1,093 matches
-
ale minții," Hillman ia poziția Neoplatonică și anume că există "o a treia, poziție de mijloc" în care sufletul sălăsluiește.. Psihologia arhetipală recunoaște această a treia poziție prin a se acorda la, și deseori accepta, arhetipurile, visurile, miturile, și chiar psihopatologiile prin care sufletul, în perspectiva lui Hillman, alege să se exprime. Pentru o înțelegere contemporană a sufletului/minții și a problemei cu privire la relația la creier/corp, să considerăm respingerea dualismului minte-corp a lui Descart prin argumentul "stafia din mașinărie" a
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
sale au precedat și au fost uneori surprinzător de coerente cu intuițiile unor neo-freudieni ulteriori, de exemplu acelea reliefate în scrierile lui Karen Horney, Harry Stack Sullivan și Erich Fromm. Adler a subliniat importanța egalității în prevenirea diferitelor forme de psihopatologie, și a susținut dezvoltarea interesului social, existent de la naștere, și a unor structuri familiale democratice ca etos ideal pentru creșterea copiilor. Cea mai faimoasă descoperire a lui este complexul de inferioritate, care ține de felul cum se percepe pe sine
Alfred Adler () [Corola-website/Science/308326_a_309655]
-
săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru psihopatologie. În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
XIX-lea, Wilhelm Griesinger (1817-1868) a formulat teza conform căreia bolile psihice sunt consecința unei îmbolnăviri a creierului. Emil Kraepelin (1856-1926) a formulat pentru prima dată o clasificare nosologică utilă a bolilor psihice. Lucrările lui Karl Jaspers (1883-1969) în domeniul psihopatologiei generale au pus bazele metodologiei moderne în abordarea problemelor de patologie psihiatrică. Conceptul de boală psihică în accepțiunea actuală derivă din așa zisul "sistem triadic" dezvoltat de Kurt Schneider (1887-1967) pa baza lucrărilor lui Jaspers, în care bolile psihice sunt
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
în servicii de psihiatrie când tulburările psihice sunt pe primul plan sau apar brusc. Stagiul în specialitate pentru a deveni medic psihiatru durează în România 4 ani, timp în care se includ scurte stagii in domenii tangentiale (neurologie, psihologie etc) Psihopatologia are ca obiect descrierea formelor unor stări psihice modificate morbid, respectiv descrierea simptomelor și tablourilor clinice observate la bolnavii mintal, aplicând categoriile de gândire ale psihologiei normale la investigarea și explicarea mecanismelor anomaliilor psihice. În general, boala poate fi în
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, devenind medic psihiatru. În 1980, împreună cu C. Gorgoș, a pus bazele primului centru de sănătate mintală (CSM) din România. A lucrat ca profesor universitar din 1999 și a predat cursuri de psihiatrie, psihopatologie și psihologie clinică. A publicat peste 30 de cărți de specialitate (singur sau cu alți colaboratori) și aproape 200 de articole din domeniul psihiatriei. Tudose era invitatul unor emisiuni TV cum ar fi "Canapeaua electorală" de la Realitatea TV.
Florin Tudose () [Corola-website/Science/333026_a_334355]
-
s-a născut în 1926, la Poitiers, Franța. În 1946, la vârsta de douăzeci de ani, a fost admis la "École Normale Supérieure", unde a studiat filosofia cu Merleau-Ponty și a obținut trei diplome: în filosofie (1948), psihologie (1950) și psihopatologie (1952). În 1954-1960 a predat franceza la Universitatea din Uppsala, apoi a lucrat pentru scurtă vreme la universitățile din Varșovia și Hamburg. În 1960 s-a întors în Franța ca titular al departamentului de filosofie al Universității Clermont-Ferrand, iar din
Michel Foucault () [Corola-website/Science/298596_a_299925]
-
decât în treacăt și adeseori superficial. Să amintim, pentru moment, care erau datele definitorii ale respectivului context: în condițiile în care criza de realitate proprie lumii comuniste se adâncea (cu îndreptățire s-a vorbit despre acest fenomen în termeni de psihopatologie sau schizoidie socială), scriitorii care nu-și pierduseră cu totul luciditatea s-au văzut nevoiți să reacționeze cu mijloacele - puține și fragile - pe care le aveau la îndemână: de pildă imaginând, cum proceda Mircea Ivănescu, universuri alternative opuse „ficțiunii” comuniste
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fără alte explicații, că limbajul sportului și cel politic, limbajul faptului divers distrug pluralismul, produc maladii sociale infecțioase (tot mai frecventele violențe din parlamente ori de pe stadioane, din scările blocurilor și asociații), seamănă "veșnicul război al Troiei printre oameni", adică "psihopatologia societăților noastre". (Idem., p. 242) Se manifestă demența și delirul secretat de "monoteismul prezent al valorilor politice, pedagogice și tehnocratice ca o "fractură", o "ruptură" a sistemului monopolist asfixiant". (Idem., p. 243) Bolile îndreaptă Occidentul Extrem "pe povârnișul din ce în ce mai abrupt
