KorAP: Find »[drukola/base=psihometric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...14 >

336 matches

Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384

la semnificații generale implicând orice probă psihologică. Totuși, într-o definiție aproximativă a testului psihologic, vom înțelege acele probe standardizate menite să aprecieze nivelul de dezvoltare a uneia sau mai multor abilități ori trăsături psihice și care beneficiază de caracteristici psihometrice acceptabile. Standardizarea vizează atât instrucțiunile de utilizare, cât și conținutul testului și modalitatea de evaluare a răspunsurilor. Caracteristicile psihometrice vizează proprietățile probei de măsura cât mai corect ceea ce-și propune, stabilind totodată diferențe între indivizi. Spre deosebire de activitatea de cercetare

[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
standardizate menite să aprecieze nivelul de dezvoltare a uneia sau mai multor abilități ori trăsături psihice și care beneficiază de caracteristici psihometrice acceptabile. Standardizarea vizează atât instrucțiunile de utilizare, cât și conținutul testului și modalitatea de evaluare a răspunsurilor. Caracteristicile psihometrice vizează proprietățile probei de măsura cât mai corect ceea ce-și propune, stabilind totodată diferențe între indivizi. Spre deosebire de activitatea de cercetare, în psihodiagnostic testele utilizate necesită o altă condiție suplimentară, existența unui etalon pentru a putea compara rezultatele obținute la

[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
validității doar prin câteva strategii. Din perspectiva utilizării acestor instrumente în selecția psihologică a candidaților la angajare, validitatea relativă la criteriu de tip predictiv este cea mai importantă. 5.1.2.4. Fidelitatea este al doilea pilon în judecarea calităților psihometrice ale unui test. Degeaba un test măsoară într-adevăr ceea ce-și propune, dacă măsurătorile sale sunt incorecte sau instabile, adică pline de erori. John și Benet-Martinez (2000) sintetizează cele patru fațete ale generalizării care pot fi analizate pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
Evaluarea psihologică Se focalizează, de obicei, pe comportamentele și rezultatele actuale. Se focalizează pe predicția comportamentelor viitoare și a potențialului de performanță. Depinde aproape exclusiv de abilitățile de observare ale evaluatorului. Depinde atât de abilitățile examinatorului cât și de proprietățile psihometrice ale instrumentelor utilizate. Utilizează metode sau tehnici empirice. Utilizează metode și tehnici științifice, validate anterior. Implică un evaluator subiectiv și influențat de « bârfele » care circulă în organizație Implică un evaluator calificat, obiectiv și neinfluențat de organizație Evaluează un set redus

[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
ultimele două modele de evaluare a performanțelor pentru a surprinde cadrul general al evaluării dar și particularitățile individuale din evaluare. Modelul conceptual al aprecierii performanțelor profesionale elaborat de Murphy și Cleveland (1995) este atât un model socio-psihologic, cât și unul psihometric. Evaluatorul este abordat ca fiind un agent activ în aprecierea performanțelor care vizează obiective specifice. Ideea de bază a acestui model este că „rezultatele aprecierii sunt rezultatele comportamentului persoanei evaluate marcate de obiectivele urmărite de-a lungul procesului de muncă

[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481

ori acestea având terminologii și metodologii extrem de specifice, fiind astfel greu de intersectat în mod natural unele cu altele, în lipsa unor eforturi programate de integrare sistemică și standardizare. Pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, existența incompatibilităților interabordări (biologice, psihometrice etc.) a fost dublată de apariția unor incompatibilități intra-abordări. Acest din urmă fapt a fost evidențiat cu claritate prin apariția unor modelări teoretico-metodologice alternative (dispoziționalism, situaționism, interacționalism etc.) situate în interiorul abordării psihometrice a personalității. Totuși, principala cauză, așa cum aveau

[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
și mai mult, existența incompatibilităților interabordări (biologice, psihometrice etc.) a fost dublată de apariția unor incompatibilități intra-abordări. Acest din urmă fapt a fost evidențiat cu claritate prin apariția unor modelări teoretico-metodologice alternative (dispoziționalism, situaționism, interacționalism etc.) situate în interiorul abordării psihometrice a personalității. Totuși, principala cauză, așa cum aveau să arate cercetările care au reușit să aducă soluții de rezolvare a paradoxului, a fost inadecvarea modelelor, asumpțiilor și metodelor complementare de verificare empirică. 2. Consistența, atribut cardinal al personalității Ca urmare a

[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387

ei nu este atât de cuprinzătoare ca în realitate. În capitolul de față, vom dezbate cele șase obstacole și în timpul analizei vom lua în considerare șase abordări sau paradigme care au contribuit la înțelegerea conceptului de creativitate: mistică, psihanalitică, pragmatică, psihometrică, cognitivă și socială/de personalitate. Desigur că aceste abordări nu acoperă toate teoriile formulate pe tema fenomenului creativ, iar un scurt capitol este incapabil să acorde atenția cuvenită tuturor celor șase paradigme menționate, dar credem că succinta lor prezentare va

