140 matches
-
Nuharoo plânge de fericire. În perioada lunilor în care împăratul Hsien Feng și cu mine pierduserăm șirul zilelor, Nuharoo devenise precum o fantomă ambulantă. Chipul ei trebuie să fi avut, cu siguranță, culoarea razelor de lună și trebuie să fi psalmodiat rugăciuni budiste ca să adoarmă. Gelozia ei s-a potolit acum, că nu mai sunt în grațiile împăratului și am devenit o concubină la fel ca și ea. Îi fac complimente lui Nuharoo pentru frumusețea și norocul ei și o întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întinde. Mânerul este făcut din jad incrustat cu pietre. În clipa în care degetele mele ating arma, o senzație ciudată îmi străbate trupul. E deja amiază când Nuharoo ne anunță că trebuie să plece în camera dedicată lui Buddha, ca să psalmodieze și să numere mătănii. Pentru ea, ceea ce discutăm Yung Lu și cu mine este neinteresant. Mă uimește că ei i se pare important să psalmodieze la nesfârșit. Am întrebat-o o dată dacă ar putea să mă lumineze în ceea ce privește budismul, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
amiază când Nuharoo ne anunță că trebuie să plece în camera dedicată lui Buddha, ca să psalmodieze și să numere mătănii. Pentru ea, ceea ce discutăm Yung Lu și cu mine este neinteresant. Mă uimește că ei i se pare important să psalmodieze la nesfârșit. Am întrebat-o o dată dacă ar putea să mă lumineze în ceea ce privește budismul, și ea mi-a spus că se referă la „existența nonexistenței“ sau „șansa care nu este fructificată“. Când am insistat să-mi dea mai multe explicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
greu să te pui cu Nuharoo când îi intră ceva în cap. Tot ce reușesc să fac este să-l pun pe An-te-hai să-l strecoare pe Tung Chih la căpătâiul tatălui său atunci când Nuharoo se duce cu budiștii să psalmodieze sau se bucură de momentul de operă de la vremea ceaiului, de care s-a ocupat Su Shun și care se desfășoară în apartamentul lui Nuharoo. Spre dezamăgirea mea, Tung Chih nu vrea să fie cu tatăl său. Se plânge de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sa pentru Yung Lu. — Vreți să veniți cu mine data viitoare? întreabă el. Sunt tentată, dar Nuharoo îl refuză: — Ar fi nepotrivit să apărem în rochiile noastre de doliu, îi răspunde ea. După desert, Nuharoo se scuză ca să meargă să psalmodieze. E tot mai puternic atrasă de budism, de la moartea lui Hsien Feng. Pereții ei sunt acoperiți cu tapiserii reprezentându-l pe Buddha. Dacă ar fi permis, ea ar ordona construirea unui Buddha gigantic în mijlocul sălii de audiență. Nu am odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
duc sicriul pe umeri pas cu pas către mormânt. Stau în genunchi și mă rog ca spiritul lui Hsien Feng să-și găsească pacea în viața sa viitoare. Două sute de călugări taoiști, două sute de lama tibetani și două sute de budiști psalmodiază. Vocile lor sunt armonioase în mod straniu. Rămân îngenuncheată înaintea altarului până când ceilalți termină să își ia adio de la împăratul Hsien Feng. Știu că nu ar trebui să-l urăsc pe An-te-hai, care e lângă mine spunându-mi ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
descoperit că toți trandafirii ei sunt morți - barbarii au săpat rădăcinile în căutarea lor după „comoara îngropată“. Oasele papagalului ei preferat, Maiestrul Oh-me-to-fu, au fost de asemenea găsite în grădină. Pasărea era singura ființă de acest fel care putea să psalmodieze cântarea budistă Oh-me-to-fu. Gândurile mele se îndreaptă spre Rong. Nu sunt sigură că o discuție cu ea ar ajuta-o să se împace cu moartea fiului ei. Rong se sperie prea ușor și nu aș condamna-o dacă ar considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șterge spre stradă, evitând speriat să mai privească înapoi. Netemător, Bursucul Trei-Coițe se întoarce de pe trotuar, intersectându-se cu Bossul și își lipește calin, fără să șovăie, botul cald, de urechea învinețită și însângerată a celui căzut. Apoi, murmură măsurat, psalmodiind cuvintele: O, nobil fiu! Nu le permite spaimelor Trecerii, să-ți distragă spiritul tău nemuritor. Adună-te! Întărește-te! Trezește-te! Înalță-te! Curând, foarte curând, vei recunoaște tu însuți generoasa Puritate, Plenitudinea, Lumina cea glorioasă și clară a Realității
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
