310 matches
-
unui legământ de fidelitate față de Evanghelie. Reacțiile adverse „la vedere” m-au mirat așadar mai puțin decât declarațiile otrăvite ale unor „confrați” care au mereu ceva de comentat în privat și foarte puține de spus în public. Această situație confirmă provincialismul endemic al culturii române contemporane din care, inevitabil, discursul teologic face și el parte. Istoria ne arată că lipsa unor medii adecvate de comunicare sfârșește mereu printr-o celebrare a ipocriziei. De ce, în România, bârfele sunt de maximă suculență și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
altor popoare”. Deși nu se spune explicit, ce se dorea era o renunțare la dogmatismul ideologic atât de brutal în deceniul anterior, o recuperare a tradiției culturale, o reinstaurare a criteriilor intrinseci, estetice, în judecarea literaturii și o depășire a provincialismului la care regimul comunist condamnase cultura. Toate acestea sunt deziderate pe care R.l. le va urmări constant, chiar dacă pentru împlinirea lor a trebuit să facă unele compromisuri. Odată cu „tezele din iulie” 1971, apar primele semne ale unei noi ideologizări forțate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
însă, coagularea unei comunități a sociologiei este caracterizată prin lentoare și dezvoltare frânată. Cred că sunt două puncte nevralgice în această privință: a. Coagularea instituțională. La nivel instituțional, dincolo de succesele remarcabile, trebuie să reflectăm asupra unor probleme. - Există un parohialism/provincialism accentuat, inclusiv al Bucureștiului. Comunicarea între instituții este marginală. Schimbul de profesori este aproape inexistent, cu excepția colaborării pentru dezvoltarea noilor facultăți și atragerea tinerilor în programele doctorale. Facultatea noastră nu a organizat în ultimii ani sesiuni științifice. Nici institutele de
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
3. PÎNĂ UNDE S-A AJUNS ÎN PREZENT Într-o culegere sintetică de studii politologice de la sfîrșitul anilor '50, Gabriel Almond și Bingham Powell impută științei politice, mai ales celei americane, trei defecte fundamentale. Defectele Pe primul loc se situează provincialismul: analiza politologică a sistemelor politice s-a concentrat în mod special asupra puținelor sisteme din spațiul european și occidental, asupra marilor democrații (Marea Britanie, Statele Unite, Germania, Franța) și asupra Uniunii Sovietice. Locul al doilea îl ocupă descriptivismul: majoritatea studiilor se limitau
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
fiind însoțită de spectacolul laic. Personajelor care participă la realizarea jocului - Paiața, Moș Gheorghe, Iaurgiul, Bragagiul, Vânătorul, Ursarul, Popa ș.a. - li se adaugă, în variantele moldovenești, Gacița și Napoleon Bonaparte. Păpușile folosesc o limbă pestriță, în care idiotismele, neologismele neasimilate, provincialismele și barbarismele abundă, contribuind la satirizarea personajelor. Paiața (Vasilache) reprezintă înțelepciunea populară și poate fi comparată cu vestitele păpuși Petrușka și Kuparek. Prin spiritul lui satiric, acest teatru a dat mult de furcă autorităților. Variantele cele mai cunoscute și unitare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Și asta e într-adevăr foarte important. Mă iubește mult, nu știu de ce crede el că-s tare deștept, înșelîndu-se desigur. Îmi scrie deseori și nu e altfel decît în poeme. Dar de ce vorbesc așa mult în afara literaturii?! Semn de provincialism?! À propos de ancheta aceea: cineva mi-a spus că e provincială prin însuși faptul că pune problema scriitorului din provincie. Nu știu de ce a trebuit să-i dau oarecum dreptate, atrăgîndu-i totuși atenția că, indiferent de context, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și-a permis să spună În plină ședință: „Știm și noi că ofertele de lucru pe care le primește Șerban În străinătate se datorează funcției de director la Național. Profită de cartea noastră de vizită!“. Astfel de remarci, comice În provincialismul lor, m-au ajutat de fapt să demisionez cu mai puțin regret. Când am ajuns la Viena, aproape de sfârșitul anului 1993, am regăsit acolo condiții de lucru care Îmi dădeau bucuria și pasiunea pe care nu le mai aveam la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
figurile de la "Contemporanul" și "Viața românească", personalități care au impus un psihism și un climat propulsiv prielnic idealului, unui anume mod de a fi al ieșenilor. În pofida unor momente de involuție, de platitudine și rutină, de scepticismul indus de un provincialism uneori dezolant, Iașul a știut să răzbească, să treacă peste prăbușiri și frământări, să iasă din nou la lumină. Până la urmă tot oamenii de cultură au aflat drumul identității în spirit, în vocația văzută prin dimensiunile ei creatoare. Ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în timp ce urmăresc inepțiile politice care au dus la recenta cădere a guvernului Popescu-Tăriceanu și imediata numire ca prim ministru a lui Emil Boc, un aliat puțin capabil al lui Băsescu. Privirea mea se lovește în continuu de instabilitatea politică, de provincialismul claselor politice și de corupția larg răspândită, care domină toate aceste intrigi și multe altele. Sistemul politic continuu, dacă nu intens, corupt este astfel, în opinia mea, de departe cel mai mare insucces al României din ultimii 20 de ani
