KorAP: Find »[drukola/base=psihobiografie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

118 matches

Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

automat funcțional. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele demențiale și el nu poate fi nici oprit și nici recuperat. 3) Regresiunea Regresiunea apare după completa formare a personalității și ea constă în întoarcerea la etapele funcțional-comportamentale anterioare cronologic din psihobiografia bolnavului respectiv, fiind de fapt vorba de o regresiune funcțională fără a afecta integritatea organizării structurale a sistemului personalității. Aceasta are un caracter reversibil și poate fi corectat. Acest model psihopatologic este ilustrat de sindroamele nevrotice, fobic-obsesive, anxioase, isterice, de

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
interacțiune unele cu altele, și anume: sfera somatică, sfera vieții psihice și sfera socială, așa cum se poate vedea din schema de mai jos. fig. pg. 179 ms Condiționare genetică: - reacții de alarmă, - predispoziție morbidă, Boală, Sănătate, Bilanț, Hrană, Vârstă Identitate Psihobiografie Reacții de așteptare Organizarea Eului Organizarea instinctelor Antecedente patologice familiale, Relații și comunicare în familie, Profesie, Clasă socială, Epocă istorică, Nivelul cultural Sfera somatică Sfera psihică Sfera socială În psihopatologie, sistematizarea sindromologică este orientată după modelul biologic al medicinei somatice

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
tulburări de relații interpersonale care merg de la exploatarea celuilalt până la tulburări de aprecierea valorii sau a sentimentelor acestuia. Exhibiționism, fantasme sau atotputere, sentimentul de a avea orice drept, oscilația caracteristică între pozițiile extreme de idealizare și de devalorizare a celorlalți. Psihobiografia personalităților psihopatice Caracteristicile personalităților anormale de tip psihopatic, presupun un anumit mod sau stil de viață al acestora și implicit un anumit „destin”. Aceste aspecte sunt cuprinse în caracteristicile psiho-biografice ale acestor indivizi. O analiză psiho-biografică a personalităților psihopatice pune

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
conflictuale ale pacientului printr-un act terapeutic, reparator (restaurare). Tot în schema de mai sus se poate desprinde clar faptul că înțelegerea „reacției”, precum și a „patologiei reactive”, în general, este posibilă numai prin raportarea acesteia la istoria vieții individului, la psihobiografia acestuia (L. Binswanger, Y. Pélicier). Orice persoană se situează între „necesitatea internă a constituției sale somato-psihice și constrângerile externe ale lumii” afirmă Y. Pélicier. Persoana primește stimuli din mediu și răspunde prin acțiuni, conduite etc. În funcție de calitatea, intensitatea, durata și

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
internă a constituției sale somato-psihice și constrângerile externe ale lumii” afirmă Y. Pélicier. Persoana primește stimuli din mediu și răspunde prin acțiuni, conduite etc. În funcție de calitatea, intensitatea, durata și utilitatea acestora se disting următoarele reacții: reacții normale și reacții patologice. Psihobiografia unei persoane are un caracter evenimențial. Persoana asimilează stimulii și elaborează răspunsuri la acțiunea acestora. Istoria psiho-biografică se înscrie în limitele situațiilor evenimențiale ale vieții individului, situații în care este angajat în totalitate, fiind în același timp, în mod permanent

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
persoanei de factorul psihotraumatizant. Faptul echivalează cu „uitarea” evenimentului patogen. Persoana se va referi la „situația psihotraumatizantă” la timpul trecut, ca la un eveniment pe care l-a depășit și de care se consideră detașată. El este inclus însă în „psihobiografia” sa personală. K. Schneider explică mecanismele psihopatologice ale reacțiilor, în raport cu o anumită configurație a aparatului psihic. El distinge, două dimensiuni ale acestuia, direct interesate în procesul reacțiilor. Acestea sunt fondul psihic (Untergrund) și arrier-planul (Hintergrund). Fondul psihic al reacției la