revină la calea de care s-au îndepărtat, cu sau fără voia lor, este natura, amintind de cea a începuturilor, acolo unde fiecare parte componentă a Creației nu încetează să-și înalțe omagiul către Creator: Păsări, albine, greieri - / cu har psalmodiază. / Aripile lor - vii evantaie - / amestecând miresme, fiindcă e un univers traversat de înger, Nevăzut, dar real. Contemplarea celei mai curate și mai aproape de sacru părți a lumii, natura în octombrie, ea însăși Catedrală-n aer liber - cu ecouri, mutatis mutandis
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
se pare iubită dar ireală, absentă, ce-i ațâță doar imaginația, purtându-l prin toate chinurile și înfățișările metaforei, fără să-și semnaleze în vreun fel participarea concretă prin cuvânt sau faptă. Dar ea va rămâne axa în jurul căreia se psalmodiază: „Ca o umbră, ce visare, ca o umbră te apasă/ muzici blânde tempresoare umerii să ți-i mângâie,/ părul tău ca raza lunii, ca o iarbă mătăsoasă/ mi te-arată numai mie, mi se-arată numai mie./.../ Eu cu mâna
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
lui Lanark pe un ton sever: — Du-te și adu două farfurii de supă din bucătărie. — De ce? Fă ce ți se spune. El alergă pe lîngă arcade, auzind sunetele liturghiei care veneau de la parterul catedralei. O voce depărtată de preot psalmodia: „Gătit-ai înaintea mea masă den preajama celor ce mă năcăjăsc...“. Jack stătea în bucătărie, ascultîndu-l pe Ritchie-Smollet, care se sprijinea de o masă. — Ar fi fost bine să fim mai prudenți, dar ne-am fript degetele și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Crăciunul, bradul e Înăuntru“. Mi-am scos mătăniile și am Început să frămînt Între degete capetele de mort. Eram sigur că va voi să-i arăt mătăniile. A Întins mîna, iar eu m-am tras Înapoi cu un aer Îngrozit, psalmodiind de zor Om namo Nârâyana. Era convins că are de-a face cu un mare țicnit. Nu eram prea departe de a crede la fel. „Fă-te comod“, mi-a cerut el, „destinde-te“. Mi-am scos pantofii și, așezîndu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mine. Mi-am pus batista la nas și la gură, ca pe un filtru. Dar deja mi se părea că sunt doi Bramanti, iar Pendulul Îmi oscila pe dinainte În direcții multiple, ca o roată cu călușei. Bramanti Începu să psalmodieze: „Alef bet gimel dalet he waw zain het tet jod kaf lamed mem nun samek ajin pe sade qof resh shin tau!“ Mulțimea răspunse, rugându-se: „Parmesiel, Padiel, Camuel, Aseliel, Barmiel, Gediel, Asyriel, Maseriel, Dorchtiel, Usiel, Cabariel, Raysiel, Symiel, Armadiel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fund, flautele modulau acum o muzică dulce, În timp ce ei, În același ritm, loveau cu palmele podeaua și-și Înclinau capetele. Din carlinga aeroplanului lui Breguet, ca un muezin din minaret, Își făcu apariția un al cincilea Duviche, care Începu să psalmodieze Într-o limbă necunoscută, gemând, lamentându-se pe niște tonuri ascuțite, În timp ce tobele Își reluau ritmul, crescând În intensitate. Madame Olcott se aplecase la spatele fraților Fox și le șoptea cuvinte de Încurajare. Cei trei se lăsaseră În fotolii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și unul dintre ei Îi Înfășurase de două ori În jurul gâtului firul Pendulului, În timp ce al doilea ținea pe loc sfera suspendată, sprijinind-o apoi de marginea mesei. Bramanti se năpustise În fața spânzurătorii, Înflăcărându-se maiestuos În mantia-i purpurie, și psalmodiase: „Exorcizo igitur te per Pentagrammaton, et in nomine Tetragrammaton, per Alfa et Omega qui sunt in spiritu Azoth. Saddai, Adonai, Jotchavah, Eieazereie! Michael, Gabriel, Raphael, Anael. Fluat Udor per spiritum Eloim! Maneat Terra per Adam Iot-Cavah! Per Samael Zebaoth et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cădelnițeze, bălăngănindu-și mâinile. - Dom’le, te rog, aer... horcăia acela. Am aici, la piept, o cutiuță... O tabletă... Mor... Popa Băncilă îi prinse ultimile cuvinte. - Mori, satano, mori, că puterea crucii te-a biruit. Înfrigurat, începu să bată mătănii, psalmodiind tropare alandala, de slavă și bucurie a biruinței. Acela mai horcăi o vreme, apoi dădu ochii peste cap și se liniști. Chiar în clipa aceea controlorul deschise ușa compartimentului, cu un entuziasm pițigăiat: „Biletele la control!