116 matches
-
cu multă slobozie (fără perdea, adică) cu mult mai tare decât acestea țigănești, de cari trebuie să-i mulțumim învățatului Tălălău, iar Tălălău! care le întregi... E clar... Toată literatura scrisă a avut de pătimit de pe urma unor astfel de editori pudibonzi, niște obsedați, cu subconștientul supraîncărcat. Nu-i vorba de cercetătorii noștri din... pivnița umanistă. , Asta zic și eu versuri!" exclamă Idiotiseanu. Onochefalos strigă și el: Astea îmi plac și mie, vere!..." Grivoazeriile sunt slăbiciunea intelectualilor rafinați. Parcă numai Dante a
Ce mai spun cărturarii mintoși ai țiganilor pletoși? - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7827_a_9152]
-
a fost (și mai este) un prestigios profesor de română în oraș. A fost șocat de expansiunea moravurilor ușoare printre elevi și studenți, moravuri care, iată, au contaminat până și pe un profesor universitar! E mai mult decât pudic: e pudibond. "Extraordinar!" - exclamă el cu stupefacție și înverșunare, având în față un elev scandalos de dubios, fără putință de scăpare prin vreo circumstanță atenuantă. "Asta poartă un profesor universitar în geantă? Mi-ar fi rușine!" Mărturisesc că și mie îmi era
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
duș rece peste iconografia tot mai uzată în stereotipiile excesului său dezolant. Ea semnifică nu altceva decît "un atentat la imaginea poetului sublim", "pe jumătate, un deicid". Să fie din partea criticului nostru un proces de lezEminescu? Cu certitudine că există pudibonzi dispuși a osîndi poziția unuia ce n-a ezitat a taxa discursul amoros al Luceafărului "cît înflăcărat, cît îndurerat, cît sublim, cît penibil", geniul necomportîndu-se decît "ca orice muritor îndrăgostit, riscîndu-și imperialitatea postumă în scene și devoțiuni casnice; de fapt
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
E mare, care, Ťașezați în fotoliile saloanelor frumos garnisite cu covoareť și înconjurați de cărți îmbrăcate în piele și într-o atmosferă de siguranță au dominat literele americane în cea mai sănătoasă fază americană, cea Ťfără înfierbântări și vulgaritățiť, dar pudibondă într-un fel de omniprezentă stare de veghe." Pentru astfel de personaje, cea mai bună tradiție e cea întruchipată de ei înșiși, de felul în care înțeleg americanitatea: ca autolimitare, autosuficiență și autocelebrare. Problema este că Fairchild, spre desebire de
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
generații, dragostea, sexualitatea, creația, sensul vieții, moartea constituie câteva din temele discutate la cafeneaua Corso. Scenele violente (siluirea servitoarei de către Emilian, a doamnei Dobridor de către Ilieș), realizate "în sine", insistă excesiv asupra amănuntelor "tehnice", autorul nesfiindu-se de eventualii lectori pudibonzi. Pavel Anicet, personajul principal, este un tânăr blond cu o statură atletică, frumos, puternic și fascinant. Deosebit de înzestrat, prevestea să devină un nume răsunător în publicistica și cultura românească. Surprinzător însă, el încetase de câțiva ani să mai scrie și
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Românească, 2011, 330 p. Că o lume decrepită și desfrânată poate fi captată într-o lumină poetică, asta o știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
aceasta totuși nu înseamnă că e și el declasat și trebuia deci sesizată poliția de moravuri? Dar să presupunem că angajatorul nu-și pune aceste întrebări și, chiar dacă i se pun, își astupă urechile ca să nu le audă. Domnia sa este pudibond, puritan, suflă și în iaurt. Pentru așa ceva nu e de condamnat. La urma urmei, mai bine asemenea specimene aseptizate decât porcoșii de fiecare zi. Dar fie și așa, presupunând că a fost îngrețoșat până în adâncul sufletului de ce a citit, nu
Cam ce poate păți scriitorul român by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/4465_a_5790]
-
locul său în tabloul de elemente al literaturii optzeciste este unul destul de greu de fixat. Format la școala clujeană, vioara întîi a grupului specializat în texte satirice, Ars Amatoria (a cărui denumire nu a fost pusă niciodată în chestiune în timpul pudibondei ,Epoci de Aur", vajnicii cîini de pază ai eticii și echității socialiste fiind convinși că este ceva legat de ,arta făcută de amatori"), Ioan Groșan este unul dintre puținii scriitori optzeciști reprezentativi care nu a fost parașutat în literatura română
Textualismul planturos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10676_a_12001]
-
jucării, hăinuțe, calendare, globuri. Nu mică ne-a fost uimirea cînd, între magazinele de cadouri era plasat și un sex shop. Fără ușă și fără perdea, la fel ca toate celelalte magazine, ca să admiri exponatele de departe. Cronicarul nu e pudibond, dar s-a gîndit la prietenii săi și la alții ca ei: bine că își lăsaseră copilul acasă, că altfel te pomenești că băiețelul ar fi întins mîna spre obiectul din Povestea poveștilor și l-ar fi cerut cadou de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12124_a_13449]
-
absurde, de ipocrizie, de mortăciunea care se strecoară în minte, în gînd, în cuvînt. Mulți au luat-o doar ca pe o rebelă, încă una pe listă. Cred că așa am făcut și eu ceva timp. Interesant este cum francezii pudibonzi au prizat o scriitură șocantă, la toate nivelele. M-am tot gîndit dacă nu au regăsit în Sarah Kane ceva din discursul lui Artaud. Am recitit teoriile lui despre teatrul cruzimii, Primul Manifest, Al doilea Manifest, am încercat să analizez
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
până acolo... Asta e tot! N-am adus niciun afront cuiva! Așa că vă rog insistent... nu îmi mai trimteți astfel de scrisori pentru că am prieteni admirabili în comunitatea asta, artiști excelenți la care apreciez printre altele discreția! Fără sa fiu pudibond, cred că discreția e binevenită atât la heterosexuali, cât și la homosexualii care-mi trimit astfel de epistole”, a scris Dan Negru pe o rețea de socializare.
