625 matches
-
Pablo destul de nesigur. Dar nu-mi amintesc să fi omorît pe cineva. Înseamnă că am visat. Pesemne că și acum visez. Christina Îi Întoarse spatele și plecă spre bucătărie, lăsînd deocamdată musafirul să aștepte pe hol. Era tunsă chilug, ca pușcăriașii, arăta palidă și slăbise foarte mult, fiindcă În ultimele zile nu mîncase aproape nimic. Se așeză acolo pe un taburet și, aplecată deasupra mesei, se gîndea la ceva anume: probabil la Vic. După o vreme, Pablo, care crezuse că ea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din acea perioadă. Dacă ai fi deschis ochii doar puțin mai devreme, ți-ai fi dat seama că plumburiul mării anunța schimbarea care avea să se petreacă, care dintr-un individ educat te-a transformat pentru o vreme într-un pușcăriaș, care împreună cu mulți alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ferată, nu departe de Îmbuibarea zgomotoasă, și luxul de mucava, s-a copt firesc, fără intervenția vreunei instituții oficiale, o așezare cu maghernițe improvizate În care locuiesc ca Într-o leprozerie, hăituiți ai soartei, oameni evacuați din locuințe revendicate, foști pușcăriași, târfe care nu mai produc nimic, copii născuți sub cerul liber, bătrâni ce-și trăiesc ultimele clipe de viață În condiții Înspăimântătoare, mame alcoolice, șobolani și șoareci mai grași decât colocatarii lor. O priveliște greu de suportat și greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ghetou mi-a spus că aici ar fi un ,,apartament,, pe jumătate liber. Vocea răgușită de fumător, e neplăcută, dar e parte organică din Înfățișarea bărbatului. Bărbatul, În jur de cincizeci de ani, cu părul scurt, perie, are figură de pușcăriaș, din aceea pe care dacă-i visezi noaptea nu-ți mai vine să ieși din casă. O cicatrice oribilă, perfect dreaptă, Îi taie orizontal fruntea În două, ca un hotar Între două ținuturi. Partea de sus ,,a ținutului,, e brăzdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și respectabila voință la ceva de dimensiunile și puterea unui oblete. Bineînțeles că asta era exact contrariul a tot ceea ce, plin de deșertăciune, hotărâsem să-mi demonstrez mie însumi - și ei cu atât mai mult -, încurcându-mă cu fiica unui pușcăriaș, care, la numai douăzeci și ceva de ani, susținea că știe totul despre cât de nedreaptă e viața. Da, tatăl ei era la închisoare. Era și ăsta un motiv pentru care îmi picase cu tronc. Tatăl ei era la închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mahalalei ce se întindea la deal pe High Street, dar o închisoare, unde o fi fost o închisoare? Nu v-aș fi putut spune. Ea, însă, da. Știa cât se poate de bine unde e. Era în chiar inima fiicei pușcăriașului - închisoarea era o fiică de pușcăriaș. Da, aveam multe de învățat despre închisoare, iar ea avea să mă învețe foarte multe lucruri pe tema asta, ca și despre tot binele ce îl poate face voința atunci când se răzvrătește împotriva împilării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe High Street, dar o închisoare, unde o fi fost o închisoare? Nu v-aș fi putut spune. Ea, însă, da. Știa cât se poate de bine unde e. Era în chiar inima fiicei pușcăriașului - închisoarea era o fiică de pușcăriaș. Da, aveam multe de învățat despre închisoare, iar ea avea să mă învețe foarte multe lucruri pe tema asta, ca și despre tot binele ce îl poate face voința atunci când se răzvrătește împotriva împilării morale, pe care o ura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
beată de gin - putea simți mirosul. Riscurile pe care le Înfruntase până acum ceruseră doar capul plecat, degetul ager, minciuna pregătită. Domnișoara Warren ezită și ea, iar ezitarea ei i-a fost bărbatului ca o gură de aer pentru un pușcăriaș. — Am crezut că v-am văzut la Belgrad, spuse ea. — N-am fost niciodată acolo. Ieșise dură la bătaie, lăsând la o parte orice subterfugiu. Am fost la Belgrad, spuse ea, trimisă de ziarul meu pentru procesul Kamnetz. Dar Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am cum. Doi s-au apucat să joace cărți în bucătărie. Sultana sare în sus, pornită să-i dea afară din bucătăria ei, dar Andrei o temperează, fiindu-i frică de Lazăr, pe care, în gîndurile sale, îl crede fost pușcăriaș la desecarea luncii. Mai bine bem, zice el abătut cu ăia doi nu-i de glumit... Unul e cu păr bogat, cu cojoc? întreabă