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
dezvoltat odată cu terapii psihologice, mai cu seamă cognitiv-comportamentale și sugerează care sunt ariile unde clinicienii pot interveni cu tratamente psihologice. Modelul de bazează pe ideea că toate tulburările majore de alimentare (cu excepția obezității) au un număr de tipuri nucleare de psihopatologie: Studii socio-culturale au pus în lumină rolul factorilor culturali în apariția anorexiei nervoase ca „alegere de simptom” (vezi M Stone). Exemple de factori culturali: 1. Promovarea slăbirii ca formă ideală feminină în rândul națiunilor vestice industrializate, mai ales prin mass
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
la specificul și potențialul real al copilului). Majoritatea anumitor termeni utilizați în sinonimie cu deficiența mintală e utilizată în psihiatrie: oligofrenie, întârziere / înapoiere mintală, arierare mintală, insuficiență / debilitate mintală, retard / handicap mintal, etc. Spre exemplu, Mircea Lăzărescu, în a sa Psihopatologie clinică (2, pp. 49-50), asociază retardarea mintală cu oligofrenia, clasificând-o în următoarele trei tablouri clinice: Idioția - (oligofrenia de gradul al III-lea), care corespunde nivelului mental sub 2 ani, cu un IQ cuprins între 0-20. Copilul are o structură
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
despre un fenomen colectiv, prezentarea ei cere o strategie mai complicată. În general, frica presupune o situație particulară pentru a fi resimțită, care este facturată specific de unele dimensiuni sociale, ce o pot spori sau diminua. Problematica fricii Clasic în psihopatologie, frica est diferențiată de angoasă și anxietate 5 prin faptul că are un obiect plasat în lumea reală. Frica fără obiect, nejustificată, este proprie tocmai angoasei (anxietății). În acest caz, trăirea subiectivă este similară cu cea din confruntarea cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în lumea reală. Frica fără obiect, nejustificată, este proprie tocmai angoasei (anxietății). În acest caz, trăirea subiectivă este similară cu cea din confruntarea cu un pericol extern, deși el este absent. Trăirea este deci fundamentală și a fost comparată în psihopatologie cu amețeala (Ey et al.,1960). Dacă amețeala presupune o stare de nesiguranță, angoasa are ca element propriu impresia de amenințare. Cu toate acestea, angoasa nu este o stare exclusiv patologică: ea e considerată o caracteristică a condiției umane și
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în absența unei cauze externe clare. În acest sens, în fața unui pericol nu toată lumea se teme - sau nu toată lumea se teme în aceeași manieră. Acest detaliu demonstrează indirect că există o participare internă, personală, în orice reacție de frică. În psihopatologie, această componentă ocupă cea mai mare parte a manifestărilor subiective, și nu răspunsul la vreo stimulare externă. Dar și alte situații relevă același lucru, anumite pericole discutabile implică o trăire intensă - spre exemplu, situația de examen. Nimeni nu este efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ca angoasă sau culpabilitate, evitând astfel să fie recunoscută prin menținerea ei în afara câmpului conștiinței.” (Ey et al.,1960) Din această perspectivă, descrierea și enumerarea lor nu este necesară, mai ales când e avută în vedere funcționarea mentală colectivă. În psihopatologie lucrurile sunt diferite, căci anumite organizări de personalitate nu folosesc decât în mod secundar refularea. Diminuarea distincției dintre frica propriu-zisă, cu obiect extern, și frica internă, adică angoasa, face posibil punctul de vedere care susține că mecanismele de apărare se
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
parte, teroarea transmite ideea unei stări de teamă colectivă mai puternică decât cea care ar putea fi desemnată prin termenul frică. Teroarea ar trebui diferențiată și de panică, folosită pentru situații de confruntare pasageră cu o amenințare. Panica desemnează în psihopatologie accesele de angoasă acută de cauză necunoscută (Ey et al.,1960), mai ales la nivel individual. Aplicată unei situații colective, panica descrie un comportament dominat de o frică observabilă, intensă, dar, în principiu, pasageră. Teroarea presupune un efect de o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
câteva dintre observațiile sale, de actualitate în contextul în care a rămas încă de domeniul curiozității științifice uitarea și conservarea conținuturilor afectogene în memoria de lungă durată. „Memoria operează o alegere între impresiile ce i se oferă”, afirma acesta în Psihopatologia vieții cotidiene (1901), precizând că dintre amintirile puternic amprentate afectiv „nu se uită nimic fără motiv”. Aceste sumare considerații referitoare la mecanismele de evocare și reconstrucție ale memoriei individuale explică, în parte, „uitarea” consecințelor decretului antiavort. Psihanaliza atribuie un rol
