137 matches
-
ML: Gigele, Gigele... Gigel: ML, dacă sună mama, spune-i că mai întârzii puțin la observator. ML: Mă pui să mint? Gigel: Stai! Racheta este a observatorului? Da, atunci dacă ne aflăm în rachetă, înseamnă că suntem la observator. ML: Pușlama, pușlama... Gigel: Mulțumesc ML (aparte către Robot) Tinichea, te anunț că plec în Cosmos. Rămâi aici cu motanii negri și copiii cuminti. Auzi ce gusturi la tinichea! (către Cosmonaut) Gigel, ajutor de cosmonaut, se află la dispoziție! Cosmon: Atunci, echiparea
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gigele, Gigele... Gigel: ML, dacă sună mama, spune-i că mai întârzii puțin la observator. ML: Mă pui să mint? Gigel: Stai! Racheta este a observatorului? Da, atunci dacă ne aflăm în rachetă, înseamnă că suntem la observator. ML: Pușlama, pușlama... Gigel: Mulțumesc ML (aparte către Robot) Tinichea, te anunț că plec în Cosmos. Rămâi aici cu motanii negri și copiii cuminti. Auzi ce gusturi la tinichea! (către Cosmonaut) Gigel, ajutor de cosmonaut, se află la dispoziție! Cosmon: Atunci, echiparea! Si
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Esmé se repezi la bunătățile aduse de mama ei și găsi o pungă de batoane subțiri de carne de curcan uscată pe care le putea Împărți cu cățelușa. După vreo zece minute, barcagiul În longyin maro se Întoarse cu Rupert. Pușlamaua mărturisi că le arătase un truc cu cărți de joc unor localnici. Nu ți-am zis să stăm toți Împreună? Îl certă Moff. Nu poți să pleci și să faci ce te taie pe tine capul. — S-au rugat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
că El este binevoitor în continuare cu mine fiindcă de sus vede al naibii de clar că pe pământul acesta de tină și noroi, cum ar spune poetul, sunt foarte multe lucruri demne de înjurat, începând de la Președintele României, guvernul și toate pușlamalele cocoțate în capul nostru. După atâta vreme, că totuși trei ani nu sunt chiar un fleac, îmi amintesc precis fiecare moment din dimineața ceea care putea să-mi fie fatidică. Era o dimineață foarte friguroasă și trebuia să am ore
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
spiritul mărunt, redus intelectual, dar cu pretenții, primește replica prin Mitică Popescu, iute la minte, cinstit, curajos, simpatic. Însumând calități și defecte, Mitică Popescu e comic prin compunerea sa din interseâcții paradoxale de serii sociale și psihologice: trăznitul, naivul, fermecătoarea pușlama sentimentală, fanfaronul loial, licheaua cinstită. Caracterele care declanșează comicul sunt luate din lumea birocrației, a afacerismului și a saloanelor. Ca și la Caragiale, numele sunt elocvente: Buiac, Valtezeanu (Vârtejeanu), Bernigrădeanu. Patroana care se numește semnificativ Georgette Demetriade, e genul „femeii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
scrie versuri publicabile. Face parte din soiul de poeți care nu merită să trăiască decît după ceau murit. - Bravo lui dacă refuză arta mîrlănească. Cînd scrii, faci meserie. Meserie e și cînd văcsuiești ciubote. La închisoare am pupat mîna unei pușlamale care mă plesnise: strașnic își mai știa meseria. - E important conținutul, continuă Ovidiu. - Ce-i aia!? - Trăim în era poeziei proletare. - Nu-mi umbla mie cu clasa asta de declasați. E masă de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în lume decât omul cela ce are o fărâmă de pâine în mână și o leapădă pe acee și cearcă să afle altă mai mare>. Și au dat la Dumitrașco-vodă. Iar Dumitrașco-vodă cetind, au dzis copilului: <Hai ghidi cahpol> (Ce pușlama vicleană ești!)... Și n-au mai spus lui Șeremet ce-au scris copilul, fiindu-i rușine, numai ce-au dzis c-a pute scrie.” --Strașnică lecție a primit vodă de la acel copil! De fapt, tot ce a urmat a arătat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