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
depresie. 3) Dezvoltările isterice Acestea se consideră a fi legate de complexele sexuale ale bolnavului fixate încă din copilăria acestuia (S. Freud). Se notează existența unei sugestibilități crescute, tendința la exhibiționism, imaturitate emoțional-afectivă, tendința la forme de conversiune isterică. În psihobiografia acestor indivizi se notează existența unor carențe emoțional-afective familiale în copilărie (absența tatălui, mame care și-au neglijat rolul etc.). 4) Dezvoltările ipohondriace Acest tip de tulburări sunt puse în legătură cu patologia pulsională (Hansen). Frica, suspiciunea, organizate sau centrate în jurul propriului

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
delirul poate fi considerat sub mai multe aspecte: din punct de vedere fenomenologic, ca pe o experiență, din punctul de vedere al performanțelor psihologice, ca pe o tulburare de gândire, în sens psihopatologic, ca pe o creație mintală morbidă, în raport cu psihobiografia bolnavului, ca pe un accident ontologic, sau ca o stare de regresiune. J. Suter a arătat că un delir nu apare niciodată în mod spontan, ci el este precedat în evoluția sa de o stare pre-delirantă, în cursul căreia se

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
aibă un caracter stabil, durabil, bine organizat, cu o tematică precisă. La acestea se vor avea în vedere modul de viață, relațiile interumane și comportamentul acestor bolnavi, toate raportate direct la existența delirului. Analiza persoanei delirantului trebuie să cuprindă și psihobiografia acestuia, cu tonte particularitățile sale, evenimentele vieții trăite de bolnav, momentele cheie ale existenței acestuia în legătură cu apariția, consolidarea și evoluția delirului (E. Kretschmer, J. Wirsch, N. Rettenstöl, K. Conrad, L. Binswanger). Având în vedere cele de mai sus, în analiza

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
de viață”, specifice bolnavilor psihici, înscrise în ordinea ontologică a existenței acestora și care sunt explicit-comprehensibile numai din acest punct de vedere. O cunoaștere a experienței delirante se impune a fi făcută prin analiza „istoriei vieții personale” a bolnavului, a psihobiografiei acestuia. În acest sens remarcăm următoarele aspecte caracteristice oricărei forme de experiență delirantă: existența unui anumit „teren psihologic” pe care se dezvoltă starea delirantă, existența unei stări prelungite de tensiune emoțională intrapsihică, cu întoarcerea individului către sine însuși, plasarea bolnavului

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
abstracții ale unității indisolubile ale ființei umane, ale ființei antropologice”. Ele nu pot fi separate decât arbitrar, și numai, din necesități didactice. Sensul bolii nu poate fi separat de sensul general al existenței umane. Acest sens se află înscris în interiorul psihobiografiei persoanei respective sau, după expresia lui L. Binswanger, a istoriei vieții interioare a acesteia. Boala, în acest caz, depășește limitele sale pur și exclusiv medicale, înscriindu-se într-o dimensiune ontologică ce poate fi înțeleasă printr-o analiză de tip

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
exclusiv medicale, înscriindu-se într-o dimensiune ontologică ce poate fi înțeleasă printr-o analiză de tip psihologico-hermeneutic. Sensul bolii este determinat de sensul vieții persoanei respective așa cum vom vedea mai departe când ne vom ocupa de analiza psihopatologică a „psihobiografiei” bolnavilor psihici. G. von Bergman afirmă că „în biografia bolnavului, în istoria sa trăită în intimitate, există într-o anumită măsură un teren comun corporal, psihic și spiritual al persoanei umane”. Acesta ne oferă cheia înțelegerii fenomenelor psihice normale, dar

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
situații morbide ale vieții individului. Antropologia psihopatologică urmărește să descifreze sensurile dramatice ale vieții, în care „suferința” este numai un sector. Pentru a găsi o interpretare unică a semnificației fenomenelor morbide somatice, psihice sau psihosomatice, psihopatologia se adresează existenței umane, psihobiografiei individului, iar răspunsul acesteia este cuprins în natura ființei umane, în echilibrul balanței psihosomatice al acesteia. Semnificația tulburărilor psihosomatice Am precizat caracteristicile și cadrul tulburărilor psihosomatice. Să încercăm să facem o analiză a semnificației acestui grup de tulburări, cu caracteristici