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
nu există nimic care să confirme ineficiența apriorică a studiilor de caz, dezvoltarea psihologiei științifice a pus în valoare metodele experimentale de control. Astfel, atât aspectele teoretice, cât și cele metodologice au favorizat izolarea studiului creativității de psihologia tradițională. Abordări psihometrice ale studiului creativității Când ne gândim la creativitate, ne vin imediat în minte numele unor artiști sau savanți eminenți, precum Michelangelo sau Einstein. Totuși, numărul acestor persoane deosebit de creative este relativ mic, iar cercetarea lor într-un laborator de psihologie

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
psihologie e un demers anevoios. În discursul său la APA, Guilford (1950) a remarcat că raritatea acestor indivizi a dus la scăderea numărului de experimente de creativitate și a propus ca fenomenul să fie studiat la subiecți obișnuiți cu ajutorul metodelor psihometrice, prin teste scrise (creion-hârtie). Unul dintre ele, Testul utilizărilor (Unusual Uses Test), îi solicită persoanei examinate să descopere cât mai multe întrebuințări pentru un obiect (o cărămidă, de exemplu). Mulți cercetători au urmat îndemnul lui Guilford, iar testele de „gândire

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
se joace cu ea cu mai mare plăcere; utilizările originale: subiectul enumeră modalități interesante și neobișnuite de întrebuințare a unei cutii de carton; cercuri: subiectul desfășoară câteva cercuri goale pentru a le integra în diferite desene și le intitulează. Revoluția psihometrică a măsurării creativității a avut atât efecte pozitive, cât și negative în domeniu. Sub aspect pozitiv, testele au facilitat cercetarea furnizând un sistem de măsurare obiectiv, eficient și ușor de administrat. În plus, studiile au putut fi întreprinse pe subiecți

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
young children, Holt, Rinehart, Winston, New York. Willerman, L. (1986), The psychology of individual and group differences, Freeman, San Francisco. Wilson-Given, C. (1996), An illustrated history of the late medieval England, Manchester University Press, Manchester. Metode de cercetare a creativității Abordările psihometrice ale cercetării creativității umane Jonathan A. Plucker și Joseph S. Renzulli Deși a fost vast abordat de-a lungul istoriei, către sfârșitul secolului XX studiul creativității umane se află în mijlocul celei de-a doua epoci de aur. Autori și cercetători

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
deseori secțiuni despre creativitate, iar programele de îmbunătățire a productivității creatoare la tineri constituie un subiect la ordinea zilei. În timp ce pentru investigarea fenomenului creativ se apelează la diverse tipuri de abordări, majoritatea lucrărilor dezvoltate pe tema creativității depind de metodologia psihometrică - măsurarea directă a creativității și/sau presupusele sale corespondente la indivizi. Într-adevăr, practic toate studiile despre creativitate fie se bazează pe metode de natură psihometrică, fie iau naștere ca reacție la aparentele carențe ale evaluării creativității. Astfel, studiile psihometrice

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
la diverse tipuri de abordări, majoritatea lucrărilor dezvoltate pe tema creativității depind de metodologia psihometrică - măsurarea directă a creativității și/sau presupusele sale corespondente la indivizi. Într-adevăr, practic toate studiile despre creativitate fie se bazează pe metode de natură psihometrică, fie iau naștere ca reacție la aparentele carențe ale evaluării creativității. Astfel, studiile psihometrice asupra creativității întreprinse în ultimele decenii au format temelia concepției actuale despre fenomenul creativ. Cu toate acestea, abordarea psihometrică este considerabil mai complexă și mai cuprinzătoare

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
psihometrică - măsurarea directă a creativității și/sau presupusele sale corespondente la indivizi. Într-adevăr, practic toate studiile despre creativitate fie se bazează pe metode de natură psihometrică, fie iau naștere ca reacție la aparentele carențe ale evaluării creativității. Astfel, studiile psihometrice asupra creativității întreprinse în ultimele decenii au format temelia concepției actuale despre fenomenul creativ. Cu toate acestea, abordarea psihometrică este considerabil mai complexă și mai cuprinzătoare decât afirmă criticii (și mulți dintre adepții ei), iar alternativele acestei abordări impun aceleași

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
fie se bazează pe metode de natură psihometrică, fie iau naștere ca reacție la aparentele carențe ale evaluării creativității. Astfel, studiile psihometrice asupra creativității întreprinse în ultimele decenii au format temelia concepției actuale despre fenomenul creativ. Cu toate acestea, abordarea psihometrică este considerabil mai complexă și mai cuprinzătoare decât afirmă criticii (și mulți dintre adepții ei), iar alternativele acestei abordări impun aceleași dificultăți întâmpinate în cadrul măsurării directe a creativității. O examinare detaliată a tehnicilor psihometrice utilizate în cercetarea creativității îi avantajează

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
fenomenul creativ. Cu toate acestea, abordarea psihometrică este considerabil mai complexă și mai cuprinzătoare decât afirmă criticii (și mulți dintre adepții ei), iar alternativele acestei abordări impun aceleași dificultăți întâmpinate în cadrul măsurării directe a creativității. O examinare detaliată a tehnicilor psihometrice utilizate în cercetarea creativității îi avantajează pe cei care intenționează să măsoare creativitatea, precum și pe cei ce investighează creativitatea prin intermediul altor tehnici. Obiectivul nostru este analizarea critică a evoluției, caracteristicilor, atuurilor și deficitelor abordării psihometrice, menită să constituie o sursă

