139 matches
-
persoane publice“, adică indivizi cu un destin cu totul opus operei artistice, cea care cere mereu o perseverență secretă într-un mediu de singurătate. Pe vremea lui Valéry, artistul contrafăcut mai avea oarecare clasă, dar astăzi, totul e invadat de pușlamale și impostori. Mass-media exprimă foarte clar media de gust a maselor populare, apetitul pernicios al omului inferior care „iubește arta“ și chiar o pune acasă pe perete. Cine se simte plictisit de Iliada se dezice de lumea spiritului fără să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fumoar : momentul când se strecoară noutățile picante, anecdotele porcoase. Dar se va ieși repede și de aici. Conversația va ajunge iar la proaspeții îmbogățiți. La toți mârlanii care au umplut Bucureștiul. La permisele de export... La specula cu alimente... La pușlamalele care în separeurile de la Hotelul Imperial au ajuns până într-acolo încât se ceartă cu chelnerii pe nota de plată și se desfac la vestă ! Râsete, râsete, acea sănătoasă poftă de râs națională pe care am observat-o de-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să nu apară care cumva la petrecerea În aer liber dată de primarul Bowron pentru copiii orfani și să șutească toate prăjiturile. Crăciunul trecut un negrotei smintit Își fluturase scula și se pișase Într-o carafă cu limonadă destinată unor pușlamale de la cine știe ce orfelinat, poruncindu-i doamnei Bowron „Înhamă-te, tîrfă!“ primul Crăciun al lui William H. Parker ca șef al Departamentului de Poliție din Los Angeles a trebuit să o transporte pe nevasta primarului la Urgențe, la Spitalul Central, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe valuri și, dacă te uitai pe ferestrele mari spre terenul de golf, parcă pluteai pe o mare verde, un voiaj de agrement pe un ocean care din păcate are limitele lui: un gard Înalt În jurul clubului, ca să nu vină pușlamalele și să fure mingile. Lastarrra suferea cumplit cînd sosea ora prînzului. Deși cheltuise o avere pentru a-și procura un costum de golf, nu reușise să-și facă prea mulți prieteni la club. Desigur că toată lumea știa că e Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucurie și cu mult soare Încă. Julius a avut parte de cîteva săptămîni strașnice la Începutul anului. Santiago reușise să intre la Agronomie și Juan Lucas, ținîndu-se de cuvînt, i-a dat Mercedesul lui. Dar n-a fost de ajuns: pușlamaua a Îndrăznit să ceară o mașină nouă. Treaba s-a aranjat pînă la urmă cu un refuz hotărît al jucătorului de golf, Însoțit de o sumă frumușică cu care avea să-și tapiseze Mercedesul cu piele neagră și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-mă, Susan, dar eu cred că exagerezi... — Juan Lucas, iubitule, tu nu știi nimic din toate astea, pentru tine singurii oameni săraci de pe lume sînt bieții caddies de la golf; și de fapt ăștia sînt niște șmecheri, darling; ăștia-s niște pușlamale, nu sînt oameni nevoiași; crede-mă, darling, fii sincer și recunoaște că nu știi nimic... — Bobby! Julius! Veniți Încoace o clipă! Asculta-ți-o pe mama voastră, care face declarații pentru ziar! Mai vrea cineva gheață? Notează mai departe, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după ce vor mai trece două, trei veri, sau pentru un frate de unsprezece ani care se cufunda ca un prost, fugind de crocodil și pe care acum, la ieșire, ca să devină bărbat, ei o să-l pună să se Încaiere cu pușlamaua care are pretenția să păzească automobilele de la intrare și asta chiar aici, cînd o să iasă din bazin, fiindcă probabil că el a furat bicicleta fratelui lui Pedro. Fumau calculînd totul băieții ăștia din cartierul Marconi și, Între două țigări, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum nu s-a mai pomenit, că pe urmă o lună Întreagă nici o femeie din Lima nu s-a mai uitat la el. De ascultat, Îl ascultau, ce-i drept, fiindcă era la fel de simpatic, cea mai simpatică și mai stricată pușlama din Lima, dar așteaptă să-ți treacă vînătăile astea de la ochi. „Păi și așa sînt un tip fermecător“, stăruia peștele, dar degeaba. „Eu o șterg, anunță acum, văzîndu-se descoperit. Îmi pare rău, Puicuțo. Te las aici cu prietenii mei. