KorAP: Find »[drukola/base=psihomotricitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...10 >

246 matches

Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680

alergare, sărituri, echilibru, tracțiuni etc.); - dezvoltarea corespunzătoare a calităților motrice (forță, viteză, rezistență, îndemânare). Referindu‑se la psihomotricitate, A. De Meur (1981) a evidențiat existența unor raporturi între motricitate, intelect și afectivitate. Deși A. Lapierre (1986) considera că noțiunea de psihomotricitate este prea vastă pentru a se preta la o definiție precisă, categorică și indiscutabilă, C. Păunescu a evidențiat că „psihologia demonstrează că actul motor stă la baza organizării cunoașterii și învățării, determinând, într‑o proporție considerabilă, organizarea mintală a persoanei

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
a se preta la o definiție precisă, categorică și indiscutabilă, C. Păunescu a evidențiat că „psihologia demonstrează că actul motor stă la baza organizării cunoașterii și învățării, determinând, într‑o proporție considerabilă, organizarea mintală a persoanei” (Păunescu, 1990). Astfel, studiul psihomotricității este considerat primordial în organizarea procesului instructiv‑educativ‑recuperator pentru toate vârstele și tipurile de deficienți, ca și pentru persoanele obișnuite 2. Educarea psihomotricității deține un loc important în terapia educațională, dacă ținem cont de faptul că deficiența mintală este

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
cunoașterii și învățării, determinând, într‑o proporție considerabilă, organizarea mintală a persoanei” (Păunescu, 1990). Astfel, studiul psihomotricității este considerat primordial în organizarea procesului instructiv‑educativ‑recuperator pentru toate vârstele și tipurile de deficienți, ca și pentru persoanele obișnuite 2. Educarea psihomotricității deține un loc important în terapia educațională, dacă ținem cont de faptul că deficiența mintală este asociată, de cele mai multe ori, cu deficiențele motrice. În general, deficiența de intelect presupune absența suportului psihologic constituit din achizițiile primei copilării, ceea ce impune ca

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
copilul nu are conștiința corpului său, nu cunoaște lateralitatea sa, nu se poate situa în spațiu, nu este stăpân pe timp și nu a câstigat o suficientă coordonare și stabilitate a gesturilor și mișcărilor sale” (Zazzo, 1979). Consecințele tulburărilor de psihomotricitate sunt dintre cele mai diverse și cu efecte importante asupra evoluției și dezvoltării persoanei. Astfel, în cazul tulburărilor de lateralitate, efectele contrarierii lateralității pot fi: - din punct de vedere fiziologic - enurezis, onicofagie, strabism, cecitate; - din punct de vedere motrice - instabilitate

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
în stările de furie exagerată. Se caracterizează prin gesturi necontrolate, stări de raptus, frângerea degetelor, frecarea palmelor, mișcarea de pe un picior pe altul, atingerea repetată a unei părți a corpului (nasul, urechea etc.). Inițierea oricărui program de terapie educațională a psihomotricității trebuie să fie precedată de o evaluare a achizițiilor psihomotrice de care dispune fiecare copil la un moment dat1, realizându‑se astfel o comparație cu cele pe care ar trebui să le aibă. Pentru activitatea terapeutic‑recuperatorie, o importanță deosebită

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
rezistența musculară, activități de muncă și sportive care să permită dezvoltarea mobilității și activități diverse care să asigure un echilibru și un confort psihic constant. Practica din acest domeniu a determinat apariția unor sisteme și programe complexe de terapie a psihomotricității; astfel, Suzanne Naville este autoarea unei scheme metodologice de recuperare și dezvoltare a psihomotricității, structurată pe patru capitole: a) mișcările globale - solicită organismul și permit persoanei să‑și simtă propriul corp și capacitățile acestuia prin exerciții motrice; acțiunile sunt direcționate

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
diverse care să asigure un echilibru și un confort psihic constant. Practica din acest domeniu a determinat apariția unor sisteme și programe complexe de terapie a psihomotricității; astfel, Suzanne Naville este autoarea unei scheme metodologice de recuperare și dezvoltare a psihomotricității, structurată pe patru capitole: a) mișcările globale - solicită organismul și permit persoanei să‑și simtă propriul corp și capacitățile acestuia prin exerciții motrice; acțiunile sunt direcționate către educarea echilibrului general, coordonarea dinamică generală și coordonarea ocul‑manuală; b) schema corporală

