198 matches
-
răsturnată integral și consecvent în lirica bacoviană. Poetul, fidel programului lui Verlaine, încearcă doar s-o sugrume din când în când, desfăcând versul, rupând fluiditatea discursului pentru a-l recompune, apoi, în altă strofă. Multe versuri sunt emblematice tocmai prin prozaismul sau, mai bine spus, prin îndrăzneala de a defini o stare lirică nu prin mijloacele tradiționale de seducție, ci printr-o alianță din care a fost eliminată tocmai „poezia” în veșmintele ei sărbătorești. Câteva dovezi: iată amurgul, universul ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
continua: Doina Ioanid, Ioana Nicolaie, Simona Sora, Anca Manolescu etc, etc, etc. Pentru ce au adus fiecare nou ar trebui atâtea detalii... Împreună s-au înscris în tendințele moderne ale literaturii, fiecare în domeniul abordat. Poezia feminină a adus nou prozaismul poetic, luciditatea tăioasă și rece, semnificația autobiografică. Proza a adus tendințele cele mai captivante în ultimii ani: indiferența față de timpul biografic, detașarea de real, realismul fantastic, onirismul cu distorsiunile lui, interesul pentru rememorare (cu demontarea firească a mecanismului acestuia), revenirea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
a lui Paul Verlaine. Logosul său (îndatorat, totuși, prefacerilor determinate de mișcarea simbolistă prin aceea că își poate și, uneori, chiar își permite abateri de la anumite canoane prozodice) nu evită sentimentalismul, oralitatea, diluția verbală, lungimile excesive, retorismul, prolixitatea, inconsistența, platitudinea, prozaismul. Nu le evită și nici nu le încredințează, antifrastic, funcții estetice. Le acordă drept de cetățenie nu dintr-un nonconformism estetic, din spirit de frondă față de codurile puriste, ci sub impulsul temperamentului, al temperaturii afective de moment. Poezia devine discurs
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
împotriva omului și a vieții. Acest nou chip s-a construit printr-o strategie poetică ce conferă creației soljenițiene o originalitate ce nu favorizează nici un moment "artisticul", aceasta cultivând chiar, cu fervoare, dar și cu o "disciplină" asumată pe deplin, "prozaismul", "firescul" și "documentul". Și autorul nu face aceasta pentru a-și convinge cititorul contemporan lui asupra unui adevăr trăit de el și ascuns cu grijă de oficialități, căci el are deja convingerea că pentru a înțelege lucrurile despre care vorbește
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Prezent, în 1977, în volumul colectiv Dintre sute de catarge, îngrijit de Mihai Cimpoi, H. va experimenta ulterior mai multe formule. Chiar dacă desprinderea de viziunea liricizantă a lumii și a poeziei este incompletă, când și când printre durități, ironii și prozaisme izbucnind pătimaș câte o metaforă („Și-n scoicile tăcerii nisipul se îmbată”, „E frig în cuvânt și în suflet cad ploi” etc.), prin placheta de versuri Clepsidra reveriei, apărută târziu, în 1996, autorul se înscrie în parametrii atitudinii poetice optzeciste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287452_a_288781]
-
Aura Mușat, Teodor Parapiru). Și aici criticul nu se mulțumește cu o cronică a cărții comentate, ci o încadrează fie în spațiul mai larg al operei (ca în cazul scriitorilor consacrați), fie în cadrul generației, în speță, optzecismul, caracterizat succint prin „prozaism acuzat, refuz (zgomotos) al întregului arsenal de efecte poetice în uz, ironie etc.”. Câteva dintre ideile din Foiletoane se regăsesc în Introducere în opera lui Titu Maiorescu (1988). Într-un stil metaforic, uneori prea încărcat pentru „canonul” studiului critic („Apele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
mistere sau romanul sentimental - a se vedea traducerile din George Sand. O a treia axă o constituie momentele și schițele, la care aș adăuga ca o discretă códa și parodiile simboliste rămase în umbră deși ele constituie corespondentul „liric” al prozaismului autorului momen- telor. Este poate partea cea mai bine reprezentată a operei lui Caragiale, cea care constituie și liantul ei, și în care scriitorul realmente excelează. El ridică acest gen scurt la o complexitate și o anvergură pe care probabil
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
unul imaginar recuperat pe baza unei relatări care precizează faptul cutumiar. Însă, până la un punct, naratorul întreține iluzia participării sale directe. Putem observa dilatarea fiecărui detaliu și înregistrarea minuțioasă, în crescendo a tensiunii nervoase a animalului lapidat, mizanscena dramatică în raport cu prozaismul evenimentului din stradă. Există un crescendo, există tensiune, există climax în relatarea episodului imaginar care are și un alt deznodământ, dramatic, dar nu tragic. În stradă lucrurile stau altfel, vederea a fost blocată tem- porar de norul de praf stârnit
