91 matches
-
mai expliciți: „Cronicile literare, tocmai prin mularea lor pe obiect (un obiect constrângătoră, oferă imaginea aceleiași pendulări rodnice între diversele moduri de înțelegere repudiate teoretic.” 1 Și Grigurcu exemplifică (prin citate copioaseă: Vladimir Streinu ne previne asupra pericolului interpretărilor critice psihologizante. Or, comentând Remember și Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale, trasează prozatorului „un portret adânc făcut din incizii psihologice”; promotorul criticii estetice introduce în comentariu criteriul istoric (scriind despre Constant Tonegaruă. În al doilea rând, Grigurcu năzuiește spre
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
degrabă a unei părți din ierarhia sa) între acceptarea unor părți inter pretabile din viața și activitatea Părintelui Arsenie Boca : bilocația (prezența simultană a unei persoane în locuri diferite), fenomene „energetice” (lumini, căldură raportate în jurul mormântului), teme picturale necanonice, dimensiunea „psihologizantă” a scrierilor sale. Există și se manifestă cu putere dorința fierbinte a pelerinilor de a crede, de a se atașa de un „regim devoțional” mai intens, mai plin de emoție, de figura unei personalități pe care o pot înțelege. Ea
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
se poate afirma însă că orientarea socială a revoluției este nimic mai mult decât o proiecție la scară largă a eului traumatizat și ale frustrărilor de natură morală ale lui Marx, așa cum consideră același autor (2011); o astfel de abordare psihologizantă și simplistă ce reduce marxismul și filosofia idealistă germană care l-a anticipat la probleme de natură personală ale unor indivizi suferind de exces de zel intelectual și moralizator, pe lângă faptul că ratează întâlnirea cu mizele filosofice profunde ale unui
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
altfel formulate, dar cu același înțeles. Ceea ce mi se pare o degradare. Când aud un editor că îmi spune: „200 de pagini, că mai mult nu citește nimeni”, când aud: „Alert, pentru că omul nu se încurcă în teorii psihologice și psihologizante”, când mi se spune: „Prea complicat, prea aluziv”, dintr-o dată încep să mă sperii. De 25de ani aud „pe înțelesul maselor”, or, oamenii trebuie ridicați la nivelul artei, și nu arta coborâtă la nivelul lor. Motivele sunt diferite, lumile sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
la actul comunicării politice își reconsideră constant atitudinile, argumentele, limbajul. Dincolo de deschiderile și limitele pe care le înregistrează un model sau altul de reprezentare a procesului de comunicare (abordarea lineară/ deterministă/ cauzală a modelului informațional al comunicării sau accentuarea dimensiunii psihologizante în cazul modelului constructivist), subliniem operaționalitatea unor scheme de reprezentare în evidențierea specificului unui act de comunicare. Din această perspectivă, comunicarea politică se definește prin existența a două axe: una orizontală, subiectivă, care surprinde relația emisie-receptare, și cealaltă verticală, obiectivă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
încă mai expliciți: "Cronicile literare, tocmai prin mularea lor pe obiect (un obiect constrângătoră, oferă imaginea aceleiași pendulări rodnice între diversele moduri de înțelegere repudiate teoretic." Și Grigurcu exemplifică (prin citate copioaseă: Vladimir Streinu ne previne asupra pericolului interpretărilor critice psihologizante. Or, comentând Remember și Craii de Curtea Veche de Mateiu I. Caragiale, trasează prozatorului "un portret adânc făcut din incizii psihologice"; promotorul criticii estetice introduce în comentariu criteriul istoric (scriind despre Constant Tonegaruă. În al doilea rând, Grigurcu năzuiește spre
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
și capacitatea indivizilor de a-și controla propria viață. Dacă Putnam vede capitalul social ca o valoare individuală, alți autori consideră capitalul social ca strict atașat relațiilor interpersonale, fără vreo extensie automată în societate. Paul Whiteley (1999) prezintă o concepție psihologizantă a capitalului social. Pentru el, caracteristicile sale rezidă în indivizi și nu în relațiile dintre ei, astfel încât măsurarea capitalului social se realizează la nivel individual. Caracteristicile sunt legate de personalitatea indivizilor, de credințele normative și codul lor moral și de
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
legal constituite, Ț�nnies le opune, cu oarecare nostalgie, contratipul unei comunit??i fuzionale, dominate de organic ?i de afectiv, pe scurt solidare [Aron, 1935]. Cu toat? importan?a crucial? a acestei c?r?i � �n ochii multora capodoperă sociologiei psihologizante fiindc?, dup? Ț�nnies, oamenii prin voin?a lor creeaz? leg?turile sociale � mesajul pe care-l con? inea n-a fost bine �n?eles �n acel moment. Au trebuit s? treac? dou?zeci de ani pentru că opera s?-?i
