900 matches
-
artistul, oricât de modest, este în primul rând un orgolios (el creînd lumi, concurând cu Dumnezeu) și că nici în intimitatea ei, situația scriitorului nu este mai bună. Pe de o parte, mizeria materială îl obligă să accepte numeroase slujbe prozaice, iar timpul și dispoziția pentru scris i se strecoară printre degete. Pe de altă parte, relația cu publicul sau s-a schimbat esențial: el, Scriitorul (cu S mare), nu mai reprezintă Speranța (tot cu S mare), cărțile au devenit un
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
gândește cu aversiune la propria ei viața. Orice tentație a literaturizării este reprimata cu fermitate și chiar cu anumită cruzime. Personajul-narator (românul este scris la persoana întâi) își amintește că "raiul copilăriei" sale n-a însemnat altceva decât o existență prozaica, în mijlocul unei familii de oameni săraci și ignoranți, că tot ce-a urmat, la oraș, a fost la fel de dezamăgitor, că nimic din mitologia dragostei filiale, a școlii, a primelor experiențe erotice nu rezistă. Deși nu avem dovezi, intuim că românul
PROZATORI TINERI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17709_a_19034]
-
totodată, o tristețe sfâșietoare. Numai Dan Stâncă, dintre prozatorii români de azi, poate declanșa asemenea furtuni estetice în sufletul bietului cititor. Surpriză este și mai mare, în finalul românului, cănd profesorul Bălan le oferă gazdelor sale din Canada versiunea "reală" (prozaica) a întâmplării cu catedrală: "- Ce v-am spus, fraților, când am plecat! Ortodoxia asta a noastră ne joacă numai feste. N-ați aflat știrea? A fost pe Internet. Căscați, uituci, neisprăviți, cum suntem, ce credeți că s-a întâmplat? Arhiepiscopia
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
venin sunt volume de proza interesante mai ales că manieră specială de tratare a realului. Mircea Iorgulescu indică anumite procedee specifice prin care ironia trece în fantastic sau perspectiva insolita provine dintr-o înnobilare deloc bufona a faptelor celor mai prozaice. Pe de altă parte, într-un român mult ulterior celui de care este vorba aici (Caiet pentru..., 1984), Alexandru George face un adevărat joc cu naratori, intercalând formulă celebra cu misteriosul caiet găsit și intitulând unul dintre capitole " Text și
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
vream să mă fac scamator și urma să folosesc arcurile/ ca să fac să apară și să dispară obiecte" (Umbre în realitatea deschisă). Precum la Stevens, la William Carlos Williams, la Jean Follain, cultura de imagini se lasă testată de ținută "prozaica" a discursului. Elastice, energice în fragilitatea lor, corespondentele neconvenționale izbutesc a produce astfel dovadă existenței lor, care e însăși existența eului poetic, în frustrarea să fără leac, în melancolia să insidios senina, în dramatismul sau resignat estetic. Un fapt ce
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
atent lumea, își supraveghea propria viață sufletească, experimenta posibilitățile cuvintelor limbii române, încerca să se exprime prin intermediul unor desene, își nota titlurile unor viitoare scrieri. Caietul reprezintă documentul explorării a tot ceea ce poate deveni poezie. Nu este vorba doar de prozaica existență a familiei Popescu, a cărei convertire în poezie este deja binecunoscută ("Toată familia mea benchetuiește la local familial. Bere. Lăutari. Antren. Mama aduce liliac alb în halbe."), ci și de oricare element al vieții de fiecare zi care intră
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
datorită deosebitei transpuneri în fapt a unui proiect extrem de ambițios. Ea cuprinde aproape toate desenele din jurnal, câteva pagini în facsimil, schițe, tipărituri, fotografii (multe inedite), scrisorile legate de expediție, conferințele lui Racoviță, scurte articole de enciclopedie, note explicative. Alinierii prozaice a tuturor acestor documente i-a fost preferată reproducerea lor nestânjenită, într-un joc permanent al dispunerilor pe spațiul paginii. Această dinamică de plan cinematografic, integrată curgerii firești a materialelor de la o pagină la alta, este cea care i-a
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
pe care nici n-ai visat-o vreodată" (Poesia mirabilis - variantă). Proza (relatarea obiectivă) pe care și-o asumă versurile de o asemenea factură, pentru a-și exprima aderența la fața ingenuă a lumii, nu le împiedică a denunța înfățișarea prozaică, id est denaturată, a lîncedei vieți cotidiene, văduvite de orice orizont. Ridicîndu-se împotriva accepției meschine, birocratice ori strict cazaniere a existenței, poetul nu ezită a-și presupune o postură salutară: "Du-te și tu acasă, te-așteaptă ai tăi, în
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
