1,028 matches
-
lui Offenbach ca muzician este evidentă cu ocazia aniversării a 600 de ani de la întemeierea domului din Köln, pe data de 14 august 1848, când a interpretat ca solist o fantezie muzicală bazată pe operele lui Rossini, în fața unor oficialități prusace și austriece. Compoziția sa "Alcovul", pe care o tradusese în germană și o reprezentase în ianuarie 1849 și în orașul său natal, nu s-a bucurat în schimb de succes. Între timp, la Paris a fost restabilită liniștea și Offenbach
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Recenziile din "Le Figaro" au fost elogioase, tipic pentru liberalismul epocii este și faptul că opera a fost audiată cu plăcere chiar de către Napoleon al III-lea, de țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și de Bismarck. Primul ministru prusac a înțeles de exemplu caducitatea spiritului militar drept slăbiciune a Franței și a apreciat critica la adresa fărâmițării politice germane pe care voia să o înlăture, exclamând față de Moltke: „C'est tout à fait ça!”. Opera a ajuns să fie reprezentată
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
s-a proclamat republica. Offenbach a luat calea exilului, ajungând de la Bordeaux la Milano, cu o escală la San Sebastian, unde se i stabilise temporar familia. În februarie 1871 opinia publică de la Paris s-a arătat indignată de faptul că „prusacul” Offenbach mai este reprezentat pe scena de la "Les Bouffes-Parisiens", cu "La Princesse de Trébizonde". Offenbach se autodefinea, bineînțeles, cu totul altfel, considerându-se cu trup și suflet francez. Într-o scrisoare scrisă pe data de 6 martie 1871 de la Milano
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
exprimă față de amicul său Nuitter ura pentru prusaci, regretând că este originar din valea Rinului și că este astfel „asociat într-o oarecare măsură acestor groaznice fiare”. Foștii compatrioți au nutrit în schimb în continuare admirație pentru compozitor; astfel, trupele prusace victorioase au fost întâmpinate la Berlin cu o reprezentație de gală a melodiilor din "La Vie Parisienne". Între timp în Franța izbucnise, după retragerea germanilor, războiul civil dintre Comuna din Paris și forțele legitimate de "Assemblée nationale", conduse de la Versailles
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a melodiilor din "La Vie Parisienne". Între timp în Franța izbucnise, după retragerea germanilor, războiul civil dintre Comuna din Paris și forțele legitimate de "Assemblée nationale", conduse de la Versailles de către liberalul Adolphe Thiers. Prin eliberarea deținuților de război din captivitatea prusacă acesta a reușit să-și asigure ponderea de forțe necesară răsturnării Comunei. Revolta pariziană a fost înfrântă la 29 mai 1871, iar la 31 august 1871 Thiers a fost ales președinte al celei de-a Treia Republici Franceze. În august
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
amenința să pună capăt dominației afacerilor poloneze a vecinilor Poloniei. În 1792, fracțiunile conservatoare poloneze au format Confederația Targowica și au făcut apel pentru ajutorul rusesc în restabilirea statului-quo. Împărăteasa Ecaterina era fericită ca se utiliza această ocazie. Nominalizand sprijinul prusac, ea a invadat Polonia, sub pretextul apărării libertăților vechi ale Comunității. În 1792, a fost purtat un război de apărare împotriva puternicelor armate rusești, însă indecisul Stanislaw August, care nu credea în posibilitatea de a înfrânge Imperiul Rus, a capitulat
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
sudică și a ocupat imediat orașul de graniță Wissembourg; după aceea, a avansat să captureze orașul Worth după două zile. După mai puțin de o săptămână de lupte, întreaga linie sudică a Armatei Rinului nu a mai putut rezista atacurilor prusace și s-a retras spre vest, în teritoriu francez. Armata a 3-a prusacă cucerea oraș după oraș, Corpurile I și V franceze retrăgându-se în grabă spre Chalon-s.-Marne. Mac-Mahon și-a părăsit Corpurile și a condus restul
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
a deplasat spre flancul sudic al Sedanului, în timp ce Armata a 3-a a săpat tranșee la nord de Sedan. La 1 septembrie 1870, prusacii au asediat orașul Sedan. La porțile lui se afla o forță de 200.000 de soldați prusaci sub comanda generalului Helmuth von Moltke. Mac-Mahon a fost foarte nehotărât, permițând germanilor să aducă întăriri și să încercuiască Sedanul complet. Mac-Mahon a fost rănit și a lăsat comanda în mâinile generalului De Wimpffen care a anunțat capitularea armatei franceze
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
pe versantul sudic al muntelui; el devine rege al Poloniei, și acest eveniment este marcat de un fost obelisc de pe munte. În anul 1756 în războiul de șapte ani armata saxonă capitulează la Liliental, fără să opună rezistență, în fața trupelor prusace sub conducerea lui Frederic cel Mare. La aniversarea a 800 de ani a familiei nobiliare Wettiner s-a ridicat un obelisc nou cu o înălțime de 16 m.
