595 matches
-
Pasolini vrea să se miște pe hîrtie precum actorii pe scenă, ceva din virulența peliculelor celebrului cineast trecînd în substanța scrierior sale. Pasolini e violent în expresie și contondent în argumentație, și chiar în asta stă lipsa lui de dozaj prozodic. Și dacă nu-i poți ignora un merit, acela e tocmai obstinația cu care își repetă mereu ideile. Le repetă de atîtea ori încît oricine, citind Scrierile corsare apărute la Polirom, își poate face o imagine exactă despre ideologia lui
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
epice ale prozei de cursă lungă. Stilul său seamănă cu cel al lui Zarifopol, dacă dăm la o parte sarcasmul celui din urmă. Ion Papuc scrie patetic și în volute întinse, cu bucle răsucite în paragrafe dense. Iar instinctul său prozodic descinde din frecventarea asiduă a operei lui Descartes și Leibniz, iar modelul inițial ce i-a servit drept sursă de inspirație e negreșit cel al scrierilor eline. Și e firesc să fie așa: după ce ani de zile s-a cufundat
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
află printre ei. Lucru de mirare la un autor atât de parcimonios cu propriile scrieri și - la urma urmelor - atât de subtil elitist în conținutul lor. Debutând în 2001, la 33 de ani, cu volumul Epistole... și alte poeme, impregnat prozodic de sonoritățile ample ale versului republicii romane și de lapidaritatea epigrafiilor grecești, el nu putea apărea decât ca un exotic al cărui demers rămâne, pentru o vreme, imposibil de asimilat. De ce să faci așa ceva, de ce să îți impui rigorile filologice
Europa latină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9024_a_10349]
-
canoanele secolului al XVIII-lea. Ea se revendica din respect față de Antichitate, se lega primordial de cultură și de rigoarea formală absolută. Inspirația? Noțiune deocamdată ambiguă și dubioasă. Invocarea ei directă dovedea mai degrabă lipsă de gust. Principiile figurative și prozodice ale secolului al XVIII-lea nu fuseseră încă puse serios în discuție. Că Asachi a aderat instinctiv la această poetică - o dovedește poezia scrisă de el nu doar în perioada italiană, ci și în deceniile următoare. Acest deschizător de drumuri
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
ce-s mai presus de fire, Numai trecînd privesc la alte zine. Spre Dafne zboară aprins-a me gîndire, Și ajungînd l-a ei lumini senine, Pere-n a lor noian de fericire." Studiind poezia italiană, Asachi a observat varietatea prozodică a acesteia și a încercat să transplanteze în versul românesc formele armonice care îl încîntaseră în italiană. Adoptă astfel hexasilabul într-o variantă subtilă, compusă din doi dactili, pentru a contrabalansa scurtimea versului: "Din sînul timpului/ Ce zboară repede/ Peste
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
ia în românește formă de dactili combinați cu trohei: "Cel dintîi cîntec de primăvară,/ Cînd ciocîrlia a răsunat,/ Din tunecoasa a ei camară/ Și vioreaua s-a arătat" (Vioreaua). Prezența alexandrinului clasic poate fi trecută la aceeași categorie a experimentului prozodic: "Ceriul și naltul plai senine-s făr^ de nori/ Și gerul zugrăvi pe geamuri mîndre flori" (Vioreaua de martie). în tot acest catalog de versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
versuri "exotice", cel mai răspîndit, mai proeminent și mai reușit vers de tip italian rămîne fără îndoială endecasilabul iambic, versul sonetului petrarchist; după cum sonetele marchează, desigur, punctul cel mai înalt al poeziei lui Asachi. La cealaltă limită a unei scări prozodice imaginare, întîlnim versul de tip folcloric, octosilabul trohaic; romantismul, tot mai prezent, sfîrșește prin a-l influența și pe Asachi, mai ales în balade pe teme populare sau istorice (Jijia, Turnul lui But etc.). Cum ne explicăm această largă paletă
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
dacă poezia românească poate angaja o comparare de la egal la egal cu poezia neolatină europeană, în special cu cea italiană. Prin prisma tabloului schițat pînă acum, se pare că experimentul a avut succes. Să fie vorba doar de îndrăznețe experimente prozodice? Fără îndoială că nu. Asachi moștenise de la poetica secolului al XVIII-lea o imagine asupra literaturii ce idealiza poezia utilitară, bazată mai mult pe cultură, pe tehnică poetică și pe viziune înaltă despre om decît pe inspirație și spontaneitate. Tradusă
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
mai amintim de relativ recentele Rimelări, transplantate din paginile Dilemei Vechi în cele ale Editurii Cartea Românească. Poate că, la absolută rigoare, aceste volume și ritmurile în care ele se succed fac dovada unei teribile mașinării de instrumentat versuri. Perfecte prozodic, dar susceptibile - cu un termen imprecis - poetic. De ce nu aflăm nimic despre autor, în schimb înțelegem totul despre fractali, Caragiale, Isadora Duncan, și alții, și altele? Pe unde să răzbată profunzimile și trepanațiile în cazul unor asemenea forme impecabile și
