250 matches
-
un volum plural, mixat, eterogen, dar fără acele pagini jenante de umplutură și conjunctură care strică, adesea, antologiile colective. Chiar și contribuțiile mai puțin semnificative, pe care le-am menționat, sunt pasabile. Ele indică mai degrabă o neputință eseistică ori prozastică, decât o lipsă de legitimitate a experiențelor evocate. Pentru a se raporta la ceea ce au trăit în timpul regimului trecut, autoarele noastre, "tovarășele de drum", au la îndemână variate metode și tehnologii narative. În mare, acestea pot fi integrate în două
Ceaușism la pătrat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8209_a_9534]
-
urmare, un destin etajat după un model cert. Dan Lungu îl îmblânzește prin candoare. Avem o femeie bătrână și nițel resentimentară. Dan Lungu o aduce în momentele calme ale copilăriei. Avem o sumedenie de glume. Dan Lungu le dă consistență prozastică. La rigoare, avem nevoie - se spune - pentru export, de un roman recuperator. Ei bine, Dan Lungu potrivește cu pretinsă inocență parabolică fragmentul citat anterior. Mă îndoiesc sincer de existența unui comunism cu față umană sau a unui proletcultism cel puțin
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
oferi acute, delicate, vulnerabile" (p. 145). La Augustin Buzura monologul interior ia o "turnură literaturizantă", în timp ce la Mircea Horia Simionescu se poate vorbi despre o "potemkinadă biblioteconomică". Se observă numaidecât concizia și expresivitatea acestor formule, care sintetizează fericit o manieră prozastică și exprimă, în deplină transparență, un verdict critic, un diagnostic. Cornel Regman nu fuge niciodată de răspunderea calificării și evaluării; dimpotrivă, încearcă să le implanteze (cuvânt preferat) în cuprinsul textului său și în acela, mai larg, al exegezei. și nu
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
prozelor sale poematice, construite pe principii muzicale sau plecând de la pictură. Mișcarea epică se dovedește totuși sumară, descrierea și realizarea de tablouri, unele de o mare expresivitate picturală, precum și calitatea artistică a scriiturii rămânând punctul forte al autoarei. Caracterizarea formulei prozastice a japonezului Yasunari Kawabata nu este introdusă gratuit, putând funcționa ca un adecvat auto-comentariu critic: "Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune, și o reducere extremă a problematicii la cîteva date, favorizînd deplasarea centrului de greutate spre episod
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
Este și cazul Tatianei Dragomir, cu ale sale Fotograme. Născută la Baia Mare în 1963, absolventă de filologie la Cluj, prezentă sporadic în reviste literare (de la Echinox la Ziua literară), autoarea constituie, vrând-nevrând, un nume neașteptat în restrictivul și etanșul peisaj prozastic bucureștean. Personal, îmi pare sincer rău că am descoperit-o atât de târziu, la câteva luni bune de la publicare (la editura Casa Cărții de Știință). Pentru că, fără să profite de podiumul spontan și adesea caduc al tematizărilor mizerabiliste, ca Ionuț
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
iertați-mi referința nițel cam previzibilă - imaginile au gust și miros asemenea madeleinelor proustiene ? Sau că, adăugată scriiturii precise a Tatianei Dragomir, această găselniță a fotogramei, fără prea mari sclipiri și - la rigoare - neglijabilă, se transformă într-o apreciabilă abilitate prozastică ? Încercarea pomenită în titlu e una din care Fotogramele ies cu bine. În termenii debutului - de care nu trebuie să ne dispensăm nici o clipă - asta înseamnă că a doua carte promite foarte multe. Sau îndeajuns de multe cât să instituie
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
