484 matches
-
(19 august 1991), cunoscută și ca Puciul din august, Puciul Vodka ori Lovitura de stat din august, a fost o încercare a unui grup de conservatori comuniști sovietici de a-l răsturna de la putere pe președintele Mihail Gorbaciov și de a prelua controlul asupra țării. Liderii puciștilor erau comuniști radicali
Tentativa sovietică de lovitură de stat din 1991 () [Corola-website/Science/303807_a_305136]
-
sau simpatizanți ai Mișcării legionare. În consecință, la 5 septembrie 1940, Antonescu a cerut regelui să-i acorde puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului și în seara aceleiași zile i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
intregime Conferinței internaționale „Pactul Molotov-Ribbentrop și consecințele lui pentru Basarabia”. 11 august - FPM organizează, la Chișinău și în alte localități ale republicii, mitinguri, cerând adoptarea cadrului legislativ care ar permite împroprietărirea țăranilor cu pamânt. 19 august - În prima zi a puciului de la Moscova, FPM lansează un apel prin care cheamă cetățenii Republicii Moldova să manifeste nesupunere civică față de puciști și să asigure apărarea obiectivelor strategice ale statului. 27 august - Deputații FPM, sprijiniți de Alianța Națională pentru Independență „16 Decembrie”, organizează cea de-
Cronologia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298563_a_299892]
-
funcția de prim-ministru al României și reconfirmat de Mihai I al României la 6 septembrie, la 23 august 1944 Antonescu a fost arestat de regele Mihai și demis prin decret regal. Acest act a pus capăt regimului instaurat prin puciul lui Ion Antonescu de la 6 septembrie 1940, în urma căruia acesta se autointitulase „conducător al statului” și își însușise puteri discreționare. Regimul Antonescu a fost o dictatură militară, s-a aliat puterilor Axei într-un război, finalmente, dezastruos pentru România, refuzând
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
imperiale”. Într-un interviu acordat agenției Info-Prim Neo cu prilejul aniversării a 15 ani de la proclamarea independenței, Mircea Snegur a declarat că independența Rep. Moldova a fost pregătită de clasa politică, de intelectualitatea și de întreg poporul cu mult înainte de puciul de la Moscova. "Procesul de dobândire a independenței a pornit de la proclamarea limbii române drept limba de stat, în 1989, de la alegerile democratice din 1990 și de la declararea suveranității. Mai mult, Chișinăul era împotriva referendumului anunțat de Mihail Gorbaciov, în care
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
fi determinat o mai mare popularitate a nasserismului în lumea arabă și, implicit, creșterea credibilității Uniunii Sovietice în regiune. Nemulțumit de atitudinea expectativă a occidentului și a guvernului Eshkol, generalul Ariel Sharon nu a ezitat să vorbească despre eventualitatea unui puci. După aderarea Arabiei Saudite la coaliția egipteano-iordaniană, guvernul israelian a fost supus unei mari presiuni din partea armatei și a opoziției interne de dreapta, care au cerut luarea de măsuri urgente împotriva amenințărilor militare și a poziționării strategice provocatoare a Egiptului
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
în decembrie 1940. În 1941, după cedarea Transilvaniei de Nord prin Dictatul de la Viena (1940), Nyírő s-a stabilit la Budapesta, unde a fost redactor-șef la două ziare de extremă dreaptă Magyar erő () (1942-1943) și Magyar Ünnep (1944). După puciul fascist din octombrie 1944 al lui Ferenc Szálasi, Nyírő a fost deputat în parlamentul ungar dominat de formațiunea politică fascista a lui Szálasi, Partidul Crucilor cu Săgeți (mișcarea "nyilas"-ilor). În martie 1945, la apropierea liniei frontului sovieto-român, împreună cu membrii
József Nyirő () [Corola-website/Science/326518_a_327847]
-
Vilnius, Lituania, amândouă aflate sub controlul opoziției, ucigând 14 oameni și rănind alți aproximativ 700. Aceste măsuri comandate de elementele conservatoare sovietice nu au reușit să modifice cu nimic cursul spre dezintegrare al Uniunii Sovietice. În momentul extrem de important al Puciului din August, considerat de mulți ca ultima tentativă a durilor Partidului Comunist de prevenire a dezintegrării statului sovietic, unele unități militare au intrat în Moscova cu scopul de a lupta împotriva susținătorilor lui Boris Ețin, dar, până la urmă, militarii au
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
un „drog pentru a amorți poporul”. Karl Marx a arătat mecanismele economice și sociale prin care religiile domină conștiința popoarelor, cui folosește acest drog. După Revoluția din februarie 1917 din Rusia țaristă, care a răsturnat monarhia , a urmat în Octombrie puciul comunist („bolșevic”), numit ulterior „Revoluția din Octombrie”), care a produs un regim inspirat de marxism (și de diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului) și de tradițiile politice ruse. Potrivit concepției marxist-leniniste a "progresului în istorie", există patru