Dan Negru, acuzat de intoleranță față de homosexuali by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71723_a_73048]
-
politizat reforma modernistă, alegîndu-și drept țintă spiritul utilitar și mercantil al culturii din capitalism. O țintă facilă, aș spune. Urmașele Ziței, de care a vorbit Zarifopol, au avut parte de o onoare, fie și contestatară, la care nu sperau. Academismul pudibond din arta plastică ori din literatură era omorît încă o dată. Deja Caragiale se distra pe seama lui Puvis de Chavannes. E adevărat că, mai tîrziu, contestația avangadistă și-a precizat mai clar inamicul principal: convențiile burgheze. Avangarda a fost, dacă-i
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
ale ficțiunii se amalgamează, dar esențialul rezidă pînă la urmă în faptul că dincolo de artificiu, narațiunea lui Agopian are întotdeauna cîte ceva de spus despre ce se ascunde dincolo de fascinantele suprafețe. Un alt aspect (care va scandaliza, fără îndoială, spiritele pudibonde), este frecvența mare a vorbelor spuse pe șleau, a substantivelor care denumesc organele sexuale, a verbului care desemnează actul sexual și în genere a acelor cuvinte și expresii care au legătură cu corporalitatea. Iată un fragment demn de o literatură
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
Șt. Aug. Doinaș a vorbit foarte bine despre "spaima de cuvinte și consecințele ei asupra poeziei românești". Citînd exemple grozave, a demascat "alergia irațională față de anumite părți ale limbii române" și "pudibonderia" cenzurii. "Spiritul logic" e frate bun cu "spiritul pudibond", a mai zis Doinaș. Iar "spiritul dulceag" și "optimist" e văr bun cu ambele. Spiritul de suspiciune" le tutelează. Există un "complex de subversivitate". În încheiere a cerut libertatea de creație. Ioan Alexandru, vorbind ca un popă din amvon, cu
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
tabu chiar și în anii în care Ceaușescu poza în antisovietic. Spuneam că Amintiri din Țara Fagilor este o operă importantă în contextul literaturii confesive românești. Și aceasta, deoarece mult timp a funcționat prejudecata conform căreia literatura noastră este una pudibondă, care ocolește confesiunea. Explozia jurnalelor intime și a memoriilor de după 1989 nu a reușit să o clatine decât parțial, pentru că, în fond, mare parte din scrierile confesive publicate acum aparțin scriitorilor, filosofilor și oamenilor politici. Ceea ce ar duce la concluzia
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
cărturar”. Pretexte se găsesc, firește, În toate vârstele marilor și micilor dispăruți, doar oameni sunt, nu sfinți, cum Îi vrea memoria națională, ar fi nevoie doar de persoane ordinare, dispuse să se ocupe de ceea ce Mircea Zaciu numește, codificat sau pudibond, „anumite simpatii politice Într-un anumit moment”. Ca să clarifice eventuale confuzii, profesorul afirmă că „mișcarea” cu care Eliade a simpatizat „la origini” ar fi evoluat ulterior „Într-un sens negativ”, ceea ce ar fi dus la despărțirea dintre simpatizant și simpatizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nu cumva a fost invers. Nu, nu are pe altcineva și, înainte să mă-ntrebi tu, nici eu nu am pe altcineva. Maria ridică din sprâncene. Nu aveam de gând să întreb. Știam ce gândea despre mine, că sunt o pudibondă. Și poate că sunt. Mă uit în altă parte în timpul scenelor de sex sălbatic când sunt la cinema, nu am folosit cuvântul „uter“ într-un loc public și nu posed nici măcar o pereche de chiloți tanga. Dar sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
solidificată, cu care îți accentuai până la halucinație sprâncenele zmulse viclean cu penseta, folosind creioane lunguiețe, senzual-dermatografice, apropiindu-ți mult fața infantil-muierească de cea geamănă, virtuală, îndoindu-te viclean, scoțând caraghioasă (mă pândeai să observi dacă mă uit!)... reliefând în aerul pudibond al încăperii fundul tău orgolios, futut și răsfutut... suprafețe tulburi reflectând victorios ochii enormi, negri ca antracitul, cu sclerele opace, albe, bombate... Căutam în dulapurile rămase rufăria ta intim-somptuoasă... sau minuscul-deocheată... pătată de urină, de secrețiile zemoase, mirosind îmbătător, lenjeria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
