat de provincialism. Iarna mi sa părut lungă, sumbră și grea. N-a fost multă zăpadă, a nins destul de puțin, În schimb, gerurile au fost necruțătoare ( 25, 30 de grade). Aproape o săptămână nu am reușit să ies din casă. După aproximativ zece-cincisprezece
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
titlu care mă lasă perplex : A trecut Eminescu prin Beiuș? Nu știu. Și nici nu mi se pare relevant. E ca și cum ne-am căzni, o viață, să aflăm dacă Eminescu a trecut prin Huedin, Simeria, Călan, Gherla, Zimnicea, Barboși etc.! Provincialismul duce la ridicol, se știe ; poate că gazeta din Beiuș s-ar mîndri cu o asemenea dilemă. De ce Însă prestigioasa revistă orădeană Familia are nevoie de futile & jenante „elucidări”?! După ce mă chinui cu o actriță să o conving că un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de modă. Bisericile nu sunt lipsite de vină. Multe persoane încă trăiesc experiențe asupritoare în raportul cu Biserica Catolică oficială: autoritarism, discriminarea femeilor, complexe de vinovăție cu privire la concepția despre sexualitate, refuzul dialogului, intoleranța față de cine gândește divers. Dar și limitele provincialismului și lipsa unui profil în interiorul Bisericilor luterane sunt responsabile de faptul că, an după an, mii de persoane abandonează Bisericile, milioane trec de la o Biserică la alta, iar alte milioane, de exemplu în noile Länder germane, nu fac parte din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Bisericii catolice față de alte Biserici creștine, funcțiile și serviciile religioase. Infailibilitatea papei și idolatria pseudocreștină a persoanei pontifului vor face loc unei funcții petrine, aflată în slujirea întregii creștinătăți și în cadrul structurilor sinodale și conciliare; fundamentalismul biblicist, tendințele separatiste și provincialismul regional de natură protestantă vor fi respinse în favoarea unei Bisericii responsabile față de lume și a unei "libertăți a creștinului" iluminate, care nu manifestă nici orgoliu moralizator, nici intoleranță dogmatică; de asemenea, tradiționalismul ortodox oriental și liturghia sa vor fi depășite
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Gheorghe Grigurcu "Genare" (Emil Brumaru, într-o poezie) Ovidiu Genaru aparține, alături de Emil Brumaru și Petre Stoica, unei triplete de aur a lirismului nostru contemporan. Dacă Brumaru cultivă un angelism ironic prin saturație stilistică iar Stoica un provincialism tematic ca o formă de ironie obiectivată, Genaru propune un jurnal în notațiile căruia ironia constă în detașare morală. Voiajor pe valul fluxului temporal, turist pe traseul clipelor în genere agreabile prin consemnare ageră dar fără o mare miză afectivă
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
Cârlova inaugurează la noi romantismul de sugestie lamartiniană. Legătura cu literatura franceză,traducerile din Voltaire, îl plasează și în trena clasică-iluministă. Cu acestea, poezia se află la confiniile modernității noastre literare. În tranziție fiind, elementele vechi (petrarchizante, câteva arhaisme și provincialisme în limbaj) coexistă cu cele noi, acestea de pe urmă în proporție covârșitoare, ca stare lirică și ca versificație (endecasilabul românesc), inclusiv obiceiul autohton al diminutivelor: "pe-acea plăcută vreme, în astă tristă vale, / Pe zgomot ai de laturi eu totdauna
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
revistei de la Găești, ne-am gîndit că o observație făcută cu bună-credință poate fi preluată. Pe diriguitorii unei reviste ar trebui să-i intereseze felul în care publicația lor este receptată; iar a corecta (sau măcar a rări) simptomele de provincialism ar fi deja o parte a îndreptării. Din păcate, nu acesta e cazul Literelor despre care vorbim: în numărul 2 (107), serialul Georgetei Adam continuă în aceeași stilistică sufocată de admirație și despovărată de orice urmă de spirit critic. Abordînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7466_a_8791]
-
și de practicile politice, să se pronunțe despre teme la zi ce preocupă lumea întreagă. Să fie aceasta cauza sau rezultatul prăpastiei tot mai adânci dintre ei și public? Greu de spus. Tot Costi Rogozanu scrie, pe 31 octombrie, despre provincialismul obsesiei est-europene de a-și demonstra europenismul; unul dintre argumentele textului este figura lui Tristan Tzara, originar din provincialul Moinești, pe care C. Rogozanu l-a vizitat recent, cu tot cu monumentul dedicat avangardistului, plasat la intrarea în oraș: „Exact așa îmi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
plasat la intrarea în oraș: „Exact așa îmi place să descopăr România: foarte puternic înfiptă în istorii culturale, industriale și ce mai vreți, fără pic de efort, fără nevoie de propagandă. Lecția importantă a lui Tzara este curățarea totală de provincialism.” Sigur că, în avalanșa campaniei susținute care ne amintește pe toți pereții din oraș câteva motive pentru care suntem europeni (majoritatea se rezumă la restaurante și baruri, altele, precum faptul că nivelul contrabandei a scăzut cu 12%, sunt „cuceriri” de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