românești post-decembriste și totodată o incursiune în universuri paralele, utopice, dar mai cu seamă distopice, situate oricum dincolo de granița realului palpabil. Este o lume în care miracolul deși pare încă posibil alunecă în derizoriu, și totuși dincolo de realitatea cea mai prozaică se poate întrezări un cifru misterios, un cod care se cere descifrat. Cititorul este confruntat cu imposibilitatea alegerii unei singure grile de lectură - nu este posibilă nici o lectură în cheie strict realistă (căci în acest caz multe dintre episoadele cu
Universuri paralele by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17351_a_18676]
-
cuibărește în craniile pustii/ în buzunarele goale în inimile deșarte/ ea ne intră în măduva oaselor/ ne suge sîngele ne roade visele.(...)// Fii umil copile fii umil bătrîne. Doamne, de ce umilința e viață?" (Umilința este o palmă). Prin verbe simple, "prozaice" poeta trasează granița dintre două lumi, cea a poeziei și cea a nonpoeziei, prima nefiind neapărat îndatorată unei rostiri solemne, aristocratice sau clamoroase: "Ei cu dobitoacele cu lîna cu laptele./ Noi cu lumile ce aduc la lumină cuvintele.// Ei pe
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
mai văd în oglindă. nu mai încap/ în oglindă. nu mai încap în cuvinte. este în mine/ o dezolare. ea nu încape în cuvinte" (La marginea lui Dumnezeu). Răul acesta, doar cu aproximație romantică nomabil, e contaminant la modul insidios prozaic, fapt ce constituie o aluzie la dimensiunea-i lăuntric proliferanta, uriașă: "dezolarea această trece de la unul la altul/ că postașul care-și depune scrisorile în casele orășelului./ dezolarea/ își lasă scrisoarea în fiecare dintre noi. la început scrisoarea/ să este
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Răceală observației, dusă adeseori până la sarcasm, blazarea iremediabila a autoarei, tentă suprarealista a unora dintre portrete aveau farmec. Ca să nu se repete, Diana Manole a reunit în volumul următor - Dragoste printre (sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997 - poeme despre viața prozaica de fiecare zi, dintr-o țară în care nimeni nu mai are iluzii. Volumul, la fel de dens că primul, n-a fost primit însă de critici cu tot atât de mult entuziasm. Îi plictisea, probabil, ideea de a saluta a doua oară un
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
întrutotul și anume combină poezia cu proza, sperând să realizeze un fel de duet de genuri literare. Teoretic combinația este posibilă - ne-o putem închipui că pe un dans al lui Don Quijote cu Sancho Pânză. Practic, însă, poezia este prea prozaica și proza prea poetica, astfel încât trecerea de la un gen la altul nu se remarcă și se pierde efectul scontat, de contrapunct. Există însă în volum câteva poeme demne de interes, poeme care, deși nu sunt suprarealiste, descriu tablouri suprarealiste, într-
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
a produs astfel o întretăiere absolut specială a planurilor temporale, spațiale și lingvistice. Ceea ce ar putea, la rigoare, aproximă o "definiție" a literaturii. Proza nu poți să faci fără să știi, iar dacă o faci, e cît se poate de prozaica. Este o lecție pe care, cu peste două secole înainte de romantici, Cervantes a știut-o foarte bine: altfel nu ar fi putut scrie cel dintîi român adevărat. E de la sine înțeles ca-n poezie, distanța este stabilită, cu prioritate, între
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
în care s-a născut scriitorul, primul său caiet de elev etc. Dar Vasile Andru este încă simpatic, prin naivitatea megalomaniei sale. Laszlo Alexandru, cu vizibilă lui nerăbdare de a deveni o autoritate în lumea literară și, mai ales, cu prozaicul sau spirit de observație, care îl ajută să descopere câte un vierme chiar și în cel mai frumos măr, nu inspiră deloc simpatie. Nimic despre literatura Diatribele lui Laszlo Alexandru sunt coerențe, explicite și energice, dar n-au nici o legătură
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
bronz cu proprietăți magice și, sub el, cadavrul unui muncitor, putrezit numai pe jumătate, Securitatea îl trimite urgent la fața locului pe locotenentul Achim Savicevici, pentru a face o anchetă. Acesta, insensibil la miracole, procedează exact că atunci când anchetează cazuri prozaice, adunând declarații și deschizând un dosar, pe care desenează grav câteva semne de întrebare. Tzvetan Todorov a demonstrat convingător că sentimentul fantasticului apare atunci când o întâmplare neobișnuită poate fi considerată deopotrivă un fenomen explicabil științific și un miracol. Tocmai indecizia
O POVESTE PENTRU MATURI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17567_a_18892]
-