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
corporalității și a lateralității; c) organizarea spațio‑temporală - concentrare și memorie vizuală, noțiuni spațiale, orientare și structurare spațială, structurare temporală, noțiuni motrico‑ritmice; d) educația prin mișcare - contact, schimb, adaptare, cooperare, mobilizarea efortului; acest capitol pune în evidență rolul terapiei psihomotricității în relaționarea copilului deficient cu cei din jurul său. Programul psihocinetic Boulch este structurat pe trei niveluri: a) nivelul funcțiilor instrumentale - cuprinde percepția propriului corp și percepția lumii exterioare (percepția și structurarea spațială, percepția temporală), adaptarea motrice (se referă la adaptarea

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
teme de reflecțietc " Întrebări și teme de reflecție" • Argumentați efectul deficiențelor locomotorii asupra personalității și vieții psihice a individului. • Prezentați o perspectivă sintetică asupra criteriilor de clasificare a deficiențelor fizice și/sau neuromotorii. • Efectuați o analiză a principalelor componente ale psihomotricității. Prezentați principalele categorii etiologice care determină apariția deficiențelor fizice, neuromotorii și psihomotorii. • Care sunt principalele categorii de tulburări psihomotrice și cum influențează ele activitatea persoanei? • Prezentați aspectele principalele referitoare la metodologia de recuperare a tulburărilor neuropsihomotorii. • Efectuați o analiză comparativă

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
în loc să răspundă la ele. (categoria: limbaj calitativ diferit de limbajul normal) Primul caz face referire la corelația dintre deficiența mintală și tulburarea de limbaj. La copiii cu deficiență mintală, limbajul este mai afectat decât alte zone ale dezvoltării (de exemplu, psihomotricitatea). Aceștia au probleme de înțelegere a limbajului (recepție) și de pronunțare a cuvintelor și propozițiilor (expresie). Tulburările de limbaj sunt cu atât mai accentuate cu cât este mai severă deficiența mintală. Aceste manifestări diferențiază o întârziere patologică de limbaj de

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
urmărește să dezvolte în primul rând activismul intelectual, deprinderile de muncă intelectuală, de conduită morală, de activitate fizică, urmărind ca toate aceste deprinderi active să se dezvolte prin valorificarea resurselor psihice și fizice proprii. 10.4.6. Terapia și educația psihomotricității 1tc "10.4.6. Terapia și educația psihomotricității1" Se referă în principal la activitățile destinate recuperării, ameliorării, dezvoltării și antrenării conduitelor și structurilor perceptiv‑motrice (schema corporală, lateralitate, orientare, organizare și structurare spațio‑temporală, realizare motrice). Conținutul programelor de terapie

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
6. Terapia și educația psihomotricității1" Se referă în principal la activitățile destinate recuperării, ameliorării, dezvoltării și antrenării conduitelor și structurilor perceptiv‑motrice (schema corporală, lateralitate, orientare, organizare și structurare spațio‑temporală, realizare motrice). Conținutul programelor de terapie și educare a psihomotricității include metode, procedee și tehnici pentru: - recuperarea întârzierilor în dezvoltarea motrice; - influențarea pozitivă a reprezentării schemei corporale; - recuperarea tulburărilor de lateralitate; - recuperarea tulburărilor de orientare, organizare și structurare spațială; - recuperarea tulburărilor de orientare și structurare temporală; - identificarea și discriminarea structurilor

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
activitatea intelectuală de cea motorie; astfel, actul motor devine un răspuns adaptiv complex, mișcarea intrând treptat sub dominația psihicului. În perioada școlarizării, relația motricitate - psihism se modifică în sensul detașării componentei intelectuale de cea motrice (aceasta din urmă se automatizează). Psihomotricitatea nu se reduce la activitatea motorie, ea implică și manifestări ale funcțiilor perceptive și intelectuale. Ca funcție complexă ce determină reglarea comportamentului uman, aceasta include participarea diferitelor procese și funcții psihice care asigură atât recepția informațiilor, cât și execuția adecvată

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
presupune din partea specialiștilor rigoare, eficiență, absența rutinei și prejudecăților în raport cu anumite categorii de instrumente și dezvoltarea unor strategii flexibile de acțiune care să poată fi adaptate la fiecare persoană în parte. 14.1. Structura/conținutul psihomotricitățiitc "14.1. Structura/conținutul psihomotricității" Componentele respective au fost sintetizate după cum urmează (adaptare după Păunescu și Mușu, 1990): • Organizarea și coordonarea motorie generală. Abilitatea motrice generală 1. Mișcările fundamentale: a) gestul rectiliniu - mișcări de translație (determinate în spațiu și timp) de tip orizontal (stânga‑dreapta

