470 matches
-
schimbă brusc tonul, numai cu fermitate și voce stăpînită te poți impune. Delfinașule, vă înșelați amarnic, știu că e greu de crezut, dar fiecare naș își are nașul, o să vă convingeți voi singure de treaba asta, numai să mai aveți puțintică răbdare, o fi Roja fiu de mahăr, dar convingerile lui sînt exact pe dos, începe să le explice, adică numai din interiorul sistemului se poate face ceva. Și s a găsit tocmai el să facă pe eroul, intervine cu aceeași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a mers de minune. — Zi-i mai departe. Cum ai convins-o? Ce i-ai spus? întrebă Timișoara. Nu cumva i-ai băgat în cap tot felul de gogomănii? — N-aveam altă variantă, i-am descris aceeași situație, doar că puțintel modificată, văzută din alt punct de vedere, zise Poștașul. Știe toată lumea că în multe dintre cazuri tocmai ăștia care se bat cu pumnul în piept că au fost cei mai mari revoluționari, că scopul lor în viață este să vîneze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
zece milioane de dolari. E ca și când soții Cottrell ar ști că de Evie nu se va alege niciodată mare lucru. Așa că Evie locuiește aici. Nu la New York. Nu la Milano. Suburbiile, chiar în mijlocul unui nicăieri al prezentării de modă. E puțintel cam departe de podiumurile de la Paris. Să fie blocată în mijlocul unui nicăieri e scuza de care are Evie nevoie, adică să locuiască aici, pentru o fată osoasă care n-o să aibă niciodată mare succes undeva. Ușile sunt încuiate în noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul de Război, mărunt, uscățiv, cu ochelari de sîrmă prin care se zăreau ochii negri și neliniștiți, ca de șoricel. În toate aducea cu un șoricel, părul cenușiu și puțintel cam lung, costumul gris cu umeri căzuți, mîinile mici în continuă mișcare, dar nu era deloc ceea ce părea. În adevăr, era o fiară neiertătoare, cu o putere nemăsurată, schimbase câțiva miniștri și chiar vreo doi șefi de guvern, o adevărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
doar să semnezi și să ai încredere, să te rogi pentru cei ce vor face ce este de făcut!" Devenind brusc sibilinic, maiorul Artur Stavri se înroși mai tare decît era de obicei și trăsăturile feței sale bucălate se aspriră puțintel, atît cît să devină îngrijorătoare. Radul Popianu își arătă sincer nedumerirea. "Domnilor ofițeri, după cîte înțeleg eu, acțiunea dumneavoastră are un caracter, ca să spun așa, destul de deschis, v-ați adresat la un număr de oameni importanți care și-au dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noroc. Un noroc atît de mare, încît o clipă i-a fulgerat prin minte gîndul speriat că totul se va duce dracului, prea ușor l-a găsit pe Bîlbîie. L-a privit atent, ceafa proaspăt rasă, urechile mari se înroșiseră puțintel de plăcere, haina de pe el era destul de bine lucrată și dintr-un material serios. Te pomenești că Leonard s-a ajuns! Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două degete. E o fotografie, și blonda îi spune spilcuitului: Dacă oamenii n-ar vedea asta, ar putea crede că așa m-am născut. N-ar ști niciodată ce-am realizat în viață. Dacă apari la televizor cu fața doar puțintel grăsuță, îi spune el, arăți ca naiba. Ca o mască. O lună plină. Un zero mare, fără trăsături de care să-și amintească oamenii. — Să scap de toată grăsimea aia e singurul lucru într-adevăr eroic pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui de hip-hop. Cu șapca pusă invers, cu cozorocul la spate. Ca un puști de liceu. O versiune îmbătrânită a propriilor lor copii. Nu se pot abține să nu-i răspundă la flirt. N-au cum să nu-l placă puțintel, cu țeasta lui pătată și acoperită de șapca inversată, cu căștile în urechi, ascultând heavy metal atât de tare încât se aude și în încăpere. Pe hol, parcat în scaunul lui cu rotile, domnul Whittier ridică mâna cu palma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noroc. Sine studio etira (cum inversa dictonul eternul Păstorel, ca să poată rima cu lira). Tata îl mai credea, cîteodată, sub vraja muzicii lui Enescu. A flautului lui Hristache Popescu, distinsul muzician cu cărare în mijlocul părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe constant nefavorabile. Dar îl iubesc. Și pentru mine "acoperișul lumii" e la Repedea. Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lume, dacă aveam acasă culoarea sacră? Da, sacră am spus. Să nu mă rîzi. În aceeași zi am primit o cartolină. Noroc de ea: "Bădișor depărtișor/ Ce-mi trimiți atîta dor/ Și pe lună și pe nor?". "Trimite-mi mai puțintel/ Și vino, bade, cu el". A fost o glumă, Russ. Glumă? S-a ascuns un spirit bun în degetele tale cînd ai scris-o. Și-n Ovid Densusianu. E folclor cules de el. Dorul e dureros de dulce atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe "călăii din Wall-Street", îi lua și Mistrie; se încăiera Jebe cu tito-fasciștii, sărea de-un cot și Mistrie; trăgea alarma Jebe contra războiului bacteriologic, alarma o declanșa și Mistriuță, la Iași. Capitalismul nu se lăsa făcut praf? "Seiceas-seiceas, tavarișci, puțintică răbdare: i-o chestiune de scurtă durată pînă-l farîmăm". Avea dreptate Beluțu Zilber: comunismul românesc e un amestec de Caragiale cu Stalin. Parcă numai comunismul. Președintele Iliescu n-a numărat morții "revoluției" ca Pristanda steagurile, să-i iasă peste mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vouă? le spune făcînd fețe-fețe, nu despre asta e vorba, adică e și una, și alta, încearcă să le explice, dar își dă seama că e mai cuminte să facă acum o pauză, o să le spună totul cu de-amănuntul puțintel mai tîrziu. O fi știind oare Roja ce luptă se dă chiar acum în sufletul ei? Obloanele din spate le-au dat de furcă pentru că fuseseră bine închise, dar pînă la urmă au făcut rost de o rangă și le-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
schimbă brusc tonul, numai cu fermitate și voce stăpînită te poți impune. Delfinașule, vă înșelați amarnic, știu că e greu de crezut, dar fiecare naș își are nașul, o să vă convingeți voi singure de treaba asta, numai să mai aveți puțintică răbdare, o fi Roja fiu de mahăr, dar convingerile lui sînt exact pe dos, începe să le explice, adică numai din interiorul sistemului se poate face ceva. Și s a găsit tocmai el să facă pe eroul, intervine cu aceeași
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
a mers de minune. — Zi-i mai departe. Cum ai convins-o? Ce i-ai spus? întrebă Timișoara. Nu cumva i-ai băgat în cap tot felul de gogomănii? — N-aveam altă variantă, i-am descris aceeași situație, doar că puțintel modificată, văzută din alt punct de vedere, zise Poștașul. Știe toată lumea că în multe dintre cazuri tocmai ăștia care se bat cu pumnul în piept că au fost cei mai mari revoluționari, că scopul lor în viață este să vîneze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nevoie de ala fel de oameni că s-o rădicat mulți, ca-n 1907. Am dreptate? Acolo, În casa din strada Engels, a trăit discretă, măruntă, slabă, lucidă, binevoitoare, pînă În primăvara lui 1998. În anii din urmă, cît de puțintică era, nu o mai țineau picioarele, puterile lor slăbiseră mult. Îmi spunea: — Îs prea mulți, dragu’ mamii, nouăzeci de ani, tare-s mulți. N-are omu’ nevoie de atîția. Iaca, moșu-tău o trăit șaptezeci și șapte. Nu-mi ajungeau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu Marcia..." gândește Dora. Ușa se deschide și un fotoliu rulant înaintează într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână puțintică, adusă de spate, cu o coroană de păr argintiu în jurul creștetului. Mamă, ce bine că ai venit ! Ai o coroană albă ca și a mea ! Dar unde e Jules ? întreabă nerăbdătoare tânăra. Jules n-a putut veni, draga mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
citi în totalitate, partea de jos este zdrențuită și afumată. Dora continuă să caute alte pagini lizibile, răsfoind cu grijă foile fragilizate de foc și de timp. Septembrie 1953 tot la bolnița jenșcina De câteva zile Marina Pavlova, o doamnă puțintică la trup de parcă ar avea tot doisprezece ani ca și mine, a început să ne pună să facem teme ca la școală. Știe mult mai multe ca mine și chiar ca Vasili și ne-a dat probleme de artimetică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lume pe motiv de foame, ambiție, ură, desfrâu, onoare ori patriotism. Însă a pune mâna pe spadă și a lupta ca să asiști la o reprezentație teatrală era ceva tipic numai acelei Spanii a Casei de Austria, pe care În bine - puțintel - și În rău - mult mai mult - am cunoscut-o În tinerețea mea: cea a eroismelor quijotești și sterile, care și-a Întemeiat rațiunea de-a fi și dreptul pe orgoliosul vârf al unei spade. Astfel am ajuns noi, după cum vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
când nu apucasem să-i recit versurile lui T. S. și când ea spusese încântată că fac atmosferă... și Marietei îi plăcuse mult și mă pupase ea prima ca un premiu... era o femeie fanată oarecum, dar nu cine știe cât... trecută puțintel așa că frigiderul îi cunoștea experiența... clănțănitul des din dinții ei mărunți când frigiderul scoțând un mic pocnet și dârdâitul lui electric se oprea din zumzăitul său și care aproviziona foamea și mai nesăturată și satisfăcută foamea... foamea...