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
O examinare detaliată a tehnicilor psihometrice utilizate în cercetarea creativității îi avantajează pe cei care intenționează să măsoare creativitatea, precum și pe cei ce investighează creativitatea prin intermediul altor tehnici. Obiectivul nostru este analizarea critică a evoluției, caracteristicilor, atuurilor și deficitelor abordării psihometrice, menită să constituie o sursă de informație utilă viitoarelor proiecte de cercetare, indiferent de metodele la care vor apela. În acest sens, capitolul se compune din mai multe secțiuni. În primul rând, vom prezenta o viziune de ansamblu asupra evoluției

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
o sursă de informație utilă viitoarelor proiecte de cercetare, indiferent de metodele la care vor apela. În acest sens, capitolul se compune din mai multe secțiuni. În primul rând, vom prezenta o viziune de ansamblu asupra evoluției istorice a abordării psihometrice și a principalelor ei caracteristici. În al doilea rând, vom realiza comparații cu alte abordări ale cercetării creativității. În a treia secțiune, sunt descrise amănunțit principalele domenii de abordare psihometrică. În al patrulea rând, se va analiza unui domeniu de

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
prezenta o viziune de ansamblu asupra evoluției istorice a abordării psihometrice și a principalelor ei caracteristici. În al doilea rând, vom realiza comparații cu alte abordări ale cercetării creativității. În a treia secțiune, sunt descrise amănunțit principalele domenii de abordare psihometrică. În al patrulea rând, se va analiza unui domeniu de cercetare deseori considerat central în abordarea psihometrică - relația creativității cu alte concepte cognitive precum inteligența sau supradotarea. În al cincilea rând, vor fi evaluate criticile aduse abordării psihometrice și, într-

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
al doilea rând, vom realiza comparații cu alte abordări ale cercetării creativității. În a treia secțiune, sunt descrise amănunțit principalele domenii de abordare psihometrică. În al patrulea rând, se va analiza unui domeniu de cercetare deseori considerat central în abordarea psihometrică - relația creativității cu alte concepte cognitive precum inteligența sau supradotarea. În al cincilea rând, vor fi evaluate criticile aduse abordării psihometrice și, într-un final, va fi dezbătută contribuția cercetărilor psihometrice precedente la viitoarele cercetări asupra creativității pe plan psihometric

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
de abordare psihometrică. În al patrulea rând, se va analiza unui domeniu de cercetare deseori considerat central în abordarea psihometrică - relația creativității cu alte concepte cognitive precum inteligența sau supradotarea. În al cincilea rând, vor fi evaluate criticile aduse abordării psihometrice și, într-un final, va fi dezbătută contribuția cercetărilor psihometrice precedente la viitoarele cercetări asupra creativității pe plan psihometric sau metodologic. Evoluția abordării psihometrice Prevalența perspectivei psihometrice este uimitoare dacă luăm în considerare convingerea larg răspândită că fenomenul creativ este

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
unui domeniu de cercetare deseori considerat central în abordarea psihometrică - relația creativității cu alte concepte cognitive precum inteligența sau supradotarea. În al cincilea rând, vor fi evaluate criticile aduse abordării psihometrice și, într-un final, va fi dezbătută contribuția cercetărilor psihometrice precedente la viitoarele cercetări asupra creativității pe plan psihometric sau metodologic. Evoluția abordării psihometrice Prevalența perspectivei psihometrice este uimitoare dacă luăm în considerare convingerea larg răspândită că fenomenul creativ este imposibil de definit și de măsurat (Callahan, 1991; Khatena, 1982

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
psihometrică - relația creativității cu alte concepte cognitive precum inteligența sau supradotarea. În al cincilea rând, vor fi evaluate criticile aduse abordării psihometrice și, într-un final, va fi dezbătută contribuția cercetărilor psihometrice precedente la viitoarele cercetări asupra creativității pe plan psihometric sau metodologic. Evoluția abordării psihometrice Prevalența perspectivei psihometrice este uimitoare dacă luăm în considerare convingerea larg răspândită că fenomenul creativ este imposibil de definit și de măsurat (Callahan, 1991; Khatena, 1982). Încercările de explicare a impactului metodologiei psihometrice vizează, în

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
concepte cognitive precum inteligența sau supradotarea. În al cincilea rând, vor fi evaluate criticile aduse abordării psihometrice și, într-un final, va fi dezbătută contribuția cercetărilor psihometrice precedente la viitoarele cercetări asupra creativității pe plan psihometric sau metodologic. Evoluția abordării psihometrice Prevalența perspectivei psihometrice este uimitoare dacă luăm în considerare convingerea larg răspândită că fenomenul creativ este imposibil de definit și de măsurat (Callahan, 1991; Khatena, 1982). Încercările de explicare a impactului metodologiei psihometrice vizează, în general, paralela dintre evoluția cercetării

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]