Comunism () [Corola-website/Science/297923_a_299252]
-
Cesar Vidal sau Pio Moa, susțin că Carillo ar fi fost implicat . Într-un interviu cu istoricul Ian Gibson Carrillo a explicat din nou versiunea sa a evenimentelor referitoare la masacre. În martie 1939 Madridul s-a predat după un puci intern împotriva administrației lui Juan Negrín și a susținătorului ei fidel, Partidul Comunist, care dorea să continue rezistența până la previzibila izbucnire a celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl lui Carrillo, Wenceslao, membru al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), a
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
a susținătorului ei fidel, Partidul Comunist, care dorea să continue rezistența până la previzibila izbucnire a celui de-al Doilea Război Mondial. Tatăl lui Carrillo, Wenceslao, membru al Partidului Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE), a fost unul dintre cei care au condus puciul, fiind unul dintre membrii juntei lui Casado. Cu câteva luni înainte, mama lui Carillo murise. Carrillo a scris atunci o scrisoare deschisă tatălui său, în care a descris puciul ca fiind un act contrarevoluționar și o trădare, reproșându-i că
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
Muncitoresc Spaniol (PSOE), a fost unul dintre cei care au condus puciul, fiind unul dintre membrii juntei lui Casado. Cu câteva luni înainte, mama lui Carillo murise. Carrillo a scris atunci o scrisoare deschisă tatălui său, în care a descris puciul ca fiind un act contrarevoluționar și o trădare, reproșându-i că ar fi anticomunist și rupând legătura cu el. În memoriile sale, Carrillo scrie că scrisoarea a fost scrisă pe data de 7 martie. Dar istoricul și jurnalistul Carlos Fernández
Santiago Carillo () [Corola-website/Science/327349_a_328678]
-
arestat după evenimentele din 13-15 iunie 1990. În timp ce era închis, a declanșat greva foamei în închisoare, la penitenciarele Rahova și, apoi, Jilava, timp de 46 zile. Președintele de atunci, Ion Iliescu l-a acuzat de a conduce 2 tentative de puci. În perioada 1990-1992 a avut interdicție de a părăsi țara, anulată după achitare. În 1992, s-a înscris în Asociația „21 Decembrie 1989". În perioada 1992-1993, Mărieș se deplasează la Chișinău în scop civic, pentru a discuta cu ambasadorul SUA
Teodor Doru Mărieș () [Corola-website/Science/323226_a_324555]
-
retragereii haotice din Basarabia, regele Carol al II-lea îl numește ca prim-ministru pe generalul Ion Antonescu. Aceasta, sprijinit de Garda de Fier, cere regelui să suspende Constituția României și apoi, să abdice în favoarea fiului său, Mihai. După reușita puciului, Antonescu își asumă puteri dictatoriale și se proclamă "Conducătorul statului". În conflictul cu Horia Sima și Mișcarea legionară Antonescu dobândește sprijinul lui Hitler promițându-i participarea României la războiul antisovietic. În 1941, ca aliat al Germaniei, România declară război Uniunii
România Mare () [Corola-website/Science/296622_a_297951]
-
om politic german. S-a născut într-o familie de țărani germani. După ce a fost pe front în primul război mondial, a studiat la universitatea din Frankfurt pe Main. În 1923, Adam a aderat la Partidul nazist, a participat la „puciul de la berărie”, iar în 1926 a trecut la Partidul German al Poporului (DVP - Deutsche Volkspartei), care avea o orientare de extrema dreaptă. A devenit membru în batalioanele de asalt SA (Sturmabteilung), organizația paramilitară a Partidului Nazist. Membrii acesteia erau porecliți
Wilhelm Adam () [Corola-website/Science/314501_a_315830]
-
noiembrie 1917, a sosit aici un comando bolșevic trimis de V.I. Lenin cu misiunea de a intensifica mișcarea revoluționară în Moldova. Comandoul bolșevic era format din circa 80 de persoane, sub conducerea lui Simion Grigorievici Roșal, unul dintre participanții la Puciul de la Petrograd. Sosiți la Iași, care era în acel moment locul unde se refugiaseră Guvernul și Marele Cartier General al Armatei Române, bolșevicii au preluat conducerea unității cantonate la Socola. Ei intenționau să-l asasineze pe Regele Ferdinand I, să
Gara Socola () [Corola-website/Science/316271_a_317600]
-
a-și reface armata. Din vara anului 1919 au existat comploturi ale conducerii Reichswehr-ului pentru a prelua puterea în urma unei lovituri de stat militare. Noske a fost implicat în aceste discuții. Deși a refuzat oferta de a deveni dictator după puci, el nu a luat nici o măsură împotriva ofițerilor care i-au făcut aceste oferte și nu a raportat activitățile lor celorlalți membri ai guvernului. Pe 20 ianuarie 1920 a intrat în vigoare Tratatul de la Versailles, prin care s-a redus
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
