225 matches
-
teoreticienii creativității au căutat răspuns la Întrebarea: Care este forța motoare a creativității ? și au ajuns la un răspuns cu formulare complexă cuprinzând diferite aspecte motivaționale sistematizate apoi pe două categorii: motivații intrinsece și motivații extrinsece, bazate ambele pe tradiția psihodinamică. Multe din aceste teorii prezentau comportamentul creativ ca pe o modalitate de a reduce tensiunea creată de alte dorințe, care sunt inacceptabile. „Motivația intrinsecă e definită ca motivația pentru angajarea Într-o activitate În primul rând de dragul acesteia, deoarece persoana
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
esențiale competența de relaționare și cea oferită de training-uri, spiritul antreprenorial și deschiderea către schimbare, planificarea și emergența diferitelor nivele ale schimbării. În opoziție, grupul profesorilor acordă o mai mare importanță competențelor manageriale și celor de relaționare. 2003 Înțelegerea psihodinamicii culturii și a contractului psihologic într-o perioadă de schimbare organizațională: rezultatele unui studiu empiric Carr Adrian Degeling Pieter Winters Mark Kennedy John Atunci când reforma organizațională este percepută de un anumit grup ocupațional ca afectându-i propria cultură si violându
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
apoi: “Dacă ceva poate să ajute terapia psihică, acel lucru este nominalizarea unei situații pentru care pacientul nu are cuvinte să o descrie! Dacă termenul «stres» nu exista, el ar fi trebuit inventat din motive terapeutice”. 2.4.3. Concepte psihodinamice Conflicte specifice în boală-conversiune Medicul și psihanalistul Franz Alexander (1891-1964) a prezentat o teorie independentă pentru explicarea relațiilor psihosomatice. Prin abordarea psihosomatică el înțelegea utilizarea simultană a metodelor și noțiunilor fiziologice și psihologice. Premisa de bază era că examenele psihosomatice
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
o atenție deosebită identificării unor tipuri conflictuale bine definite cu anumite moduri fiziologice de reacție. Linia sa principală de cercetare este că specificitatea trebuie căutată în situația conflictuală. De aceea, modelul său este adeseori descris ca o “teorie a conflictelor psihodinamice specifice bolii”. S-a făcut o clasificare inițială conform funcțiilor diferite ale sistemului nervos autonom. Alexander a făcut o distincție între stările simpatice și parasimpatice ale pregătirii (Bereitstellungen). Acele stări produse de sistemul simpatic sunt într-o oarecare măsură zadarnice
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
depresivă în care pacientul este dominat de complexul giving up-given up (Engel și Schmale). Depresia poate fi urmată la rândul ei de dezorganizări fizice. Folosind rezultatele lui Engel și Schmale ca punct de plecare, Freyberger (1976 b) citează următorii factori psihodinamici ca fiind caracteristici bolnavilor psihosomatici: 1.Depresie reactivă după pierderea obiectului și trauma narcisică. 2.Elemente de regresiune orală. 3.Apărare împotriva agresiunii. 4.Introspecție insuficientă. Acestea au fost rezumate sub titlul “tulburare a maturizării pregenitale” în scopul de a
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
în sens restrâns (tulburări somatopsihice - psihosomatice) cu următoarele caracteristici: -debut la orice vârstă (mai întâlnite la sfârșitul adolescenței); -o dată precipitate, cursul lor poate fi cronic, simplu sau recurent; -stresul mintal este un factor determinant; în cele mai multe cazuri există tulburări psihodinamice specifice corespunzând tulburărilor organice specifice; există trăsături psihologice izbitor de constante. Afecțiuni somatopsihice: - reacții psihice la tulburări somatice. CAPITOLUL III COMPORTAMENTUL VERBAL ȘI NON-VERBAL În comunicarea interpersonală medic-pacient uneori cuvintele nu sunt de ajuns, apelul la cuvinte este chiar inutil
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Fără îndoială că tehnicile pot funcționa și în absența unei teorii sau validări psihologice, dar consecințele unei asemenea perspective conduc deseori la confundarea fenomenului cu succesul comercial și la perceperea lui ca subiect prea puțin demn de cercetarea psihologică. Abordări psihodinamice ale studiului creativității Abordarea psihodinamică poate fi considerată principala paradigmă a studiului creativității din secolul XX. Pornind de la principiul conform căruia creativitatea este rezultatul tensiunii dintre realitatea conștientă și pulsiunile inconștiente, Freud (1908/1959) susținea că produsele creative ale scriitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
