155 matches
-
Articolele Autorului Aho, aho, Prieteni dragi Să fim toți conduși de Magi, Ieslea s-o avem curată Pentr-o viața luminată! Grâul sa-mbrace ogorul În strai alb și Viitorul Pâinea bună și gustoasă S-o avem mereu pe masa! Pruncii să-i creștem frumos Pentru-n An mai glorios! Mâinile să ducă truda, Inima și mintea ruga, Iar picioarele cărări... Să uităm de resemnări! Hărnicia să ne fie Laitmotiv și bucurie, Frați uniți, când e mai greu Să-L cinstim
AHO, AHO, de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375016_a_376345]
-
spre înapoi, Căci nu vedeam drumeagul care suie, Un pas era-nainte-n urmă doi. Dar anotimpuri trec și niciodată, Nu se va-ntoarce vremea de atunci, Pentru greșeli, ne iartă, Doamne Tată, Căci am gândit că fi-vom veșnic prunci. Mai dă-ne forța de-a urca cărarea, Mână în mână, eu și dragul meu, În ultim ceas, când cheamă depărtarea, Să mergem amândoi la Dumnezeu. Și norii grei, ce-am adunat când firea Era pe tron, alungă-i Doamne
TREC ANOTIMPURI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373846_a_375175]
-
Doar știi mai bine decât mine cum omul Tu l-ai conceput - fărâmele să-l mulțumească și să regrete ce-a trecut ... ) Mi se părea că-s fericit cât omului îi stă în fire, ca soț Seforei și ca tată pruncit cu totul prin iubire. Cum bucuria-i cunoscută doar de copilul fără vină, se cere inimii mature ca cea de prunc să redevină ... Și-așa, cu inima avidă de-a viețuirii bucurie, călcam cu turmele de oi pe stamba verde
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
grea rușine, Știu, rușinea firii n-o să-mi fie scut, Rătăcit prin lume am uitat de tine Limba Maicii mele care m-a născut! Am uitat devreme cea dintâi povață Cum își uită oul pasărea din zbor Și aici acasă pruncii când te-nvață Gânguresc întruna pe înțelesul lor... Limbă Românească, cea mereu hulită, De-adevăruri sfinte nu ai fost săracă, În văzduh și-n piatră pururi scrijelită, Limba mea rănită, limba mea cea dacă! Astăzi, când e ziua închinată ție
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului De la primul cuvânt... deseori nerostit, Primul pas, primul gând, primul gest de copil, Anii vin lângă noi numărând negreșit Fiecare secundă, fiecare April. Peste numărul lor se așterne iubirea Și din numărul lor se-aud pruncii strigând. Încercăm cu respect să ne ținem menirea Și odată cu ei ne trezim alergând. Prea grăbiți, ignorăm frumusețea câmpiei. Cu privirea din noi căutăm prea departe. Ca un gând destrămat, înrobiți lăcomiei, Îi trudim fără rost pentru lucruri deșarte. Însă
NE NUMĂRĂ ANII ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345069_a_346398]
-
a existat, au mai spus-o și alții ca mine. scrie prin cărți, c-ar fi fost cândva un popor ce trăia liniștit între mare și munți; bărbați cuminți, cumpătați, femei frumoase și pricepute la tot felul de munci și prunci o grămadă. Dumnezeu a trimis un arhanghel să vadă dacă-i pericol: concurență întru Paradis. Îngerul s-a îndrăgostit de acel popor cumsecade, dar mai ales de Veronica. și-a început să-i cânte, în fiecare zi, cum numai îngerii
EMINESCU N-A EXISTAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345446_a_346775]
-
senin, mereu, Dar n-am lăsat ca răul să rămână. Un geamantan de cărți și cutezanță Au fost imboldul pasului spre mâine. A fost și cozonac, a fost și pâine, Și clipe de alint și de romanță. Pe urmă, casa, pruncii ... Viitorul A galopat și i-am văzut cum cresc Frumoși și împliniți în mod firesc, Venit-a vremea să-și înceapă zborul. Atâția pași spre zarea ce îngână Alt azi și poate-un mâine, mână-n mână ... *** O zi specială
MÂNĂ N MÂNĂ ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377957_a_379286]
-
zugrăvit chipul Doamnei Maria Brâncoveanu, ucenica Marii Împărătese Fecioara Maria, în Icoana martiriului creștin-ortodox, aureolată de dureri și suspine, de lacrimi și plângeri într-o smerenie majestuoasă: MARIA BRÂNCOVEANU Se poate oare îndura mai mult / Să-ți păstrezi făptura-ntru viață? / Prunci și bărbat decapitați la rând / Și muma soață firavă de față. Nici măcar nu a înnebunit / Sta-n mulțime singură-n tăcere / Până masacrul fost-a săvârșit / Și se crăpă-n Carpați de înviere. Iscoadă-apoi lupoaica deveni / Trupurile să le mai
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