abia într-un târziu trăgea bluza pe umeri. Moment în care și roșea, scurt, provocator. „Chiar n-a venit încă profesorul?“, avea să întrebe, ca de obicei, șoricuța salariată, încheindu-și ultimul nasture al bluzei. Nimeni nu-i va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o tâmpenie acolo, în provincie. De fapt, niște exagerări bine regizate. În legătură cu relația mea delicată... extrem de delicată pot spune, cu adolescenții. Între care mă număr, firește. Ei o simt, o simt, drăcușorii, o simtfrățiorii noștri perfizi și superbi. O simt, pușlamalele, splendorile, o simt, da, da. Nu am mai putut reveni în învățământ, am fost suspendat. Am părăsit orașul, firește. Provincia nu-și suportă rebelii, înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători, foarte primitori. Gazda nu clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-și facă cruce, ca în fața Necuratului, parcă îi venea și nu-i venea să râdă. Cică în momentul când l-au mișcat pe profesor, Tudorică s-a ridicat, brusc, pentru onor. Și uite-așa, s-a dat de gol pușlamaua, nu mai putea ascunde seminția păcătoasă, așa voiam să-i spun cartoafei de Veturia, dar am lăsat-o în plata Domnului și a păcătoșilor. Cam asta-i, deocamdată. Șperaclu ne va avertiza de orice schimbare, știu asta. Ațipise și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară pușlamaua aia pe-aici și-a luat tot ce era de mîncare. — Tu să nu-njuri În bucătĂria mea, se băgĂ fata. — Hai să ieșim, spuse cel trimis de stat. Ieșiră amîndoi pe verandă și Închiseră ușa de la bucătĂrie. — Cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lui Dumnezeu. Nici mai mult, nici mai puțin! Uau...! Știi ce? Ia mai scutește-ne! Eu cred că nu ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un terchea-berchea, o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm astfel una care acoperă o bună
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fumoar : momentul când se strecoară noutățile picante, anecdotele porcoase. Dar se va ieși repede și de aici. Conversația va ajunge iar la proaspeții îmbogățiți. La toți mârlanii care au umplut Bucureștiul. La permisele de export... La specula cu alimente... La pușlamalele care în separeurile de la Hotelul Imperial au ajuns până într-acolo încât se ceartă cu chelnerii pe nota de plată și se desfac la vestă ! Râsete, râsete, acea sănătoasă poftă de râs națională pe care am observat-o de-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe valuri și, dacă te uitai pe ferestrele mari spre terenul de golf, parcă pluteai pe o mare verde, un voiaj de agrement pe un ocean care din păcate are limitele lui: un gard Înalt În jurul clubului, ca să nu vină pușlamalele și să fure mingile. Lastarrra suferea cumplit cînd sosea ora prînzului. Deși cheltuise o avere pentru a-și procura un costum de golf, nu reușise să-și facă prea mulți prieteni la club. Desigur că toată lumea știa că e Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bucurie și cu mult soare Încă. Julius a avut parte de cîteva săptămîni strașnice la Începutul anului. Santiago reușise să intre la Agronomie și Juan Lucas, ținîndu-se de cuvînt, i-a dat Mercedesul lui. Dar n-a fost de ajuns: pușlamaua a Îndrăznit să ceară o mașină nouă. Treaba s-a aranjat pînă la urmă cu un refuz hotărît al jucătorului de golf, Însoțit de o sumă frumușică cu care avea să-și tapiseze Mercedesul cu piele neagră și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-mă, Susan, dar eu cred că exagerezi... — Juan Lucas, iubitule, tu nu știi nimic din toate astea, pentru tine singurii oameni săraci de pe lume sînt bieții caddies de la golf; și de fapt ăștia sînt niște șmecheri, darling; ăștia-s niște pușlamale, nu sînt oameni nevoiași; crede-mă, darling, fii sincer și recunoaște că nu știi nimic... — Bobby! Julius! Veniți Încoace o clipă! Asculta-ți-o pe mama voastră, care face declarații pentru ziar! Mai vrea cineva gheață? Notează mai departe, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
