461 matches
-
depărtare. Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când ciobanii returnau proprietarilor oile avute în grijă încă din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar merge în prundul vacilor să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul toată săptămâna s-a preocupat de repararea porților de la
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
sa o mai înaltă prețuire slujbei. La sfârșitul liturghiei, bunicul Constantin s-a dus direct acasă să se schimbe de ținuta de sărbătoare, și-a încălțat din nou opincile din piele de bou argăsită, hainele de lucru și porni spre prundul vacilor, unde se împărțeau oile. Nu dorea să-și murdărească costumul de mers la biserică. Cu banii necesari în buzunar și cu o sticlă cu vin la el să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
unde se împărțeau oile. Nu dorea să-și murdărească costumul de mers la biserică. Cu banii necesari în buzunar și cu o sticlă cu vin la el să-l cinstească pe cioban, se alătură celorlalți săteni ce se îndreptau spre prund. ume multă, ca și mioarele grase și frumoase. Fiecare sătean aștepta la rând să-și aleagă oile din cârd. Venindu-i rândul și lui moș Constantin, acesta constată că-i lipsește o mioară. Luându-l la întrebări pe cioban despre
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
Bucurica, unde este construit cuptorul, toamna e lume multă. Ce bune sunt prunele uscate! Toată iarna sorbi din compotul făcut din ele, aromat cu puțină vanilie, sau întingi pofticios cu bucata de mămăligă prăjită în mâncarea de prune uscate. Pe prundul Râului Doamnei au început să se învârtă roțile imense, cu cutii de conserve prinse de ele, care bagă apă rece în butiile cazanelor de fabricat țuica, tăria specifică locurilor noastre. Și-au început lucrul povernile, destul de multe la Domnești, sat
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
la coborâre. Și câte și câte alte bucurii ale scurtelor zile de iarnă. Nopțile lungi sunt ocupate cu țesutul la războaie al plocatelor, velințelor, tișlaifărelor, macaturilor, iilor, maramelor și a pânzei pe care, primăvara și vara, femeile o înălbesc pe prundul râului. Din când în când, vecini, prieteni sau rude se întâlnesc la casa unuia dintre ei, la o șezătoare, unde se lucrează, se cântă, se spun diverse istorii și toți sunt serviți cu gogoși și floricele de porumb. Ce ziceți
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Acum aștepta cu bucurie în suflet vestea, bănuind că omului ei îi venise mintea la cap. - Mărie, uite, am primit azi o scrisoare, zise Șerban și scoase scrisoarea așezând-o în fața lui pe masă. Îi de la Casa de copii din Prundul Bârgăului. O poveste pe care ți-oi spune io pe îndelete când m-oi întoarce de la servici, că acum nu mai am vreme. Pă scurt, treaba stă așa:acolo avem o fată și trebuie s-o aducem acasă. Deci, io
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
toți acești ani, agoniseala lor era făcută din sudoarea amândoura. - Uite ce e, continuă el. Știu că vestea asta este neobișnuită. Ți-am promis că îți voie explica. Acum pot să îți zic doar atât. Cu primul tren mergem la Prundul Bârgăului să aducem fata acasă și că ea nu e un copil străin, cum zici tu. Îi curge sângele meu prin vene. - Ceee? Ce vrei să zici? îngână femeia și căzu ca trăsnită de fulger, cu mâinile lălâi pe lângă corp
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
fost în stare la tinerețe... zise ea cu niscai ironie în glas, căci nici ea nu avea sentimente prea bune față de cumnată-sa. - Nu ai auzit când ți-am spus că am primit o scrisoare? De la Casa de copii din Prundul Bârgăului. Îmi scrie că am o fată și să mă duc după ea. - Dar voi ați făcut cerere să vă dea un copil? Când? Știu că Maria ta nu voia asta și zicea că Ionuț al Sănicăi e și copilul
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