Șerban al Arabiei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9418_a_10743]
-
este Levantul? În primul rând, o minunată pledoarie pentru frumusețea poeziei. O frumusețe diversă, pestriță chiar, atinsă nu din întâmplare, la bătaia de aripă a Muzei, ci construită cu trudă, elaborată în ansamblu și în cele mai mici detalii. Ingeniozitatea prozodică a autorului e remarcabilă: în chipul cel mai firesc, parcă, el intră în hainele unor precursori și scrie "în dulcele stil clasic", redescoperind savoarea vechiului. Fiecare dintre cele douăsprezece cânturi este o lecție vie de istorie literară. Poetul postmodern își
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
De altfel, fizica și matematica erau materiile care o atrăgeau cel mai mult. Vezi că mâine avem de făcut o compunere cu temă, fie la alegere, fie o poezie, și ea cu temă liberă, pentru cine are aplecare Întru cele prozodice, indiferent de număr de strofe, ori dacă e În stil clasic, ori cu vers alb, liber. Doamne! Cum uitasem! Nu puteam să ratez așa ceva. Tot drumul până acasă, mi-am frământat mintea, gândindu-mă la o anumită temă pentru poezie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ar fi într-o necurmată întoarcere acasă. Nicolae Stoie este un caligraf care scrie cu o disperare abia ascunsă, ceea ce nu exclude un fundal ludic, parodic (Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între rime perfecte și asonanțe intraverbale, cuvintele-emblemă, obsedante, recurente, fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
acestei poezii trimite la modul în care trebuie să îngrijim animalele, astfel ca în cazuri dificile să putem fi ajutați și noi de către acestea, următoarea poezie Cositul, amintește de predilecția pentru onomatopee a poetului și inovațiile sale lingvistice și chiar prozodice. Iată conținutul poeziei. Cositul: ",La cosit, la cosit,/ Mic și mare a ieșit./ Pitpalaci,/ Și gândaci,/ Peste tot s-au risipit.// Și iuși, iuși,/ Sub tăiuș,/ Dealu-aproape-a pleșuvit;/ Coasă taci,/ Dealul n-a îmbătrânit! în luna august, revista reproduce alte
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
-i auzeam vocea anunțând, cu aceeași intonație, eroii și condamnații acelei dimineți, nu puteam ști nimic despre soarta noastră." (Amintiri, pag. 33) Nu altfel stau lucrurile cu cititorii Florii de menghină. Cu tonalități, la urma urmelor, egale, independente de limitele prozodice ale poemelor, Svetlana Cârstean expune, pe rând, dimineți proletare, vise infantile, colegi simpatici, tovarăși detestabili, povești teologice primitive, încheieri în trepte, idile gastronomice îndepărtate, promisiuni îngrozite făcute părinților sau emailuri solitare dezactivate. Iată, pentru început, dovada asumării testamentare a fiorilor
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
s-a amestecat în pestrița viața artistică a vremii. Întâlnirea cu Sherwood Anderson, ale cărui povestiri îl fascinau, avea să-l marcheze profund. Înțelege că drumurile în poezie erau barate (n-avea nici talentul lui Ț. S. Eliot, nici îndemânarea prozodica a lui A. E Housman, nici radicalismul vizionar al lui Ezra Pound), dar că și-ar putea croi, în schimb, o cale punând pe hârtie povestirile pe care nu obosea să le spună, în crâșma, prietenilor. Soldier's Pay pare
Primul Faulkner (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6859_a_8184]
-
reprezintă o textură propriu-zisă ca niște nori de sunete declanșatori de averse impersonale. Ceea ce ascult e un fel de scandare, de recitare ori declamare poliritmică; un Sprechgesang care drenează cântul tradițional, melodic, colmatând, în același timp, recitativul recto-tono cu accentele prozodice specifice fiecărei limbi în parte. și Isou recurge, slavă Domnului, în lucrările sale la un buchet de limbi în care parfumul vocalelor și consoanelor ne poartă prin stepele Rusiei, falezele Franței, pădurile Germaniei ori colinele încețoșate ale Angliei. E un
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
de lîngă Cluj, i s-a întipărit în scris sub forma unei sacadări temperate. De fapt, Ion Papuc scrie cum vorbește, schimbînd ritmul în cadrul aceleiași fraze și silind atenția cititorului să îndure sincope ale fluenței lexicale. E ca și cum instinctul lui prozodic îl îndeamnă la asimetrii în urma cărora simți cum, pe alocuri, nu mai poți ține pasul cu cadența impusă de autor. Mai mult, în fața buclelor largi, de întindere barocă a cuvintelor sale, simți nu o dată nevoia de a relua lectura. Așadar
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