Când chinurile ,ne răpun, Venim,spre-a ta icoană, Mireasă a Păstorului cel bun, Ce-L rogi pentru acei care îți spun, Că-n ceruri,le ești mamă! Durerile,să le alungi, Cu rugăciunea-ți multă, Păzește Milostivă,ai tăi prunci, Să nu pierim în veșnici munci, Căci Domnul,te ascultă! Apărătoare și-ajutor, Celor în suferință, Slăvirea proorocilor, Scăpare pământenilor, Ce-n tine,au credință! Tu,mama ortodocșilor, A Cerului,copilă, Să-L rogi,pe Tatăl tuturor, Să fie bun
FECIOARĂ PREACURATĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375836_a_377165]
-
spună începând de mâine Ghiță, că altul nu mai aveau în curte cu numele acesta. - Lasă, că te întorci mâine, îi șopti Buna aplecată peste umărul lui. Poți să dormi cu Cosmin, în patul pe care îl împărțeați pe când erați prunci. O pupă zgomotos pe obrazul șifonat de ani, apoi se lăsă târât de Jean și de Cosmin în odaia din față, martoră a năzbâtiilor lui din copilărie. Toate se clătinau. Ușa, masa, patul, vărul Cosmin și unchiul Jean se înclinau
PORCUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376748_a_378077]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > UN GEAMĂT DIN UMBRĂ Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1687 din 14 august 2015 Toate Articolele Autorului Un geamăt din umbră lui Nicolae Labiș Pruncind pe când căprioarele Se adăpau ”una câte una” Învrednicind plânsul în foame demult, El își potoli setea din copite de ciută Și muri norocos că n-a mai... murit ! Eu, bine că vreau să-l văd printre rouri Când seceta ucide
UN GEAMĂT DIN UMBRĂ de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373250_a_374579]
-
prin vis etern vor înflori, iubiri din lacrimi zi de zi, să n-aveți teamă niciun pic, că vă veți duce în nimic! cu mâinile noi vom săpa, și sufletul v-om alinta, așa cum ați făcut și voi, când eram prunci plini de nevoi! aripi de soare și de vânt, vor odihni la noi în gând, pe buze de copii cuminți, vor plânge vorbele fierbinți, amarul rătăcit prin minți, de dorul vostru dragi părinți, iubiții mei cu chip de sfinți! Referință
IUBIȚI PĂRINȚI CU CHIP DE SFINȚI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372300_a_373629]
-
Ziua, o antică scenă”, „zâmbetele / Ascund nuanțe maligne, / Verbele mieroase, nevinovate plante carnivore”; ...” Aburul celui fără lumină / Își poartă ochii ca pe o otravă și arde totul în jur. // În cer, o gaură prin care vine noaptea.../ Când se nasc prunci, lumina coboară cu ei...// Cu toate acestea, / Pe pământ / viețuiește prihana!” (Gaură în cer). Practicând versul liber, Teo Cabel și-a format un stil oarecum epic, nu lipsit însă de ritm și de eufonii. Îl ajută metaforele folosite și celelalte
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
întâmpine, ci mai ales urâciunea, invidia, răutatea, mândria, lăcomia instalate in cel mai sfânt și sacru loc din Ierusalim. Acum, când vrea să intre în sufletul nostru, cum ÎL primim? Cu inimi curate, cu necăutate, cu bunătate și strigând ca pruncii odinioară: „Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!”? Sa trăim astfel încât să nu afle sufletul nostru plin de spinii patimilor, pe care să fie nevoit a-i alunga cu biciul! Și... poate chiar este
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
născut din neamurile păgâne, care, după har, s-au făcut fii ai lui Avraam. Dacă acea împărăție este nădejdea neamurilor păgâne, cum de spun ei că noi, crezând în ea, ne vom teme de romani? 10. Astfel, cei ce erau prunci cu judecata, dar și cu răutatea, fiind insuflați de către Duhul cel Sfânt, au înălțat către Domnul un imn desăvârșit, aducând mărturie ca El, ca un Dumnezeu, a dat viață lui Lazăr cel mort de patru zile. Iar cărturarii și fariseii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
că m-am născut din ea Ca Fiul Sfânt de Dumnezeu! Fără de floare nu-i parfum, Iubesc femeia și nu-mi pasă, Chiar dacă sunt bătrân de-acum, De gura lumii păcătoasă! Mi-a fost soție, bună mamă, Rămân în urma noastră prunci, Iubesc femeia fără teamă, Precum lumina din porunci! Mai sunt pe lume minți bolnave... Fără de aer nu e vânt- Iubesc Femeia, Eva- Ave, Adică viața pe pământ! Referință Bibliografică: Iubesc femeia... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBESC FEMEIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378667_a_379996]
-
Moară. Mai ales însă poleitele Palate, întunecoase și tăcute, cu groază se înclină, Cărțile și tablourile tăinuindu-și sub hrubele Pămîntului. 390 Cetățile își trimit vorba una alteia: "Fiii-Înnebunitu-mi-au De al cruzimii vin. Să împletim un bici, O, Sora cetate". Prunci sînt hrăniți pentru Măcel; cîndva cu Lapte Pruncul se hrănea, dar pentru ce acuma Pruncii-s hrăniți cu sînge? Calul e mai de preț că Omul. Tigrul cel fioros 395 Rîde de chipul Omului; Leul își bate joc și e