bun, că un copil trăbă la casa omului. - Ce zici tu, mă Vasilică, ce scrisoare am? Luă scrisoarea cu mâna tremurând de emoția pricinuită de vorbele neînțelese ale poștașului și văzu scrisul mare, citeț, pe versul plicului: Casa de copiii, Prundul Bârgăului. Se uită la destinatar, nu-i venea să creadă că scrisoarea îi era adresată, aproape că își silabisi numele, era a lui, adresa a lui, cu toate astea nu pricepea de ce primește o scrisoare de la o casă de copii
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
a lui, cu toate astea nu pricepea de ce primește o scrisoare de la o casă de copii. Inima însă bănuia ceva, că începu să îi bată cu putere. Nu neapărat expeditorul scrisorii o făcuse să pornească la galop, ci numele localității, Prundul Bârgăului, declanșase ceva în minte și amintirile năvăliră ca și cum o apă rupsese stăvilarul ce o ținea într-o matcă ce nu îi era de-ajuns. Poștașului nu îi scăpă tremuratul mâinii, care curios din fire, nu își încălecase bicicleta, aștepta
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364122_a_365451]
-
dat. Parcă nu mai avea nicio satisfacție. Se scula dimineața la ora șase, se îmbrăca în grabă și ieșea prin curte să dea la păsări de mâncare, apoi trebuia să o ducă pe Fetița la ciurdă și la întoarcere, de la prundul unde se forma ciurda, să aducă o găleată cu apă de la fântâna vecinilor, pentru a umple teicile păsărilor cu apă proaspătă și ulucul măgărușului. Le arunca păsărilor câte un pumn de grăunțe un braț de fân lui Ghiță măgărușul, apoi
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
din Insula Șerpilor, unde a fost edificat un impresionant templu al lui Apollo, aparținând genului de construcții numite „ciclopeice”. Nicolae Densusianu susține că textele colindelor populare, unde este invocată „Mănăstirea cu nouă altare”, situată pe o insulă „într-al Mării Negre prund”, face referire la templul preistoric al lui Apollo. Vasile Lovinescu, valorificând materialul documentar furnizat de Densusianu, conchide că aceste colinde sunt în realitate resturi ale cultului lui Apollo hiperboreanul, păstrate în memoria populară de-a lungul generațiilor, adaptate la creștinism
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ . de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368493_a_369822]
-
în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e vad. Cerbii se-adapă din vârfuri de brad Oglindite-n ochiuri de apă, Stropi de neodihnă curg înspre vad, Iar cerbii se-adapă,se-adapă. Rămâne doar umbra apei pe prund, Setea le-a fost potolită, Se-ntorc înspre țancuri.Oare când Ivitu-sa iar frumusețe dorită ? Privesc înspre vârfuri,arcuri de trup În salturi tot mână și mână, Se-nalță spre ceruri,de-acolo irup Lumină în inimi,lumină. e
CERBII de FLORENTIN DUMITRACHE în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368739_a_370068]
-
transform în vis bizar. Cioburi... M-ai făcut să mă dezleg de toate La deal, la vale.. M-ai făcut să mă dezleg de toate când băteai darabana pe masa din mahon a Doamnei Iulica flori de timp, nisipuri și prund, Nu te mai văd prin Piața Centrală din Bacăul cu artificii cu bâlci la Podu Paloșanu, și carnaval pe strada principală Aluneci în oglinda Insulei, pe cărți poștale din alte lumi, pui amprente pe orele mele cioburi de vise, himere
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
mușca și spărgea lumina Mijlocul zilei se pregătea să se treacă Deasupra Muntelui Magic șopârle și cactuși se luptau de la spații Greieri sub cheie cântau în colivii Soarele ardea precum un cuptor Spații din piatră...spații din nisip... Nisipuri și prund și lipsă de apă Tarabe cu turcoaze erau la vedere și picturi din nisip după legende Despre oameni care-au fost și s-au dus ei și-au lăsat gândurile acolo unele în piatră, altele sub țărna roșie fieroasă, suflete
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
în Poezia cea Sacră Ea, Cea a Multor Imnuri se simțea prihănită Terpsichore n-avea chef să plutească la o altă repetiție Urma a Dansa cu Lira magică acolo înPiruiete și Hore medievale, Carusel înainte de reuniune Thalia arunca pietricele peste prundul din fața vilei albastre Plănuia să-și surprindă surorile iubite cu o Mască Comică Urania țupăia dintr-o Gaură Neagră-n alta când mobilu-i țârâi deodată - tocmai când privea către ceruri cu instrumente Astronomice - Divinelepregăteau Globul Ceresc - prorocire @ reuniune fără pereche