călătoria aventuroasă în propriile zone sufletești abisale, eroina povestitoare își recuperează o dată cu fantasmele vârstei paradiziace, eu-rile virtuale. Acesta poate fi sensul grupării episoadelor narative în trei cicluri: Animus, Anima și Animus și Anima. Psihia umană sugerează această distribuire a textelor prozastice e complexă, multiplă, eterogenă, contradictorie. În ea cooperează, se confruntă și se contopesc principiile divergente: Ying și Yang, masculine și feminine. Mai mult decât atât, același principiu se poate dedubla și tripla, ca în Triogamie. Vorbind în termeni strict literari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în cele din urmă o mascaradă care mi-a înșelat așteptările și speranțele, și înainte de 1989, dar, mai ales, după. Prin urmare nu mai aștept nimic de la istorie, ci totul doar de la Dumnezeu, care este deasupra istoriei". Sunt acestea confesiuni prozastice care întretaie pe alocuri corpul textual versificat. Ele coroborează materia poemului propriu-zis, în care istoria e denunțată ca sistem ca o întreprindere vană, ca un aparat pus în slujba convenției consternante, ca un mediu ce favorizează impostura și chiar crima
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
-l, în România literară, la rubrica Post restant, Constanța Buzea îi lăuda adolescentului de atunci tocmai această calitate. A avut mână bună !) Mă despart în schimb de cei câțiva comentatori care i-au prezis lui Stoian G. Bogdan o carieră prozastică. Nu cred că e indicat să dăm poemul din mână pentru romanul de pe gard. Ce e epic aici, e în sensul unor constrângeri de versificație și, în mod implicit, de gen. Se povestește doar atât cât permite metafora să se
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
dovadă că nu. Desantiștii, dacă e să ne limităm numai la acest grup compact, au fost aprigi partizani ai prozei scurte, iar migrația ulterioară către roman, la finele deceniului al nouălea, n-a fost, pentru cei mai mulți dintre ei, o împlinire prozastică, ci mai curând, în termenii lui Nemoianu, o îmblânzire. Or, Gabriela Adameșteanu și-a propus, încă din blocstarturi, să scrie romane. De la prima ei carte, Drumul egal al fiecărei zile (1975), și până la îndelung revizuitul Întâlnirea (a cărui ultimă variantă
Probleme de dosar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7928_a_9253]
-
D.R. Popescu în romanul de față, nu-și antipatizează obiectul. Îl folosește ca pretext și îl uită pe parcurs (precum Arghezi în Cimitirul Buna-Vestire), în procesul transfigurator al artei veritabile. Aici, dimpotrivă, și de prea multe ori, lumea întoarsă, extract prozastic sau construct filozofic, lasă loc României postrevoluționare, slab figurată, sub sceneria barocă: "Să-mi termin ideea! O țară care nu produce decât rahat - e o fabrică de rahat! țară de inși fuduli, cu mașini babane, cu viloace... Fuduli și hoți
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
ai lui Iehova. Dincolo de această amprentă personală, Daniel Bănulescu se simte dator - e o datorie a generației sale! - să elucideze, literar, ultimii ani, găunoși, de comunism românesc. Mărturisesc că nu am, față de acest tip de demers, mai degrabă sanitar decât prozastic, o părere prea grozavă. Fiindcă ceea ce, înainte de prăbușirea regimului, avea conturul ferm al comandamentului moral, se transformă, imediat după, într-o destul de exsanguă opțiune politică. Care se pliază fie pe scriitura bolovănoasă a unui realism de tranziție, fie pe răzbunarea
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
sunt clare, iar ceea ce scriu, pe ultima copertă a celui de-al patrulea opuscul, Eugen Simion și Gabriela Adameșteanu, e - în această privință - încă și mai clar. O mostră de pătrundere critică e, așadar, urmată de una, curată, de empatie prozastică. Le reproduc, fiind în linii mari de acord cu ele, în ordinea în care apar: "Jurnalul este mai puțin o cronică a inimii, cât o cronică a călătoriilor, a întâlnirilor și a încercării de a scrie într-o limbă străină
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
și-aceeași, - un «bobor»?!...". Sau: „Pavel Coruț & Olimpian Ungherea. In paranteză fie spus: un Gherea , altul, nu tot atît de olimpian, am mai avut; încît nu-i nici o catastrofă dacă-l dăm uitării pe actualul". Sunt acestea epigrame în stare prozastică adresate limbajului. Actul lor nu e străin de suprarealismul ce socotea că în limbă se află reziduuri magice și că izomorfismul sonor induce ideea unor întîlniri în lumea obiectuală.
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
apărând din rotirea aceleiași teme - dragostea - și a două-trei personaje care o caută, cu disperare adultă, în propria viață. Ceva se câștigă atunci când altceva se pierde. Cu Celelalte povești de dragoste, Lucian Dan Teodorovici și-a dat examenul de maturitate prozastică.
