428 matches
-
distinge un nivel biologic-vegetal (vegetativă unul biologic-animal (ce are la bază mișcarea prin sine însușiă, un nivel uman-intelectiv și unul rațional (spirituală. La om, toate aceste nivele se află în continuitate, dar ființele biologice se pot opri la nivele inferioare. Psihismul, în ansamblu, exprimă „forma corpului”. Concepția aristotelică s-a topit apoi în dogmatica iudeo-creștină, în care sufletul uman apare ca ceva cu totul special, insuflat omului de către Dumnezeu, după ce corpul i-a fost plămădit din materie. Astfel, la moarte sufletul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
natură complet diferită de cea a materiei (res cogitansă, pe când trupul face parte din lumea corporală (res extensaă. Animalele și tot regnul biologic s-ar plasa și ele în această ultimă categorie, întrucât nu au suflet. La om, legătura dintre psihism și corp s-ar realiza în glanda pineală prin intermediul „spiritelor animale”. Dualismul cartesian a lipsit înțelegerea psihismului uman de asemănarea și continuitatea sa cu psihismul biologic, care, după instituirea sa aristotelică, se păstrase două mii de ani. Situația a început să
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
extensaă. Animalele și tot regnul biologic s-ar plasa și ele în această ultimă categorie, întrucât nu au suflet. La om, legătura dintre psihism și corp s-ar realiza în glanda pineală prin intermediul „spiritelor animale”. Dualismul cartesian a lipsit înțelegerea psihismului uman de asemănarea și continuitatea sa cu psihismul biologic, care, după instituirea sa aristotelică, se păstrase două mii de ani. Situația a început să se schimbe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a apărut psihologia ca știință
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
plasa și ele în această ultimă categorie, întrucât nu au suflet. La om, legătura dintre psihism și corp s-ar realiza în glanda pineală prin intermediul „spiritelor animale”. Dualismul cartesian a lipsit înțelegerea psihismului uman de asemănarea și continuitatea sa cu psihismul biologic, care, după instituirea sa aristotelică, se păstrase două mii de ani. Situația a început să se schimbe în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când a apărut psihologia ca știință, dar sfidarea cartesiană rămâne o problemă și în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
îmbătrânire și moarte, ca la animale. Comportamentele animale instinctuale sunt reglate de bio-psiho-ritmuri - somn-veghe, rut, hibernare, migrare -, de factori climatici și ambientali, reglaj care nu se regăsește decât parțial la om. La om reîntâlnim aproape toate aceste aspecte biologice ale psihismului în derularea cărora este esențială organizarea și funcționarea creierului, ca sistem autarhic ce culege și prelucrează informații. Operaționalitatea, preluarea informațiilor la nivelul creierului asigură o anumită capacitate de rezolvare a problemelor, pe baza cunoașterii, înțelegerii și abilităților de performanță operațională
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Operaționalitatea, preluarea informațiilor la nivelul creierului asigură o anumită capacitate de rezolvare a problemelor, pe baza cunoașterii, înțelegerii și abilităților de performanță operațională, ceea ce la om se va numi inteligență. Funcționarea corporal-cerebrală asigură, de asemenea, un anumit stil comportamental caracteristic psihismului indivizilor, în sensul a ceea ce la om se va numi temperament. Psihismul uman se formează și se afirmă însă într-un context specific ce presupune limbajul asertiv supraindividual, normele și valorile, instituțiile, practicile sociale și vizarea transcendenței. Dincolo de sinele primitiv
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a problemelor, pe baza cunoașterii, înțelegerii și abilităților de performanță operațională, ceea ce la om se va numi inteligență. Funcționarea corporal-cerebrală asigură, de asemenea, un anumit stil comportamental caracteristic psihismului indivizilor, în sensul a ceea ce la om se va numi temperament. Psihismul uman se formează și se afirmă însă într-un context specific ce presupune limbajul asertiv supraindividual, normele și valorile, instituțiile, practicile sociale și vizarea transcendenței. Dincolo de sinele primitiv, despre care se poate vorbi și la animale, în cazul persoanei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
într-un context specific ce presupune limbajul asertiv supraindividual, normele și valorile, instituțiile, practicile sociale și vizarea transcendenței. Dincolo de sinele primitiv, despre care se poate vorbi și la animale, în cazul persoanei umane trebuie să se țină cont de un psihism conștient, în specificul său reflexiv, subiectiv, intențional și asertiv, capabil de libertate și autodeterminare. Psihismul conștient al omului se dimensionează prin asimilarea cunoașterii „teoretice” a lumii, așa cum aceasta e structurată în cadrul socio-culturii în care el există. Tot prin intermediul logosului (al