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
aflat în relație directă cu cel de normalizare, evidențiat prin mișcările sociale de transferare a persoanelor cu dizabilități din instituții/centre rezidențiale mari în centre rezidențiale de dimensiuni apropiate locuințelor normale, plasate în interiorul comunităților. dezvoltare psihomotorie - proces de structurare a psihomotricității care debutează la naștere și care urmărește: dezvoltarea locomoției, dezvoltarea sensibilității, a schemei corporale și lateralității, tonusul și motricitatea, procesele de cunoaștere, conduita de autoservire și calitatea mișcărilor. diagnostic - proces complex de recunoaștere/identificare a unui proces, fenomen sau a

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
Eyre, J.T.; Pease, L. (2000), Teaching Children who are Deafblind. Contact Communication and Learning, David Fulton Publishers Ltd., London. Ainscow, M. (1994), Special Needs in the Classroom. A Teacher Education guide, J. Kingsley, Publishers, UNESCO. Albu, A.; Albu, C. (1999). Psihomotricitatea, Editura Spiru Haret, Iași. Albu, A.; Albu, C. (2000), Asistenta psihopedagogică și medicală a copilului deficient fizic, Editura Polirom, Iași. Allport, G. (1981), Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București. Arcan, P.; Ciumăgeanu, D. (1980), Copilul deficient mintal

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
radiologică; - tomografia computerizată; - rezonanța magnetică nucleară (RMN); - investigații umorale; - investigații genetice. 6. Examinarea psihiatrică adaptată vârstei copilului. 7. Examinarea psihologică: a) investigarea personalității prin probe analitice, sintetice, proiective, concretizate în chestionare, teste sau sarcini practice; b) teste de eficiență pentru: - psihomotricitate și abilitate manuală (schemă corporală și lateralitate, stil motor, structurare vizuală, sincinezii etc.); - investigarea activității psihice (percepție, imaginație, atenție, memorie, gândire, limbaj, afectivitate etc.). 8. Evaluarea nivelului intelectual prin: - teste de dezvoltare individuală; - teste analitice și calitative ale inteligenței; - teste

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
procesele memoriei ......................................................................................... - calități speciale .............................................................................................. Limbajul: - vocabularul ................................................................................................... - calitățile pronunției ......................................................................................... - structura gramaticală ....................................................................................... - diagnostic logopedic ....................................................................................... - alte observații ............................................................................................... Atenția: - caracteristicile atenției ................................................................................... - calități speciale ............................................................................................. Voința ............................................................................................................................. Afectivitatea (stările afective) .............................................................................................. Trăsături de personalitate: - temperament ............................................................................. - caracter .................................................................................. - aptitudini/interese speciale ......................................................... - conduita/comportamentul .......................................................... Aptitudini/deprinderi/obișnuințe ........................................................................................... Creativitatea ..................................................................................................................... Spiritul de observație ........................................................................................................ Psihomotricitatea: - coordonarea motorie ............................................................................. - schema corporală .................................................................................. - lateralitatea și dominanța manuală ............................................................ Atitudinea față de: - sine .................................................................................................. - societate ............................................................................................ VI. Date pedagogice: Calitatea rezultatelor școlare ................................................................................................ Capacitatea de învățare/gradul de însușire a cunoștințelor ..................................................... Motivația pentru învățare .................................................................................................... Stilul de învățare .............................................................................................................. Discipline preferate ........................................................................................................... Atitudinea față de: - succesul/eșecul școlar........................................................................... - personalul

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
materiale și confortul locuinței .............................................................................. Anamneza Evoluția sarcinii .................................................................................................................. Nașterea ........................................................................................................................... Evoluția și dezvoltarea copilului în primul an de viață ............................................................ Antecedente medicale ......................................................................................................... Starea actuală de sănătate ................................................................................................... Apariția tulburărilor de limbaj & etiologie ........................................................................... Examen psihologic IQ .................................................................................................................................... Gândirea ........................................................................................................................... Memoria ........................................................................................................................... Atenția .............................................................................................................................. Voința .............................................................................................................................. Afectivitatea (stările afective) ............................................................................................. Temperament ..................................................................................................................... Aptitudini ........................................................................................................................ Psihomotricitatea ............................................................................................................... Comportamentul ............................................................................................................... Examen logopedic Aparatul fonoarticulator: - respirația .................................................................................................................. - sistemul labio‑comisural ............................................................................................. - aparatul dentar ......................................................................................................... - maxilarele .................................................................................................................. - limba ........................................................................................................................ - palatul dur ............................................................................................................... - cavitatea nazală ......................................................................................................... - cavitatea faringo‑laringiană .......................................................................................... Aparatul auditiv: - particularități anatomo‑funcționale .............................................................................. - acuitatea auditivă ......................................................................................................... - controlul auditiv al pronunției ....................................................................................... Componenta motorie (articulare, pronunțare): - sunete izolate ............................................................................................................ - sunete în silabe