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
Articolele Autorului Jurnalul cu vise al Juliei May (II) Mariana Zavati Gardner De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Să-i facă dezlegare de piatră Oșteanul bătea darabana în grădina cu flori de timp păzite de motani și prund Unde nu mai erau anotimpuri doar ore-nșirate pe ață de la un capăt la altul Nici bâlci și nici carnaval la marginea târgului străin Oșteanul aluneca în oglindă Pe cărți poștale punea vag amprente de bocanci osteniți Mut aștepta orele să
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
calitate pentru zilele dalbe încercuite pe calendar Menestrelul cel Orb, înfășat în hârtie, din ghereta albastră de la intrare culegea încet, încet, din stiva orelor-muncă, praful sudat pe lespezi lunare - le aduna din ochi, le măsura alene în grămăjoare tăcute din prund și nisipuri cufundate-n ape Ziua se prefăcea în noapte și noaptea în zi Luna stârnea valea cu lumina-i difuză Buruieni rânjeau pe cărări fără capăt Furtuna jelea împovărate oglinzi Nouri biruiau pe Iepuroaica cea Stearpă Ciuperci de tot
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
făclii de lumină a cuprins cerul ferecat de mireasma celor cuminecați în iubire. Șoapta lui, stăruința cea neînțeleasă în cugetul desprins din răscolul de slavă, scânteie-n făptura plină de râvna învăpăiată a flăcărilor de dor. Cuvântul lui înfiripat în prundul vioriu al Doinei, se prinde ca o lacrimă de foc în Numele de slavă al Domnului. Credința lui e amiază de duh brodată cu fir de ninsoare, ce se-nalță ecou într-o plămadă de îngeri, ca mărturie a veșniciei noastre
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
Adusă de aripi de vânt, Trupul ei alb și-l mlădie-agale - Femeie născută din gând Ce cântec îngâna buzele tale ? Ochii tăi negri că smoala Mă întreb ce vraja ascund ? Eu apă m-aș vrea, de tu mi-ai fi prund Pe viață, cu tine aș face tocmeala... Dar tu te prefaci în cupe de crini, Parfumul tău simțu-mi îmbată, Plină de roua, te lași așteptată Și vântul te poartă mereu prin străini. Te-aș strânge în brațe, atât mi-ești
FEMEII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348712_a_350041]
-
un parfum ce nu ne mai cunoaște” și, mai departe: „Ne regăsim iubito amândoi // Nerăbdători spre a ne recunoaște // Și ne spălăm păcatele prin ploi // Cu care speranța iarăși va renaște // Când: „Ne cheamă vara într-un anume loc // Pe prundul unde-o lespede bolnavă // Își zvântă trupul albicios la foc // Se coc în sâmburi de odihnă, macii // Te-ndemn să pleci, te-ndemn să vii curată // Să spargem taina unui cuib de cuci” Ne cheamă vara) În poema Noiembrie,descoperim
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
cocoșul gazdei cu noaptea în cap. Nu am mai putut dormi, așa că mi-am făcut cafeaua și am băut-o împreună cu gazda. Ei se scoală de la cinci să pună la punct problemele gospodăriei, cu păsările, animalele, să ducă vacă la prund la ciurdă și abia atunci se pregătesc să plece la brigadă. - Parcă la mine este altfel? Noroc că numai proprietarul lucrează, sunt bătrâni amândoi și el face ce poate pe la brigadă, că de muncit... mai ușor. Astăzi te duci la
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
poet al iubirii și al frumuseților naturii. La începuturile vieții dragostea lui este senină, frumoasă, împlinită cel mai adesea într-un cadru feeric al naturii proaspete și viguroase, ca în poezia „Dorința”: Vino-n codru la izvorul / Care tremură pe prund,/ unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund./ Și în brațele-mi întinse/ Să alergi, pe piept să-mi cazi,/ Să-ți desprind din creștet vălul,/ Să-l ridic de pe obraz ... Iubita îi apare gingașă venind parcă dintr-un
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]