de "Interalliierte Militärkontrollkommission " care a controlat respectarea prevederilor tratatului de către Germania, a dizolvat Freikorps "Marinebrigaden" „Ehrhardt” și „Loewenfeld”. Generalul cel mai înalt în grad din Reichswehr, Walther von Lüttwitz, a refuzat să se conformeze, determinând ceea ce a devenit cunoscut ca Puciul Kapp. Pentru a restabili ordinea, Noske i-a cerut comandantului "Truppenamt im Reichswehrministerium", Hans von Seeckt, să ordone armatei regulate să înăbușe încercarea de puci. Von Seeckt a refuzat, iar guvernul a fost nevoit să părăsească Berlinul. Cu toate acestea
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
Reichswehr, Walther von Lüttwitz, a refuzat să se conformeze, determinând ceea ce a devenit cunoscut ca Puciul Kapp. Pentru a restabili ordinea, Noske i-a cerut comandantului "Truppenamt im Reichswehrministerium", Hans von Seeckt, să ordone armatei regulate să înăbușe încercarea de puci. Von Seeckt a refuzat, iar guvernul a fost nevoit să părăsească Berlinul. Cu toate acestea, o grevă generală convocată de sindicate, social-democrați și de guvern, precum și refuzul funcționarilor de a-l accepta pe noul cancelar Wolfgang Kapp, a determinat colapsul
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
lui Noske din funcția de "Reichswehrminister", ca una dintre condițiile pentru încetarea grevei generale. Mai mult decât atât, unii membri ai SPD au fost nemulțumiți de comportamentul său în timpul crizei și l-au blamat pentru lipsa de energie în înăbușirea puciului. El a demisionat pe 22 martie 1920. Otto Gessler i-a succedat în funcție. Noske a fost ultimul social-democrat care a deținut această poziție în timpul Republicii de la Weimar. Noske a fost guvernatorul ("Oberpräsident") provinciei Hanovra începând din anul 1920. El
Gustav Noske () [Corola-website/Science/337683_a_339012]
-
1991 a demisionat din funcție, fiind rechemat la Moscova de Mihail Gorbaciov. În perioada 14 iulie 1990 - 24 august 1991 lucrează în calitate de secretar responsabil cu presa al CC, membru al Biroului Politic al CC al PCUS. Pe lângă funcțiile politice, după puciul din august 1991, Lucinschi obține funcții importante în cadrul Academiei de Științe din Federația Rusă (Moscova). Între anii 1991-1992 deține funcțiile de colaborator științific superior la Institutul de Cercetări Social-Politice al Academiei de Științe din Federația Rusă și de director executiv
Petru Lucinschi () [Corola-website/Science/298839_a_300168]
-
a fost rapid promovat, devenind în 1985 șeful Partidului Comunist al RSS Turkmene. Fiind un oponent al lui Gorbaciov, întrucât relaxarea pe care acesta o promova prin perestroika reprezenta un pericol pentru propria sa putere, Niiazov a susținut fără rezerve puciul din august 1991 de la Moscova, îndreptat împotriva lui Mihail Sergheevici Gorbaciov. Dar, ca urmare a înfrângerii loviturii de stat, Niiazov a grăbit procesul de separare al Turkmenistanului de Uniunea Sovietică, aflată în dezintegrare accelerată. Acest proces i-a permis lui
Saparmurat Niiazov () [Corola-website/Science/316130_a_317459]
-
a primit numele orașului Weimar, locul unde s-a adunat o adunare națională pentru a concepe o nouă constituție, după abolirea Imperiului German, odată cu înfrângerea din primul război mondial. Noua constituție era una liberal-democratică, de tipul celor franceză sau americană. Puciul de la berărie a fost o tentativă de lovitură de stat eșuată, din seara zilei de joi, 8 noiembrie și dimineața zilei de vineri 9 noiembrie 1923. Adolf Hitler, folosindu-se de popularul general Erich Ludendorff, a încercat să răstoarne autoritățile
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
de constituția statului. La 27 aprilie 1961, Sierra Leone și-a câștigat independența, iar primul președinte al tinerei republici a devenit Siaka Stevens în 1971. Dar țara s-a bucurat de libertate numai pentru o scurtă perioadă de timp. După numeroase puciuri militare, în 1991 a izbucnit războiul civil. Abia în 1999, președintele Ahmad Tejan Kabbah (ales în 1996)a semnat un acord de pace cu lideru RUF (Revolutionary United Front), iar în 2002 a fost reales în funcția de președinte în urma
Sierra Leone () [Corola-website/Science/298143_a_299472]
-
batalion, eșalonul de voluntari ardeleni a ajuns în gara Chișinău în dimineața zilei de 6 ianuarie, în condițiile în care sosirea sa - pregătită din timp, fusese deconspirată "„Filialei Forntului”" - organizația militară bolșevică de pe plan local, care între timp declanșase un puci pentru a prelua conducerea guberniei. Poziționate din timp, trupele bolșevice au forțat prin folosirea armamentului individual din dotare și a artileriei, depunerea armelor de către detașamentul de voluntari. Dislocate cu 1 până la 2 zile înainte dincolo de Prut, trupele române de sprijin
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]