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
una din căile cele mai moderne, atunci, era perspectiva endocrină. Enorma cantitate de fapte clinice, tezaurul descoperit în cazuistica endocrino-psihologică, a întărit convingerea existenței suportului biochimic în bolile psihice. Etapa istorică a coincis cu apariția altor concepții, cu interpretări excesiv de psihologizante. Respingând nu realitatea faptului psihologic, ci simplismul unor interpretări subiective, neconcludente și neproductive, opera profesorului Parhon derivă din fapte de observație sau de experiment. Această școală a fost, în esența ei, un laborator, și nu o doctrină. Opera vastă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dandy. Vor să epateze, cruzimea lor afișată este tocmai una din formele de manifestare a acestei voințe de epatare, de scandal, de exploare a frontierelor pe care umanul le are În comun cu animalul. Este o literatură În același timp psihologizantă și marcată de teza, existențialistă, a divorțului dintre lume (societate, doxa) și individul aflat În plin conflict Între inconștient și supraeu. Noi ne oprim la doi dintre ei: Frédéric Beigbeder, al cărui ultim roman Au secours pardon tocmai a ieșit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin răvășit de experiențe traumatizante, abruptă (discursul indirect liber este copios utilizat) dar conectată mai tot timpul la perfuzii cu ironii și autoironii roborative. Lydie Salvayre creează un univers interior halucinant dar totodată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
recunoscut că romancierele franceze ale ultimilor ani nu spun nimic nou - cu excepția lui Marie Redonnet, despre care vom vorbi În capitolul despre minimalism. Nu-și pun probleme formale de limbaj, nu inventează estetic, nu configurează poetici alternative. Scriu intimist, biografist, psihologizant (articolul-manifest al „autoficțiunii”, semnat de Marie Darrieussecq apare Într-o revistă de specialitate, Poétique, În 1992 și are prea multe referințe bibliografice pentru a se scutura de statutul unui articol, la rîndu-i, de specialitaste; romanaciera Însăși a scăzut mult după
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nici cea a vreunei opțiuni estetice. Funcționarea acestei literaturi este caracterizată foarte bine de paradoxul lui Crisip: „Dacă spui ceva, acel ceva Îți iese pe gură; dacă spui car, atunci un car Îți iese pe gură.” Nu tradiționalismul realist și psihologizant este În sine un defect al romanului Annei Gavalda. Autoarea, cum remarcă și Livius Ciocârlie, evită pateticul. Mai ales prin dimensiunea procustiană a frazelor - tertip consacrat recent de Amélie Nothomb. Nici, la rigoare, prozelitismul narațiunii, genul true story sau, dacă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să conced că, o dată cu restrîngerea ariei vitale a individului pe orizontală, corelativă cu extinderea ei În profunzime - astăzi noii preoți sînt psihoterapeuții - literatura care și-a cîștigat prestigiul cel mai mare a fost aceea claustrofilă. I se poate spune și „psihologizantă”. Focalizarea țintește personajul În serii de manifestări mai mult sau mai puțin analitice astfel dispuse Încît spre final să se poată revela ceea ce ține de capacitățile lui invizibile - de natură inefabilă: cu cît mai ascunse, cu atît mai puternice. „Dumnezeu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a autoarei. Cu o mare doză de artificial, romanul e realizat mai mult la nivelul liric al motivului (solitudinea bătrâneții). Simțind parcă pericolul autopastișei, A. inaugurează prin Sertarul cu medalii (1980) un roman de familie (cu note autobiografice), unde accentului psihologizant i se adaugă respirația epică a dimensiunii istorice. Este vorba de familia bucovineană de la finele veacului XIX și începutul de secol XX. La un prim nivel de lectură, cartea este o nouă sumă de psihologii individuale, însă în profunzime ea
ALEXANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285245_a_286574]
-
color: #000000;"><spân style="font-size: medium;"> și preluată în aplicația pentru CEaC? Practicile restaurative sunt o extindere a conceptului de justiție restaurativa, care se utilizează în scopul obținerii justiției într-un mod alternativ celui clasic punitiv. Perspectiva înrădăcinată în abordări psihologizante și utilizată, de exemplu, în medierea dintre victima și infractor, reconcilierea restaurativa nu pare că ar putea produce schimbările necesare pentru persoanele din Pată Rât. Ar putea părea chiar bizară aplicarea acestei idei în Pată Rât, doar că lucrurile se
Cluj Capitală Culturală sau justiție culturală ca soluție la injustiții sociale? () [Corola-website/Science/296155_a_297484]