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și vizarea transcendenței. Dincolo de sinele primitiv, despre care se poate vorbi și la animale, în cazul persoanei umane trebuie să se țină cont de un psihism conștient, în specificul său reflexiv, subiectiv, intențional și asertiv, capabil de libertate și autodeterminare. Psihismul conștient al omului se dimensionează prin asimilarea cunoașterii „teoretice” a lumii, așa cum aceasta e structurată în cadrul socio-culturii în care el există. Tot prin intermediul logosului (al limbajului, al narațiuniiă, subiectul îi caracterizează pe alții (Conform multor studii ale teoriei relativitățiiă intrând
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
limbajuluiă. Individul uman, persoana umană se mai dimensionează prin statute și roluri sociale, prin funcționarea sa în cadrul unor practici sociale instituționalizate, prin vizarea valorilor de bine, adevăr și frumos, prin contemplarea transcendenței. Omul este o ființă biologică și are un psihism în virtutea acestei apartenențe ce-i conferă și o dimensiune socială. Caracterizarea omului ca ființă bio-psiho-socială nu surprinde însă ceva care să îl diferențieze clar de universul biologic. Eventual, omul în specificitatea sa, ar putea fi caracterizat ca o ființă dimensionată
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
conferă și o dimensiune socială. Caracterizarea omului ca ființă bio-psiho-socială nu surprinde însă ceva care să îl diferențieze clar de universul biologic. Eventual, omul în specificitatea sa, ar putea fi caracterizat ca o ființă dimensionată prin conștiință, logos și spiritualitate. Psihismul uman se formează însă și se afirmă într-un context specific, care are aspecte și instanțe, ce nu se întâlnesc în biologie. Astfel, dacă la individul biologic se poate vorbi deja de un sine (selfă într-un sens special, la
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un context specific, care are aspecte și instanțe, ce nu se întâlnesc în biologie. Astfel, dacă la individul biologic se poate vorbi deja de un sine (selfă într-un sens special, la persoana umană trebuie să se aibă în vedere psihismul conștient în specificul său reflexiv, subiectiv intențional și asertiv, capabil de libertate, care se manifestă în interiorul logosului și vizează transcendența. La om funcționează limbajul asertiv, argumentativ și critic, nu doar cel comunicativ, prezent și la indivizii biologici. Prin limbaj se
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pot formula expresii, narațiuni, istorii, evaluări, caracterizări și teorii asupra realității. Tot acest univers asertiv formulat prin sisteme semiotice diverse, ce au la bază limbajul natural, se desfășoară la un nivel supra-individual, el persistând dincolo de, și deasupra indivizilor umani, cu psihismul lor conștient, asimilând și îmbogățind această instanță a „logosului”. Capacitatea asertivă a limbajului uman joacă, desigur, un rol și la nivelul psihismului conștient al persoanei, care se dimensionează prin asimilarea cunoașterii „teoretice” a lumii, structurată ca și modelele coerente ale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
la bază limbajul natural, se desfășoară la un nivel supra-individual, el persistând dincolo de, și deasupra indivizilor umani, cu psihismul lor conștient, asimilând și îmbogățind această instanță a „logosului”. Capacitatea asertivă a limbajului uman joacă, desigur, un rol și la nivelul psihismului conștient al persoanei, care se dimensionează prin asimilarea cunoașterii „teoretice” a lumii, structurată ca și modelele coerente ale realității experimentate, imaginate sau despre care învață prin educație. Tot prin această instanță a logosului și teoreticului, el reușește să descrie și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sau despre care învață prin educație. Tot prin această instanță a logosului și teoreticului, el reușește să descrie și să caracterizeze alte persoane, dincolo de atașamentul direct față de o persoană sau alta și de introjectarea imago-urilor altora în structura propriului psihism. Persoana caracterizată se plasează în poziția de persoană a III-a, în poziția de „el”, față de comunicarea între „eu” și „tu”. Pe aceeași cale, subiectul, cu psihismul său conștient - plasat în perspectiva persoanei I - intră în contact cu eroi ideali
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o persoană sau alta și de introjectarea imago-urilor altora în structura propriului psihism. Persoana caracterizată se plasează în poziția de persoană a III-a, în poziția de „el”, față de comunicarea între „eu” și „tu”. Pe aceeași cale, subiectul, cu psihismul său conștient - plasat în perspectiva persoanei I - intră în contact cu eroi ideali, cei ai istoriei, cei imaginari, de mit sau roman. Ei fac parte din arhetipurile lui Jung, dar, în prezent, sunt studiați prin prisma teoriei relative a persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
relative a persoanei. Existența umană se dimensionează și prin norme sociale și valori. Instituțiile social-culturale funcționează supraindividual, structurate prin sisteme ierarhice de norme, în cadrul cărora se desfășoară practici umane diverse: învățământ, muncă, politică, creație artistică. Individul uman, persoana umană cu psihismul său conștient se dimensionează și prin statute și roluri sociale, prin funcționarea sa într-un cadru instituționalizat, care, de asemenea, este supraordonat subiecților individuali. În sfârșit, existența umană se mai dimensionează prin instanța valorilor, prin aspirația pe care o exercită