În ultimii ani de nervoasă globalizare, de grăbită extindere a unei perspective "din satelit", particularitățile locului geografic se văd nu o dată neglijate, date la o parte ca niște iritante obstacole în calea "progresului". Specificul național riscă a fi taxat drept provincialism desuet, iar cel provincial pur și simplu radiat. Însuși marele Blaga apare măsurat cu o anume stînjenire, ca un soi de "caz" clasat, bun doar de trecut în istorie și-n manuale, după cum Bacovia supraviețuiește mai cu seamă pe o
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
iar în 1941 a avut șansa de a se număra printre cei 2500 de intelectuali evrei salvați de americanul Varian Fry, care a reușit să-i ducă în Statele Unite. Incă din 1932, mânat de (susține Daniel Maier-Katkin) „grandomanie, aroganță, orgoliu, provincialism și ambiție", Martin Heidegger a început să cocheteze cu hitlerismul, iar în primăvara lui 1933 a intrat în partidul nazist și a fost numit rector al universității din Freiburg. A fost cel mai proeminent om de cultură german recrutat vreodată
Pledoarie pentru Hannah Arendt by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6364_a_7689]
-
Simona Vasilache Duă lucruri rețin atenția la volumul, în format de buzunar, pe care Voronca îl publică, în '32, în Colecția „Cartea cu semne", Act de prezență. Mai întâi, o undă de provincialism liniștit, în care tradiția sugrumată revine în galop: „Alergam cu dimineața pe stradă și băteam la toate ferestrele și trilurile râsului meu deșteptau alte triluri, înăuntru într'o tristețe joasă, sau în afară în cămășile prinse cu agățătoare pe frânghiile
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
mai bună receptare. El și-a îndepă rtat prietenii (pe colegii de generație avangardiști) și și-a radicalizat adversarii (extrema dreaptă și naționaliștii), plecând apoi în Franța în 1923, exact înainte ca schimbarea de paradigmă culturală să scoată România din provincialism, sincronizând-o cu Occidentul. M-aș feri să afirm că Fundoianu și-a ratat opera - ediția de față probează contrariul -, dar, mi se pare cert, și-a ratat receptarea. În orice caz, poziția de rangul al doilea pe care o
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
șansele puterilor emergente, șansele care se dau Chinei de aici în 10-15 ani, de pildă, care sînt incontestabile, sau acelea proprii Braziliei. Dincolo de vechime, de vîrsta civilizațiilor, trebuie să știm să ieșim din spaima convenitului, să ne apărăm de un provincialism care bîntuie cîteodată la scară continentală. Mircea Eliade vorbea despre provincialismul Occidentalului în ansamblu, față de sursele profunde de spiritualitate care au aparținut Orientului și, într-o măsură, meleagurilor noastre, cu extraordinare rădăcini în neolitic. Iată, e destul să vă uitați
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
10-15 ani, de pildă, care sînt incontestabile, sau acelea proprii Braziliei. Dincolo de vechime, de vîrsta civilizațiilor, trebuie să știm să ieșim din spaima convenitului, să ne apărăm de un provincialism care bîntuie cîteodată la scară continentală. Mircea Eliade vorbea despre provincialismul Occidentalului în ansamblu, față de sursele profunde de spiritualitate care au aparținut Orientului și, într-o măsură, meleagurilor noastre, cu extraordinare rădăcini în neolitic. Iată, e destul să vă uitați în ziarele americane, pentru a detecta, în paginile lor, o ierarhie
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
singur volum, poate și din cauza acestei formule „bazice”, minimale și pesimiste, presărate pe alocuri cu un umor negru, dar pigmentate cel mai adesea de o blazare în siajul bacovian (autor prezent deseori în intertextul poemelor, prin teme, secvențe, sintagme reluate): provincialismul sau dezolarea târgului de provincie, moartea, descompunerea materiei (a corpului, a gunoaielor din oraș), „marșul funebru”, crâșma, alcoolul, iubirea ratată ș.a. Actul însuși de a scrie poezie e un gest pus în paranteză: toate poemele, foarte scurte, uneori de două
Punerea în paranteză a poeziei by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4370_a_5695]
-
forța unui vultur fără frică sau inhibiții, în țara visată a minunățiilor cuvântului trăznit, imaginativ, chiar aiurit, fantasmagoric, dar fără cusur, înmiit convingător, drag iubitorilor vorbirii cu șart. Jucăuș și provocator, traducătorul mai adaugă, din inițiativă voluntar asumată, ici un provincialism, colo un barbarism, un arhaism, o vorbă născocită sau o formă gramaticală din Țara Oltului, ca nu cumva vocabularul să pară totuși monoton. Își asumă însă și riscul supralicitării și al încifrării (adamant în locul lui diamant, ciprin ca să spună crap