Lilienstein () [Corola-website/Science/313173_a_314502]
-
lui Cazimir. Căsătoria a consolidat legăturile între casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor. În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis, prin separarea regiunilor prusace, să fie protejat Regatul polonez. Cu toate acestea, când orașele Statului Teuton Monastic din Prusia s-au răzvrătit împotriva Ordinului, aceștia au rezistat cu o putere
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor. În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis, prin separarea regiunilor prusace, să fie protejat Regatul polonez. Cu toate acestea, când orașele Statului Teuton Monastic din Prusia s-au răzvrătit împotriva Ordinului, aceștia au rezistat cu o putere mai mare decât era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
protejat Regatul polonez. Cu toate acestea, când orașele Statului Teuton Monastic din Prusia s-au răzvrătit împotriva Ordinului, aceștia au rezistat cu o putere mai mare decât era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-au învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
mare decât era de așteptat, urmând Războiul de 13 ani (1454 - 1466). Cazimir și Confederația prusacă i-au învins pe Teutoni, preluând capitala Marienburg (Castelul Malbork). În a doua Pace de la Thorn (1466), Ordinul a recunoscut suveranitatea poloneză asupra regiunilor prusace de vest și suzeranitatea coroanei poloneze asupra Statului Teuton Monastic din Prusia, transformat în 1525 într-un ducat, denumit Ducatul Prusia. Singurul frate al Elisabetei, Ladislau, rege al Boemiei și Ungariei, a murit în 1457, iar interesele dinastice ale lui
Cazimir al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330683_a_332012]
-
influențat de ideile liberale, a izbucnit pe fondul discuțiilor privind reformele militare din 1862, iar regele l-a numit pe Otto von Bismarck nou prim-ministru al Prusiei. Bismarck a purtat, în 1864, un război împotriva Danemarcei, ieșind victorios. Victoria prusacă în cadrul războiului austro-prusac din 1866 i-a permis să creeze o Federație Nord-Germană ("Norddeutscher Bund") și să împiedice Austria, care înainte era cel mai puternic stat german, să se mai amestece în politica celorlalte state germane. Statul cunoscut cu numele
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
acesta a fost obligat să abdice la 20 septembrie 1866 în favoarea fiului său în urma înfrângerii Austriei în războiul austro-prusac. Spre deosebire de tatăl său, Georg a rămas loial prusacilor în timpul războiului și a fost recompensat cu gradul de general locotenent în armata prusacă. De asemenea, spre deosebire de părinții săi, era familiar cu politicile Prusiei. În timpul războiului franco-prusac, Georg a condus două regimente de soldați din Meiningen și a avut onoarea de a captura steagurile franceze în Bătălia de la Froeschweiler. În mod notabil, el a
Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/320302_a_321631]
-
lui Napoleon, în speranța că împăratul ar permite o Polonie independentă și pentru a-și recupera cuceririle sale. Deși Napoleon a promis mai mult decât a intenționat vreodată pentru cauza poloneză, în 1807 el a creat Ducatul Varșoviei de pe teritoriul prusac, care făcea parte din vechea Polonie și era încă locuit de polonezi. Practic, fiind o marionetă fraceză, ducatul nu s-a bucurat decât de un anumit grad de auto-guvernare, iar mulți polonezi au crezut că victoriile lui Napoleon ar putea
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
țăranii care au încercat să se mute în orașe, au găsit toate pozițiile bune deja ocupate de evrei sau germani. Acest lucru a contribuit la tensiunile naționale între polonezi, germani și evrei. În acest moment când populația evreiască din Polonia prusacă a avut tendința de a se identifica și dorea să aparțină Germaniei, în măsura în care, la fel ca și evreii, aveau o perspectivă mai urbanizată și mai cosmopolită. Aceste trasformări au schimbat fața politică, dând naștere unor noi partide și mișcări care