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
este supraordonat subiecților individuali. În sfârșit, existența umană se mai dimensionează prin instanța valorilor, prin aspirația pe care o exercită adevărul, binele și frumosul, prin vizarea transcendenței care, în primă instanță, a fost concepută sacral. În dimensiunea persoanei umane, a psihismului său conștient se reflectă și se oglindesc și aceste instanțe supraindividuale ordonate de norme și valori. 1.4. Temperament și caracter În prezent, psihologia persoanei se preocupă de posibilitățile și de circumscriere a individului uman prin trăsăturile ce-l caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de semn distinctiv ce servește pentru a recunoaște un obiect, a distinge o ființă. În cazul ființei umane, termenul s-a referit la modul obișnuit de a resimți și reacționa, cu accent pe aspectul structurat prin educație și experiență a psihismului. Conceptul a căpătat însă și importante conotații etice privitoare la maniera morală de a se comporta a individului. De aceea, în expunerea problemei caracteriologiei, la un moment dat se va face referință la virtuțile lui Aristotel, la eroii ideali, paradigmatici
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
dar toate zodiacele circumscriu un număr finit de tipuri temperamental-caracteriale. Tipologia hipocrato-galenică O altă variantă celebră a tipologiei temperamental-caracteriale este cea a medicinei hipocratice. Ea pornește de la nivelul biologic, de la interpretarea funcționării echilibrate a corpului uman. Așa cum, în gândirea greacă, psihismul era o caracteristică biologică ce se extindea fără discontinuități până la om, cele patru umori ce stau la baza funcționării echilibrate a corpului sunt și garantul funcționării normale sau anormale a psihismului. Este o primă și excelentă înțelegere atât a unității
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
funcționării echilibrate a corpului uman. Așa cum, în gândirea greacă, psihismul era o caracteristică biologică ce se extindea fără discontinuități până la om, cele patru umori ce stau la baza funcționării echilibrate a corpului sunt și garantul funcționării normale sau anormale a psihismului. Este o primă și excelentă înțelegere atât a unității bio-psihice, cât și a legăturii dintre fond și episodul de viață trăit maladiv. La baza sistemului stau patru umori: sângele, flegma (pituitaă, bila galbenă și cea neagră. Ele pot fi în
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
unei persoane în perspectivă tipologică sau în sens de ființă unică, ancorată în corporalitatea sa, rămâne și în prezent o problemă de investigat, o temă de studiu metodic. Bio-psiho-tipologia în secolul XX Faptul că există o legătură între corporalitate și psihism - în sensul unei tipologii - a fost sugerat de doctrina hipocratică, care nu aduce însă în discuție forma corpului. Tradiția fisiognomică a Europei s-a concentrat pe expresivitatea feței și moralitate. La sfârșitul secolul al XIX-lea teoria degenerescenței și doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
însă în discuție forma corpului. Tradiția fisiognomică a Europei s-a concentrat pe expresivitatea feței și moralitate. La sfârșitul secolul al XIX-lea teoria degenerescenței și doctrina lui Lombroso au stimulat din nou ideea legăturii dintre ansamblul corporalității înnăscute și psihismul individului. Era o reacție împotriva localizaționismului anatomo-patologic ce se impusese prin Wirchow în medicina secolul al XIX-lea. Descoperirea funcțiilor glandelor endocrine și a integrării ce o realizează sistemul nervos central a stimulat preocupările față de teren în medicină și personologie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
o contrafață înspre intimitate, a manifestării și expresivității publice de tip mască și a reprezentării sociale a acesteia. Subiectivitatea este necesară pentru a contracara permanenta tentație de alunecare spre „impersonal”. În franceză, de altfel, termenul „personne” înseamnă „nimeni”. Conceptul de „psihism al persoanei umane” le include pe toate, cu specificația că psihismul uman pornește de la dimensiunea biologică și se prezintă ca o continuitate a psihismului biologic. Noțiunea de „minte” (mindă s-a impus mai recent, mai ales în cadrul cognitivismului filosofic (mind
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mască și a reprezentării sociale a acesteia. Subiectivitatea este necesară pentru a contracara permanenta tentație de alunecare spre „impersonal”. În franceză, de altfel, termenul „personne” înseamnă „nimeni”. Conceptul de „psihism al persoanei umane” le include pe toate, cu specificația că psihismul uman pornește de la dimensiunea biologică și se prezintă ca o continuitate a psihismului biologic. Noțiunea de „minte” (mindă s-a impus mai recent, mai ales în cadrul cognitivismului filosofic (mind body problemă și al studiilor neurofiziologice privitoare la biologia conștiinței. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]