“ Popa Băncilă, urcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se alătura, pe malurile unor eleștee, populațiilor de broaște, șerpi și șobolani de apă. Pe etajere, cărțile cădeau în genunchi, recitîndu-și cu glasuri gâtuite, pentru început, propriile rânduri, izbucnind apoi într-un cor, pe care, dacă erai atent, îl auzeai psalmodiind: "Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor! Tu ziceai în inima ta: "Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să le ghemuiască la pământ. Era peste puterile unui om să prăvălească niște năluci la pământ. În spate, sub cerul plafonierii taximetrului, Ho diábolos se abandonase extazului său turistic, rotindu-se, ca un corb, pe deasupra gurilor de vărsare și psalmodiind, ca un popă, un text produs de seriile cele mai proaspete ale scriitorilor bucureșteni. Compunerea trebuie să fi fost doldora de înțelesuri ascunse, după cât de tare rânjea Guzganul. Textul era intitulat: Yagdar nu știe ce e îndurarea... Autorul său se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
stăpînire pe o masă, cultul a fost văzut cum reapare în mod regulat. Cele două fenomene au fost puse în legătură de majoritatea observatorilor, Hrușciov fiind cel dintîi: "Cultul personalității seamănă oarecum cu o religie. Timp de veacuri, oamenii au psalmodiat: "Fie-ți milă de noi, Doamne, ajută-ne, Doamne, și ocrotește-ne". Vor fi slujit la ceva acele rugăciuni? Desigur că nu. Dar oamenii au rămas încremeniți în atitudinile lor și cred în continuare în Dumnezeu, în ciuda tuturor dovezilor potrivnice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Ponzio, se lansa în discuții îndârjite despre probleme literare și teologice, politice și sociale. Adesea alți călugări se strângeau în jurul lor, ascultându-l timizi, punându-i întrebări la care răspundea întotdeauna clar și precis. Bătrânii în schimb clătinau din cap psalmodiind și îndepărtându-se mai ales când el declama poezii: Un călugăr care scrie poezii e un sacrilegiu excalamau ei, repetându-și afirmația, vrând parcă să accentueze ideea că diavolul punea la cale ceva necurat printre acele ziduri împresurate pe-afară
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
barbar: "A murit regele. Regele a murit pe veci și de-acum însămânțarea poate să înceapă". După care cu lumânările aprinse, a căror flăcăruie era ocrotită cu mâna dreaptă ca un evantai, procesiunea se îndreptă spre ieșire. Doar primul bărbat psalmodia cuvinte de neînțeles, ceilalți îl urmau fară să scape din vedere flacăra lumânării. Se aflau la marginea unui sătuc pe jumătate ruinat de alunecări de teren și lăsat de izbeliște. Au trecut de poarta unei clădiri joase și lungi. În fața
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
informație culturală și invers, nu putem avea educație culturală fără a o avea pe cea religioasă. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că: „Îndată ce copilul Începe să Înțeleagă, părinții Îl Învăță Simbolul de Credință, cum să se roage și să psalmodieze, precum și rânduielile slujbelor sfinte, mai apoi să Învețe copilul să facă semnul Sfintei Cruci și apoi, este foarte frumos pentru o mamă creștină să-l Învețe pe copilul ei cum să pronunțe dulcele Nume al lui Iisus, când glasul este
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
să-l adori pe Satana, să te prosternezi în fața demonilor mânjiți cu sânge de animal și înzăuați cu podoabe drăcești. Liturghia se prefăcea, ca și obiectele de cult, într-un șir de scârnăvii, de obscenități pe care iluminații întunericului le psalmodiau pe nas. Iar noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii. Și iată, într-o zi de Paști, ce minune, ni s-a arătat Mântuitorul pe care ni-l aminteam ca prin ceață. Numai că de data asta nu am mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
iar acolo erau prezenți îngerii care îi răspundeau într-un cor numeros. Atunci gărzile au alergat spre ușa închisorii, pe care au văzut-o închisă și sigiliul intact. Pândind înăuntru au văzut o mulțime de îngeri îmbrăcați în alb care psalmodiau și spuneau: „Mărire în cer Dumnezeului atotputernic!“. Cuprinși de frică au anunțat tribunul de ceea ce se petrecea. 8. El s-a ridicat și a alergat repede la ușa închisorii: a văzut lanțul la locul lui și sigiliul intact; a auzit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
5, 19). Iubitor al cântării în Biserică, pe care o folosise cu succes în opera sa misionară, Niceta sesizează că adversarii cântării, sub pretextul unei tăceri cinstite, voiau să lovească în profețiile referitoare la Mântuitorul Hristos. Prin lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să destrame farmecul frumoaselor slujbe împodobite cu cântări și le dă îndrumări cu privire la rostul cântării psalmilor în viața lor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]