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
Marie, care, așezată lângă Gertrude Stein, se mai potolise, a început iar să se agite și să țipe. Guillaume a scos-o din încăpere, au coborât scările și după un timp oarecare s-au întors. Se vedea că Marie fusese puțintel zgâlțâită, dar era trează. Între timp se mâncase tot ce era de mâncat și s-a trecut la poezie. A da, uitam, înainte de asta își făcuse apariția Frédéric de la Lapin Agile și Universitatea apașilor cu însoțitorul lui obișnuit, un măgar
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
plină de găuri, care saltă în sus și-n jos în lumina lanternei. - Ei, zburdalnicule, zice Roger dînd să-l apuce cu amîndouă mîinile, vărsînd eter din belșug. Localizează în cele din urmă buretele cu fascicolul lanternei, în timp ce cîinele privește puțintel confuz din cărucior. - Ha!, exclamă turnînd eterul, care îmbibă buretele și se evaporă în fuioare reci de pe mîinile lui, pînă cînd sticla e goală. Ținînd între două degete buretele ud, se împleticește spre cîine, cu lanterna sub bărbie, îndreptată în
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
Și l-au făcut de au dat 1000 de pungi de bani și mai bine. Și după ce l-au slobodzitu-l turcii să margă la casă-ș și apropiindu-se de casă-ș, numai ce-au vădzut că-i arde și casa; și puțintele odoară ce-i mai scăpasă, mistuite în casă, au arsu și acele. Vedeți păcatul și osânda la ce aduce pe om la vreme de bătrânețe: sărăcie și caznă!”. Mai mult decât ar fi putut-o face sursele istorice, faima lui
Muntenia moldavă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5414_a_6739]
-
scânteie de nebunie amestecată cu calcul matematic și o detașare care o înfrânge pe aceea a lui Holmes. Acestea fiind spuse, Ritchie oferă un reușit spectacol de bâlci, atractiv, săltăreț, cu acrobații și jonglerii, cu glume mai fără perdea, cu puțintică scrobeală, dar și aceea de carton, cu o mulțime de scheciuri pentru care lipsește doar complementul englezesc al tradiționalilor mititei, pentru că băutura pare să nu lipsească la petrecerea burlacilor unde Watson și Holmes se fac praf și pulbere. Să fie
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
că la lucrările Camerei nu a fost prezent inițiatorul proiectului de lege, Cezar Preda. Timp de o oră, Ioan Oltean le-a spus deputaților că Cezar Preda "este pe drum" și va ajunge la lucrările Camerei. "Vă rog să aveți puțintică răbdare", a afirmat Oltean. Liderul PDL a fost criticat de opoziție, dar și de liderul UDMR Mate Andras, pentru că nu a permis dezbaterea proiectului de lege, deși plenul a decis prin vot ca această dezbatere să aibă loc. "Domnule președinte
Lucrările Camerei au fost suspendate după o dispută putere-opoziţie pe legea lui Preda privind securitatea () [Corola-journal/Journalistic/47046_a_48371]
-
1914 mamei lui, cu puține zile înainte de a fi ucis pe front, și comentând-o, precum veți vedea, în mod strălucit. Iată fragmentul din scrisoarea de acum aproape o sută de ani: „Înainte iubeam Franța cu o dragoste sinceră și puțintel diletantă; o iubeam ca un artist, mândru de a trăi în locul cel mai frumos din lume, pe scurt, o iubeam așa cum își iubește un tablou rama. A fost nevoie de oroarea războiului ca să iasă la iveală tot ce este filial
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4993_a_6318]