funcționa și în absența unei teorii sau validări psihologice, dar consecințele unei asemenea perspective conduc deseori la confundarea fenomenului cu succesul comercial și la perceperea lui ca subiect prea puțin demn de cercetarea psihologică. Abordări psihodinamice ale studiului creativității Abordarea psihodinamică poate fi considerată principala paradigmă a studiului creativității din secolul XX. Pornind de la principiul conform căruia creativitatea este rezultatul tensiunii dintre realitatea conștientă și pulsiunile inconștiente, Freud (1908/1959) susținea că produsele creative ale scriitorilor și artiștilor reprezintă modalitatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Kubie afirma că, în realitate, conflictele inconștiente influențează negativ creativitatea prin generarea ideilor fixe și repetitive. Studiile recente subliniază atât importanța proceselor primare, cât și a celor secundare (Noy, 1969; Rothenberg, 1979; Suler, 1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativitatea prin generarea ideilor fixe și repetitive. Studiile recente subliniază atât importanța proceselor primare, cât și a celor secundare (Noy, 1969; Rothenberg, 1979; Suler, 1980; Werner și Kaplan, 1963). Deși abordarea psihodinamică a elucidat, poate anumite aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile creativității - revelația (insight) -, dar cercetările au vizat de regulă numai identificarea insight-ului, nu și caracterizarea fenomenului. Ulterior, cercetări izolate asupra creativității, teoria psihodinamică și alte lucrări inițiale pe tema creativității au fost elaborate exclusiv pe baza studiilor de caz efectuate asupra unor creatori renumiți. Criticile aduse metodologiei respective au fost cauzate de dificultatea de a evalua constructele teoretice propuse (precum procesul primar de
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
începutul secolului XX a fost pecetluită de rolul pe care Darwin l-a conferit adaptării în scopul supraviețuirii. După ce a citit lucrările lui Darwin și l-a cunoscut pe Galton, Freud avea să includă mai târziu această idee în abordarea psihodinamică a mecanismelor de apărare și a creativității (Albert, 1996; Ellenberger, 1970; Freud, 1900/1953, 1908/1958). Adaptare, diversitate și selecție naturală: formula empirică a creativității a lui Darwin Din momentul când a fost pusă în discuție pentru prima dată, creativitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de Cox comportau o atitudine prudentă față de supraestimarea impactului coeficientului de inteligență asupra creativității. Fuziunea contribuției lui Cox cu orientarea psihologiei eului a demonstrat că fenomenul creativ nu reprezintă un simplu model comportamental (psihopatologie), nu derivă dintr-un singur nivel psihodinamic (inconștientul), nu exprimă o unică trăsătură (sau dominantă) individuală (comportament antisocial) și nu posedă un singur scop adaptativ. O astfel de viziune asupra creativității a corespuns preceptului psihanalitic conform căruia creativitatea, asemenea celorlalte aspecte ale comportamentului, este multiplu determinată (adică
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1952) și perseverența (Newell, Shaw și Simon, 1962). Totuși, s-a acordat mai puțină atenție factorului care determină acest nivel înalt al motivației. Primele teorii despre natura motivației care stă la baza creativității s-au bazat cu precădere pe tradiția psihodinamică. Multe dintre aceste teorii prezentau comportamentul creativ ca pe o modalitate de a reduce tensiunea creată de alte dorințe, care sunt inacceptabile. De exemplu, Freud (1908/1959, 1915/1957) a afirmat că adulții își pot sublima sau deturna energia excesivă
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Freud afirma că, la fel ca rolul pe care îl are joaca pentru copii, activitatea creativă le permite adulților să-și rezolve stările conflictuale și le oferă ocazia de a da conținut emoțional unei lumi fictive. Alți teoreticieni adepți ai psihodinamicii au sugerat că creativitatea ar putea fi motivată de nevoia de a compensa impulsurile agresive sau distructive inconștiente (de exemplu, Fairbain, 1938; Segal, 1957; Sharpe, 1930, 1950; Stokes, 1963). Alții au afirmat că ego-ul axat pe realitate ar putea utiliza
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de femei cu un nivel înalt de creativitate (Cangelosi și Schaefer, 1992). Studiul a identificat trei necesități psihologice de bază care păreau să fie motorul activității creative a acestor femei: autocunoașterea; autodisciplina și stăpânirea de sine; echilibrarea emoțiilor. Chiar dacă abordarea psihodinamică a propus câteva motive care pot face oamenii să fie creativi, aceste idei erau, într-o anumită măsură, tangențiale față de dezvoltarea unor perspective mai solide asupra raportului dintre motivație și creativitate. Direcția predominantă a lucrărilor teoretice și practice s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Maslow (1943, 1959, 1968). El a subliniat faptul că creativitatea de tipul autorealizării nu este motivată de o dorință de reușită și nici rezultatul „muncii prin intermediul controlului represiv al impulsurilor și dorințelor interzise” (Maslow, 1968, p. 144), așa cum susținea tradiția psihodinamică. În schimb, pentru el, creativitatea de tipul autorealizării este exprimarea spontană a unei persoane ale cărei nevoi mai importante au fost îndeplinite. Totuși, Maslow a admis faptul că există și altfel de creativitate decât cea de tipul autorealizării. El considera