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
generale. Problema trebue întrucâtva țărmurită la oameni de cultură în ce privește consultările; gramatica, școala, dicționarul vor clarifica deplin înțelegerea operelor literare, și astfel limba se va îmbogăți necontenit și poporul întreg și-o va însuși. De altminteri când se vorbește de provincialisme moldovenești, trebuie să se înțeleagă nu numai Moldova ci și Ardealul și Banatul. După cum mi-am dat samă personal, Moldoveni sunt nepoții și strănepoții ardelenilor, neamul avându-și în Ardeal baștina. Dacă pentru ortoepie trebuie să recunoaștem prioritatea provinciei din jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care-l ocupă balada Mioriței În mentalul românesc, dispută ce revine adesea În aceste scrieri, dar și În altele, e o dovadă a unui anume „vitalism” ce-l caracteriza pe tinerelul și debutantul Breban - alții, mai răutăcioși, vorbeau bineînțeles de provincialism sau de obtuzitate, pur și simplu, În fața „măreței metafore a nunții cosmice”! E adevărat, „vitalismul” meu se acorda greu cu reflexele culturale rafinate ale unor prieteni bucureșteni precum Mircea Ivănescu sau Matei Călinescu, dar el, cred eu, nu era doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Monicăi Lovinescu care vizează reîntoarcerea la Caragiale de dinainte de experiența totalitară, un Caragiale citit în litera lui, în contextul care l-a generat. În acest sens, Alexandru Dragomir propune într-o excelentă lectură a operei recuperarea prin caragia- lism a provincialismului și implicit a periferiei noastre balcanice ca o formă superioară de înțelegere a complexelor identitare ce trebuie asumate creator, fertil. În rezonanță cu abordarea operei de către Nicolae Manolescu, făcând abstracție de teribilismul exagerărilor, Gelu Negrea încearcă recuperarea originalului, adu- cerea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
care mahalaua îl conferă acestuit termen. Din punctul meu de vedere, generalizarea nu are baze solide, nu toate personajele caragialiene țin de mahala, însă urba- nitatea societății românești la finele secolului XIX este una precară, în curs de formare. Definiția provincialismului la Alexandru Dragomir ne plasează într-un proces de imitație obstinată a conținuturilor produse într-un centru pres ti- gios, vehiculate ca forme cum sunt etichetele pretențioase preluate din franceza și legate cu „et”. „Provincial este ceea ce trăiește într-un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin marile capitale occidentale, Parisul, - mult timp mode- lul prin excelență de cultură și civilizație -, Berlinul, unde se va autoexila și Caragiale fără a fi câtuși de puțin vorbitor de limbă germană, Londra, Roma etc. Un fapt extrem de important, acest provincialism al culturii și civilizației nu face obiectul unei alegeri, ci reprezintă un dat istoric în contextul secolului al XIX-lea. Caragialismul devine astfel o expresie particulară și autoreferențială a unui complex destinal, acela de a fi provincial : „(...) atâta vreme cât cultura noastră
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
științelor formale și a științelor naturii. Pentru filozofie, științe sociale, literatură acest criteriu este relativ. Prin urmare, ader la ideea ta legată de relevanța cu totul parțială a acestuia. În schimb, pledez categoric pentru internaționalizarea cunoașterii și pentru ieșirea din provincialism. Când spun aceasta mă gândesc și la desele situații în care m-am aflat ca evaluatoare de specialitate. Am găsit facultăți în care întreaga producție intelectuală era de circuit local: lumea publica aproape exclusiv în editura și analele propriei universități
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
fi nevoie ca MEC să facă măcar gestul elementar de a plăti abonamente pentru întreaga rețea de universități la bazele electronice de date JSTOR și EBSCO, ceea ce ne-ar da acces legal măcar la revistele de specialitate. Altfel rămânem în provincialismul nostru mioritic, fără nici o șansă de documentare internațională, darămite de vizibilitate. 4. Standardele pot deveni „un pozitivism șablonard și nerod” Deocamdată standardele de evaluare arată așa cum spui. Ele sunt nenuanțate. Nu relevă nimic semnificativ despre sporul de cunoaștere, despre impactul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
de modă. Bisericile nu sunt lipsite de vină. Multe persoane încă trăiesc experiențe asupritoare în raportul cu Biserica Catolică oficială: autoritarism, discriminarea femeilor, complexe de vinovăție cu privire la concepția despre sexualitate, refuzul dialogului, intoleranța față de cine gândește divers. Dar și limitele provincialismului și lipsa unui profil în interiorul Bisericilor luterane sunt responsabile de faptul că, an după an, mii de persoane abandonează Bisericile, milioane trec de la o Biserică la alta, iar alte milioane, de exemplu în noile Länder germane, nu fac parte din