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Din punct de vedere psihologic, psihopatologic și moral, problema imitării sau a mascării bolilor și a suferințelor produse de acestea aduce în discuție două probleme: sinceritatea și minciuna (A. Porot). Dincolo de aceste aspecte, trebuie să vedem ce „evenimente” existente în „psihobiografia” acestor indivizi contribuie la adoptarea unor asemenea „atitudini-conduite”. Acestea sunt reprezentate prin următoarele: carențe emoțional-afective, frustrări, timiditate constituțională, dificultăți de adaptare-integrare, imaturitate afectivă sau situații de dependență afectivă, intelect de limită sau diferite grade de debilitate mintală, complexe de inferioritate

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
avute în vedere relațiile dintre persoană și situațiile vieții acesteia. Pentru K. Menninger, personalitatea este formată din „nucleul ereditar” la care se adaugă factorii dobândiți în cursul vieții (modelele parentale, frații, familia de origine, mediul fizic, educația, cultura, valorile moral-religioase, psihobiografia individuală, modelele de comportament, relațiile sociale, profesiunea, nivelul de instrucție, căsătoria, bolile fizice sau psihice etc.). În ceea ce privesc situațiile, K. Menninger consideră că acestea sunt reprezentate de circumstanțele sau evenimentele vieții cu care se confruntă individul și la care

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
o parte, rezultatul dispozițiilor sale sufletești, iar pe de altă parte rezultatul valorilor morale, spirituale și culturale interiorizate de acesta și devenite pentru el, alături de natura sa biologică primară o a doua natură sufletească și spirituală. Ambele contribuie la configurarea psihobiografiei unui individ. 1) Modelele de existență psihologică În ceea ce privește modelele psiho-biografice, există numeroase contribuții în această problemă. Psihologia și psihanaliza, iar ulterior psihologia diferențială și comparată, au adus extrem de multe date și au propus numeroase tipuri, în ceea ce privește tema studiului nostru. Ne

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sau reținuți, cruzi, inafectivi, mitomani, sociopați etc.), sunt persoane incapabile de a simți, de a fi și de a se comporta la fel cu ceilalți. Nu trebuie considerați bolnavi psihici, ci „personalități structurate disarmonic” cu implicații asupra modului de viață. Psihobiografia personalităților psihopatice este încărcată de conflicte, eșecuri, dificultăți de adaptare, schimbări frecvente de domiciliu, loc de muncă, partener de cuplu, profesiuni etc. Permanent nemulțumiți de propria lor persoană, dar și de lume, de ceilalți, personalitățile psihopatice suferă ei înșiși și

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
se întâlnesc în „vinovăția tragică”, ce combină culpabilitatea psihologică a persoanei cu vinovăția morală a acesteia. Vinovatul va trebui să pătimească, să sufere, întrucât prin suferință se va putea „spăla” (acțiune catartică) de vinovăție. Existența tragică este un model de psihobiografie absurdă care nu poate fi ocolită. Persoana tragică este un damnat al soartei. El trebuie să pătimească, să accepte suferința ca pe o împăcare cu soarta. Aceasta este singura, unica speranță a celor care nu mai au ce spera. Acceptarea

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
deveni permanentă. Angoasa este teama de pericol. Este tensiunea așteptării sfârșitului. Existența, viața normală, este o viață liberă, întrucât ea nu este amenințată de pericole. Dimpotrivă, viața bolnavului, este o viață închisă, limitată prin prezența pericolului. Aceasta este diferența dintre psihobiografie și pato-biografie: absența pericolului, în primul caz, și prezența acestuia, în cel de-al doilea caz. Viața normală este un model de existență care curge firesc. Viața bolnavului este o existență ruptă, întreruptă, amenințată, al cărui curs firesc este schimbat

