437 matches
-
ocări care-i veneau la gură în acele clipe Delfinei. Dispăru sprinten după colțul blocului și o luă la pas pe Strada Polonă apoi la dreapta pe bulevardul Dacia pînă dădu de prima stație de autobuz. Așteaptă de unul singur pufăind, scoțînd fum pe nas și pe gură, ce ți-e și cu femeile astea, începu să se gîndească zgribulit de frig, pînă și fularul uitase să și-l ia în graba în care o tulise pe scări în jos numai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Părințel, care era mereu insensibil ca un pietroi, fără nici o șansă să-și rupă din timp, să stea puțin de vorbă despre viața lor de cuplu, să-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ca la comandă, toți și-au Întors capul spre stânga și s-au uitat la noi. Vocea ghidului, care, În condiții normale, suna probabil cât se poate de natural, se rotea În aerul cald, plin de căldură. Vasul trecu liniștit, pufăind și fumegând. — Semăna cu fosta ta prietenă, zise Anton, dar Între timp observase că s-a Înșelat și nu se mai obosi să răspundă. Se Întinse zâmbind după pachetul de Moslem nedesfăcut. Poate ar fi bine să-mi uit haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mănânce, fără să Întrerupă ritmul. Umplînd o chiuvetă plină de spumă cu niște pahare, proprietarul localului, un ins cam zgîrcit la vorbă, Îmi spuse doar că „doamna“ se va Întoarce Într-o clipă. Când nevastă-sa se arătă din nou, pufăind și lucind de transpirație, mă informă că nu prea are nimic de mâncare. Mi-am ridicat capul și am văzut că, Într-adevăr, cele mai multe mâncăruri listate pe tăblița neagră din spatele ei fuseseră șterse cu un burete, lăsând un voal estompat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte unul, pe fondul unei tăceri profunde. Lukici și funcționarul de la mesagerie Își ațineau În van respirația; locomotiva staționată peste linii Încetase să mai pufăie. — Colonelul Hartep la telefon. E șeful poliției, se gândi Ninici și l-am auzit vorbind. Cât de mândră va fi nevastă-mea În seara asta! Vestea va da ocolul unității, Îmi știu eu femeia. Nu prea are ea motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
De ce ați ținut atunci la clauza asta cu funcția de director? Cred că, În privința banilor, aș putea veni cu o cifră mai apropiată de a dumneavoastră dacă ați renunța la ea. — N-o vreau neapărat pentru mine, spuse domnul Stein, pufăind din pipă printre fraze și pândind cu coada ochiului cum se lungește scrumul la trabucul lui Myatt. Dar mi-ar plăcea - de dragul tradiției, Înțelegeți - să fie cineva din familie În consiliul de administrație. Scoase un chicotit lung și candid: — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la gură, să-și înăbușe un alt semn de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor porni la drum. *** De cînd stă înzăpezit, trenul pufăie rar, ca un animal ostenit, iar lumina din compartimente a început să scadă. Vîntul, în schimb, s-a întețit, amplificînd senzația de pustiu, și cum nimeni nu se mai mișcă, de teamă să nu risipească puțina căldură adunată în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
al gurii, astfel că dîra de fum, ridicată lent, scursă pe lîngă obraz, face să-și închidă ochiul, dînd întregii fețe o expresie nedefinită. Prinde încet cărțile aruncate de profesor, le adună între vîrful degetelor, le întoarce spre el, mai pufăie o dată din țigară, să nu se stingă și-abia apoi le filează. "Și nu ne du pre noi în ispită" murmură el aruncînd două cărți pe masă. De afară, de peste troianul ce acoperă fereastra, se aude vîntul izbindu-se sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de fotbal se oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce nu era treaba ei, celelalte lucrau în continuare, două ochiuri pe față, două pe dos, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
îți stârnește curiozitatea, ba chiar, dacă te gândești bine, preferi să fie așa, să te afli în fața a ceva ce încă nu știi prea bine ce este. Dacă într-o noapte de iarnă un călător Romanul începe într-o gară, pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și demonstrează clar că toată filozofia poate fi aruncată la coș. Încă nu a scris nici un rând, dar are totul în minte, bine așezat, ca o simfonie. Când ajungea în dispoziția necesară, bătea cu pumnul în masă. Și toți tăceau, pufăiau parcă și mai încet din țigări. - Lumea aceasta de fapt nu există... Lumea! a subliniat ideea cu un gest larg. Universul... Lumea... intră-n subiect plin de gravitate. Degeaba te uiți la acest pahar și spui că există... Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
organism perfect, capabil să impună respect prin simplul fapt că există în perfecțiune! De afară se auzi clopotul de bronz, grav, anunțînd musafirul. Strigă către majordom să-l aducă pe vizitator în salonul de ceai și într-acolo se îndreptă, pufăind ca o locomotivă pusă pe drum lung. Îl privi pe Mihail șezînd în fotoliul de culoarea alunei, piele marocană adusă cu scutire de taxe vamale, doar o simplă dovadă de respect a unui funcționar care știe cine este prințul Basarab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