Ovidiu. Nu. Actorul doarme răspunde șoferul. Nu știam de unde-l cunosc; de la televizor, apare uneori la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Într-o țară necunoscută, unde trebuia să se orienteze după poziția stelelor. Trei rachete coborau Încet pe boltă, ca niște jerbe scînteietoare dintr-un pom de Crăciun. În lumina lor, Arthur Rowe Își zări umbra și se simți ca un pușcăriaș prins În razele unui reflector. Lucrul cel mai Îngrozitor la un bombardament este că nu se oprește: ravagiile pe care le provoacă continuă și dincolo de tine, de dezastrul din jurul tău. Apărarea antiaeriană mitralia acum rachetele; două dintre ele se stinseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
neputință să trăiești fără a avea Încredere În semenii tăi: e ca și cum te-ai Închide În propriul tău eu, carcera cea mai Îngrozitoare. De peste un an era Închis Într-o astfel de carceră, din care nu ieșise nici măcar cît ies pușcăriașii cînd sînt mutați Într-o altă celulă, cînd sînt scoși În curtea Închisorii, sau cînd schimbă o vorbă cu gardianul, Întrerupînd astfel monotonia carcerei. Orice om ajunge la un moment dat În viață cînd simte nevoia să spargă cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tine. La fel se petrece și În viață, uneori Îți vine mai ușor să mori decît să protestezi. Rowe Își aminti de o femeie care, cuprinsă și ea de Îndoieli, nu protestase, ci, resemnîndu-se, tristă, băuse licoarea fatală... Aidoma unui pușcăriaș care-și ocupă locul În careu, Rowe păși Înainte și se așeză la stînga lui Cost și la dreapta domnișoarei Pantil. Doamna Bellairs se așezase Între Hilfe și doctorul Forester. Rowe n-avu răgazul să vadă cum erau așezați ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Joia, cele 100 de coroane s-au dus toate pe bere. Când s-a terminat ora de vizită, domnița iese cu putoarea de pușcărie pe hainele ei elegante, iar deținutul se-ntoarce în celulă cu parfumul domniței pe hainele de pușcăriaș. Eu, în schimb, rămân cu mirosul de bere. Viața nu e altceva decât un schimb reciproc de mirosuri. Aș spune că viața e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
grupuri operative, echipe de cercetare, de parcă munca intelectuală ar fi prea dezolantă pentru a fi înfruntată în solitudine. Figura autorului a devenit plurală, deplasându-se întotdeauna în grup, căci nimeni nu poate fi delegat să reprezinte pe altcineva: patru foști pușcăriași, dintre care un evadat, trei foști internați cu infirmiera și manuscrisul infirmierei. Sau perechi, nu în mod necesar, dar ca tendință, soț și soție, de parcă singura mângâiere a vieții în doi ar fi producerea de manuscrise. Fiecare dintre aceste personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
care-i întinde ofițerului un dosar cu documente de semnat. Între timp, tu îți continui periplul de la un birou la altul: un agent ia în păstrare documentele tale, un altul banii, un al treilea hainele, înlocuite cu o salopetă de pușcăriaș. — Ce capcană mai e și asta? reușești s-o întrebi pe Ingrid-Gertrude-Alfonsina, care se apropie de tine când gărzile îți întorc spatele. — Printre revoluționari există contrarevoluționari infiltrați, care ne-au făcut să cădem într-o ambuscadă a poliției. Dar, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
urma urmelor, nu aduce altceva decât plictiseli. Controlez să nu fi rămas în picioare spitale, clinici, aziluri: suprimarea medicilor, a infirmierilor, a bolnavilor mi se pare singura scăpare posibilă. Apoi tribunalele, cu toți magistrații, avocații, acuzații și reclamanții; închisorile, cu pușcăriașii și paznicii de acolo. Suprim apoi universitatea cu tot corpul universitar, academia de științe literare și arte, muzeul, biblioteca, monumentele cu administrațiile lor, teatrul, cinematograful, televiziunea, ziarele. Dacă-și închipuie că mă pot opri, invocând respectul față de cultură, se înșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Institutului de cercetări teatrale. O oarecare doamnă Johanson, Cristina Johanson, mi‑a fost călăuză și mentor. Am văzut cinci‑șase spectacole, dintre care cel mai interesant de reținut a fost succesul lui Așteptându‑l pe Godot de Beckett, prezentat În fața pușcăriașilor. După zece zile, când m‑am Întors acasă, continuam să trăiesc În acea lume Îndepărtată, ca‑ntr‑un vis.PRIVATE Doamna Johanson era o femeie ambițioasă și ar fi vrut să‑mi arate În cele zece zile tot ce merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