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
atât de vast și de polimorf domeniu reprezentat de psihozele colective. Schema de la p. 474 ??? (sus) din ms. exprimă atât structura psihologică a grupului social-uman, reprezentată prin Supra-Eul colectiv, Eul colectiv și Inconștientul colectiv, cât și dinamica sa istorică sau psihobiografia grupului social-uman (trecut, prezent, viitor). La această schemă distingem două „zone” sau „tendințe” de manifestare psiho-socială ale grupului uman respectiv și anume: zona de sublimare psiho-culturală a Supra-Eului colectiv, caracterizată printr-o „întoarcere în trecut”, o reactualizare a evenimentelor, de

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
în relațiile statului cu bolnavul psihic, lucrurile stau însă cu totul altfel. Nebunia este resimțită ca infamată, ca un pericol social. Eticheta de bolnav psihic devine un stigmat care va persista încă multă vreme, chiar după vindecarea bolnavului. Trecutul acestuia, psihobiografia lui, chiar „antecedenții”, în cazul în care există și sunt cunoscuți, vor greva serios asupra persoanei sale, asupra statutului său social. Chiar dacă nu va fi „respins” de societate, suspiciunea față de acesta nu va dispare ușor sau chiar deloc. Rezultă, din

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
adoptarea unei atitudini caritabile. De înțelegere a bolnavului psihic ca pe o persoană aflată în suferință, iar boala psihică ca pe o experiență sufletească negativă, ca pe un tip particular de accident ontologic. Nebunia se înscrie, în felul acesta, în psihobiografia individului. Mai exact în acea experiență a vieții interioare a acestuia, devenind o formă particulară a naturii sale. Trebuie să vedem în această relație dintre etică și psihopatologie un important pas înainte în cunoașterea, înțelegerea și prețuirea umanului. 46. RAPORTURILE

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
epileptic paroxistic. Prosopagnozia: agnozia figurilor, incapacitatea bolnavului de a recunoaște persoanele cunoscute după figura acestora. Psihastenie: nevroză caracterizată prin asocierea angoasei cu fobii și obsesii, la care se adaugă inhibiție intelectuală, timiditate, manii mintale (precauție, îndoială, perfecțiune, control, rezervă, ruminație). Psihobiografie: istoria vieții individuale, ca imagine sintetică de factură ontologică, a formării și evoluției personalității bolnavului, insistându-se pe evenimentele psihotraumatizante, stările de criză etc. care au contribuit la formarea tulburărilor psihice ale acestuia. Psihochirurgie: intervenții neurochirurgicale urmărind tratarea tulburărilor psihice

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Mongolism Monomanie Moria Mutism Narcisism Narcolepsie Narcomanie Negativism Neologism Nevroză Nimfomania Normalitate Nozofobie Obsesie Obtuzie Oligofrenie Onirism Oniroidie Onomatomanie Opoziție Palilalie Panică Pantofobie Paralizie Pasivitate Pederastie Pedofilie Persecuție Perseverare Perversitate Perversiuni sexuale Piromanie Pitiatism Posesiune Potomanie Predispoziție Prodrom Prosopagnozia Psihastenie Psihobiografie Psihochirurgie Psihogenie Psihopatie Psihoplasticitate Psihotraumatism Psihoză Puerilism mintal Raptus Reacție Refugiu Refuz Retard Sadism Satiriazis Sănătate mintală Senilitate Sevraj Simptom Simulare Sindrom Sitiofobia Sociogeneza Status Stereotipii Stigmate Stupoare Sugestibilitate Suicid Surmenaj Tensiune psihică Ticul Timiditate Tip Torpoare Toxicomanie Travestismul Vagabondaj

Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591

sfântul luptă pentru impunerea valorilor morale și spirituale și pentru triumful lor apoteotic, ceea ce reprezintă, de fapt, tot o formă sublimată a unor creații și aspirații utopice. 21 MODELELE PSIHOBIOGRAFICE ȘI SEMNIFICAȚIA LOR MORALĂ Biografie și existență Psihologia generală Înregistrează psihobiografia persoanei ca succesiune de „etape de dezvoltare” sau ca „etape de viață”, raportate atât la profilul psihologic al vârstei respective, cât și la evenimentele exterioare care-l determină. Prin aceasta, ea are, În primul rând, un caracter descriptiv extern. În

Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]