purta o fustă scurtă ce nu se potrivea cu vârsta destul de înaintată și care-i scotea dizgrațios la vedere o pereche de picioare musculoase, de bărbat. Stătu întreaga seară tolănită pe covor, fusta scurtă devenind inexistentă, râzând tare și răgușit, pufăind, în neștire, dintr-un pachet de țigări. Se vedea de departe că Ștefan era preferatul și folosea orice pretext pentru a-l aduce aproape de ea. Impresia pe care i-o lăsă Luanei fu catastrofală: țață de cartier. Întorși acasă, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe sub colile aruncate. Luana crezu că turbează de furie. I se făcu negru în fața ochilor și fu cât pe ce să sară de pe scaun și să-i arunce cu dosarele în cap. Cordel, desfășurată pe masa de lucru a Luanei, pufăia, scoțând foc pe nări. Ce dracu′ ai de trag cu toții la tine? Nu ești nici Brigitte Bardot, nici altă vedetă de cinema. Le faci vrăji, sau ce? Bărbatul tău e chior, e prost, nu vede? Lăsă hârțoagele și făcu kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata se urni, se auzea pășind, avea pantofi cu tocuri ascuțite, talpa scrâșnea prin praf. După nici un minut apa curgea în chiuvetă, fata pufăia apa, apoi se auzi cum cade capacul WC-ului și cum rezervorul se deșartă cu zgomot. Apoi se pieptănă cu peria Ninei, neagră de murdărie și cu mulți dinți lipsă, se studie în oglindă. Apa o înviorase, își frecase obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul galben, ne-spațiul, Mark Richardson, fișetul roșu, bolta din Pagini Aurii, Fidorous și samuraii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a adus pentru cîteva clipe lîngă noi, ca un iluzionist. Mișcarea mîinilor, felul cum își încrucișa picioarele (cînd se simțea încolțit de un recital greu și cuta dintre sprîncene se adîncea a neliniște) erau aidoma. S-a prefăcut chiar că pufăie din țigară, cu gestul lui Iordan și jur că am tras pe nări fumul de BT. Invertitul are talent de imitator. I-a imitat și vocea: "După cobalt 60, nu-mi fac iluzii că mă vindec, că am să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de-acasă de gura ei afurisită, drept care a rămas în cele din urmă singură să necăjească copiii altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ar trebui să aprindă focul. La asta chiar că nu s-a mai gîndit nimeni, zice Tîrnăcop, o să înghețăm aici, sare de la locul lui se așază în genunchi și începe să cotrobăie după așchii în lada cu lemne, bîiguie ceva, pufăie, tușește, se aud cîteva pocnituri, flăcăruia dansează unduindu-se ca o femeie cu forme suple și un firicel de fum care se strecoară pe lîngă balamalele ruginite reușește să schimbe brusc atmosfera. A luat-o, zice Curistul, așezîndu-se pe locul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prin cîte ai mai trecut pînă să ajungi aici, simte cum inima îi mai zvîcnește în piept, ți s-a îngroșat de tot vocea din cauza emoției, doar încă două, trei cuvințele și ai scos-o cu bine la liman, Delfinașule, pufăie, pînă își pierde de tot suflul. În concluzie, dacă eu am făcut-o de oaie, eu trebuie s-o dreg, ce mai în sus și-n jos, ăsta e adevărul spus verde-n față, ufff, hai că n-a fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un zîmbet de pe vîrful buzelor, relaxați-vă, ce naiba, doar nu puteam să intru pe furiș ca un hoț. Dar aveți antrenament nu glumă, aude în sfîrșit vocea Curistului suflîndu-i în ceafă, ne-ați cam înșirat pe drum, spune și Părințelul pufăind la capătul scărilor. El este? Angelinei și Tușicii încep să le joace ochii în cap, să uite de tot stresul, să o întrebe din priviri pe Delfina, of, dacă ne-ai fi spus de la început că e atît de chipeș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de rău? — Cum adică treisprezece? se miră Dendé. — Dom’ Roja, zice Tîrnăcop, chiar vreți să facem totul uitat, întreabă, dîndu-și seama că dintr-o clipă în alta cortul o să cadă grămadă. — Toate catrafusele astea nefolositoare, se aude vocea lui Roja pufăind, haine, cratițe, scule, lanterne, brichete, mîncare, apă, cărți. Păstrăm doar armamentul și muniția, zice. — E ca un leu dom’ Roja, zice Tîrnăcop simțind că se înviorează, o fi ieșind oare în sfîrșit din letargie? — Numai așa o să putem să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
curaj. — Mișcare circulară, zici? întreabă Roja cu ochii injectați simțind dogoarea înmuindu-l, împingîndu-l la o parte. — Membrii unui sistem, nu sînt originari din aceeași nebuloasă, ci sînt formațiuni străine una de alta, mai zice Tîrnăcop printre trosnituri, pîrîieli, aproape pufăind, simțind că se îneacă. Uite așa gravităm noi în jurul lor, zice Bătrînul, ca muștele în jurul unei grămezi de scîrnă, ca să înțeleg și eu mai bine, intervine puțin nelămurit Poștașul, de ce ziceați că taman asta a fost miza nenorocirii, că pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
normal, vedeți-vă de porumbițele voastre și nimeni n-o să vă ia la întrebări. — Și eu care pînă acum credeam că sînt cineva, își dă seama Curistul, urmărind din priviri un individ dubios care șade singur la o masă alăturată pufăind dintr-o țigară de foi. — Dacă odată și odată ar fi să se facă curățenie în sistem, din nu știu ce motiv să zicem, cred că primii vizați ar fi ăștia ca noi, se gîndește Părințelul. — Doar n-oi fi crezut că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]