șansă // ceva fără nici o șansă // ceva personal, iremediabil de /personal // cei amici să dispere, unul rău să se-nfurie, într-o față iubire să nască / în una singură, din toate cîte o sa citeasca!". În majoritatea poemelor apar astfel de secvențe prozaice, biografiste, acoperite imediat de strălucirea rimelor sau neutralizate în palinodii voioase și cîntecele batjocoritoare ("mai mare necaz / decît să fii altul / nu e // nu e / nu e! // și sîngele suie / altu-n același / a) cap? // cap, ca să cadă / departe-n coadă
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
le gustă și le pune în versuri ce vor fi apreciate tocmai de către spiritele fine, de connaisseur- i. La autorul ieudului fără ieșire și al lui pantelimon 113 bis, o selecție de acest tip nu mai există. Realitatea cea mai prozaică și cotidianul cel mai banal pătrund într-o poezie atât de permisivă, încât ajunge să-și includă și referentul. Lumea s-a strecurat, pur și simplu, între două coperți. Secvențele și frânturile comunicării, sintaxa aglutinată a propozițiilor și întinderea firească
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
lui Dennett îi par niște spirite filistine atinse de un handicap interior: le lipsește acel simț menit a le deschide ochii asupra feliei de mister a lumii. Din acest motiv, liber-cugetătorii sînt cîrtițe opace la adierea tainei, genul de spirite prozaice atinse de o infirmitate cronică: carența antenelor destinate a surprinde enigma cosmică. În revanșă, lui Dennett entuziaștii din categoria lui Plantinga îi apar ca niște libelule lovite de o debilitate fără leac: o conformație plăpîndă din cauza căreia viața nu poate
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
teatral pentru a crea tensiunea necesară momentului culminant în care fata cedează. Scena de dragoste este escamotată, scoasă din scenă, pentru că ea nu mai beneficiază de «jocul» actorilor. În partea a doua a filmului, regizorul compune un contrapunct previzibil, un prozaic post coitum unde love story-ul consumat la scenă deschisă lasă acum loc detaliilor de culise. Bartolo a ieșit din rol și abia își marchează sastiseala printr-o politețe care ia distanță și are conotația căscatului. Graba, interdicțiile formulate abia acum
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
cartierelor și străzilor naratorul suprapune mostre stilistice de proveniență diversă: cărți, filme, tablouri, mărturii orale. Bucureștiul reflectă caleidoscopic atmosfera romanului interbelic, a scenariilor hollywoodiene, a filmelor lui Fellini, a prozei neorealiste sau realist-socialiste. Dantelăria fantastică, brodată fără încetare pe crusta prozaică a realului dă fiori și halucinații. Pe orașul tern al anilor șaizeci, sluțit deja de geometria aridă a arterelor cu blocuri tip, imaginația copilului proiectează culori fosforescente, reclame luminoase, crepuscule feerice, spectacolul mirific al anotimpurilor. Iar pe măsură ce adolescența îi inhibă
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
a vedea irizația dragostei în viața unor personaje dintr-un mediu anost. Ele și-au inventat un joc livresc, dar puteau să inventeze și altfel de joc. De exemplu, să numere stele. Important era să evadeze dintr-o realitate iremediabil prozaică. Scriind Marea amărăciune, Ioan Groșan nu s-a jucat de-a literatura, asemenea colegilor săi de generație. El s-a jucat de-a jucatul cu literatura, numai pentru a da satisfacție (cu o secretă ironie) celor obsedați de ingineria textuală
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
încercări de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se armonizeze cu retorica prozaicului biografist: "Adevărat, nimic nu se dobândește pe gratis,/ dar și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea și ea să plutească.../ Și asta pentru că împrejurul nostru se tot foiesc/ profeții mincinoși și
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
Goma, cu complicatele și inexpresivele întretăieri de planuri narative din textele lui Gheorghe Crăciun, sau cu stilul chinuit, de inginer care a dat de gustul filosofării, folosit de Norman Manea în romanele lui? Ion Simuț nu-și pune asemenea probleme prozaice. El judecă totul cu o eleganță care îl face vulnerabil. Când primește o bancnotă falsă, nu o cercetează, ci o bagă încrezător în buzunar. Ar trebui să-l pună pe gânduri măcar un raționament de ordin statistic. într-o epocă
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
material. în loc să se revolte sau să se apere, ciobanul Mioriței are o reacție paradoxală, fatalistă la extrem(...). El va lăsa doar unele instrucțiuni testamentare mioarei năzdrăvane" etc. Dacă ar citi măcar o dată, atent, balada, Nicolae Breban ar roși. Acolo problema prozaică a reacției sau nereacției ciobanului nici nu se pune și, de altfel, nu și-ar avea locul. Personajul este zguduit de o revelație: că trăiește într-o lume în care trădarea și crima sunt posibile. Față de această revelație, puțin mai
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]