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Stres și apărare psihică”, Resursele umane, nr. 1, Editura Ministerului de Interne, București. Ionescu, G.; Irimia, M. (2003), „Activitatea de evaluare psihopatologică”, Resursele umane, nr. 1, Editura Ministerului de Interne, București. Ionescu, G.; Ungureanu, M.; Liță, Ș. (2002), „Valențele Inventarului Psihodinamic Roadmind în evaluarea psihologică a militarilor care îndeplinesc misiuni de mare risc”, in Perțea, Gh. (coord.), Psihologie aplicată în forțele speciale, Editura AISM, București. Grigoraș, M.; Liță, Ș. (2004), „Contractul psihologic - implicații în organizațiile guvernamentale”, Resursele umane, nr. 4, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
misiuni de mare risc”, in Perțea, Gh. (coord.), Psihologie aplicată în forțele speciale, Editura AISM, București. Grigoraș, M.; Liță, Ș. (2004), „Contractul psihologic - implicații în organizațiile guvernamentale”, Resursele umane, nr. 4, Editura Ministerului de Interne, București. Liță Ș. (2002), Inventarul Psihodinamic Roadmind. Studiu privind validitatea convergentă a variantei scurte, Simpozionul Comportamentul suicidar. Caracteristici, metode de evaluare și tehnici de managementul stresului, CPS și CNJ, Sibiu. Liță, Ș. (2004), „Erori latente în activitatea personalului din domeniu ordinii și siguranței publice - studiu de
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
mamă - și implicit interacțiunea biopsihică stabilită cu ea - este redusă și intermitentă. Efectele frustrării orale (printre care și ostilitatea față de mamă) prezente în copilăria mică ar explica, în viziunea psihanalistă, manifestările oarecum bizare ale personalității adulte de mai târziu. Interpretărilor psihodinamice de factură freudistă li se poate da un anume credit, dar e nevoie și în acest caz de controlul altor variabile, în particular al celor bioecologice (volumul și calitatea proteinelor, de exemplu). Preocupările în acest domeniu au trecut repede de la
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
crească în dauna factorului logos, calitatea factuală a revendicărilor și substanța argumentelor pierzându-și din valoare. Apoi munca managerului este dependentă de relațiile cu ceilalți, de dinamica acestora, precum și de trăsăturile lui de personalitate (îndeosebi de nivelul anxietății sale). La psihodinamica din interiorul relațiilor interpersonale se adaugă psihodinamica din interiorul personalității fiecărui manager, adică ceea ce Janis și Mann (1977) denumeau prin termenul „cogniție caldă”. Mai recent, alți autori (vezi, de exemplu, Lepine și Cardinal, 2000) se referă la transformările profunde care
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a revendicărilor și substanța argumentelor pierzându-și din valoare. Apoi munca managerului este dependentă de relațiile cu ceilalți, de dinamica acestora, precum și de trăsăturile lui de personalitate (îndeosebi de nivelul anxietății sale). La psihodinamica din interiorul relațiilor interpersonale se adaugă psihodinamica din interiorul personalității fiecărui manager, adică ceea ce Janis și Mann (1977) denumeau prin termenul „cogniție caldă”. Mai recent, alți autori (vezi, de exemplu, Lepine și Cardinal, 2000) se referă la transformările profunde care au modificat viața profesională a managerilor. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se subdivid în psihoindividuali și psihosociali sau psihoorganizaționali. Factorii psihoindividuali ai participării gravitează în jurul a trei mari componente ale vieții psihice: motivația, aptitudinile și caracterul. Motivația, cu pivotul ei fundamental nevoia de competență, se instituie în una dintre forțele centrale psihodinamice care conduce participarea. Nu trebuie insistat prea mult pentru a înțelege că satisfacerea trebuințelor, intereselor, aspirațiilor etc. membrilor organizației îi va determina pe aceștia să participe sau nu la viața generală organizațională sau la conducerea ei. Nevoia de competență - înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fie conexată cu medicina, patologia, psihiatria socială, psihologia socială, psihopatologia. Consecința firească a acestui fapt a reprezentat-o explozia în literatura de specialitate a unor termeni, cum ar fi : psihopatologia muncii (Le Guillant, 1984; Dejours, 1985, 1987, 2001; Billiard, 2001); psihodinamica muncii (Dejours, 1993); psihologia socială clinică (Barus-Michel, Giust-Desprairies, Ridel, 1998); clinica muncii (Clot, 1999); psihologia clinică a muncii (Santiago-Delefosse, 1998, 2004); patologia socială a întreprinderii (Meigniez, 1965); patologia organizațională (Kets de Vries, 2001, 2003). După opinia noastră, deși noțiunile lansate
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
muncii sociale, provenea în mod esențial din lucrările lui Freud și ale discipolilor și opozanților săi. În lumina evidențierii relației dintre forțele emoționale inconștiente și organizarea conștientă a comportamentului, el se referea la această școală de gândire ca la psihologia „psihodinamică” sau „de adâncime”. Dar teoria umanistă maslowiană, după cum se poate constata, era superioară reducționismelor de tip freudian. 8.10. Teoria psihologică a valorilortc "8.10. Teoria psihologică a valorilor" Expunem aici, fidel, ideile exprimate de Maslow în ultima parte a
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]