șterge cu un singur telefon. Sau îl puteau agrava. Chiar dacă Terry nu făcea nimic, putea fi condamnat la închisoare pentru multă, multă vreme. În celula aia verde cu pereți zgâriați. Și după aia cine i-ar mai da crezare unui pușcăriaș? Așa că Terry Fletcher spune da. Îl ajută faptul că nu-l cunoaște pe artistul de printuri. Patronul galeriei îi dă un pistol și-i spune să poarte un ciorap de nailon tras pe față. Pistolul e de mărimea mâinii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
așa ceva, că ei sunt frumoși. Mă uitam la ei și le dădeam dreptate. Numai că lucrul ăsta Îmi reducea clientela. Nu știu cum se făcea, dar toți Îmi ieșeau ca ăia din corul lui Șukșin din Călina roșie... Ceva Între sfânt și pușcăriaș. La o Înmormântare se admite, observă Flavius-Tiberius, pe când la nuntă... Ca și cum, apăsând pe declanșator, aș fi modificat În chip misterios alcătuirea lumii, continuă absent Grațian. Am Înțeles Însă că tot datorită fotografiilor vă descurcați. Am Învățat-o pe Maria să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nașterea ta. Tot ce ai văzut tu, a fost mamă care ai fost tu cândva în închipuirea unei alte minți. Ai fost o Mioară închipuită, cu o mamă într-o celulă închipuită. Dar ai învățat că omul e propriul său pușcăriaș. El își creează o celulă pe care o îngrădește cu o inventivitate care-l uimește și pe Creator. Nu-i e frică în singurătate, mamă? Singurătatea Lui e și a noastră. Dar el se confruntă cu pustiul spiritului uman. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lângă clienți în cârciumă încât fiecare-i dădea câte o monedă asigurându-i astfel ziua cea de azi și cea de mâine. Frații de suferință au nimerit la masa lui Bau, un alt ratat aciuat la spelunca noastră, tot fost pușcăriaș. Bau era debarasor, plătit la sfârșitul zilei, trăind sub cerul liber cu Leana cerșetoarea, iarna în subsolurile de bloc, pe țevile calde de termoficare. Tot ce obținea din cerșit în cimitir împărțea cu Bau, gratulată cu bătaie atunci când făcea cocteil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de sud a orașului. Zeci de mii de oameni, excavatoare, buldozere, macarale, tancuri, veterani ai războaielor mondiale lopătau grâul în vagoanele strălungilor trenuri și noi schiam pe pârtiile afânate până la malul dihaniei leneșe, Dunărea, unde marinarii, profesorii, muzicienii, actorii, miniștrii, pușcăriașii și gravidele încărcau grânele în șlepurile care-și așteptau rândul cuminți, înșirate unele în spatele celorlalte, tocmai de la izvoare. * * * Î ncerc să mă reclădesc din țesălatul cailor asudați, din nări ies aburi, din carnea tremurândă, lacrimi de sudoare, din copite, neliniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decât libertatea trăită și respirată. Aici mănânc pâine cu gust de libertate, afară simți mucegaiul închisorii. Și pentru că nu există libertate absolută, mi-am creat eu libertatea, prin voința de a suporta cenzura ei. Prin aceasta mă deosebesc de toți pușcăriașii. Filosofii marxiști au definit libertatea ca necesitate înțeleasă. Eu zic că libertatea înseamnă detenția asumată: un univers dens cu magnetism enorm. Cauza durerilor de cap ale mamei, eu, lipsa de voință, lenea prelungă, vomele dese, eu. Furam ceea ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rucsacurile și plasele burdușite, mai mult împins pentru a scăpa de pocitania aceasta cu ochi pătrunzători, care vedea în fiecare dintre călători un monstru din Capriciile lui Goya, mai ales pe rezervist, fost criminal de război, pe tânărul zdrahon, fost pușcăriaș, sau pe nepot, cu viitorul trecutului lui cu tot. Dacă Gustav voia început de toamnă, Hugo picta început de toamnă în spațiul neconvențional al magaziilor, cocinilor, cotețelor de păsări și pomii fructiferi din spatele casei în care locuia Pupăza Neagră, Any
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din acea perioadă. Dacă ai fi deschis ochii doar puțin mai devreme, ți-ai fi dat seama că plumburiul mării anunța schimbarea care avea să se petreacă, care dintr-un individ educat te-a transformat pentru o vreme într-un pușcăriaș, care împreună cu mulți alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]