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu o vânătaie pe obraz mai târziu, când s-a opus arestării. - Arestării? - A încercat să fure lanterna unui pompier și apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau cetățenii pentru care își făcea griji Ramos? Grimasa de pe fața căpitanului, un amestec de precauție și simpatie, se estompă. Emoția fu înlocuită de expresia cauciucată specifică birocrației. - Și știi sigur că între dovezile distruse de Ramos existau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Bucovina, iar printre victime se afla un deputat, un furt de documente secrete declarat a fi fost făptuit la slujbă și pînă la urmă se constata că domnul director general ori domnul ministru ducea hîrtiile acasă și avea un șambelan pușlama, atîtea și atîtea altele, toate puteau deveni un scandal, dar în fapt nu erau, nu puteau fi. Cam pentru acest soi de cazuri era folosit "fondul albastru". Probabil, ce probabil, mai mult ca sigur și raportul ăsta va intra acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi trebuit să-i spună numele lui. Fără a avea habar de suspiciunile asistentei, Henrietta zâmbea îndreptându-se spre parcare. Simțea deja cum se țese o idilă. La semaforul de la intrarea în Woodbury, chiar peste drum de primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-un chip atât de nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ecranului. Reușise să ajungă exact la timp. Cel de al doilea film tocmai începea. Băiatul cu fotografia aceea magnifică era într-adevăr o descoperire. Ignatius se întreba dacă nu l-ar putea șantaja să-i păzească în fiecare după-amiază căruciorul. Pușlamaua nu rămăsese indiferentă când îi vorbise de prietenul său din poliție. Ignatius pufni disprețuitor citind genericul filmului. Toți cei implicați erau la fel de inacceptabili. În special scenograful care îi îngrozise de multe ori în trecut. Eroina era și mai enervantă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în lume decât omul cela ce are o fărâmă de pâine în mână și o leapădă pe acee și cearcă să afle altă mai mare>. Și au dat la Dumitrașco-vodă. Iar Dumitrașco-vodă cetind, au dzis copilului: <Hai ghidi cahpol> (Ce pușlama vicleană ești!)... Și n-au mai spus lui Șeremet ce-au scris copilul, fiindu-i rușine, numai ce-au dzis c-a pute scrie.” --Strașnică lecție a primit vodă de la acel copil! De fapt, tot ce a urmat a arătat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
jumătate, Bărzăunul nu mai ieși din casă după cele petrecute la cămin Nu i i-ar fi fost teamă de domnul Nicanor, ori de cumnatu-său, Răgălie, ori de doctor, care i-a transmis prin Matei că-i cea mai impertinentă pușlama și, pe deasupra, neobrăzat și că tot o să plătească el, odată și odată, pentru sperietura din pădure, dar se hotărîse să rămînă acasă, să citească, ori să deseneze. Mai ales să deseneze. Descoperise de curînd că și pictura are farmecul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că lîngă ea se afla Nuțu lui Răstoacă? Bărzăunul sări de pe pătură, apoi rămase ca un plop. Nu mai știa ce să facă. Bine te-am găsit, cărturarule! salută Ilinca scuturîndu-și o șuviță de păr de pe un ochi. N-noroc, pușlama, zise rîzînd strîmb și Nuțu, întinzîndu-i o mînă moale ca o broască. Credeam c-ai plecat din sat, continuă Ilinca așezîndu-se pe pătură și luînd cartea în mînă. Nu te-a mai văzut nimeni, nicăieri, de parcă ai fost exportat odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că s-a deprins cu meșteșugul de mulgător... Mai atingeți-l și voi pe unde doare... Nici pomeneală, omule! Ți-ai găsit și tu ca aist Cotescu Cipi să ciripească măcar ceva-ceva în legătură cu potlogăriile lor... Un șarlatan și jumătate! O pușlama sadea! Auzi dumneata! Zicea că dorește să continue ce a început, secătura! Și când mulțimea înfierbântată i-a arătat obrazul, a cotit-o ca la Ploiești, ca hoața ceea care a numărat voturile la Legea de impozitare a pensiilor. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și informaticienii, că patriotismul a devenit o glumă, că numele de român a ajuns o ofensă... Nu i-ar mai răbda pământul! Mai bine ar fi ca ei să-și ia tălpășița, că țara se va redresa mai repede fără pușlamalele astea. Hoția, curvăsăreala și golănia la vârf demolează România! Fraților!... Numai suflete schilodite peste tot în țara asta... Banul să iasă, averea să sporească, bogăția personală... Țara poate să piardă orice... chiar și un război, fie și un milion sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că bine le mai zici! Dar n-a lipsit mult... Măcar știi ce hram poartă? Mai nimic... Atâta doar că zicea că-i în ultimul an pe la Drept, dar fără să mă convingă în vreun fel... Ăsta o fi vreo pușlama sau o lichea de bani gata! Evită-l și atât! Iar dacă insistă, anunță-mă pe mine, că-l vom castra numaidecât pe cocoșel! Indiferent al cui o fi! Că unii muncesc de nu-și văd capul, iar alții huzuresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bene! În recentul și greoiul comerț socialist incipient, încă nu se lansase, pe atunci, votka sovietică sau alte spirtoase din astea). Turnau voinicii în ei, până când se uitau cu ochii cruciș și li se împleticeau ciubotele. Bucureștenii și mai ales pușlamalele, haimanalele și coconii făceau haz de soldații Victoriei, care lălăiau, hălăduind pe mijlocul străzii, ținându-se de după cap, cu rubașca desbumbată la piept, uitând să-și mai culeagă bonetele căzute în urma lor, pe caldarâm, pe trotuar ori pe aleea parcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
abia într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o tâmpenie acolo, în provincie. De fapt, niște exagerări bine regizate. În legătură cu relația mea delicată... extrem de delicată pot spune, cu adolescenții. Între care mă număr, firește. Ei o simt, o simt, drăcușorii, o simtfrățiorii noștri perfizi și superbi. O simt, pușlamalele, splendorile, o simt, da, da. Nu am mai putut reveni în învățământ, am fost suspendat. Am părăsit orașul, firește. Provincia nu-și suportă rebelii, înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători, foarte primitori. Gazda nu clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-și facă cruce, ca în fața Necuratului, parcă îi venea și nu-i venea să râdă. Cică în momentul când l-au mișcat pe profesor, Tudorică s-a ridicat, brusc, pentru onor. Și uite-așa, s-a dat de gol pușlamaua, nu mai putea ascunde seminția păcătoasă, așa voiam să-i spun cartoafei de Veturia, dar am lăsat-o în plata Domnului și a păcătoșilor. Cam asta-i, deocamdată. Șperaclu ne va avertiza de orice schimbare, știu asta. Ațipise și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu-l auzea. Își continua monologul șoptit, stins, mai mult bolborosind. - Pigasie a venit și mi s-a arătat dintâi atunci, la prima ridicare. Eram singur în celulă, nedumerit, ofuscat oarecum, cu gânduri de deznădejde. Mă fripsese așa de tare pușlamaua aia de arhitect, Lazarovici, că nu puteam să-mi revin. Cum o învârtise, cum o sucise, da el rămăsese și cu banii pe care-i luasem eu de la bancă, și cu casele alea de la Șoptireanca, și cu nevastă-sa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că El este binevoitor în continuare cu mine fiindcă de sus vede al naibii de clar că pe pământul acesta de tină și noroi, cum ar spune poetul, sunt foarte multe lucruri demne de înjurat, începând de la Președintele României, guvernul și toate pușlamalele cocoțate în capul nostru. După atâta vreme, că totuși trei ani nu sunt chiar un fleac, îmi amintesc precis fiecare moment din dimineața ceea care putea să-mi fie fatidică. Era o dimineață foarte friguroasă și trebuia să am ore
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]