după ce vor mai trece două, trei veri, sau pentru un frate de unsprezece ani care se cufunda ca un prost, fugind de crocodil și pe care acum, la ieșire, ca să devină bărbat, ei o să-l pună să se Încaiere cu pușlamaua care are pretenția să păzească automobilele de la intrare și asta chiar aici, cînd o să iasă din bazin, fiindcă probabil că el a furat bicicleta fratelui lui Pedro. Fumau calculînd totul băieții ăștia din cartierul Marconi și, Între două țigări, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum nu s-a mai pomenit, că pe urmă o lună Întreagă nici o femeie din Lima nu s-a mai uitat la el. De ascultat, Îl ascultau, ce-i drept, fiindcă era la fel de simpatic, cea mai simpatică și mai stricată pușlama din Lima, dar așteaptă să-ți treacă vînătăile astea de la ochi. „Păi și așa sînt un tip fermecător“, stăruia peștele, dar degeaba. „Eu o șterg, anunță acum, văzîndu-se descoperit. Îmi pare rău, Puicuțo. Te las aici cu prietenii mei. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fluturând în vânt. În capul meu sunt amintiri veșnice despre ce a fost iubire și bun și frumos și ce a durut. Îmi pare rău pentru cei care nu au putut să nu facă rău. Pentru că răul e o mare pușlama. Pentru că dorința de a fi dorit și dezamăgirea de a nu fi fost dorit destul de cine trebuia sunt chestii viclene. Și nu poți să nu îți dorești să fii făcut pionier în seria întâi la Mausoleul Eroilor Neamului. Și pe
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
ori ți l-a furat cineva. E plin orașul de bandiți! Se întrerupse brusc, roșu la față. Ionescu zâmbi. ― Continuați, vă rog. N-avem nici o legătură cu povestea asta. Probabil o firmă concurentă... Florence își umezi buzele: " Ce zâmbet are pușlamaua!" Îl amintea pe Drăghici, avocatul. Se uita la ea cum dansează pe masă și zâmbea la fel. Era tânără și nebună, îngrozitor de tânără și de nebună, inima petrecerilor. Bătea step, avea un costum de spaniolă și castaniete, îi plăcea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-un chip atât de nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ecranului. Reușise să ajungă exact la timp. Cel de al doilea film tocmai începea. Băiatul cu fotografia aceea magnifică era într-adevăr o descoperire. Ignatius se întreba dacă nu l-ar putea șantaja să-i păzească în fiecare după-amiază căruciorul. Pușlamaua nu rămăsese indiferentă când îi vorbise de prietenul său din poliție. Ignatius pufni disprețuitor citind genericul filmului. Toți cei implicați erau la fel de inacceptabili. În special scenograful care îi îngrozise de multe ori în trecut. Eroina era și mai enervantă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
oamenilor. Nimeni nu mă observa pe stradă câtă vreme eram cuminte, tăcut, în schimb cum deschideam gura și strigam câteva prostii, prin care arătam că nu mă sfiam nici de lucrurile sfinte, trecătorii întorceau capul ca să vadă cine era golanul, pușlamaua, păcătosul care își îngăduia să vorbească în gura mare și într-un chip atât de nerușinat despre lucruri în care unii credeau, alții nu, dar ascundeau asta cu multă discreție sub un înveliș de bunăcuviință. Puțin îmi păsa că privirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi trebuit să-i spună numele lui. Fără a avea habar de suspiciunile asistentei, Henrietta zâmbea îndreptându-se spre parcare. Simțea deja cum se țese o idilă. La semaforul de la intrarea în Woodbury, chiar peste drum de primărie, două pușlamale care spălau parbrize, dușmanii dintotdeauna ai Henriettei, stăteau la pândă cu bureții lor soioși. Fiindcă era prea târziu ca să recurgă la tactica ei obișnuită de-a porni ștergătoarele de îndată ce-i vedea, Henrietta fu silită să-și vadă parbrizul mânjit. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]