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care se va transforma într-un palat (vezi analogia arcă- palat/templu) (98). Toți acești eroi de mit, legendă sau basm - a căror biografie începe printr-o zămislire miraculoasă sau doar insolită și continuă cu expunerea lor pe apă, ca prunci, într-o arcă (ladă, coș, butoi) - ajung să fie (ca și Noe sau omologii săi) întemeietori de seminții, imperii, cetăți etc. Clasica alegorie a creației pornind dintr-un ou cosmogonic plutind pe apele primordiale. Cele două miteme (salvarea într-o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dublat de criteriul etic (200). Este perioada când simbolurile și motivele teologice tipice sunt adaptate la realitățile sociale ale epocii și ale regiunii respective. Astfel, în această epocă, alături de damnați ca „mincinosul”, „scumpul”, „crâșmarul”, „care nu face coconi”, „care omoară prunci”, sunt supuși la „chinurile iadului” și vrăjitorii, precum „fermecător[ul]”, „[vrăjitoarea] care ia mana vacilor”, „bosorcoaia” (34, pp. 94-95 ; 171, p. 118). Așa cum apar reprezentați într-un mare număr de biserici : Hurezu (1693), „Buna Vestire” - Rm. Vâlcea (1747), Poenile Izei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
omorâți. Chipul lor va fi ca cel al bătrânilor: deși abia veniți pe lume, perii capului lor vor fi albi. Mai apoi, unele femei vor naște copii cu patru picioare, altele vor naște numai duhuri [fără trup], altele vor zămisli prunci din împreunarea cu duhurile necurate” (cap. 7). Intenția autorului este de a arăta, prin acest fragment în care este descrisă o serie de nașteri monstruoase, că însăși ideea procreației este denaturată în apropierea sfârșitului lumii: într‑adevăr, copiii se vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
carne de balenă gătită; eschimoșii, însă, nu sînt atît de pretențioși. Știm cu toții că se hrănesc cu balene și că-și fac rezerve de ulei fin, extras din grăsimea lor. Zogranda, unul dintre medicii lor cei mai faimoși, recomandă pentru prunci grăsimea de balenă, socotind-o extrem de suculentă și nutritivă. Iar asta îmi amintește de niște englezi care, lăsați mai demult în Groenlanda din întîmplare, de către o balenieră, au trăit luni în șir din rămășițele putrezite ale unor balene abandonate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Horea amintește de război, de moarte, de jalea femeilor lăsate acasă, de mizeria în care se scufundă cătunul. Poezia este centrată, așadar, pe ideea că războiul înseamnă moarte, distrugere: Și-n anii cei grei n-au venit pe lume prunci. Dar poezia este intitulată Horea nu mai este singur. În partea a doua este exprimată o altă idee care o continuă pe cea dintâi: în patria noastră se dezvoltă un sentiment nou, minunat, al solidarității umane, al relațiilor de colaborare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
descoperit că nu era singură. Milton, acum În vârstă de opt ani, era ghemuit lângă ea. De cealaltă parte era Zoë, care avea numai patru ani. Lefty, istovit de la lucru, se uită la spectacolul menajeriei sale. Adora să-și privească pruncii dormind. În ciuda problemelor pe care le avea căsnicia lui, n-a putut niciodată să dea vina pe fiul sau pe fiica lui. În plus, Îi vedea destul de rar. Ca să facă destui bani, era nevoit să țină bodega deschisă șaisprezece, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la închiderea femeilor în case. Ele educație superioară pot să facă. Dar dacă iau traseul spre măritiș, aceasta înseamnă că au ales să rămână în casă, să se plimbe între bucătărie, baie și dormitor, așteptându-și soții și crescându-le pruncii. Bărbații lor vajnici nu pun fizic mâna pe copii. Spălarea, schimbarea sau hrănirea unui bebeluș ar fi un gest de lez-virilitate. Îmi povestea Dakmara că în manualele lor este o continuă apologie a puștii (testiculul adițional, vorba lui Mircea) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
făcea fiecare de toate!!! Am fost în școală, foarte impresionantă. Dar cel mai tare m-a impresionat o căsuță care era creșă (secolul al XVIII-lea!!!). Era plin de scăunele pentru copii mici și de leagăne. Acolo își aduceau oamenii pruncii, când erau foarte ocupați. Pe scurt, specializare, diviziunea muncii și spirit comunitar. Fără ordin de la stăpânire, fără „nu ni s-a dat” sau nu ni s-a făcut. Ne-am oprit în două locuri. Unul a fost un magazin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]