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
precară, riscând un atac în flanc din partea armatei franceze principale. Intersecția de la Quatre Bras era de importanță strategică, deoarece oricine ar fi controlat-o ar fi putut să mărșaluiască înspre sud-est de-a lungul drumului Nivelles-Namur către armatele franceze și prusace, care erau angajate în Bătălia de la Ligny. Dacă armata anglo-aliată a lui Wellington ar fi putut să facă joncțiunea cu prusacii, forța combinată ale celor două armate ar fi fost mai mare decât cea a lui Napoleon. Strategia lui Napoleon
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
au acoperit poteca de-a lungul părții de sud a pădurii Bossu. O baterie a fost poziționată pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Bossu. O baterie a fost poziționată pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra Lăncierilor Roșii. Lupta de cavalerie a fost de scurtă durată
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
a ordonat să mă atașez brigăzii de Gardă...” Între timp, Wellington a călărit până la Blücher. Ducele, vorbind o franceză fluentă, i-a întrebat pe acesta și pe Gneisenau: "Que voulez-vous que je fasse?" (Cum doriți ca eu să procedez?) Ofițerul prusac Müffling a îndeplinit funcția de translator al discuției. Planul lui Blücher era simplu; să dea bătălia, ajutat fiind de o forță semnificativă care va fi trimisă de către Wellington. La sosirea lui Ney, acesta a observat numai avanposturile alcătuite din germani
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
drum și pădurea Bossu, care acum se afla în mare parte în mâinile francezilor. Cinci batalioane comandate de Gauthier (din divizia lui Foy) au înaintat de-a lungul drumului Charleroi, cu cavaleria ușoară a lui Piré în ariergardă. Un ofițer prusac, căpitanul von Wussow, a ajuns la Quatre Bras. Acesta purta un mesaj duplicat de la Blücher (primul curier, maiorul von Winterfeld, fusese împușcat de trăgătorii lui Bachelu). Wussow călărise prin focul de muschetă al inamicilor, însă a reușit să sosească la
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
1953, Lehnitz, lângă Berlin) a fost un medic și om de cultură cu vaste interese care a participat la înființarea statului comunist pro-sovietic Republica Democrată Germană. s-a născut într-o familie de evrei la Neuwied și a absolvit gimnaziul prusac în 1907. În perioada 1907 - 1913, a studiat medicina, filozofia și artele la Tübingen, Bonn, München și Berlin. În această perioadă a scris poeme, scurte narațiuni și drame. În 1913, Friedrich Wolf s-a retras din comunitatea iudaică. Friedrich Wolf
Friedrich Wolf () [Corola-website/Science/314544_a_315873]
-
Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Corpului I Rezervă și Corpului XIV Rezervă. A îndeplinit funcția de comandant al Corpului I Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. a fost fiul viitorului general-maior prusac Hermann Morgen (1810-1884) și a soțiiei acestuia Sophie Dorothea, născut Mallison (1820-1891), fiica proprietarului unei exploatări de cupru Georg Mallisob. Morgen a urmat școlile cadeți din Wahlstedt și Berlin. Pe 14 aprilie 1877 a fost repartizat la "Regimentul 44 „Graf
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
cu prințesa Victoria Louise, în februarie 1913, prințul Ernest Augustus a făcut un jurământ de loialitate față de împăratul german și a acceptat comanda cu rangul de căpitan de cavalerie și comandant de companie la husari Zieten, un regiment al armatei prusace în care bunicul său George al V-lea de Hanovra și străbunicul său (Ernest Ausust I) au fost colonei. La 27 octombrie 1913, Ducele de Cumberland a renunțat oficial la pretenția sa asupra ducatului de Brunswick în favoarea fiului său. A
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]