E fără e ! by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5835_a_7160]
-
cei pregătiți), încât drumul poate fi și descifrat și ca unul dinspre depravare spre iubire, de la lună spre soare. După cum Salomea renaște într-o ipostază ideală, ziua în amiaza mare, pe Acropole, tot astfel, Grecia ar trebui să renască din provincialism și luxură (gloata care acoperea locul cu mizeria ei - p. 39; într-o mănăstire niciun chip frumos, doar efigii de bețivi, de inși sălbatici; peste tot, până-n noapte, cheflii zgomotoși, kilometri de cozi la bordeluri), din precaritatea instalată în toate
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
revista noastră, în ancheta dedicată dramaturgului (apărută ca supliment, cu câteva numere în urmă), am citit cu oroare câteva (nu puține) puncte de vedere denotând, de nu de-a dreptul impostură, măcar primitivism cultural. Frazeologie golită de conținut, clișee școlărești, provincialism zgomotos. Acestea toate, repet, din partea unor oameni care, în mod public (adică în rubricile pe care le dețin într-o gazetă sau în alta), salută, periodic, noutatea câte unui punct de vedere. A doua cauză, pe care n-am menționat
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
sau le vor respinge; cei mai rezonabili ar face, totuși, bine să țină cont de ele, pentru că toate prejudecățile pe care le-au stimulat primesc o replică pe măsură: de la cele cu implicații civico-politice (acuzatul „apolitism”, „a treia cale” între provincialismul autohtonist și cel cosmopolit de sens contrar) pînă la cele critico-literare („caietismul”, „autonomia esteticului” și problema revizuirilor, opțiunea pentru „narațiunea critică”, atitudinea față de șaizecism, optzecism, postmodernism, față de raporturile ruralitate-citadinism sau tradiționalism/ avangardă). Oricum, avem de-a face cu o carte
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]
-
fie că e vorba de problema raportului dintre local și național, pe Nemoianu îl precupă fenomenele minore care satelizează Centrul și îi dau pregnanță. „Orice cultură națională e înconjurată de culturile ei provinciale, ca de o trenă de vasali. Acest provincialism cultural este un fenomen minor, poate, dar în niciun caz vrednic de dispreț”. La fel, Virgil Nemoianu pledează, în epocă, împreună cu critici precum Matei Călinescu, Eugen Simion sau Nicolae Manolescu, pentru diversificarea tendințelor literare, încercând să teoretizeze, în manieră paradoxală
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Spre a nu mai vorbi de „penibilele tîrguieli ce au loc între organizatori și invitații de marcă: «Dacă nu primesc un premiu (consistent), nu vin». Ce să facă bietul organizator? Se descurcă cum poate!”. În mediul acesta își scoate capul provincialismul lipsit de simțul ridicolului. Astfel un premiu pentru proză al unei filiale US a purtat ani în șir numele unui Traian Olteanu: „Am crezut un timp că e o farsă!... Cum să accepți că un prozator dintre cei mai modești
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
mărunțișurile aproape private pe care autorul Portretelor fără ramă le transformă în pretexte de campanie publică, povestea vizitei lui (singulare, din câte se poate deduce) la Cenaclul de Luni oferă o mostră elocventă. Danilov face în această secvență proba unui provincialism tenace (și nu pentru că ar fi descins acolo direct din provincie: Iașiul nu duce lipsă de scriitori aflați în bune raporturi cu civilitatea). De la un capăt la altul, tânărul poet e suspicios față de colegii săi bucureșteni. Are certitudinea că va
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
organizatorii de manifestări literare: tentația lor irezistibilă de a împopoțona, de a înzorzona numele manifestărilor, botezându-le internaționale, fără să realizeze că această dimensiune fals adăugată are un efect contrar celui scontat - în loc să sporească prestigiul reuniunilor respective, le aruncă în provincialism și ridicol. Evocarea maestrului În revista ARGEȘ (nr. 12, 2013), Leonid Dragomir stă de vorbă cu Vasile Dem. Zamfirescu despre Constantin Noica, cel care i-a fost maestru spiritual. Sunt evocate momente importante, de la prima întâlnire cu Noica, acasă la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
și sintetizează, în interpretarea unui autor-cheie în istoria literaturii moderne, tot ceea ce știe și gândește autorul despre literatură, ființa umană și viață. Și, de asemenea, că scriitorul care, după un splendid volum de Priveliști (1930), părăsea cultura română, reproșându-i provincialismul și lipsa de originalitate, a convertit aici în analiză și explicație pozitivă toată revolta sa față de neajunsurile spirituale ale Europei anilor ’30- ’40, tragic ilustrate de marea conflagrație mondială în cursul căreia a fost scrisă cartea și de Holocaustul care
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]