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Bisericii catolice față de alte Biserici creștine, funcțiile și serviciile religioase. Infailibilitatea papei și idolatria pseudocreștină a persoanei pontifului vor face loc unei funcții petrine, aflată în slujirea întregii creștinătăți și în cadrul structurilor sinodale și conciliare; fundamentalismul biblicist, tendințele separatiste și provincialismul regional de natură protestantă vor fi respinse în favoarea unei Bisericii responsabile față de lume și a unei "libertăți a creștinului" iluminate, care nu manifestă nici orgoliu moralizator, nici intoleranță dogmatică; de asemenea, tradiționalismul ortodox oriental și liturghia sa vor fi depășite
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în fața vestigiilor romane, este emoționantă. Mai mult decât un memorial de călătorie, A. compune un jurnal al împlinirii sale intelectuale, scris cu o cuceritoare sinceritate, cu o neobișnuită putere de autosupraveghere. Textul are, firește, și scăderi. Lexicul este încărcat de provincialisme, stilul nu e nici pe departe format, fiind serios afectat de febrilitatea cu care au fost scrise însemnările. Uneori expresia devine comună, alteori amănuntele se aglomerează și fraza pierde nuanțele. A. nu a avut șansa unei împliniri literare și nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
a acelui „orgoliu” tipic de care are nevoie o cultură națională pentru a descoperi și lansa valori și curente literare, luptând cu succes contra presiunilor culturale străine, totdeauna puternice atunci când „În interiorul culturii” nu se găsesc forțe pentru a le contracara. Provincialismul, oarecum paradoxal, al acestui până de curând centru nu numai european al muzicii, filozofiei și literaturii „se arăta” și prin ezitarea de a lansa „străini”. Franța și mai ales Parisul, după al doilea război mondial, a reușit să se impună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la nu puțini corifei ai universității și literaturii germane, cum o spuneam mai sus, ca o formă a deculpabilizării față de marea vină ideologică ce apăsa asupra celor mai lucizi, a celor mai conștienți reprezentanți ai suprastructurii culturale germane?! Un anume „provincialism” cultural pe care mi se părea că-l descopăr În patria lui Goethe, Beethoven, Nietzsche, Th. Mann?! Odată cu scindarea Berlinului, timp de vreo jumătate de secol, Germania și-a pierdut, credeam atunci - o cred și acum! -, acel centru european al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
apropiați, Virgil Tănase și Aurora Cornu. Sigurul care nu și-a schimbat atitudinea față de mine a fost Cioran, dar el nu mai frecventa cenaclul de mult și, În general, se ținea oarecum la distanță de vuietul și port-parolele emigrației românești. Provincialismul, mediocritatea intelectuală agresivă a unora din vechea emigrație mai ales ar fi fost cu siguranță mai puțin supărătoare dacă situația politică din țară nu ar fi fost cu adevărat catastrofică, disperată, cum nu mai fusese cu adevărat de secole, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cărți, că avem pile (la festivalurile internaționale, de ce nu ?) și că, de fapt, totul se datorează nu meritului personal, ci unui concurs de împrejurări și/sau unor calcule geo strategice... Paradoxal, supermediatizarea evenimentului a scos la lumină un soi de provincialism al presei de la noi, unde valoarea nu este dată de ceea ce considerăm noi, aici că este bun, ci de ceea ce decretează străinii, acolo, că este așa. Oricum, o privire aruncată pe forumurile de discuții ale ziarelor chiar și în cazul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a înstrăinat, a devenit ceea ce știm cu toții că este și semnifică azi în lume; Paciurea, din aceeași plămadă gigantică, nu numai că e neștiut în Europa, dar nici cetățenii României nu-i cunosc prea bine numele! Să fie acesta adevăratul provincialism al psihologiei noastre în artă și litere, incapabili de a crede până la capăt și oriunde în valorile ce nasc oamenii pământului românesc, îndoiala, de fapt, asupra capacității noastre de a crea artă majoră și universală?! Ungurii sau suedezii, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
elită culturală, științifică și politică umilită și decimată în închisorile lui Dej, părăsită de luminatul Occident. Elită care a creat miraculosul „spațiu” dintre războaie, spațiu de creație, valoare și stabilitate națională ce părea că ne salvează în sfârșit de un provincialism etern, de o blestemată incapacitate de „a intra în Europa”. Da, am avut succes, spre surpriza mea, spun, deoarece Francisca propunea, abordând clișeul unui „roman de uzină”, o altă scriitură epică și un alt tip de construcție romanescă ce făcea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]