plasa simbolisticii cusute cu ață albă, până în clipa în care mi-am dat seama că Will Self se joacă, că țese pânze cu ochiuri prea largi pentru a vrea să te prindă în ele. Pur și simplu se joacă. Apropo, pudibonzii, cei slabi de inimă, mironosițele sunt îndemnați să nu citească această carte: e absolut, dar absolut scabroasă, abjectă, pornografică, scatologică, imundă, minunată! Evanghelia după Sanda Marin Pe la 19-20 de ani, fiind pocnit de-un t.b.c. pulmonar, nevoit să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
mort bătut de viu“, „Cruzia unui hoț“, „Un copil mâncat de guzgani“. Am înșirat o parte din titlurile întâlnite în „Albina românească“ (potrivit indicelui bibliografic realizat de Biblioteca Universitară din Iași) care - am putea spune astăzi - agresau publicul neinițiat și pudibond al primei jumătăți de secol XIX. Unele descriu evenimentul cu lux de amănunte, încercând să creeze întocmai atmosfera întâmplării. Într-unul din primle numere ale „Albinei românești“ din 1834, de pildă, este alocată aproape o pagină întreagă, la capitolul „Varietăți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
în funingine. — Întocmai. Toți scriitorii stăteau bucșiți în cabană aia, cu soldurile lipite unul de celălalt, arătând că niște sălbatici vopsiți în culorile războiului și mirosind ca niște costițe afumate. Erau bărbați și femei laolaltă? — Nu. Finlandezii erau surprinzător de pudibonzi pe tema asta. Nu tocmai cum te-ai fi așteptat din partea unor scandinavi. Doamnele au făcut sauna separat și mai tarziu le-am reîntâlnit la bere și cârnați. Sună grozav. — Da, chiar așa a și fost. Iar într-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dorise un fiu de la Marele Blond, un noroc pentru odraslă; În Asia erau inundații, uragane, În Africa erau răzmerițe, sărăcie, știa toată lumea; Amsterdamul era un rai; după unii, un loc al păcatului, Sodoma fusese un fleac. Niște impotenți și niște pudibonzi, cei care ziceau așa; și Împotriva alcoolului și a fumatului erau pentru că nu stăteau bine cu stomacul, cu ficatul, cu inima, cu capul, niște fățarnici; Dumnezeu, mai ziceau unii, precum Antonia, degeaba azvîrlise cîndva cu foc și cu pucioasă peste
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pătrunzătoare, atentă, nu pleca niciodată ochii. Acesta nu avea nimic de ascuns, Maricrisa se pricepea - era convinsă de asta - să judece un bărbat chiar și numai după Înfățișare. Thomas era de Încredere, Îl cîntărise bine Înainte de Împreunare. Nici sclifosit, nici pudibond; impotent, sigur nu; nici agresiv, chiar dacă, neîndoielnic, era puternic; pectoralii se conturau proeminenți sub cămașa albă, subțire; sacoul, descheiat, lăsa posibilitatea privitorului să aprecieze și lățimea umerilor, chiar linia deltoizilor; da, prea multă putere pentru a mînui un pix ori
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și degradate. Frumoase vorbe. Dar incomplete. Aceiași specialiști au stabilit că primii greci care s-au aflat în fața Afroditei din Cnid, departe de a fi fost încîntați, ca turiștii care o admiră azi în muzeu, au strigat, scandalizați, ca ultimii pudibonzi: "E un sacrilegiu!" Cei indignați nu vedeau nimic rău în a sta la pândă când Frina se ducea să se îmbăieze, goală, în mare, dar s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
timp la dispoziție încît nu putem fi decât superficiali. Remarc o statuie a Artemisei, poate singura frumoasă, și o veselă înghesuială masculină la chioșcul unde se cumpără statuete priapice sau căni pe care e desenat un Priap grosolan. Nu sunt pudibond, dar îmi displace bărbăția prea afișată. Întotdeauna am bănuit că ea ascunde, fie o lipsă de considerație pentru dragostea fizică, fie complexe nu tocmai onorabile. Ne întoarcem la Izmir pe o ploaie măruntă care aburește geamurile autobuzului. Esplanada pe care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]