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
orb/orbire. 1. Aceste categorii de deficiențe sunt cunoscute în literatura de specialitate și sub denumirea de deficiențe locomotorii. 1. În capitolul referitor la instrumente și moduri de activitate din domeniul psihopedagogiei speciale sunt prezentate în sinteză conținutul și structura psihomotricității (adaptare după Păunescu și Mușu, 1990). 1. Psihomotricitatea este definită de Encyclopedia Universalis (1990) ca rezultat al integrării funcțiilor motorii și psihice/mintale, consecință a maturizării sistemului nervos, ce vizează raportul subiectului cu propriul corp și cu mediul înconjurător. 1

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
cunoscute în literatura de specialitate și sub denumirea de deficiențe locomotorii. 1. În capitolul referitor la instrumente și moduri de activitate din domeniul psihopedagogiei speciale sunt prezentate în sinteză conținutul și structura psihomotricității (adaptare după Păunescu și Mușu, 1990). 1. Psihomotricitatea este definită de Encyclopedia Universalis (1990) ca rezultat al integrării funcțiilor motorii și psihice/mintale, consecință a maturizării sistemului nervos, ce vizează raportul subiectului cu propriul corp și cu mediul înconjurător. 1. Reflexul Moro este o reacție caracteristică a nou

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
copilul se înmoaie ca o păpușă de cârpă. 1. Vezi capitolul referitor la instrumente și moduri de activitate în domeniul asistenței psihopedagogice, unde sunt propuse câteva probe pentru evaluarea psihomotrice. 2. Ernest Dupré a formulat o așa‑zisă „lege a psihomotricității” conform căreia există strânse legături și asemănări între anumite tulburări mintale și tulburările motorii, ca și cum ar constitui adevărate cupluri psihomotorii. 1. Există diferite metode și teste pentru măsurarea nivelului de dezvoltare psihomotrice, cum ar fi Scala Gessel (prima scală de

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
sa la efort, contribuind în același timp la depășirea unor obstacole inerente existenței, cum ar fi stările de boală sau handicap; ameliorează comportamentul și socializează individul. 1. Vezi capitolul 6 al prezentei lucrări, în care sunt prezentate structura și componentele psihomotricității. 1. Începând cu a doua jumătate a anilor ’70, fenomenul telepatiei la animale s‑a bucurat de o mare popularitate în țările occidentale; subiectul nu era o noutate, pentru că încă din Antichitate erau cunoscute și apreciate capacitățile terapeutice/vindecătoare ale

[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942

posibilități mai mari de dezvoltare a acestei capacități, deoarece, având aceste calități ereditare, este mult mai ușor să educăm coordonarea și să creștem eficiența mișcărilor unui individului, față de alt individ care nu dispune de o zestre la fel de bogată genetic. Analizând psihomotricitatea, anumiți cercetători au determinat și alte forme prin care coordonarea se exprimă, cum ar fi: coordonarea dinamică a întregului corp, coordonarea dinamică a segmentelor corpului, coordonarea perceptiv-motrică (percepția spațiului, a ritmului și a mișcărilor proprii), după Epuran, M. saucoordonarea mâinilor

Minte sănătoasă în corp sănătos by Maria Larisa Arseni (2012) [Corola-publishinghouse/Science/1706_a_2942]
Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2142

terapia ocupațională, terapia psihomotrică. Exemple: ludoterapia: joc didactic: Pe cine invit la ziua mea?”; terapia cognitivă: “ce meserii avem În familie?”; terapia ocupațională: “Colorăm imagini”, desenăm “familia mea”; terapia psihomotrică: “Activități gospodărești”, ” Decupăm după contur”. Dată fiind sfera restrânsă a psihomotricității și a limbajului, activitățile au vizat, În general, acțiuni de joc, recunoaștere, identificare, marcare prin Încercuire și excludere prin tăiere cu o linie. Evaluarea rezultatelor obținute după aplicarea acestui subprogram a evidențiat: o mai bună relaționare; o relativă dezvoltare a

Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Amalia PĂTRAŞCU (2008) [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2142]