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mare decât cele ale muntelui. Iar asta Înșeală, oferind celor “slabi de Înger” nu atât negentropia apei ori falezei, cât entropia - conform dorinței, fie și nemărturisite a omului - entropia deci a Îngustei zone de tranziție, plaja, sediul celor mai diverse prozaisme... Și, pentru că suntem democrați, adică respectăm părerea majorității, nu pot propune decât o Întoarcere parțială spre munte; acolo vom da desigur de o pădure Înșirată pe vreun deal, precum Bârnova. Vom Înlocui umbra muntelui cu aceea a pădurii care, În
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
universitarii de acolo, fie la dispute prietenești cu scriitorii locului. Printre care și Dumneavoastră, ca sfioasă și ascultătoare debutantă. V-am citit mai întâi în "Porto-Franco", apoi în "Convorbiri literare" și, firește, în volumele care au urmat. În avalanșa de prozaisme agresive, versurile Dumneavoastră se remarcau, atunci, ca și acum, printr-un romantism sobru, cultivat atent, cu grijă față de noutatea imagisticii. Vulnerabilii "Maci în noiembrie" trebuie protejați măcar pentru a întreține reveria anti-postmodernă. Vă apărați prin vers, dar și prin studierea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a ni le putea reflectă în noi cu freschețea cu care au fost trăite și... scrise. Această sinceritate în miraj, această generoasă capacitate în comunicare( într-un moment în care foarte eronat, după părerea mea, se consideră dar al comunicării prozaismul cel mai rudimentar) îl diferențiază pe Ștefan Ion Ghilimescu", aprecia într-o cronică Barbu Cioculescu. Respirați "oceanic", Domnule Ștefan Ion Ghilimescu? V-am mai spus și cu altă ocazie că am din când în când senzația că am mai trăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ordon, predați polenul la/ centrul de colectare/ [...] avem de realizat un proiect mobilizator/ pe geniu de creator” (Împotriva lepidopterelor). Fronda este ingenios jucată, între nevrotic și derizoriu, disimulându-se în poeme „de nuanță ecologistă”, „descrieri în doi peri”, „tandrețe perfidă”, prozaism (Radu G. Țeposu). S. are talentul mixării arhaismelor și neologismelor, prinse în combinații ciudate, dar pare a se opri mereu, inexplicabil, la granița dintre poezia minoră și cea de viziune. Croșetând printre calambururi, perifraze, inovații lexicale, jocuri lingvistice, el merge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
Aug. Doinaș (Stea tristă de aur, Intermezzo). Mai publică versuri Emil Giurgiuca, Vlaicu Bârna, Virgil Carianopol, Mihai Beniuc, autori ce pendulează încă între expresia tradițională, pornind de la teoria spengleriană a orașului care ucide, și o atitudine marcată de un pregnant prozaism „militant”. Versuri mai semnează Emil Isac, Olga Caba, Al. Husar, George Popa, C. S. Anderco, Traian Chelariu, D. Gherghinescu-Vania, E. Ar. Zaharia, Yvonne Rossignon, G. Barbul, Radu Brateș, Grigore Popa, Teodor Murășanu, Livia Rebreanu-Hulea ș.a. Proza nu reușește să respecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
ca norii se destramă timpul meu, / și cerul parcă pregătește / definitivul meu amurg.” Celălalt filon al inspirației poetice al lui M. este ludic și ironic: intelectual de mare cultură, scriitorul ilustrează și orientarea modernistă care își propune deliricizarea poeziei prin prozaism și discursivitate și în care inventarele de tot felul se constituie într-o textură cu reflexe jucăușe: „Închis între patru pereți, / robinsonez, / mă descopăr pe mine însumi / cu uimirea exploratorului naiv / care căutând drumul spre Indii / s-a pomenit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288241_a_289570]
-
se desparte astfel de alți poeți veniți din lumea țărănească (Al. Andrițoiu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru), se desparte și de poeții de la „Steaua”, orientați după 1956 spre o poezie de notație și cei dintâi, la noi, care recuperează „prozaismul”. Horea rămâne timp de câteva decenii credincios viziunii neoclasice și, într-o vreme în care retorica este doborâtă și toate formele de seducție alungate din poem, el continuă să scrie versuri cantabile și să sporească, de la o carte la alta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
se prevalează și de magia liniei melodice, consfințită de mult în sufletul colectiv al românilor. Tentativa de a instaura rima în italiană îl induce pe traducător și deci și pe cititor la inexactități, adaosuri și căderi de tensiune riscante prin prozaismul lor. Extensia inacceptabilă dată unor versuri dedramatizează unele versuri, cum ar fi dubitația implorantă din "De nu m-ai uita încalte, / Sufletul vieții mele" ceea ce în italiană devine Io temo che poi mi dimentichi / tu vita, tu anima mia. Textele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