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
și simplu, se poate. (Ca și așezarea conștiincioasă, în talere separate, a absențelor și prezențelor unei istorii literare, tipul acesta de nedumerire incendiară mi se pare stupid.) Când, la altă scară, Paul Cernat s-a îndoit de forța unei generații prozastice la a cărei creștere a contribuit el însuși, reacțiile au fost, dincolo de parada de principii, tot așa de meschin demagogice. Întrebările acopereau cam aceeași gamă ultragiată. Inutil să mai adaug că un asemenea sindrom de panică, adaptat convenabil după necesitățile
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
cu fruntea de pragul Textului" (Salutări amicale). Programul enunțat e auster, circumscris unui peisaj de durități și sicități. Punctul său cel mai înalt oglindește grandoarea cosmică, la rîndu-i oglindă a Logosului primordial. Dar recunoscîndu-se om al prezentului, autorul intercalează observațiile prozastice ale îndeletnicirii sale, așa încît nota vizionară alternează contrastant cu cea a considerațiilor critice: "la început a fost muntele / pe măsură ce se-nălța / se ivea la lumina zilei o carte // fără a fi o capodoperă / cartea de debut a tînărului / cuprinde
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
mâna de fier a încadrărilor în genuri, drept un soi de roman. De altminteri, deși acerb devorator de memorialistică, Dan C. Mihăilescu evită, pe ultima copertă, să facă circumscrieri prea categorice, preferând, cu talent, să insiste asupra unei - atât de prozastice - empatii pe temeiuri de atmosferă: "Cine dintre domniile voastre nu-și aduce aminte de lungile, terifiantele cozi la feluritele Ťalimentareť ale ceaușismului ? Ore în șir de stat în zăpadă sau vipie pentru două sticle de lapte sau de bere, pentru rația
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
cadenței cu vremurile / și cu semenii activi și atît de diverși în / gusturi și dezgusturi se risipește brutal" (Despre ștafetă). În fond, e ceva ce ține de "memoria inimii", ce nu are nevoie de prelucrarea metaforică, de machiajul stilistic. Pasajele prozastice aduc o emoție care transcende textul poetic ca atare, precum o aură paradoxală a terestrității: "Pentru mine, ca femeie, despărțirea a fost o / binecuvîntată eliberare. Dar ca mamă de minori / pe care justiția găsise de cuviință să-i des- / partă
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
secundar: Poezia, cu majusculă, continua să reprezinte idealul pentru acești poeți încă nedesprinși de ierarhiile romantice. Macedonski transpune în proză tot ceea ce i se părea a fi prea intim ori prea banal pentru a face obiectul poeziei; dar talentul său prozastic incontestabil l-a transformat într-un prozator pe măsura poetului. La vîrsta de 20 de ani, sejururile italiene i-au prilejuit reportaje naive, pline de peisaje în genul lui Alecsandri (Popeia și Sorento); a continaut cu nuvele sentimentale de un
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
pictînd cu simpatie societatea premodernă, înzestrată - potrivit lui - cu toate virtuțile posibile (ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E de observat la Macedonski o largă disponibilitate lingvistică, utilizarea în regim artist a lexicului arhaic. Moștenirea prozastică autentică a lui Macedonski o găsim însă tot în prozele simboliste. Inovația capitală adusă de nuvelele din Cartea de aur constă din imaginarea unei scriituri neobișnuite: nuvela devine pretext pentru picturi somptuoase, în care obiectele prind viață, iar frazele nu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
secundar: Poezia, cu majusculă, continua să reprezinte idealul pentru acești poeți încă nedesprinși de ierarhiile romantice. Macedonski transpune în proză tot ceea ce i se părea a fi prea intim ori prea banal pentru a face obiectul poeziei; dar talentul său prozastic incontestabil l-a transformat într-un prozator pe măsura poetului. La vîrsta de 20 de ani, sejururile italiene i-au prilejuit reportaje naive, pline de peisaje în genul lui Alecsandri (Popeia și Sorento); a continaut cu nuvele sentimentale de un
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
pictînd cu simpatie societatea premodernă, înzestrată - potrivit lui - cu toate virtuțile posibile (ca în ciclul de portrete Năluci din vechime, compuse în jurul anului 1880). E de observat la Macedonski o largă disponibilitate lingvistică, utilizarea în regim artist a lexicului arhaic. Moștenirea prozastică autentică a lui Macedonski o găsim însă tot în prozele simboliste. Inovația capitală adusă de nuvelele din Cartea de aur constă din imaginarea unei scriituri neobișnuite: nuvela devine pretext pentru picturi somptuoase, în care obiectele prind viață, iar frazele nu
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Radu G. Țeposu îl situa, de altfel, pe prima poziție în capitolul Analiștii, din Istoria tragică și grotescă, înaintea unor Stelian Tănase, Doru Kalmuski, Adriana Bittel sau Radu Țuculescu. (Ar trebui, poate, notat aici că, în ciuda acestor parcelări metodologice, generația prozastică optzeci a avut un start destul de omogen. Nu erau, unul de celălalt, chiar atât de departe cât ar putea părea astăzi. Dovadă stă, în ce-l privește pe Alexandru Vlad, chiar una din cele cinci bucăți ale Aripii grifonului, intitulată
Tradiții și talent personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4929_a_6254]
-
una mai candrie decît alta". Atari secvențe ce neutralizează persiflarea fără a o anula, prin poezia lor vicioasă, sunt așezate de către autor cu gesturi de mare grijă formală, asemenea unei broșe sau a unui medalion, pe pieptul producției d-sale prozastice. Val Gheorghiu: Omul din gard. Desenele autorului, Ed.Junimea, 2009, 58 pag.
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]