versului, urmărind în ultimă instanță să realizeze astfel o tălmăcire muzicală. Nenumărate sunt dificultățile de ordin lingvistic întâmpinate în versiunea de față - adevărată piatră de încercare a traducătorului de astăzi -, regăsindu-se la toate nivelurile limbii, sintactic, semantic, lexical, frazeologic, prozodic, căci romanul abundă în arhaisme, neologisme, latinisme și italienisme, precum și în hiperbate, metafore, tautologii. Soluțiile de echivalare sunt mereu sugestive, lăsând mult râvnita impresie de curgere lină, de naturalețe. În tălmăcirea celor peste cinci mii de versuri, care reprezintă o
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
se numără printre cei mai puțin generaționiști dintre poeții importanți ai generației 2000. O dovadă suplimentară câtuși de puțin neglijabilă o reprezintă și faptul că acesta e primul volum al său care permite, în paginile sale, acte ferme de mobilitate prozodică. Nici în Epistole pentru Camelia (2002), nici în Biographia litteraria (2006) nu se puteau întâlni distihuri concupiscente de felul acestui multiplu pronunțabil poem, numit, cu un zâmbet în colțul buzelor, Zeul indic: "Iată, trupurile mele fac dragoste,/ spune amorul nostru
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
Și aici are modele. ș...ț Propune și impune Ťfraza melcť, fraza răsucită, aidoma umanității, tipologiei și lumii sale constant vizate. Breban își definește fraza ca fiind întoarsă spre cititor și scriitor. Ei bine, este o frază de tip poetic, prozodic, vers însemnînd în sens originar tocmai Ťîntoarcereť. Al doilea înțeles al frazei întoarse, dincolo de cel poetic, este de natură retorică: apropierea comunională cititor-scriitor. Să ne amintim că P. Valéry acorda cititorului o importanță creatoare egală cu a autorului: cel din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
mare importanță frazelor arborescente, ducându-și la bun sfârșit, după complicații parantetice, entuziasmul inițial. Iar Claudiu Komartin se numără printre acești happy few. Nimic nu-i este mai impropriu decât anacolutul. Nimic nu-i este mai specific decât, în ciuda modernității prozodice, ingambamentul semantic. Mesajul, livrat cu insistență, trece nu numai peste capetele de rând, dar uneori chiar peste cotoarele subțiri ale plachetelor. Că acest lucru a fost greșit înțeles, o dovedește tonul destul de rezervat al comentariilor privitoare la următoarea carte a
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
i-a fost sugerată de Rollinat și de Banville ("ressusciter... un de nos vieux rythmes français, dont l'harmonie et dont la symétrie sont charmantes", dorea acesta din urmă), nu încape îndoială că Macedonski și-a însușit profund bizara structură prozodică, transformînd-o într-un tipar de poezie corespunzător ultimei sale faze de evoluție. Dincolo de rigorile obligatorii ale acestei forme fixe, rigori mai degrabă strofice, poetul român inventează altele noi, parcă pentru a-și demonstra lui însuși întinderea virtuozității la care ajusese
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
folosind corect semnele ortografice şi de punctuaţie; redarea în scris a unor informaţii receptate prin lectură; cartea – obiect cultural: teoria literară, destinatarul mesajului, structura textului narativ; descrierea obiectivă şi subiectivă, dialogul, personajul (caracterizarea sumară – portret fizic şi portret moral); structura prozodică (rimă, ritm, vers, strofă, vers liber); figurile de stil: personificarea, comparaţia, enumerarea, repetiţia, epitetul, antiteza, metafora; sensul de bază, sensul auxiliar; sensul figurat; genuri şi specii (genurile epic, liric şi dramatic); textul: texte literare aparţinând diverselor genuri şi specii şi
ANEXE din 18 august 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259400]
-
cît mai ales logica ce rotește zbaturile. Pleșu scrie în claruri directe, fără obscurități de expresie și fără prudențe evazive, și ar fi o eroare să-i punem talentul numai pe seama predestinării de gene. Înainte de a fi retor cu instinct prozodic, Pleșu e dialectician, adică spirit școlit la palestra cu răsuciri speculative: arta antonimelor și sinonimelor, alături de paradoxuri iscate din alăturarea contrariilor, urmate de alternarea identităților și diferențelor sugerate de o temă. Din acest motiv, savoarea lui Pleșu nu vine atît
Schițe de portret by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4950_a_6275]
-
strînse, frazele sunt tăiate cu un bisturiu precis, scrisul lui avînd o claritate laconică de tip concis, dar nu de tip succint. Deosebirea ține de motivul din spatele laconismului. În cazul expresiei concise (latinescul concisio = a tăia), scurtimea vine din tăietura prozodică, adică din ritmul imprimat cuvintelor, pe cînd expresia succintă (succingo, succinctum = a fi în stare de alertă) cere o reacție promptă pornită dintr-o convingere extraliterară. Autorul succint e militant, cel concis e detașat. Și, adept fiind al gratuității artei
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]