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Fessard, A. (1970), „Approche neurophysiologique du problème de la mémoire”, La Mémoire, PUF, Paris, pp. 459-498. Flores, C. (1974), La mémoire, col. „Que sais-je”, nr. 350, PUF, Paris. Foucault, M. (1997), A supraveghea, a pedepsi, Humanitas, București. Freud, S. (1901/1995), Psihopatologia vieții cotidiene, Mediarex, București. Herman, E.S., Chomski, N. (1988), Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media, Pantheon, New York. Istrati, P. (1983), Viața lui Adrian Zografi, Minerva, București. Kligman, G. (2000), Politica duplicității. Controlul reproducerii în România lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
securitatea personală și a provocat o zdrucinare a sistemului de valori și credințe, precum și a mecanismelor adaptative obișnuite. Adesea, reprezentările despre lume și viață ale victimelor violenței instituționalizate devin inoperante și strategiile de adaptare adoptate ulterior se situează în domeniul psihopatologiei, constând în simptome posttraumatice incluse în diagnosticul clinic de „tulburare de stres posttraumatic” (în engleză, Post-Traumatic Stress Disorder sau, prescurtat, PTSD). Pe de altă parte, oficializarea vieții private și monitorizarea permanentă au contribuit la abandonarea dorinței de afirmare a propriei
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ostaticilor, sau prin combinația de forță și intimidare. „În situația de captivitate, torționarul devine cea mai importantă persoană în viața victimei, iar psihologia victimei depinde de acțiunile și credințele acestuia. Puține sunt cunoscute despre mintea torționarului, întrucât conceptele obișnuite ale psihopatologiei eșuează în definirea sa.” (Herman, 1994) Efectele psihologice ale torturii sunt diverse, în parte datorită multiplelor tipuri de tortură și a variatelor contexte în care apare. În cele din urmă, „ea este asociată cu PTSD, depresie, tulburări de anxietate, dereglări
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
au o Critică a rațiunii pure și o Critică a rațiunii practice, primite în dar de la Kant, psihologii nu au încă o „critică a emoțiilor/sentimentelor pure” sau a „gândurilor practico-morale”. Noi am perfectat și dezvoltat aproape la extrem numai psihopatologiile, adică descrierile stărilor care depășesc „dictatura” normalului statistic, dar pe care, din păcate, nu-l cunoaștem tot așa de detaliat. Partea negativ-patologică a trezit interesul științific mai mult decât normalul pe care abia îl putem descrie. De ce am avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Freud au prezis, poate puțin cam exagerat, că, în viitor, nu istoria va fi regina științelor, ci psihologia, iar știința istoriei sau a religiei va fi înlocuită de psihologia maselor. Istoria ar fi atunci anamneza nevrozelor și obsesiilor noastre, iar psihopatologia, prin descrierile ei, ar oferi cadrele psihologiei individuale și evitarea riscurilor de îmbolnăvire. Este adevărat că istoria omenirii e romanul căutării începutului spiritului în natură și a soluțiilor colective de supraviețuire. În momentul venirii nazismului la putere, de exemplu, mari
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
psihologie a educației, Gabriel Albu Orașul: studii de psihologie environmentală, Corina Ilin Procese interpersonale, Ștefan Boncu Psihologia utilizării noilor tehnologii, Ana Maria Marhan Psihologie politică, Laurențiu P. Maricuțoiu Psihosociologia comportamentului deviant, Maria Nicoleta Turliuc Psihosociologia comunităților virtuale religioase, Zenobia Niculiță Psihopatologie și psihologie clinică, Camelia Dindelegan Reprezentările sociale, Jean-Marie Seca Universul psihic, Ștefan Lupașcu LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina, str. Mihai
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Napoca. Kirk, S.A. (1967), Amelioration of mintal abilities through psychodiagnostic and remedial procedures, Ch. Thomas Springfield Editions. Landsheere, Viviane de (1992), L’Education et la formation, PUF, Paris. Lapierre, A. (1986), La rééducation physique, J.B. Baillère, Paris. Lăzărescu, M. (1994), Psihopatologie clinică, Editura Helicon, Timișoara. Legrand, L. (1974), Pédagogie fonctionelle pour l’école élémentaire nouvelle, tome 1, Paris. McInnes, J.M.; Treffery, J.A. (2000), Copilul cu surdocecitate. Ghid de dezvoltare, Editura Semne (publicată cu sprijinul Sense International). Minulescu, Mihaela, (1996), Chestionarele
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
fel de contract de încredere între terapeut și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al analizei moderne? Ca un bun cititor al Psihopatologiei vieții cotidiene - ceea ce nu este -, Montaigne presimte de asemenea și ceea ce se întâmplă „la marginea sufletului” și ține de „bâiguielile somnului”, de „mișcările involuntare care nu au ca origine voința noastră”, de „impulsul firesc”, de „agitații situate în afara discursului nostru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]