care și-au propus, programatic, o intelectualizare a poeziei în sensul lui Ion Barbu. Observându-se lucid în jurnalul său, ținut din tinerețe până la moarte, S. nota: „Primele mele defecte la o lucrare neretușată, proaspătă, sunt de obicei: vulgaritatea stringentă, prozaismul vulgar ori facilitatea frivolă, în care eul intim își dă pe față ce are mai rău. După reflexie, retușarea aduce o nobleță a atitudinii și a expresiei”. Cum toate poemele antume sunt rezultatul unei prelucrări intelectuale, reflexive, a primelor impulsuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289962_a_291291]
-
volume anterioare, reproduse pe coperta IV: "admirabile poezii de dragoste" (Constanța Buzea); "instaurarea în geografia singurătății a unui climat fericit" (L. Ulici), "senzorialitatea este evidentă, ca și limbajul subtil, rafinat" (N. Manolescu). Din toate acestea n-a mai rămas decât prozaismul semnalat totuși de directorul R.L., ridicat la puterea polemicii, a smulgerii măștilor și reglării de conturi. Adulterarea tablei de valori umane și morale este cu atât mai scandaloasă în provincia "roșie", unde proliferează "tot mai cărunți plutonieri ai întâmplării, în
Sarcasm pedepsitor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17142_a_18467]
-
Corneanu În 1993, în Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă1, Radu G. Țeposu scria: „De la ei (D. Stelaru, C. Tonegaru, Gellu Naum, Virgil Teodorescu, nota mea), de la «întârziatul» Leonid Dimov, de la parcimoniosul, mai apoi, Florin Mugur, de la prozaismul calin al lui Petre Stoica, dar mai ales de la redundanța fugoasă, studiată, a lui Mircea Ivănescu, toți poeți evoluați în răspăr cu tonul general al liricii, generația anilor ‘80 a învățat mult: notația cotidianului în registru prozaic și bufon, histrionismul
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
să vă întreb: cum se explică acest succes al poeziei Dvs. la publicul cititor de engleză? Să caut o explicație? Poate că, în atmosfera generală a poeziei americane care se publică astăzi, caracterizată, cu unele fericite excepții, prin "obiectivitate" și prozaism, poezia mea aduce o anume intensitate confesivă, un plus de culoare, cine știe. Deși situația mea financiară nu s-a ameliorat defel, am continuat să scriu poezii, iar ultimul volum l-am scris în englezește. Se numește Take My Word
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
pro domo, cît o construcție solidă a fundamentelor teoretice pe care se va întemeia, speră autoarea, poetica și poietica veacului în care de curînd am intrat. Pentru Perloff, poezia viitorului este eminamente o poezie a limbajului obișnuit, dar nu a prozaismului ori banalității, cum deja au încercat să o fasoneze generațiile din decada 80, la noi și aiurea. Autoarea înțelege conceptul de "limbaj obișnuit" în termeni wittgensteinieni, iar efortul principal al cărții este tocmai de a lămuri felul în care filozofia
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
textul e al unui Ion Mureșan fără Ion Mureșan: cu un discurs prozaic și prozastic, „anecdotic”, exact pe dimensiunea ce va fi explorată, tot mai mult, în poezia românească ulterioară. Firește, e vorba de un pseudorealism și de un fals prozaism. Miza poetului nu este socială, nici politică (semnificativ, numai cîteva versuri din întregul volum au căzut la cenzură). Cartea de iarnă nu e despre realitate, ci despre abisalitate. Sperietoarea din cîrpe, păpușa de cîlți sînt embleme ale acestui abis, descoperit
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Dumitru Hurubă Prietenul Haralampy se află de câteva zile în transa unui sentimentalism acut, cel mai adesea chiar agasant. Degeaba a încercat nevastă-sa să-l readucă în prozaismul cotidian punându-i într-o mână ceara de parchet, iar în cealaltă bătătorul de covoare; zadarnic soacră-sa, printr-o apăsare simultană pe butoanele telecomenzii a dereglat televizorul încât acum nu se mai vede decât domnul Prim-ministru Călin Popescu
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
bogată și susținută corespondență o are cu fratele său, George Sorescu, autorul volumului, iar cea mai delicată, sensibilă, cu Nicolina Sorescu. Relații puternice, prietenie adevărată, dragoste filială impresionantă, iată ce ar putea rezuma conținutul scrisorilor. Spuneam că natura comunicării impune prozaismul în aceste pagini, dar chiar și stilul autorului se înscrie în același registru. Fraze simple, plate, uneori ca în redactările oficiale surprind neplăcut pe cititor. Foarte rar, dar atunci extrem de binevenite, apar scrisori în care recunoaștem umorul și spiritul parodic
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
poeți din "zonă". El contribuie, de altfel, și cu titlul: "Ozone Friendly". Poemele sale sînt tot atîtea povești de studenție cu ingredientele cunoscute: cămine sordide, amintiri din copilăria de scriitor, băuturi ieftine etc. Place mai ales opțiunea fermă pentru un prozaism calm, dur, antisemnificație. Și, în plus, este un autor care te face să rîzi - practică un umor (mai ales "negru"); se adresează simplu, imaginile sînt puternice: "trec printre tîrtanii de pe copou ca/ tipul de la the verve nepăsător/ agățîndu-i cu umărul
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]